5,205 matches
-
Văcăroiu le transmite manifestanților jecmăniți de FNI, care voiau să discute cu el, că e prins cu treburi mai importante. Care erau acele treburi? Președintele Senatului se adîncise în urmărirea unui meci de fotbal televizat. Amănunt aflat de presă de pe culoarele Senatului, de la subordonații dlui Văcăroiu. Tot de pe culoarele Parlamentului aflăm că unii, nu puțini, dintre aleși își împart timpul și aici, și la afaceri și la vreo funcție - fie universitară, fie în avocatură, fie în vreun consiliu de administrație al
Coridoarele și tribuna Parlamentului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15529_a_16854]
-
voiau să discute cu el, că e prins cu treburi mai importante. Care erau acele treburi? Președintele Senatului se adîncise în urmărirea unui meci de fotbal televizat. Amănunt aflat de presă de pe culoarele Senatului, de la subordonații dlui Văcăroiu. Tot de pe culoarele Parlamentului aflăm că unii, nu puțini, dintre aleși își împart timpul și aici, și la afaceri și la vreo funcție - fie universitară, fie în avocatură, fie în vreun consiliu de administrație al unei firme de stat ale cărei profituri agonizează
Coridoarele și tribuna Parlamentului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15529_a_16854]
-
adevărat, cu toate implicațiile sale, nu se cîștigă în Parlament, ci cu ajutorul funcției și al relațiilor parlamentare. De unde și lejeritatea - adeseori golănească - cu care aleșii își rezolvă disputele. Aceste schimburi de replici, în care sînt invocate adesea organele genitale, pe culoar, au ajuns să fie considerate monedă aproape curentă și la tribuna Parlamentului. Luat de val, Adrian Păunescu le face curve pe ziaristele care își fac meseria în Parlament. Cu ani în urmă, același Adrian Păunescu se lăsa luat de valul
Coridoarele și tribuna Parlamentului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15529_a_16854]
-
mai abil ideologia și o literatură tolerată, însă din rațiuni tactice când s-au și deprins primele reguli ale jocului cu cenzura (apar Bietul Ioanide, Cronică de familie, Moromeții, Groapa și Toate pânzele sus! care, ne arată criticul, marchează începutul culoarelor pe care va înainta de acum încolo literatura tolerată). în etapa relativei liberalizări („diversiunea sugerării normalității") dintre 1964-1971, literatura aservită înseamnă doar proze cu tematică istorică orientată politic, în timp ce literatura tolerată se diversifică în funcție de două mari probleme: problema adevărului (literatura
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
gândise să se împopoțoneze cu astfel de porecle, dar se potolise la timp. Acum preferă să i se spună pur și simplu, domnul Carol. Așteaptă o femeie, Ana-Maria Corduniari. Ama pentru cei apropiați ca el. Înainte s-o pornească pe culoarul ce-o ducea la avion, ea îi spusese s-o aștepte în același loc cam peste o săptămână. Domnul Carol știa că acest "cam peste o săptămână" al Amei putea dura o săptămână întreagă sau toată viața, dar era prea
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
o femeie. Nu știe de cât timp așteaptă, dar această uitare sau această silă de a număra zilele sau orele nu-l preocupă deloc. Dimpotrivă, știe că într-o zi sau într-o noapte ea o să apară brusc la capătul culoarului, căci, altfel, lunga și răbdătoarea sa așteptare ar fi absurdă și măturătorii senegalezi din tura de noapte ar fi avut dreptate să-l creadă nebun. Orice ar fi bârfit senegalezii și jandarmii, domnul Carol este întotdeauna cu capul pe umeri
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
duceau să se distreze copios pe seama lui cu senegalezii, dar asta era cel mai nevinovat lucru care putea să i se întâmple în situația lui. Era obosit. Se duse să se așeze, liniștit pe pervazul ferestrei și reluă, încrezător, supravegherea culoarului și a scărilor rulante. Avioanele decolau și aterizau fără zgomot, nu știa cum făceau asta, era ca într-un vis. În acea zi își amintește exact ceasul când regăsise, exaltat, parfumul pletelor Amei care, înainte să plece, se aruncase la
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
fără zgomot, nu știa cum făceau asta, era ca într-un vis. În acea zi își amintește exact ceasul când regăsise, exaltat, parfumul pletelor Amei care, înainte să plece, se aruncase la pieptul lui și îi ceruse să o aștepte. Culoarul era aproape gol. Într-adevăr nu era nimeni și scările rulante nu mergeau. Fiecare are dreptul să aștepte de la viață ceea ce i se pare bun sau nimic, se formalizează domnul Carol. Horia, un coleg de redacție, fără să poată sau
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
cu cartofi puși la prăjit". E o liniște tristă și uneori apatică, vidă și absurdă ca în întoarcerea, unde "nu e nimic de povestit din armată", și cobori din tren pur și simplu, călătoria n-a fost decât dialoguri de culoar stupide. îmi plac și considerațiile de clovn ale unui îndrăgostit reținut de Miliție pentru că a insultat un bătrân și care gândește pe drum, simțindu-se privit de la ferestre: "treceam astfel din ochi în ochi ca o cărămidă din mână în
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
ftizicele, studentă la Litere. Blaga se îndrăgostise de ea și îi scrisese vreo zece poezii pe care Puiu, decăzut după 23 august 1944, venise la Gazeta literară să le vândă fiindcă acum o ducea prost cu banii... Îl sfătuisem pe culoarul vopsit în alb ca de policlinică al redacției să se ducă să vândă manuscrisele atât de prețioase la Academie, - nu mai știu ce făcuse cu ele... Le citisem lacom pe loc și pot să spun că erau grozave. Păcat că
Urziceni by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14627_a_15952]
-
scrie; noi ne aflam în Elveția, la Montreux - la nord de Geneva - unde fusese adus un frate al ei, spre îngrijire, deoarece înnebunise pe front. Am imaginea mea de copil dus de o guvernantă, văd un covor roșu pe un culoar cu un geam către lacul Genevei; mergem către scara cea mare care coboară, intrăm în ultima cameră pe stânga și o văd pe mama întinsă pe un pat, cu ochii acoperiți de o batistă. Această imagine a mamei mele culcată
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
autoritar. După ce trecuse ora mesei și cărucioarele cu mâncare și băuturi dispăruseră, glasul unuia, interpelând o stewardesă, m-a făcut să tresar: „Give me a tea, please!” A fost apoi povestea cu strănutatul. Eu stăteam În spatele femeii, pe scaunul de lângă culoar. Îl vedeam bine pe tânărul de pe scaunul din mijloc și parțial pe celălalt, aflat la geam. Tânărul din mijloc strănuta Întruna. Cam o dată din două, strănutul Îl surprindea În timp ce se uita pe geam. Îi strănuta atunci fratelui lui, În obraz
Tămâie, unde mergi?. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_358]
-
domn. I-a explicat că transportă marfă din Ungaria, de unde o ia, cum o cară, cum o suie, cum o coboară. Brusc, dialogul se oprește, doamna scoate un fluier din mînecă și începe să cînte, plimbîndu-se de colo-colo, în lungul culoarului gol. "Păsărică, mută-ți cuibul și te du...", ", sînt atîtea flori la ferești, dar cea mai frumoasă floare, ce-mi apare, tu ești!", "Ciobănaș cu trei sute de oi"... Își curmă la fel de brutal repertoriul cum l-a început și înnoadă povestea
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]
-
dar cea mai frumoasă floare, ce-mi apare, tu ești!", "Ciobănaș cu trei sute de oi"... Își curmă la fel de brutal repertoriul cum l-a început și înnoadă povestea cu marfa din Ungaria. Pesemne că cineva a agresat-o verbal de la capătul culoarului. Un noian halucinant de înjurături, strigate în noapte, s-a năpustit și în urechile mele. La fel de firesc și cu același ton important își reia, răcorită, discursul de unde l-a lăsat. Aud și vocea bărbatului care susține patetic că este cel
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]
-
de ea în compartiment. Ea s-ar afla pe locul de lângă fereastră, ca acum, într-unul din acele vagoane deschise, ca acelea care circulă între Innsbruck și Viena. El, cum spuneam, vizavi puțin într-o parte, pe un loc dinspre culoarul de trecere. Aglomerație mare, dar datorită vagonului deschis toți călătorii par izolați unul de celălalt. De fapt, în compartimentul de tren dai mai curând peste oameni neinteresanți. Le arunci o privire în treacăt și constați că nu te interesează. Între
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
nu-și iau oamenii în călătorii mai lungi destul de citit și de ce se gândesc că din acest motiv ar trebui să te întreții cu ei! Unii nu-și mai găsesc locul din cauza nerăbdării, se foiesc pe scaune, se ridică. Măsoară culoarul în sus și-n jos sau se reazemă cu capul dat pe spate de fereastră și din profil arată ca împăratul Franz Josef. Până și cu cei neinteresați se creează la un moment dat, după o călătorie mai lungă cu
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
prin asemănarea extremă a diftongilor -oa- și -ua-, diferențiați doar de gradul de deschidere al elementului semivocalic. Am crezut inițial că e vorba și de o intenție de a distinge substantivul feminin singular culoare de pluralul culoare al substantivului neutru culoar, limitîndu-se astfel o omonimie morfologică - cea care permite jocul de cuvinte dintr-un titlu recent: "România dă culoare Americii. Avioane americane vor folosi culoarele de zbor și bazele aeriene din România fără o aprobare a parlamentului" (EZ 9.02.2003
Ortografice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14254_a_15579]
-
de o intenție de a distinge substantivul feminin singular culoare de pluralul culoare al substantivului neutru culoar, limitîndu-se astfel o omonimie morfologică - cea care permite jocul de cuvinte dintr-un titlu recent: "România dă culoare Americii. Avioane americane vor folosi culoarele de zbor și bazele aeriene din România fără o aprobare a parlamentului" (EZ 9.02.2003). Culoar e un împrumut din franceză, cu tipică transpunere în scris (se regăsește în budoar, fermoar, fumoar) a pronunției finalei din limba de origine
Ortografice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14254_a_15579]
-
limitîndu-se astfel o omonimie morfologică - cea care permite jocul de cuvinte dintr-un titlu recent: "România dă culoare Americii. Avioane americane vor folosi culoarele de zbor și bazele aeriene din România fără o aprobare a parlamentului" (EZ 9.02.2003). Culoar e un împrumut din franceză, cu tipică transpunere în scris (se regăsește în budoar, fermoar, fumoar) a pronunției finalei din limba de origine. Nu sînt totuși multe cuvintele din această categorie, în care oa nu mai apare ca de obicei
Ortografice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14254_a_15579]
-
ce credem de fapt. Dacă s-ar putea face o antologie cu asemenea răbufniri pe care ziariștii le aud de la personalitățile care se scapă în particular la urechile lor, de multe reputații s-ar alege praful. Numai din înjurăturile de pe culoarele Parlamentului s-ar putea scoate niște anale de dimensiunea cărții de telefon a Bucureștiului. Din motivul benzii audio care nu contează la tribunal, declarațiile scandaloase pe care un ziarist le obține între patru ochi nu ajung în presă dacă nu
Spînzurarea de limbă a ziaristului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14266_a_15591]
-
întotdeauna ocupate de tîrfulițe amărîte care prestau servicii de urgență cît ținea călătoria. Întrucît în ultimul moment n-am găsit nici una liberă și nici n-aveam hamacuri, mama și cu mine am luat cu asalt două scaune de fier de pe culoarul din mijloc și ne-am pregătit să ne petrecem noaptea acolo. După cum se temea ea, furtuna a biciuit temerara ambarcațiune pe cînd traversam fluviul Magdalena, care la o mică distanță de la estuar are un temperament oceanic. Eu cumpărasem în port
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
din faptul că Hitler a condus statul vreme de vreo doisprezece-treisprezece ani, de ce-am ascunde noi realitatea că Antonescu a condus România timp de patru ani? Strâmbă logică. Unei întrebări limpezi ( De ce se află statuia lui Ion Antonescu pe culoarele guvernului?") i se răspunde în afara chestiunii. A negat cineva că Ion Antonescu a fost conducătorul României? Nu. Atunci, de ce era nevoie de invocarea Führer-ului - altfel decât după o logică psihanalitică, Hitler fiind, adică, primul nume compatibil cu Antonescu apărut în
Capra Antonescu sare Trump Tower by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15013_a_16338]
-
1986. Falsele amintiri, de studiat. Inhibiția de proiecție. Care anulează o anumită senzație neplăcută, terifiantă... la unii auzul, la alții văzul, ori mișcarea, depinde ce... Creierul evită astfel senzația posibilă de care individul se teme cel mai mult, organismul său.... Culoarul absurdului. În care pătrunzi într-o zi și din care nu mai poți să ieși până ce viața nu se confundă cu el în întregime. Chinezii care, cu revoluția lor culturală, au schimbat cuvintele dezbină și stăpânește cu agită și stăpânește
Orwell de-a valma by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15048_a_16373]
-
adus unui mare om de teatru, mesaj pe care l-am citit în cadrul Săptămînii "Vlad Mugur", organizată de regizorul Tompa Gabor, directorul Teatrului Maghiar din Cluj. Dispariția lui Vlad Mugur, iată, a trecut aproape un an, a lăsat liber un culoar al profesionalismului, nebuniei și perfecționismului pe care este foarte greu să pășească cineva. Și cu trecerea timpului, devenim tot mai conștienți de ce anume a însemnat Vlad Mugur pentru teatrul românesc, pentru actorii din București, Cluj, Craiova, Piatra-Neamț, pentru scenografii lui
Loialitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15115_a_16440]
-
am bucurat să aflăm, că noul local al BA, a fost "inaugurat" (deci, credeam: a fost terminat). Au trecut anii postrevoluționari, de eforturi și speranțe: Ne mutăm, în doi ani" - repetau funcționarii, când le arătam sălile devenite insalubru de întunecate, culoarele igrasioase, fără lumină, bântuite - ziceau funcționarii - de șobolani (eternii "noștri" convivi), sau linoleumul rupt, în care se împiedicau visând la lecturile lor grăbiții studioși, bufnind uneori pe jos, sau latrinele - care pe vremea studenției mele erau un ideal de "modernitate
Mor biblioteci by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/15260_a_16585]