365 matches
-
în cuprinsul Episcopiei Ortodoxe Sârbe de Timișoara, sentințele Consistoriului eparhial bisericesc al Episcopiei Ortodoxe Sârbe de Timișoara. Articolul 51 Hotărârile Sfântului Sinod arhieresc ce intră în competența sa sunt de natură canonică și bisericească, ce se referă la credință, slujire cultică, rânduială bisericească și organizare a Bisericii, sunt definitive și obligatorii. Articolul 52 Sentința Sfântului Sinod arhieresc din prima instanță, la cererea acuzatului, poate fi trimisă Sfântului Sinod arhieresc spre o nouă analizare. Sentințele în ultimă instanță ale Sfântului Sinod arhieresc
EUR-Lex () [Corola-website/Law/206810_a_208139]
-
sunt subordonate arhiereului eparhiot. Articolul 56 Prin actul hirotoniei sale și al numirii canonice într-o anumită episcopie, în concordanță cu învățătura și prescripțiile B.O.S., arhiereul eparhiot are autoritate arhierească deplină în episcopia sa în ceea ce privește credința, morala, slujirea cultică și conducerea arhipăstorească. Articolul 57 Drepturile și obligațiile arhiereilor Episcopiei Ortodoxe Sârbe de Timișoara sunt stabilite prin canoanele bisericești, pravilele apostolice și ale sinoadelor ecumenice. În afară de acestea, arhiereul eparhiot, prin competența sa: 1. învață și îndrumă preoțimea și credincioșii Episcopiei
EUR-Lex () [Corola-website/Law/206810_a_208139]
-
Drepturile ce se cuvin diaconului sunt stabilite de către arhiereul eparhiot. Articolul 159 Pe lângă drepturi, diaconii primesc și o parte din veniturile de la slujbele bisericești, la fel ca și preoții parohi. Secțiunea a 8-a Parohia Articolul 160 Parohia este comunitatea cultică organizată a persoanelor ortodoxe în cuprinsul unui anumit teritoriu și care se află sub conducerea duhovnicească a unui preot paroh. Este comunitatea duhovnicească a persoanelor unite în credința în Hristos, în rugăciune, în Sfintele Taine, în învățătura creștină și în
EUR-Lex () [Corola-website/Law/206810_a_208139]
-
care parohia s-a stins, arhiereul eparhiot și Adunarea eparhială pot declara parohia ca fiind stinsă. Articolul 173 Proprietatea parohiei stinse trece în favoarea Episcopiei. Articolul 174 Biserica și celelalte clădiri care alcătuiesc proprietatea parohiei vor fi folosite în slujba nevoilor cultice, educative, recreative și de binefacere ale parohiei. Averea parohiei este administrată și manipulată conform Statutului. Secțiunea a 9-a Comunitatea bisericească Articolul 175 Comunitatea bisericească, denumită anterior Comunitatea bisericească-școlară, este comunitatea religioasă organizată a parohienilor în frunte cu preotul, în
EUR-Lex () [Corola-website/Law/206810_a_208139]
-
o ambiție auctorială uriașă care, din fericire, a devenit o admirabilă reușită a genialității valahe pe care analiștii viitorului s-ar putea să o simtă ca un experiment deosebit de interesant din punct de vedere literar, lingvistic și din anumite perspective cultice, mai ales că, în cugetele cititorilor, versetele frumos ritmate și pline de rigurozitate comunicativă, devin lejer penetrabile deoarece sclipesc de spirit descriptiv. Nu pot încheia această modestă prezentare a unei Opera Magna fără să-l felicit călduros pe distinsul autor
PRIMA ŢARĂ DIN LUME UNDE, RECENT, BIBLIA A FOST TRANSPUSĂ INTEGRAL ÎN VERSURI CU RIME ! de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/radu_botis_1421263037.html [Corola-blog/BlogPost/380720_a_382049]
-
toți ortodocșii prăznuiesc astăzi această sărbătoare care are la origine un eveniment istoric și duhovnicesc. Așa se face că triumful icoanelor a fost în același timp triumful Ortodoxiei, și nu numai al unei Ortodoxii teoretice, dogmatice, ci al unei Ortodoxii cultice, liturgice, duhovnicești. - Care este rolul acestei Duminici în pregătirea noastră spre luminatul praznic al Învierii? - Duminica Ortodoxiei ne atrage atenția că urcușul nostru duhovnicesc este condiționat de credință. Adam l-a pierdut pe Dumnezeu prin faptul că și-a pierdut
INTERVIU CU PĂRINTELE PROFESOR IOAN ICĂ JR. DE LA SIBIU, DESPRE DUMINICA ORTODOXIEI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 by http://confluente.ro/Interviu_cu_parintele_profer_ioan_ica_stelian_gombos_1330364671.html [Corola-blog/BlogPost/364539_a_365868]
-
fenomene comune lumii tracice, celtice și germanice, în zona locuită de triburile daco-getice sunt consemnate și ritualuri bizare, fără ca istoricii să le fie găsit vreo explicație. Este vorba de capete de copii, tăiate și depuse sub locuințe sau alte zone cultice. Descoperirile arheologice arată că triburile tracice practicau pe teritoriul de astăzi al României sacrificii ritualice încă de acum 4.000 de ani. ”Sacrificiile umane la geto-daci sunt atestate în texte literare antice referitoare fie la soție ori soții sacrificate la
Istoria macabră a dacilor: femei și copii tăiați și îngropați sub case, sacrificii umane o dată la cinci ani, soții de căpetenii înjunghiate și arse pe rug () [Corola-website/Journalistic/102078_a_103370]
-
cuvintele ''Veniți de luați lumină'', scrie Agerpres. Hristos iese din mormânt învăluit în lumina cea sfântă a dumnezeirii Sale. SĂPTĂMÂNA LUMINATĂ. Această perioadă se distinge prin luminozitate, prin frumusețe și prin bucurie a întregii creații, ceea ce se exprimă prin rânduieli cultice cu totul specifice ce se săvârșesc în Biserică. Totul pare învăluit în alb, totul este lumina, totul exprimă bucuria de a fi împreună cu Hristos în Biserică Să. Și bisericile se învesmântează în alb și vesmintele preoților. De aceea, această perioadă
SĂPTĂMÂNA LUMINATĂ. Tradiții și obiceiuri by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/102133_a_103425]
-
importante evenimente și momente istorice, din aceste ținuturi și lăcașuri sfinte, slujitori ai altarelor, sacerdoți și personalități eclesiastice de prim rang, din acest binecuvântat colț de Țară Românească. Acest bogat și consistent volum - un adevărat ghid și îndrumător istoric, geografic, cultic și cultural - spiritual, pentru toți cei interesați de istoria și viața bisericească a Oradiei, prezintă, pe scurt, în capitolele I - V, evoluția istorică a Bisericii Ortodoxe Române de pe plaiurile orădene și bihorene, din secolul V până în zilele noastre, de la Menumorut
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – CONSTANTIN BUTIŞCĂ, BISERICILE ORTODOXE DIN ORADEA ŞI SLUJITORII LOR, EDITURA „BREVIS”, ORADEA, 2013 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 by http://confluente.ro/Semnal_editorial_si_publicist_stelian_gombos_1375276543.html [Corola-blog/BlogPost/361203_a_362532]
-
Scriptură, arătând prin aceasta ca viața împreună cu Iisus Hristos și în Hristos este un imn de slavă adus lui Dumnezeu. în acest sens mărturisirea lor este ortofonă, în contrast cu zgomotul păcatului și al mor¬ții. Prin aceste manifestări, mucenicii construiesc manifestarea cultică și imnografică a Bisericii în toată plinătatea ei. Opus fiind cuvintelor lor nu poate fi decât bles¬temul promovat de învățăturile înșelătoare ale păgânilor, care-și au origi¬nea în viclenia și perfidia iadului. împotriva diavolului și a tuturor mijloacelor
JERTFA EUHARISTICĂ – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1435308073.html [Corola-blog/BlogPost/352969_a_354298]
-
6, 53). De aceea, noi suntem chemați să realizăm și să conștientizăm adevărul Cultului Ortodox care actualizează și permanentizează relatarea scripturistică raportată la viața Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Relatarea biblică și istorică a Mântuitorului constituie, de fapt, realitatea cultică, euharistică a Lui, iar Taina Sfintei Euharistii este o “capodoperă a iubirii, a milei și a atotputerniciei divine” . Centrul cultului liturgic al Bisericii este recunoscut în mod covârșitor ca fiind Euharistia. “Trupul istoric al lui Iisus Hristos, așa cum a trăit
DESPRE SPIRITUALITATEA ŞI ECLESIOLOGIA EUHARISTICĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_spiritualitatea_si_eclesiologia_euharistica_.html [Corola-blog/BlogPost/357394_a_358723]
-
începutul Sfintei Liturghii este aceeași cu Împărăția a cărei dimineață este vestită de „îngerul Domnului” prin cuvintele: „pocăiți-vă că s-a apropiat Împărăția Cerurilor” (Matei III, 2). Liturghia Cuvântului și Liturghia Euharistică ori Liturghia catehumenilor și a credincioșilor continuă cultic unitatea interioară dintre Cuvânt și Taină. Cina pregătită pentru noi în cadrul Sfintei Liturghii este atât a Cuvântului lui Dumnezeu, cât și a Trupului Domnului. După Slăvita Sa Înviere, Mântuitorul, mergând spre Emaus cu ucenicii Săi, le-a explicat scripturile, apoi
DESPRE SPIRITUALITATEA ŞI ECLESIOLOGIA EUHARISTICĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_spiritualitatea_si_eclesiologia_euharistica_.html [Corola-blog/BlogPost/357394_a_358723]
-
Scriptură, arătând prin aceasta ca viața împreună cu Iisus Hristos și în Hristos este un imn de slavă adus lui Dumnezeu. în acest sens mărturisirea lor este ortofonă, în contrast cu zgomotul păcatului și al mor �ții. Prin aceste manifestări, mucenicii construiesc manifestarea cultică și imnografică a Bisericii în toată plinătatea ei. Opus finnd cuvintelor lor nu poate fi decât bles �temul promovat de învățăturile înșelătoare ale păgânilor, care-și au origi �nea în viclenia și perfidia iadului. împotriva diavolului și a tuturor mijloacelor
DESPRE MARTIRIU SI JERTFA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 by http://confluente.ro/Despre_martiriu_si_jertfa_.html [Corola-blog/BlogPost/366927_a_368256]
-
6, 53). De aceea, noi suntem chemați să realizăm și să conștientizăm adevărul Cultului Ortodox care actualizează și permanentizează relatarea scripturistică raportată la viața Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Relatarea biblică și istorică a Mântuitorului constituie, de fapt, realitatea cultică, euharistică a Lui, iar Taina Sfintei Euharistii este o “capodoperă a iubirii, a milei și a atotputerniciei divine”[1]. Centrul cultului liturgic al Bisericii este recunoscut în mod covârșitor ca fiind Euharistia. “Trupul istoric al lui Iisus Hristos, așa cum a
DESPRE SPIRITUALITATEA ŞI SACRALITATEA EUHARISTICĂ ÎN TIMPURILE NOASTRE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Despre_spiritualitatea_si_sacralitatea_euharistica_in_timpurile_noastre.html [Corola-blog/BlogPost/372271_a_373600]
-
începutul Sfintei Liturghii este aceeași cu Împărăția a cărei dimineață este vestită de „îngerul Domnului” prin cuvintele: „pocăiți-vă că s-a apropiat Împărăția Cerurilor” (Matei III, 2). Liturghia Cuvântului și Liturghia Euharistică ori Liturghia catehumenilor și a credincioșilor continuă cultic unitatea interioară dintre Cuvânt și Taină. Cina pregătită pentru noi în cadrul Sfintei Liturghii este atât a Cuvântului lui Dumnezeu, cât și a Trupului Domnului. După Slăvita Sa Înviere, Mântuitorul, mergând spre Emaus cu ucenicii Săi, le-a explicat scripturile, apoi
DESPRE SPIRITUALITATEA ŞI SACRALITATEA EUHARISTICĂ ÎN TIMPURILE NOASTRE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Despre_spiritualitatea_si_sacralitatea_euharistica_in_timpurile_noastre.html [Corola-blog/BlogPost/372271_a_373600]
-
Acest lucru nu ar fi fost posibil fără un om atât de vioi, pătrunzător și fecund ca Nae Ionescu. Deci putem spune că Nae Ionescu este singurul filozof sau metafizician prin excelență creștin, pentru care tot ceea ce, istoric, dogmatic, patristic, cultic, reprezintă creștinism ortodox, are o valoare absolută și este adevăr absolut. Astfel el nu identifică episoadele biblice ca făcând parte dintr-un tezaur mitologic al umanității, ci le consideră ca atare, și le acordă o importanță primordială, avându-se în
DAN CIACHIR – GÂNDURI DESPRE NAE IONESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 643 din 04 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Dan_ciachir_ganduri_despre_nae_ione_stelian_gombos_1349350242.html [Corola-blog/BlogPost/346368_a_347697]
-
iar botezul fiind cel al sângelui, adică martiriul. Martiriul având caracter profetico-eshatologic nu este sinonim cu sacrificiul. Martiriul este jertfa creștină consubstanțială cu credința și dragostea întru Dumnezeu și Neam. Martiriul fiind de valoare mistico-creștină, harică și hristică îndeplinește funcția cultică și catehetică. Sacrificiul fiind în afara creștinismului, nu acceptă suferința ca împlinire, precum martiriul care, se definește prin jertfă, bucurându-se, haric, înălțându-se. Sacrificiul este nebunesc, cavaleresc, patriotic și religios, dar fiind fără esență harică, ca dar al Duhului Sfânt
SUIŞUL MISTIC AL ÎNVIERII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1462281009.html [Corola-blog/BlogPost/381041_a_382370]
-
ostracizant al temniței devine prilej de adâncire spirituală, într-o așa măsură încât se poate afirma, că trăirea creștină în temnițele comuniste a fost un fenomen de masă. De la efortul personal de interiorizare prin rugăciune și asceză și până la manifestările cultice complexe precum Sfintele Taine (Sfânta Liturghie, Spovedania), mediul carceral ne oferă exemple menite să demonstreze că o autentică viață creștină poate fi dusă în orice condiții exterioare. Cea mai răspândită formă de trăire creștină a fost rugăciunea. Rugăciunile în comun
MĂRTURISITORII – MINUNI. MĂRTURII. REPERE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 32 din 01 februarie 2011 by http://confluente.ro/Marturisitorii_minuni_marturii_repere_cateva_consideratii_si_reflectii.html [Corola-blog/BlogPost/341670_a_342999]
-
europeană prin reprezentanții ei de seamă proiectează ființa omenească între lumina paradisului și întunericul iadului, ca beznă a neputinței, acestea fiind cele două dimensiuni extreme ale veșniciei și infinitului. Insă de la începuturile ei poezia europeană își are originile în imnurile cultice și odele pindarice. După explozia romantică orice regulă clasicist-abstractă este abolită în numele apropierii de natură, ca fenomen edenic, pentru recâștigarea naivității originare a poetului;însă nu peste mult timp, parnasianismul va preconiza ca sursă de inspirație nu realul, ci artificialul
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1451804194.html [Corola-blog/BlogPost/373213_a_374542]
-
viața liturgică a Bisericii și constituind un subiect dogmatic de actualitate, tema epiclezei și a comuniunii euharistice a fost adeseori pusă pe tapet în dialogurile și întrunirile ecumenice din țară și din străinătate[1]. Biserica Ortodoxă consideră comuninea euharistică și cultică o urmare firească a crezului și Tainelor comune, afirmând că unitatea de credință este baza și conținutul ei și menționând că nu putem împărtăși cu Iisus Hristos decât numai dacă îl mărturisim în deplinătatea Sa. Numai după ce se ajunge la
DESPRE EPICLEZA EUHARISTICĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Despre_epicleza_euharistica.html [Corola-blog/BlogPost/372272_a_373601]
-
credința și trăirea creștină, se vor dărâma zidurile despărțitoare. Atunci rugăciunile comune, actele de cult și comuniunea euharistică chiar, vor fi mai reale decât le pot face simplele întruniri exterioare. „Numai prin credința plenară a Bisericii nedivizate, mărturisită în comuniune cultică prin Preoție și prin celelalte Taine, putem ajunge la împărtășirea cu Trupul și Sângele euharistic al lui Iisus Hristos.[2]. Ritualul ortodox al acestei Sfinte Taine nu lasă nici un dubiu asupra rolului pe care-l au cuvintele de instituire, pe
DESPRE EPICLEZA EUHARISTICĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Despre_epicleza_euharistica.html [Corola-blog/BlogPost/372272_a_373601]
-
această consacrare în care ne rugăm ca Tatăl să primească sacrificiul nostru și să trimită credincioșilor plenitudinea harului Său. Prin urmare, Sfintele Taine sunt o continuă epicleză a Bisericii și o continuă Cincizecime. „Biserica cheamă Duhul prin toate manifestările sale cultice, dar mai cu seamă prin Taine. În acest sens vorbim de epicleza Botezului, prin care cel botezat se face membru al Trupului tainic, de epicleza Mirungerii, Cincizecimea personală, prin care o ființă umană devine harismatică, creatură nouă, de epicleza Pocăinței
DESPRE EPICLEZA EUHARISTICĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Despre_epicleza_euharistica.html [Corola-blog/BlogPost/372272_a_373601]
-
așa cum unde este Iisus Hristos, acolo este și Biserica universală”.[18] Părintele Alexander Schmemann definește Euharistia ca sacramentul bucuriei. El afirmă, de asemenea, că există o înțelegere fundamental greșită - înțelegerea „liturgică” a liturghiei. Ea constă în reducerea liturghiei la categoriile „cultice”, definirea ei ca act sacru de cult, diferit, catare, nu doar de zona „profană” a vieții, ci și de toate celelalte activități ale Bisericii înseși. Dar nu aceasta este semnificația originară a cuvântului grecesc leitourgia. El a desemnat inițial o
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_impartasirea_continua_ca_hrana_duhovniceasca_a_crestinului.html [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
și are consimțământul că toate cele săvârșite sunt într-adevăr lucru <>, preotul începe mulțumirea.”[25] Motivele pentru raritatea tot mai crescândă a primirii Împărtășaniei stau, potrivit lui K. Felmy, în surpraaccentuarea caracterului înfricoșător al cultului și în înțelegerea acestuia ca dramă cultică. Această evoluție echivalează cu o individualizare care începe deja cu separația dintre „Liturghie” și „Euharistie” la Sfântul Chiril, care le explică în cateheze mistagogice diferite.[26] Sfântul Iustin pusese un accent puternic pe „Amin”-ul comunității care prin acest „Amin
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_impartasirea_continua_ca_hrana_duhovniceasca_a_crestinului.html [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
-ul comunității care prin acest „Amin” participă constitutiv la înălțarea rugăciunii euharistice. Cu toate că participarea întregii comunități la cultul divin era constitutivă, încă din perioada preconstantiniană s-a ajuns la o poziție specială, marcată și spațial, a celebranților în adunarea (sinaxa) cultică. Săpăturile de la Aquileia au permis recunoașterea urmelor unui grilaj între spațiul rezervat clericilor și cel rezervat laicilor. Din predicile Sfântului Ioan Hrisostom poate fi dedusă existența unei perdele fixate de stâlpii unui baldachin („ciborium”) și care era trasă la anumie
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_impartasirea_continua_ca_hrana_duhovniceasca_a_crestinului.html [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]