217 matches
-
al datoriei. Orice prezență socială, orice privire, este simțită ca la un tribunal. "Judecătorii" de pretutindeni "știu" sau "ghicesc" gândurile, vorbele negândite chiar. Originile acestui complex trebuie căutate în perioada copilăriei și a pubertății. Una dintre cauze este educația prin culpabilizare când un părinte folosește rușinea și mai ales șantajul afectiv asupra unui copil. Expresii ca: „mă omori”, „vrei să-ți omori părinții”, „dacă ne-ai iubi n-ai face așa ceva”, „ești rușinea familiei” sunt mijloace care cultivă vinovăția. Dramatizarea traumatizantă
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
beneficia de reparații morale dacă se consideră lezați. Nu este și cazul personajelor de hârtie; în plus, în cinema tot ceea ce contravine principiului de cooperare se traduce fizic: violența, suferința se văd. Consumatorul este deci trimis mai ușor la o culpabilizare, la o responsabilizare. În schimb, în literatură cititorul este cel care însuflețește personajele, iar ficțiunea permite un joc mai liber al pulsiunilor agresive. Această formă de reverie cu ochii deschiși care este lectura îl trimite pe cititor la instabilitatea și
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
moderne (concizie, accesibilitate, corectitudine logico-gramaticală), obiectivele politice și culturale, precum și atitudinea de opoziție fermă fața de tot ceea ce este considerat, în plan politic, drept o deviație de la cursul firesc al istoriei. Tonul expunerii este echilibrat, dar ferm: Nu vom accepta culpabilizarea nedreaptă a neamului românesc. Nici nu vom tolera demagogia patriotardă, care adâncește patimile poporului și adoarme simțurile"164. Zăbovind încă puțin pe acest palier, al manifestului de tip ideologic și cultural, vom aduce în discuție (operând o regresie în timp
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
al terapiei și consilierii behavioriste este de condiționare a pacientului de comportamentul său negativ. Conceptele de bază sunt: întărirea socială, control comportamental, condiționare. Prin această orientare terapeutică se încearcă eliminarea comportamentului negativ cauzat de apariția bolii. De exemplu, comportamentul evitant, culpabilizarea, renunțarea la activități și înlocuirea lor cu unele pozitive precum participarea la viața comunitară, comportamentul activ, integrarea socială, educațională. Tehnicile folosite sunt: desensibilizarea sistematică, tehnica aversivă, tehnica inhibiției condiționate, sugestia prin condiționare negativă, intervenția paradoxală, metoda stopului în gândire. Orientarea
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
rațional-emoțională (reprezentant: A. Ellis) accentuează latura rațională a omului care poate controla latura emoțională a acestuia. Rațiunea este cea care primează, cea care developează gândurile și sentimentele ei raționale, ilogice și mitologice. I se arată clientului că izolarea, anxietatea, depresia, culpabilizarea izvorăsc din atitudini iraționale sau din trimiteri ilogice față de anumite evenimente din viață, ca părți componente ale unui parcurs existențial pentru împlinirea destinului personal (ARAS, 2000). Psihodrama (reprezentant: J.L. Moreno) reprezintă o metodă terapeutică ce poate fi utilizată atât la
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
auditoriul. "...și partea fier..." "oasă", se ridicară vocile noastre. "Domnilor, exclamă individul (și își propti o clipă bărbia în piept de satisfacție), e o adevărată plăcere să ai de-a face cu intelectuali."" (Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni) "Culpabilizarea intelectualilor pentru vini imaginare a fost o acțiune predilectă a regimului comunist. "Specificul intelectualului, ca om al spiritului, este acela de a gândi despre lucruri și de a fi răspunzător de soarta lor, scria B. Henri Lévy în Éloge des
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
care se articulau amenințător într-un continuum medico-juridic de practici și sensuri care afectau fundamental scopul actului medical și relația pacient-medic: necesitatea obținerii mărturisirii femeii, presiunile asupra ei, accesul restricționat la trusa de chiuretaj, infinitele rapoarte și aprobări necesare, posibila culpabilizare a medicilor și cea aproape sigură a femeii devin tot atâtea elemente definitorii ale politizării treptate a actului medical în cadrul unei politici pronataliste restrictive. În condițiile în care prevederile prin care se normează efectuarea acestei operații devin din ce în ce mai numeroase probabil
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
organizațiilor, ca rezultat al unui cumul de factori, care devin surse ale discriminării indirecte a femeilor 3; hărțuirea sexuală, deși combătută prin legislație specifică, este rareori reclamată și sancționată, în bună parte din cauza informării precare cu privire la acest subiect sau al culpabilizării sociale a victimei, în cele mai multe cazuri 4; "concilierea" între profesie și viața privată/de familie rămâne la nivel de deziderat în România și în multe țări europene, fiind corelată cu presupozițiile referitoare la diviziunea sexuată a muncii în familie și
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
sexuală sunt strict supravegheate. U.Bronfenbrenner arată că familiile „mijlocii” (middle class) au așteptări și ambiții mai înalte pentru copiii lor, dar manifestă, în același timp, mai multă toleranță, mai mult “liberalism”, apelând mai frecvent la explicații raționale și la culpabilizarea copilului; sancțiunile fizice sunt utilizate mai rar. Apelul diferențiat la sancțiuni relevă modele pedagogice și etice diferite: dacă în rândurile categoriilor populare sancțiunea este legată de gravitatea consecințelor imediate(mai ales materiale) ale conduitei copilului, această conduită rezultă dintr-o
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
procedeu defensiv despre care vorbește Anna Freud. Comportamentele periculoase, cele suicidare, ideile de suicid și chiar tentativele de suicid pot reprezenta redirecționarea imediată spre sine însuși a unei agresivități dirijate mai întâi asupra obiectelor oedipiene, și care a constituit motivul culpabilizării adolescentului. Inhibiția, neimplicarea, pasivitatea pot, de asemenea, să se constituie în mijloace de negare sau cel puțin de control al acestei excitări: adolescentul rămâne închis în camera sa alungit în pat, nu se interesează de nimic, modalitate de a nu
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
La aceste cadre se adaugă segregările profesionale (spre exemplu negrilor li se cere o pregătire superioară față de cea care li se cere albilor, salariu mai mic etc.), dar și de tip școlar. Explicațiile date fenomenului segregaționist, ca deficitul cultural și culpabilizarea majorității, sunt unilaterale. Uneori explicația se găsește chiar în grupul minoritar care are o "teorie" a reușitei sociale și școlare cu baza cognitivă în experiența comună. Ajungând cu analiza la nivelul comunității, Ogbu identifică un alt fenomen al ambivalenței culturale
by Ţăranu Adela-Mihaela [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
enciclopedie a impactului consecințelor involuntare asupra relațiilor umane (...) Consecințele acțiunii se deosebesc deseori de intențiile care îi motivează pe cei care o fac” (citat în Muller, 1995, p. 85). Din argumentarea sa nu se desprind o atitudine moralistă ori de culpabilizare și nici descrierea pozitivă sau negativă a consecințelor, ci caracterul lor deseori imprevizibil și involuntar. Una dintre repercusiunile imprevizibile și incontestabile menționate de Smith era starea dramatică, îngrijorată a populației și calvarul industrial, care au declanșat, în opinia lui, Revoluția
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
ce derivă din faptul că și aparținătorii legali trebuie să-și asume responsabilitatea acceptării unui act medical. Aici, de regulă, mama este implicată, iar medicul va trebui să găsească acele căi prin care să realizeze și responsabilizarea copilului și nu culpabilizarea lui, să folosească un limbaj adecvat, să respecte parteneriatul cu părinții, iar ambianța În care se realizează investigațiile și tratamentul să reflecte pe cât posibil viața socio-școlară a copilului. Sub aspectul vârstei autorii decelează trei etape În care copilul se comportă
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
valorizare nu trebuie să genereze evaluări ale profesorilor din unitatea în care se face evaluarea (atenție, inspectori!). Efectele negative de acest tip pot genera măsuri perverse, de viciere premeditată a rezultatelor evaluării, din frica de a nu se ajunge la culpabilizări sau deprecieri în sânul comunității pedagogice respective. Întrebare În ce momente și la ce tipuri de evaluări este indicat să se recurgă la examinări externe? 2.6. Ipostaze ale rezultatelor școlaretc "2.6. Ipostaze ale rezultatelor școlare" Dar ce trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
1967), care spunea că "acțiunile suicidare pot servi ca mijloace de dobîndire a compătimirii celorlalți, de stîrnire a sentimentelor de simpatie, milă și compasiune, sentimente pe care însuși sinucigașul le împărtășește cu ceilalți, autocompătimindu-se; acțiunile suicidare pot avea și semnificația culpabilizării (blamării) altora pentru autosuprimarea vieții, servind, astfel, ca mijloc de răzbunare"112. Ponderea crescută a sinuciderilor în închisori este pusă de specialiști în corelație cu noua semnificație pe care corporalitatea subiectului o dobîndește o dată cu încarcerarea. Fiind obiectul preocupărilor altor persoane
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
instruit pentru viață, Așa cum s-a dezvoltat În raport cu modelele care i-au fost oferite și pe care și le-a interiorizat. Factorii formator-modelatori ai persoanei și ai vieții acesteia, atât negativi (eșecuri, suferințe cronice, somatice sau psihice, frustrări, situații castratoare, culpabilizări, situații de inferioritate etc.Ă, cât și factorii pozitivi (educație și cultură, instrucție, contactul cu modele pozitive, exemplare, succesul, interiorizarea unor valori morale și cultural-spiritualeă contribuie În mod decisiv la configurarea unei anumite forme de existență a persoanei. Nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
vedere interioară” a celuilalt de către mine, dar și o reflectare a acestuia În persoana mea. Din aceste considerente, privirea atinge sfera conștiinței. Ea poate fi Înțeleasă ca mângâiere, consolare, Înțelegere, sprijin sau, dimpotrivă, poate Însemna mustrare, dispreț, dezgust, abandon, ironie, culpabilizare. Privirea este primul semn al Întâlnirii. Ajută și susține sau condamnă și pedepsește. De fiecare dată În cazul Întâlnirii, căutăm privirea celuilalt. O privire aprobatoare, consolatoare, care să ne dea siguranță, sprijin afectiv și moral. După cum, În mod egal, ne
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care ar trebui să acorde ajutor prin formule de tipul: „este problema lor” sau că aceste persoane „sunt direct responsabile” de faptul că au ajuns Într-o astfel de situație, și deci, impas, nu merită să fie ajutate. Este o culpabilizare, o stigmatizare socială, a celor aflați În impas; dă Atitudinea de satisfacție manifestată de unii față de suferința celuilalt ascunde de fapt o trăsătură sadică, din punct de vedere psihologic, și cinică, din punct de vedere moral. A te bucura de
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
un caracter acut, ci evoluează progresiv, se constituie În timp, prin Încărcarea psihologică și morală a celor implicați. Conflictele de intimitate fac referință la anumite situații petrecute În trecut și pe care le reactualizează, pentru a servi ca motive de culpabilizare a unei persoane de către alta, care se consideră prejudiciată de prima. Conflictul se produce Întrucât ambii parteneri cred că au dreptate și, În felul acesta, fiecare Îl culpabilizează pe celălalt. În realitate Însă, ambele persoane sunt frustrate. Orice conflict este
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
a furnizat nenumărate explicații ale unor asemenea comportamente decizionale inconsistente (simplificarea strategiilor rezolutive; recurgerea la scenarii cognitive; invocarea reprezentativității sau prototipicalității unei alternative; ancorarea alternativelor, legarea lor de situații particulare, adeseori nerelevante; preferința pentru alternativele accesibile; reevaluarea deciziilor luate și culpabilizarea pentru insuficienta considerare a unor aspecte etc. − vezi Tversky și Kahneman, 1981, 1983; Miclea, 1999 ș.a.). Interesant este că schimbarea opticii de abordare a negocierii în sensul legării comportamentului negociatorului de comportamentul decidentului s-a produs chiar pe parcursul anilor ’60
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cupluri puse sub o lupă satirică și chiar caricaturală, dar și de sentimentele de manechin impecabil, dar iritabil, ale soției sale, Elsa, de veleitățile unor figuranți din mediile frecventate (medicale, jurnalistice, artistice), fie de propriile reacții. El pendulează necontenit între culpabilizare și furie, debusolare și neputință, abulie și nevroză, între luciditatea îndoliată și surparea în irațional și depresie. Timoteo se trage din mantaua străinului camusian, dar și din substanța protagoniștilor cărților unui Italo Svevo sau Alberto Moravia, gata să comită acte
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
GoodNews sau Monkey, Katie nu reușește să se mai simtă acasă, ci dimpotrivă, simte că dispare în fiecare zi o părticică din ea. Doarme câteva nopți în garsoniera unei prietene plecate în străinătate, prilej de reculegere și de analiză finală, culpabilizare și reproșuri incluse pentru relațiile destul de reci cu părinții sau cu fratele Mark, dar și estimarea ravagiilor iubirii aproapelui, mai ales când aceasta pare a fi artificială și ostentativă. Katie află chiar din gura unei predicatoare că Dumnezeu însuși nu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
originea conflictului colectiv. Jertfa violentă capătă astfel un halou sacru, întrucât societatea s-a eliberat de violență. René Girard identifică mecanismul victimizării în toate religiile arhaice, pe care le analizează în contrast cu tradiția iudeo-creștină. Scripturile, în opinia sa, dezvăluie procesul de culpabilizare arbitrară a inocenței și atacă frontal psihologia rivalității mimetice. Murind pe cruce, Iisus înăbușă pulsiunea de răzbunare și anihilează circuitul vicios al violenței. Tradiția ascetică a Părinților Bisericii - pentru care isihia (pacea) lăuntrică este o pregustare a împărăției cerurilor - a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
și surplus de sentimentalism: „fiindcă ești căldicel - nici fierbinte, nici rece - am să te vărs din gura Mea” (Apoc. 3,14). Aceasta ar echivala cu abandonarea problematicii metafizice a răului și contestarea naturii expiatoare a virtuții. Autovictimizarea en masse, alături de culpabilizarea providenței, reușesc să suspende confruntarea ascetică - în profunzimea sufletelor dezbinate - cu manifestările insidioase ale răului 2. Fără încorporarea teodiceii într-o viziune cosmică despre bine și rău, critica violenței rămâne, în fond, debilă. „Pacea lumii” - fie ea promisă de Cezarul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
care trebuie să ne ghideze orice acțiune, mai ales că am insistat să ne integrăm într-o comunitate internațională având la bază aceste principii 148. Poate că una dintre imensele greșeli, făcute din zona unei părți a intelectualității, constă în culpabilizarea unor categorii întregi (sociale, culturale), pentru tot ce este neconform modelului vestic. Criticile respective, formulate pe un ton oripilat, nu sunt în niciun caz constructive și nu propun ca soluție decât aproprierea fără discernământ a sistemului occidental. Mimetismul exagerat conduce
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]