285 matches
-
descoperite în niv. 9, datat la aproximativ 23.000 ani BP, în asociere cu un fragment de femur uman și cu mai multe galete asupra cărora s-a constatat intervenția intenționată a oamenilor, dar fără a se putea preciza caracterul cultual al acesteia. Prezența statuetelor (chiar dacă una dintre ele este zveltă, iar a treia, doar o eboșă), demonstrează importanța divinității feminine în religiile Paleoliticului superior, îndeosebi începând cu cultura gravettiană. Stațiunea de la Dolni Vestonice, Moravia, cunoscută încă din sec. al XVII
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
existente: o vatră de mari dimensiuni, 3 morminte, unelte de silex, că este o locuință cu caracter de cult, sanctuarul fiind situat la intrarea în grotă. Grota de bază este dublată de cea a Fecioarei, de asemenea cu reprezentări artistice cultuale. Fourneau du Diable, Franța, a fost cercetată începând din 1907, fiind reprezentată de două locuiri, situate pe terasa inferioară și superioară a râului Dronne. Cea de pe terasa superioară este reprezentată de trei blocuri ornate, toate situate în interiorul grotei, cu reprezentări
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
identice cu acelea din grota Castillo, completează ansamblul artistic. Font-de-Gaume, Franța, a fost cercetată începând din 1901. Este formată dintr-o galerie principală ca un culoar de 100 m, de unde pleacă mai multe ramificații. Cele mai importante spații cu destinație cultuală, desemnate prin varietatea operelor de artă, se află în a doua jumătate a traseului, unde acestea sunt etajate pe pereți: bizoni, cai, mamuți, reni, chiar un lup. Bizonii în șir sau renii afrontați formează compoziții. Originalitatea grotei o constituie bicromia
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
a prezenței omului. În același sens, trebuie să admitem că domesticirea, stăpânirea și apoi folosirea intenționată, permanentă a focului, a constituit o etapă extrem de importantă în devenirea spirituală a umanității preistorice. Tot din punct de vedere cronologic, înmormântările cu caracter cultual, cu ritualuri deja bine stabilite, au reprezentat un pas important în evoluția mentalului comunităților umane. Încă la nivelul cronologic al Neandertalienilor (prezenți și la începuturile Paleoliticului superior, alături de omul modern-Homo sapiens) constatăm practicile de înmormântare, cu depuneri de ofrande, reprezentând
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
aveau și rolul de “instrumente muzicale”. În categoria instrumentelor de suflat, pentru a produce sunete, se includ tuburile din os, cu una sau două găuri, dar la Isturitz (Franța) și la Geissenklösterle (Germania), în cadrul unor bogate inventare, considerate de importanță cultuală, s-au identificat tuburi din os cu mai multe perforații longitudinale, de tipul fluierelor de astăzi. Precizăm că la Poiana Cireșului-Piatra Neamț s-au descoperit mai multe falange de ren, perforate, iar la Cosăuți, pe Nistru, tuburi care ar fi
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
de umilință. În secolul al II-lea, un document de referință este Scrisoarea lui Barnaba, care vorbește despre mărturisirea păcatelor ca un instrument prin care se obține pacea în relație cu aproapele. Era astfel vorba de o mărturisire comunitară și cultuală, condiție necesară, alături de altele, pentru a putea participa la rugăciunea comunitară. O altă scriere de referință, Păstorul lui Hermas, afirmă pentru prima dată că este nevoie ca cel ce a păcătuit și se pocăiește să fie reprimit în comunitate, însă
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
filosofului ne interesează în măsura în care el regândește o epocă, oamenii și instituțiile sale, societățile, religiile și metodele de guvernare a vieții social-politice; în măsura în care ne atrage atenția asupra genezei renașterii formelor culturale și ideatice din Antichitatea clasică, stăruind asupra rolului nu doar cultual, ci și cultural al religiei. Fără îndoială, o privire critică, din care rezultă, pe de o parte, că Biserica a format punctul luminos “în jurul căruia s-au adunat, încet și greu, elementele unei noi organizări politice și sociale”, puterea ei
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
modul de viață, de gândire, de organizare. Cercetarea istoriei ideilor îngăduie observația potrivit căreia aspirațiile omului european cuceresc comunitățile umane trăind în arealul de dincolo de capitala Habsburgilor. Contactele și dialogul Orient-Occident, odată bine cunoscute, oferă o altă imagine a geografiei cultuale și culturale europene, aduc în lumină vechimea tentației lui homo europaeus, prezent în conștiințe nu numai la apuseni, la germanii și austriecii din Europa de mijloc, ci și la greci, sârbi, croați, români, bulgari, ruși, slovaci, cehi, polonezi, maghiari, sloveni
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
dintre scrierile sale (de exemplu în limba maghiară), sau repetatele reeditări în limba germană care-i accelerează circulația. Biserica luterană e reprezentanta marii schisme occidentale. Ea va contribui, chiar dacă inconștient, la noua fărâmițare a Europei, la crearea unor noi nuclee cultuale, culturale, și deopotrivă a unora ideologice, prin instituirea celebrului protest la adresa catolicismului. Izvorâtă din necesitatea de libertate a expresiei religioase, juxtapusă până la un punct ideii de emancipare socială, reforma lui Luther rămâne în esență doar una confesională (vezi M. Berza
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
o imensă circulație de oameni și de idei dinspre Apus spre Răsărit. Tot așa am apreciat că voi reuși să aprofundez studiul fenomenului religios în care Reforma și Contrareforma vestesc semnele amurgului medieval și în această zonă europeană. Aceeași mișcare cultuală și culturală avea să-mi arate și sensurile iluminismului transilvănean în care factorul sud-est european are tot atâta importanță ca și acela de sorginte centro-occidentală. Asupra cestei din urmă perioade, vezi cercetările aplicate, pe bază documentară, în volumul nostru Victor
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
filosofic cu o mare încărcătură "liturgică"". În acest mod, pentru Blaga, "filosofia nu este o formă de cunoaștere a lumii, de invenție sau de descoperire a structurilor ei fundamentale, ci un act de oficiere, un act sacerdotal", devenind astfel una cultuală, și nu una care să aibă o "formă culturală". Iar demersul n-ar urmări "construcția (decriptarea) logică, articularea argumentată și descrierea failibil-temătoare a unor stări de lucruri, ci tocmai instituirea lor liturgică, crearea lor prin chiar actul rostirii..."10. Să
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
vom întoarce; înnoiește zilelr noastre ca în vremea cea de demult!"bbb. Această așteptare menține coeziunea grupului în cele mai dificile momente. În același timp, credinciosul poată să-și îndure pedeapsa inspirându-se din exemplele trecutului, ancorate în practica sa cultuală din prezent și care se deschid spre un orizont mesianic. Liturgizarea ajunge, pe termen lung, să depersonalizeze evenimentul temporar universalizându-l, fără a-l deposeda totuși de încărcătura lui emoțională. Ea amintește tribulațiile traversate de-a lungul secolelor, și asta din
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
partea dreaptă), urmată de verbalizarea ofrandelor ca "alimente pentru Moarte", și prin ritualul "deschiderii" și "închiderii" "casei-uter". Purificarea finală prin circumvalație rituală desăvârșește ceremonia. Pe de alta parte, comunitatea Kogi identifică Lumea - uterul Mamei Universale - cu fiecare sat, fiecare casă cultuală, fiecare locuință și fiecare mormânt. Când șamanul ridică de nouă ori cadavrul, el semnalează întoarcerea corpului la starea sa foetală, parcurgând, în sens invers, cele nouă luni de gestație. Și pentru că mormântul este asimilat cu lumea, ofrandele funerare primesc o
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
1968), p. 174. '; / \par De la epoca de piatră la Misterele din Eleusis Tot în stratul mezoiitic de la Stellmoor, A. Rust a descoperit un stâlp din lemn de pin cu un craniu de ren în vârf. După J. Maringer, acest stâlp cultual indică probabil prânzuri rituale: era consumată carnea renilor, iar capetele lor erau oferite unei ființe divine. Nu departe de Ahrensburg-Hopfenbach, într-o stațiune mezolitică datată ~ 10000, A. Rust a degajat din fundul unui lac un trunchi de salcie de 3
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
însoțiți de ofrande, printre care figurine din lut. Taurul sălbatic era venerat ca epifanie a fertilității masculine. Imagini de tauri, bucranuri [motive ornamentale figurând capete de taur descărnate - nota trad.], capete de berbeci și securea dublă aveau, desigur, un rol cultual, în legătură cu zeul furtunii, atât de important în toate religiile Orientului Apropiat antic. Totuși nu s-au găsit figurine masculine, în timp ce imagini ale zeiței abundă; întovărășită de porumbei, cu sâni exagerați, reprezentată de multe ori în poziție ghemuită, e greu să
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
imagini de măști divine) indică activități rituale. Către mijlocul mileniului al Vl-lea, se înmulțesc satele apărate de șanțuri sau ziduri și putând să cuprindă până la l 000 de locuitori 45. Un mare număr de altare și sanctuare și diverse obiecte cultuale vădesc o religie bine organizată, în stațiunea neolitică de la Căscioarele, la 60 km sud de București, s-au scos la iveală rămășițele unui templu ai cărui pereți erau pictați cu magnifice spirale în roșu și verde pe fond alb-gălbui. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Utu (Soarele) și Inanna, zeița stelei Venus și a dragostei. Zeii Lunii și ai Soarelui vor cunoaște apogeul în epoca babiloniană. Cât despre Inanna, omologată cu Iștar, akkadiana, și mai târziu cu Aștarte, ea se va bucura de o "actualitate" cultuală și mitologică niciodată atinsă de vreo altă zeiță a Orientului Mijlociu. La deplinul ei apogeu, Inanna-Iștar era atât zeița dragostei cât și a războiului, adică stăpânea viața și moartea; pentru a indica plenitudinea puterilor sale se zicea că e hermafrodită
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
culturile megalitice încă înfloritoare, cultul strămoșilor joacă un rol important 25. Monumentele servesc drept lăcaș sufletelor morților, când se întorc să-și viziteze satul, dar ele sunt utilizate și de cei vii. Locul unde se găsesc megaliții este totodată locul cultual prin excelență (coregrafie ceremonială, sacrificii etc.) și centrul activității sociale, în cultul morților, de tip megalitic, genealogiile joacă un rol important. După Heine-Geldern, e probabil să se fi recitat ritualic genealogiile strămoșilor, adică ale întemeietorilor satelor și ale anumitor familii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
numai unor scopuri religioase 29. Fairservis apropie aceste amplasamente sacre, și în general structurile exhumate în valea de la Quetta (reprezentând fazele preharappiene ale Sindului și Belucistanului), de Mohenjo-Daro și de Harappa, cetăți clădite inițial - după părerea sa - în vederea unor ceremonii cultuale. Această ipoteză este controversată încă, deși nu există îndoieli cu privire la funcția religioasă a "citadelei", platformă comportând structuri caracteristice, aceleași în cele două cetăți. Pentru discuția noastră, controversa este fără mare interes. Căci, pe de o parte, "originea" cultuală a aglomerărilor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
unor ceremonii cultuale. Această ipoteză este controversată încă, deși nu există îndoieli cu privire la funcția religioasă a "citadelei", platformă comportând structuri caracteristice, aceleași în cele două cetăți. Pentru discuția noastră, controversa este fără mare interes. Căci, pe de o parte, "originea" cultuală a aglomerărilor preharappiene (deci, a primelor "orașe"!) este asigurată, și, pe altă parte, savanții sunt de acord astăzi să vadă în cele mai vechi centre urbane complexuri ceremoniale. Paul Wheatley a demonstrat în mod strălucit intenția și funcția religioasă a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
preharappiene (și de alte orașe vechi), va trebui să considerăm Harappa și Mohenjo-Daro drept primele exemple de secularizare ale unei structuri urbane, fenomen modern prin excelență. Ceea ce merită subliniat, pentru moment, este diversitatea morfologică a spațiului sacru și a centrului cultual. În culturile megalitice din regiunea Mediteranei și din Europa Occidentală, centrul ceremonial, solidar cu cultul morților, era consacrat prin menhiri și dolmene, rareori prin sanctuare; în ceea ce privește aglomerările, ele nu depășeau dimensiunea de sate32. După cum am văzut, adevăratele "orașe" megalitice erau
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
inițiatică" prin excelență 53. Foarte probabil, legenda tovarășilor lui Teseu, șapte tineri băieți și șapte fete, "oferite" Minotaurului, reflectă amintirea unei astfel de probe inițiatice. Din nefericire, nu cunoaștem mitologia taurului divin și rolul său în cult. Probabil că obiectul cultual, specific cretan, numit "coarnele de consacrare", reprezintă stilizarea unui frontal de taur. Omniprezența sa confirmă importanța funcției sale religioase: coarnele serveau la consacrarea obiectelor plasate în interior. Semnificația religioasă și simbolismul unui număr de obiecte cultuale sunt încă controversate. Securea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cult. Probabil că obiectul cultual, specific cretan, numit "coarnele de consacrare", reprezintă stilizarea unui frontal de taur. Omniprezența sa confirmă importanța funcției sale religioase: coarnele serveau la consacrarea obiectelor plasate în interior. Semnificația religioasă și simbolismul unui număr de obiecte cultuale sunt încă controversate. Securea dublă sau cu două aripi era în mod sigur folosită în sacrificii. O întâlnim pe o suprafață destul de mare în afara Cretei, în Asia Mică, ea este, ca simbol al fulgerului, emblema zeului furtunii. Dar, încă în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Asia; dar aportul cuceritorilor este acela care va produce "miracolul grec". Tăblițele exhumate la Cnossos, la Pylos și la Mycene îi menționează pe zeii homerici cu numele lor clasice: Zeus, Hera, Atena, Poseidon și Dionysos. Din nefericire, informațiile mitologice și cultuale sunt destul de modeste: se face mențiune despre Zeus Dyktaos și Daedalus, despre "sclavii zeului" și "sclavul Atenei", nume de preoțesc etc. Cu mult mai semnificativ este renumele Cretei în mitologia și religia Greciei clasice, în Creta este făcut să se
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
divin, dar nu cunoaștem mitul facerii omului. O asemenea viziune religioasă nu era exclusiv canaaneană. Dar importanța și semnificația sa au fost reimpulsionate atunci când israeliții, pătrunzând în Canaan, au fost confruntați cu acest tip de sacralitate cosmică, implicând o activitate cultuală complexă și, în pofida exceselor orgiastice, nu lipsită de grandoare. Deoarece credința în sacralitatea vieții era împărtășită și de israeliți, o problemă se punea de la început: cum să păstrezi o credință asemănătoare fără să o integrezi în ideologia religioasă canaaneană? Aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]