926 matches
-
123-125). Un dramatism special concentrează capitolul Moartea unei Leoaice, în care autorul imortalizează cea mai dificilă încercare la care îl va fi supus viața vreodată. Cu toate că a făcut tot ceea ce îi stătea în puteri, el trăiește un acut sentiment de culpabilitate, exprimat în mod deschis și cu o insistență de-a dreptul programatică: „Cu două zile înainte de sfârșit nu se mai uita la nici unul din noi, nici la mine. Nu mai aștepta nimic de la oameni, de la fiu, de la noră, de la doctori
În stilul Șeherezadei by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/4343_a_5668]
-
nimic. Nu îi mai stă la dispoziție nici un alter-ego în fața căruia să se proțăpească. Apare senzația de gol, de surpare interioară, de vină, comparabilă cu sentimentul de rușine. În mod obișnuit, această emoție survine în momentul confruntării sinelui cu idealul. Culpabilitatea implică, în plus, sentimentul de transgresiune, ea se naște din supunerea eului la judecata cenzurii morale. Faptul că poetul este copleșit de rușine și vină este tocmai ceea ce îl salvează de crunta dezonoare a morții, pentru a-l arunca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
idei. Acestui conținut moral, dar nu și moralizator, i se potrivesc o acțiune scurtă și violentă, o montare austeră, o exprimare limpede, tensionată și sobră, păstrând ceva din pompa antică ce transformă reprezentația într-o adevărată ceremonie. Problemele dezbătute vizează culpabilitatea individuală sau colectivă. Spațiul însuși este claustral: oraș închis, sufocat de prezența muștelor - simbolul eriniilor din tragedia antică, camere refugiu - camera tronului, în care se ascund vinovații. În Muștele Sartre dezbate, în spirit existențialist, vechea problemă a destinului uman. Modelul
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
mai sugestiv decît armonia deplină, sieși suficientă. Una din fețele unei astfel de incompatibilități demonice este îndoiala. Insuportabilă pentru conștiința suprasolicitată de contradicții ce poate atinge pragul alienării, ea semnifică în esență o subiectivitate coruptibilă, adîncită pînă la a deveni culpabilitate obiectivă: "Propria-i netrebnicie resimțită ca o vină" (Poemul răspîntiei). Ori în chip analitic: "Iată răspîntia atît de temută, întruchipată amenințarea ce te-a însoțit în somn;/ Clipa cînd cortul gurii celor mai înavuțiți dintre profeți / Se îndoiește că a
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
cu neputință ca, văzând ce se întâmplă unuia și altuia, vesel și destins cu o clipă mai înainte, un fior de gheață să nu-ți cutreiere torsul, tâmplele să nu-ți zvâcnească. Iar dacă mai ești și sensibil, sentimente de culpabilitate, de angoasă, depresie să nu te prindă între pietrele lor de moară. Ideea este, firește, că fiecare își alege emisiunea care îi place. Lui Stalin îi plăceau filmele cu cow-boy, mie, filmele cu Stalin. Supraviețuindu-i lui Stalin, fac ceea ce
Aveți ceva împotrivă? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8903_a_10228]
-
neputința de a răspunde cu sinceritate întrebării: Ce s-a întâmplat în realitate? Care au fost adevărații revoluționari? Care sunt vinovații? în loc să răspundă toți se eschivează prefăcându-se că nu știu nimic. Deși toată lumea îi cunoaște pe vinovați, se preferă culpabilitatea neasumată, în locul unei mărturisiri sincere care ar servi mult mai bine decât orice prezentului. De unde apare și bănuiala că totul se falsifică din nou ca în comunism. în fond cine face istoria? Cine o interpretează? Acestea sunt marile întrebări ale
Comedie neagră despre Revoluție by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9907_a_11232]
-
două cărți ale lui Slavoj Zizek - The Zizek Reader și Irak. The Borrowed Kettle - , pe care le-am descoperit cu stupoare sub mormanele de xeroxuri despre Raymond Chandler. La Zizek voi reveni altă dată, pentru că acest produs al complexelor de culpabilitate și inferioritate ale mediului academic occidental - și cu osebire american - poate fi văzut și drept exemplu al căderii unei minți strălucite în capcana spiritului fals.) Le sunt însă recunoscător fiecăreia în parte (chiar și celor care m-au enervat sau
O vară fără politicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9285_a_10610]
-
reușită din film -, nu surprinde pe nimeni. Nu lipsește aproape nimic din recuzita genului, astfel încît este prea puțin loc pentru surpriză. În scenă intră nu doar istoria decedaților anteriori, ci și propria istorie a personajului care este bîntuit de culpabilități ținute secret, cel mai tragic eveniment fiind chiar moartea fiicei sale, iar cel mai abject, abandonarea tatălui la un azil de bătrîni. Coșmarul devine mai puțin artificial astfel, net mai credibil decît stafia care apare cu toporul în urma lui gata
Demonii de la 1408 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9297_a_10622]
-
va întâmpla cu mine... Dar țin să vă declar..." (p. 474). Confesiunea rămâne eliptică, sumbră și amenințătoare. Lui Chiril Merișor nu-i rămâne altceva de făcut decât să se si-nucidă. Dar nu avem aici toată motivația eșecului. De la suspiciune la culpabilitate nu e decât un pas și Chiril Merișor știe că poate fi foarte ușor făcut. Are un sentiment de alarmă în timpul interogatoriului, urmărit neîncrezător de privirile anchetatorului: "Azi nu mă privești în ochi, băiete, nu-mi place, ceva, în capul
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]
-
gigantice întinderi nelocuite ale planetei. Și ceea ce trebuia să se producă se produse. Neavând nimic de ascuns, Chiril părea că ascunde totul. O agitație lăuntrică, rea și stupidă, pusese stăpânire pe el. Această panică putea să fie o probă a culpabilității. Ceva, în fine... dovada unei crime comise măcar în gând..." (p. 446-447). Această imaginație morală, pe care prozatorul i-o construiește personajului cu foarte multă ingeniozitate psihologică, constituie secretul eșecului său. Dar această vulnerabilitate se alcătuiește din îmbinarea slăbiciunii congenitale
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]
-
a vieții și a morții, capacitatea de a transmite, de a interoga trecutul, nimic nu le oprește, cu o singură condiție: totul, oricît de groaznic ar fi, trebuie să rămînă în familie, o familie legată printr-o rețea invizibilă de culpabilități și tăceri. Nu este singurul lucru care tulbură serenitatea micului conclav feminin, o serie de întrebări rămase fără răspuns, precum dispariția în aceeași zi cu mama Raimundei moartă într-un incendiu împreună cu soțul său, și a mamei Agustinei, adîncesc treptat
Mame și fiice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9387_a_10712]
-
să ne dureze până la ultimul gând posibil pe care l-am putea avea. * Către sinceritatea deplină te împing mai cu seamă puseurile de răutate - încă o sugestie obscură care îți lasă pentru o clipă certitudinea libertății. Numai așa poți escamota culpabilitățile binelui, această satisfacție teoretică și nesigură. Privirile mieroase ale preoților nu ne-ar manipula cu atâta vigoare iezuită dacă nu ar purta în ele argumentul viclean al infernului, temei de nezdruncinat în această teo logie a binelui care nu-ți
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
fragile. Dinaintea șarlatanului cu diplomă nu ne mai confesăm păcatele, ci porcăriile pe care nu am fost în stare să le facem, pe care le-am evitat din lașitate, din neputință, și nicidecum pentru că am fi fost grijulii cu ceilalți. Culpabilitățile noastre nu mai poartă contragreutatea iertării sau a milei, pretind însă agresivitatea, cer să fie justificate, o adevărată fenomenologie a poltroneriei. Cum să nu te gândești la omul din vechime, care nu avea mentalitatea noastră de câine smiorcăit și își
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
va fi dat seama că timpul compromiterii lui spirituale trebuie să înceteze. Amintirile sunt suficiente pentru ca ultimul delir să îți cuprindă, incontestabil, adevărul. * Aștept încă să descifrez sensul trădării. Aștept inițierea într-o formă spirituală de existență consecutivă trădării: o culpabilitate fericită. * Nașterea delirului vine într-o după-amiază în care nu mai accepți incursiunea în biblioteca întunericului, când iei decizia de a da foc acestei biblioteci din întuneric sau când întunericul însuși se hotărăște să-și abandoneze pepiniera de gânduri, să
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
nu avem nevoie să știm cine suntem decât în raport cu greșelile, cu eșecurile, cu frustrările sau cu interesele care fierb în noi. Omul ideal, modelul absolut, ne înfurie. Față de el ne situăm clipă de clipă și pentru totdeauna în fundătură, în culpabilitatea îndărătnicului sau în umilința neputinciosului. * Măreția spiritului? Să reușești să înveți un fluture să fie obraznic. * Dacă nu îi interesează ce scrii, înseamnă că sunt conștienți că nu au nimic de pierdut necitindu-te. Dacă tu însă continui să scrii
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
spălat dușumeaua. Temperament Temperamentul omului îi determină ritmul vieții, nu și drumul ei. Rezistență Fundamentul rezistenței psihice a omului la șocurile dramatice ale vieții îl constituie echilibrul sistemului nervos și puterea voinței. Sensibilitate Pentru persoanele cu sensibilitate psihică accentuată, sentimentul culpabilității este mai greu de suportat decât pedeapsa. Prețuire Mama și Patria sunt două lucruri sfinte care trebuie respectate și prețuite oriunde și oricând. Grav Cel ce nu-și iubește mama și țara natală nu are nimic sfânt. Gânduri Gândurile omului
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
cursul acestor acuzații vehemente, avem nevoie să ne aducem aminte de caracterul inițiatic al vieții omului, în care păcatele de tinerețe pot duce la transformări intelectuale, la sentimente de ispășire în a doua jumătate a vieții. (...) Ambiguitatea privind gradul de culpabilitate a lui Eliade e foarte serioasă. Tocmai acestă incertitudine fundamentală este probabil cea mai corectă concluzie pe care o putem trage din dovezile pe care le avem" (pp.122-123). Căutate în mozaicul memoriei, primele întâlniri cu Eliade le apar tuturor
Omul Eliade by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9431_a_10756]
-
devine un punct tare al spectacolului. Pus în picioare, exponatele-victime își arată, ca într-un tablou-colaj, propria istorie. Fie doar subiectul unei povestiri scrise de scriitorul Katurian, fie o faptă cît se poate de reală. Fantasmele se amestecă. Ca și culpabilitățile. Inocența se pierde prea curînd. Felul în care își susține fiecare protagonist partitura devine însemnat prin calitatea rostirii și a interpretării. La fiecare personaj, regizorul caută o cheie, un semn. Cine mai are timp de tragedii, de scriitori, de povești
înapoi, la literatură! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8037_a_9362]
-
insiste asupra mobilului psihologic adânc al trăirilor acestui etern frustrat, fixat în complexul sărăciei și al "fiului nerecunoscător". Vinovată poate fi și gena paternă lăsată fiului natural de grecul desțărat. Tot din acest complex al sărăciei derivă și complexul de culpabilitate față de mamă, apărut târziu, atunci când el depășise, la limită, inferioritatea materială. Este o vină, dar de altă natură decât cea a lui Oedip. E vorba de o responsabilitate morală filială neonorată de el, altruistul întregii umanități, dar nu și al
Complexele lui Panait Istrati by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/9678_a_11003]
-
sistemul a făcut tot ceea ce era posibil pentru a-l distruge. Atitudinea sa demnă a fost prezentată În ziare ca pasivitate, privirea-i fixă a fost filmată astfel Încât să ofere luciri de aroganță, iar umerii căzuți, o dovadă de certă culpabilitate. Pe măsură Însă ce timpul trecea, acuzațiile se prăbușeau la picioarele sale ca niște ciocănitori care avuseseră neinspirata idee de-a găuri un stâlp de beton, iar Împricinatul a Început să le apară tuturor În adevărata sa măreție. Părea invulnerabil
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
vreodată ce, fără să aibă măcar voie să-și imagineze. De fapt, dacă ar fi Încercat să afle, ar fi fost Îndată pusă la punct, cu una din remarcile acelea tăioase care-i provoca de fiecare dată un sentiment de culpabilitate. Preț de cîteva minute doar, atunci Îl ura cu intensitate și, oricît s-ar fi străduit, În minutele acelea nu și amintea nici unul din motivele pentru care Îl iubise cîndva; la fel cum, după aceea, cînd Îl iubea din nou
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ei. M-am scuturat ca să scap de aceste visuri. Erau locuri către care gândurile mele nu aveau voie să se îndrepte; și constatând cât de puține locuri mai rămăseseră unde gândurile mele se puteau duce fără a stârni durere sau culpabilitate, mi-am spus că trebuie să mai beau niște whisky și mi-am amintit că Palmer avea o sticlă într-un dulap din sufragerie. Lăsând luminile aprinse, am traversat holul. Ușa de la sufragerie era închisă. Am deschis-o și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
buluciți claie peste grămadă în cabinele noastre, icnind și gemând și plângându-ne de milă, ai să ne zărești pe noi, feciorii triști și înlăcrimați ai unor părinți evrei, bolnavi până-n măduva oaselor din pricina ruliului de pe aceste mări aspre ale culpabilității - cam așa mă imaginez câteodată pe mine și pe tovarășii mei de văicăreală, melancolie și deșteptăciune, înghesuiți tot în cabinele de clasa a treia și, vai, bolnavi, chinuiți de boală, strigând în răstimpuri, când unul, când altul, ba „Tată, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
stau perfect întinși. "Să nu-mi agăți ciorapii..." Rece, ca o găleată de apă turnată în creștet, mai vulgară acum decît orice vulgaritate în oricare clipă a vieții, vocea femeii îl mai împresoară încă, născînd în el sentimentul umil al culpabilității, făcîndu-l să-și plimbe iarăși privirea de la genunchi în sus, printre coapsele lungi, să fie sigur că nu a agățat vreun fir. Își desfăcea asemenea unei femei obscene / Picioarele"... izbucnesc cu violență, în amintirea lui Mihai, versurile lui Baudelaire despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
În pofida instinctului său matern (care, evident, nu trebuie să prevaleze În judecata critică), să susțină că În poeziile În care apare cuvântul Kind este vorba de „o angoasă datorată dihotomiei supraeului (Nad‑Ja, nota trad.) În care se presimte sentimentul culpabilității“! Sărmanul Mendel Osipovici s‑ar Întoarce În groapă dacă ar citi toate astea. Nu atât din pricina banalității joase sau poate tocmai de aceea. Niciodată, domnule, M.O. nu a făcut nici cea mai palidă aluzie În opera sa la acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]