156 matches
-
culminația superioară (apogeu) și la culminația inferioară (perigeu): este circumpolar, adică |declinația + latitudinea |> 90°(de exemplu, în cazul în care valoarea absolută a declinației este mai mare decât colatitudinea, în emisfera corespunzătoare). III) Obiectul este sub orizont, chiar și la culminația superioară, adică în cazul în care | declinatie - latitudine |> 90 ° (de exemplu, dacă, în valoare absolută, declinația este mai mare decât colatitudinea, în emisfera opusă); III) Culminația superioară (apogeul) este deasupra orizontului, iar cea inferioară (perigeul) este sub orizont, astfel încât corpul
Culminație () [Corola-website/Science/319766_a_321095]
-
mare decât colatitudinea, în emisfera corespunzătoare). III) Obiectul este sub orizont, chiar și la culminația superioară, adică în cazul în care | declinatie - latitudine |> 90 ° (de exemplu, dacă, în valoare absolută, declinația este mai mare decât colatitudinea, în emisfera opusă); III) Culminația superioară (apogeul) este deasupra orizontului, iar cea inferioară (perigeul) este sub orizont, astfel încât corpul ceresc răsare și apune zilnic. Al treilea caz se aplică pentru obiectele din acea parte a cerului plin egală cu cosinusul latitudinii (la ecuator, și se
Culminație () [Corola-website/Science/319766_a_321095]
-
aplică pentru toate obiectele, cerul rotindu-se în jurul liniei orizontale nord-sud; la poli nu se aplică niciunui obiect, cerul rotindu-se în jurul liniei verticale). Primul și al doilea caz se aplică pentru fiecare jumătate de cer rămasă. Timpul de la o culminație superioară (un apogeu) la alta este de aproximativ 24 de ore, iar de la un apogeu la un perigeu, de aproximativ 12 ore. Mișcarea Pământului pe orbita sa și mișcarile proprii și improprii ale corpului ceresc pot afecta perioada de timp
Culminație () [Corola-website/Science/319766_a_321095]
-
un apogeu) la alta este de aproximativ 24 de ore, iar de la un apogeu la un perigeu, de aproximativ 12 ore. Mișcarea Pământului pe orbita sa și mișcarile proprii și improprii ale corpului ceresc pot afecta perioada de timp dintre culminațiile succesive ale unui corp ceresc. Din cauza mișcărilor proprii și improprii ale Soarelui, o zi solară (timpul dintre două culminații ale Soarelui) este mai mare decât o zi siderală (timpul dintre două culminații ale unei stele fixe). Diferența medie este 1
Culminație () [Corola-website/Science/319766_a_321095]
-
12 ore. Mișcarea Pământului pe orbita sa și mișcarile proprii și improprii ale corpului ceresc pot afecta perioada de timp dintre culminațiile succesive ale unui corp ceresc. Din cauza mișcărilor proprii și improprii ale Soarelui, o zi solară (timpul dintre două culminații ale Soarelui) este mai mare decât o zi siderală (timpul dintre două culminații ale unei stele fixe). Diferența medie este 1/365.24219 deoarece Pamântul are nevoie de 365.24219 zile pentru a orbita in jurul Soarelui. Un exemplu cu
Culminație () [Corola-website/Science/319766_a_321095]
-
corpului ceresc pot afecta perioada de timp dintre culminațiile succesive ale unui corp ceresc. Din cauza mișcărilor proprii și improprii ale Soarelui, o zi solară (timpul dintre două culminații ale Soarelui) este mai mare decât o zi siderală (timpul dintre două culminații ale unei stele fixe). Diferența medie este 1/365.24219 deoarece Pamântul are nevoie de 365.24219 zile pentru a orbita in jurul Soarelui. Un exemplu cu Soarele: Alegem o zi de vară în care declinația Soarelui este de +20
Culminație () [Corola-website/Science/319766_a_321095]
-
fixe). Diferența medie este 1/365.24219 deoarece Pamântul are nevoie de 365.24219 zile pentru a orbita in jurul Soarelui. Un exemplu cu Soarele: Alegem o zi de vară în care declinația Soarelui este de +20°. Pentru a afla culminațiile, unghiul complementar de 70 ° (de la soare la poli) se adaugă ori se scade din latitudinea observatorului: La o latitudine de 52 ° N, culminația superioară este la 58°, în sud, iar culminația inferioară este la -18 °, sub orizont, în partea de
Culminație () [Corola-website/Science/319766_a_321095]
-
cu Soarele: Alegem o zi de vară în care declinația Soarelui este de +20°. Pentru a afla culminațiile, unghiul complementar de 70 ° (de la soare la poli) se adaugă ori se scade din latitudinea observatorului: La o latitudine de 52 ° N, culminația superioară este la 58°, în sud, iar culminația inferioară este la -18 °, sub orizont, în partea de nord. Aceasta se calculează astfel: 52 °+70° = 122 °(unghiul de 58 ° fiind suplementar) pentru culminația superioară, și de 52 ° -70° = -18° pentru culminația
Culminație () [Corola-website/Science/319766_a_321095]
-
care declinația Soarelui este de +20°. Pentru a afla culminațiile, unghiul complementar de 70 ° (de la soare la poli) se adaugă ori se scade din latitudinea observatorului: La o latitudine de 52 ° N, culminația superioară este la 58°, în sud, iar culminația inferioară este la -18 °, sub orizont, în partea de nord. Aceasta se calculează astfel: 52 °+70° = 122 °(unghiul de 58 ° fiind suplementar) pentru culminația superioară, și de 52 ° -70° = -18° pentru culminația minimă. La o latitudine de 80°N, culminația
Culminație () [Corola-website/Science/319766_a_321095]
-
latitudinea observatorului: La o latitudine de 52 ° N, culminația superioară este la 58°, în sud, iar culminația inferioară este la -18 °, sub orizont, în partea de nord. Aceasta se calculează astfel: 52 °+70° = 122 °(unghiul de 58 ° fiind suplementar) pentru culminația superioară, și de 52 ° -70° = -18° pentru culminația minimă. La o latitudine de 80°N, culminația superioară este la +30°, în sud, iar culminația inferioară la +10 °, tot deasupra orizontului (Soarele de la Miezul Nopții), în partea de nord.
Culminație () [Corola-website/Science/319766_a_321095]
-
culminația superioară este la 58°, în sud, iar culminația inferioară este la -18 °, sub orizont, în partea de nord. Aceasta se calculează astfel: 52 °+70° = 122 °(unghiul de 58 ° fiind suplementar) pentru culminația superioară, și de 52 ° -70° = -18° pentru culminația minimă. La o latitudine de 80°N, culminația superioară este la +30°, în sud, iar culminația inferioară la +10 °, tot deasupra orizontului (Soarele de la Miezul Nopții), în partea de nord.
Culminație () [Corola-website/Science/319766_a_321095]
-
culminația inferioară este la -18 °, sub orizont, în partea de nord. Aceasta se calculează astfel: 52 °+70° = 122 °(unghiul de 58 ° fiind suplementar) pentru culminația superioară, și de 52 ° -70° = -18° pentru culminația minimă. La o latitudine de 80°N, culminația superioară este la +30°, în sud, iar culminația inferioară la +10 °, tot deasupra orizontului (Soarele de la Miezul Nopții), în partea de nord.
Culminație () [Corola-website/Science/319766_a_321095]
-
partea de nord. Aceasta se calculează astfel: 52 °+70° = 122 °(unghiul de 58 ° fiind suplementar) pentru culminația superioară, și de 52 ° -70° = -18° pentru culminația minimă. La o latitudine de 80°N, culminația superioară este la +30°, în sud, iar culminația inferioară la +10 °, tot deasupra orizontului (Soarele de la Miezul Nopții), în partea de nord.
Culminație () [Corola-website/Science/319766_a_321095]
-
ecliptice rămâne fixă în timp. Față de un observator terestru, orice stea îndepărtată se deplasează pe un cerc paralel cu ecuatorul ceresc. O rotire completă se petrece în exact o zi siderală. Momentul în care steaua traversează meridianul superior se numește "culminația superioară" sau "trecerea la meridian" a stelei. Momentul traversării meridianului inferior se numește "culminația inferioară". Soarele se deplasează, față de sfera cerească, de-a lungul eclipticii, efectuând o tură completă în timp de un an. Echinocțiile sunt definite ca momentele în
Sferă cerească () [Corola-website/Science/299928_a_301257]
-
pe un cerc paralel cu ecuatorul ceresc. O rotire completă se petrece în exact o zi siderală. Momentul în care steaua traversează meridianul superior se numește "culminația superioară" sau "trecerea la meridian" a stelei. Momentul traversării meridianului inferior se numește "culminația inferioară". Soarele se deplasează, față de sfera cerească, de-a lungul eclipticii, efectuând o tură completă în timp de un an. Echinocțiile sunt definite ca momentele în care Soarele traversează ecuatorul ceresc. Față de un observator terestru, Soarele descrie o traiectorie complicată
Sferă cerească () [Corola-website/Science/299928_a_301257]
-
a dovedit cea dintre dirijoarea Consuela Radu-Țaga și pianista Aurelia Simion - conlucrare deloc facilă, atât tehnic, cât mai ales prin dinamica derulării accelerate a momentelor spectacolului, cu modificări de tempo, nuanțe, expresie, cu prevenirea oricărei ezitări, cu sublinierea momentelor de culminație expresivă. Fără să-și impună prezența în mod ostentativ în fața publicului, cele două veritabile artiste s-au dovedit a fi centrul vital al spectacolului. Acestui tandem de esență i s-a adăugat regizorul Octavian Jighirgiu, care a produs un benefic
Viva Gluck! [Corola-journal/Journalistic/83923_a_85248]
-
Ei sunt extremele. Iar când criticii nu se înțeleg, atunci, cum spune O. Wilde, ,artistul este în deplin acord cu el însuși", se conservă în sinea textului. Gâlceava între personaje și în subiacent, prin reflex, raportul comentatorilor cu autorul, atinge culminația la finele Cântecului XI, penultimul. în cele din urmă sextine, Corcodel intră în conflict cu Ciuciu. Primul aruncă scânteia propunerii de a-și alege și ei preoți care să-i ajute să se lepede de nebunie. Ciuciu îl acuză că
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
finanțe ar fi Simeon Mihălescu, la Instrucție învățatul Costinescu, iar la Justiție Arion, care a mai fost o dată, dar de-atunci s-a mai perfecționat întru ale justiției în Academia de la Văcărești. Stadiul al treilea e, ca și-n tragedii, culminația. Dar daca tânărul om de stat ar putea dicta în cabinetul Brătianu? Daca pentru el s-ar dizolva Parlamentul și în cel nou ar veni alte elemente, viguroase, daca pe ruinele partidelor din trecut ar răsări formațiuni nouă mai compatibile
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
coeur". Autorul se supune acelei ordo amoris postulate de Max Scheler, care cuprinde, poate, și secretul profundei sale înțelegeri prin iubire, aplicate la întregul domeniu al cunoașterii". Dar nici mai puțin. Eroismul în istorie nu reprezintă o acumulare și o culminație de evenimente excepționale, ci cristalizarea naturală a întâmplărilor comune, interpretate epic, simbolic și programatic de dl. Mihail Diaconescu. Existența spirituală românească, temă tratată de mari exponenți ai tradiționalismului și specificului nostru național precum Mihai Eminescu, Nicolae lorga, Nichifor Crainic, Lucian
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Tucidide la Michelangelo și de la Leonardo la Dalí și Marcel Duchamp, culminează, firesc, cu scenele spectacolelor contemporane de balet ale lui Maurice Béjart. Spiritul clasic are însă, ca întotdeauna, ultimul cuvânt: „Trupul ca receptacol de înțelesuri filosofice își găsește, poate, culminația cea mai amplă în marmorele Parthenonului.” SCRIERI: Peintres roumains, I-II, Paris, 1965; Critică și cultură, București, 1967; Brâncuși ou l’Anonymat du génie, București, 1967; Geografii spirituale, București, 1973; Nostalgia sintezei, București, 1984; Dimensiuni ale artei moderne, București, 1992
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287420_a_288749]
-
al schimbătoarei primăveri, care Îți guvernează instinctele ambigue și duble, unde se Împreunează cu rătăcitorul pe valuri Mercur, stăpân al cunoașterii dumitale afurisite despre știința antică, deopotrivă de deșartă ca și ea. Concupiscența dumitale nesățioasă, cârmuită de steaua Venus În culminație În Rac, cruzimea dumitale, Înroșită de leoninul Marte. Și apoi... - Văd că ai pândit bine ce a fost În viața mea, Îl Întrerupse poetul pe un ton zeflemitor. Multă lume din Florența ar putea-o descrie, cu o pană chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nu mai sosea” infiltrează în toți porii narațiunii spaima, prin dilatarea fricii obscure. Umbra Trimisului, inițial așteptat, devine o amenințare, o promisiune a pedepsei. De fapt, frica este o temă obsesivă a prozei „barbiste”, iar „dialogurile platonice despre putere” ating culminația în Princepele, punând față în față un conducător crud și pervers și pe inițiatul Messer Ottaviano, chiromant și cabalist, ce întrupează demonismul istoriei. Acesta din urmă primește replica lui Ioan Valahul, imaginat ca un simbol de sinteză arhaică și de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
Subtila evidențiere expresivă a acesteia, în plan interpretativ, atribuie imaginii sonore o senzație pregnantă de transparență și imponderabilitate. Episodul tranzitiv En animant (animând) impune o atentă gradare dinamică, în scopul de a construi imaginea iconică de „val”, ce își află culminația în fragmentul măsurilor 48 - 50 ( f ). Claritatea interpretării arabescului superior se va asocia cu precizia ritmică a octavelor din registrul grav, executate cu un atac legato. Deși virtuozitatea pianistică în creațiile debussyiste servește rareori în construcția punctelor de climax, Reflets
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
cu adevărat lisztiană. După o reproiectare a temei secunde în prim-planul registrului acut (măsura 51), material ce va constitui unica bază tematică supusă tratării în secțiunea momentului de climax, tensiunea se acumulează prin dinamizarea unor valuri puternice de arpegii, culminația fiind evidențiată în mod adițional prin efectul marcant al unei modulații bruște la . Nu pare a fi arbitrară opțiunea pentru acest spațiu tonal, obișnuind a fi ambianța sonoră a tablourilor acvatice din creația debussyistă, după cum indică și sfera tonală a
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
perfectă menținere a nivelului de tempo (recomandat a se încadra în limitele de ). O analiză retrospectivă a acestei prime serii de Imagini indică existența unei dispuneri gradate a acumulării tensionale pe parcursul celor trei piese ale ciclului. Astfel, Mouvement marchează o culminație evidentă din perspectiva acestei strategii conceptuale, adoptată deopotrivă în cazul Stampelor și al celei de-a doua serii de Imagini. Structura ternară a construcției formale își disimulează cu măiestrie limitele grație impulsului ritmic ce operează un proces de unificare la
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]