96 matches
-
influențat, cu siguranță, teoria culturii ca "supraorganism", aparținând lui Alfred Kroeber. Se poate, de asemenea, face o apropiere între noțiunea de conștiință colectivă Durkheim îi atribuia acesteia trăsături spirituale și noțiunile de pattern cultural și de "personalitate fundamentală", caracteristice antropologilor culturaliști americani. În încercarea de îmbunătățire a fundamentelor sale teoretice, în anii '40-'50 ai secolului al XX-lea, culturalismul a fost continuat de un anumit tip de comparativism, privit ca o teorie generalizată a pattern-urilor culturale. Comparând sute de
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
dar întrebarea privind întâietatea cauzală dintre cultură și structura socială poate fi considerată ca fiind separată 59. Raportul dintre cultură și structura socială devine problema centrală a dezbaterii culturalism vs. structuralism, argumentele lor îmbogățind modul în care este înțeleasă cultura: culturaliștii au dovedit că unicitatea și originalitatea sunt trăsături ale oricărei culturi, iar structuraliștii au arătat că esența culturii este dată de relațiile și interacțiunea dintre oameni. Capitolul 2 Limba ca element al culturii și suport obiectiv al orientărilor valorice 2
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
deficitului sau handicapului cultural, generator de inegalități în educație. Teoriile deficitului cultural, bazate pe analize de tip normativ, insistă pe distincția între grupuri favorizate/defavorizate cultural, astfel încât elementele comunității școlare se corelează pozitiv cu mediile de apartenență ale elevilor. Modelul culturalist, din care face parte și teoria deficitului cultural, impune teza inegalității sociale obiectivată în inegalitatea în educație. Conform acestuia, diferențele care apar din punctul de vedere al reușitei școlare își au originea în afara școlii, variabilele descriptive ale acestei situații fiind
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
a diverselor școli sugerează că anumite caracteristici școlare ca numărul de volume din biblioteca școlii, tipurile de programe speciale, condițiile și facilitățile, nu afectează semnificativ succesul academic. Cea care pare a-l afecta mai mult este variabila de background. Modelul culturalist a fost precedat de cercetări care susțin această poziție. În 1966, Coleman (apud. Ionescu, I.I., 1997 20-21) publică rezultatele investigației sale asupra egalității de șanse în educație într-un raport cunoscut sub numele de Raportul Coleman. Cercetarea sa, realizată pe
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
nivel de studii realizat cu performanțe foarte bune, nu continuă studiile la nivelul superior pentru a valorifica rezerva potențială. Analiza calitativă scoate în evidență că în această categorie numărul copiilor de origine modestă este net superior celor avantajați social. Modelul culturalist încearcă să depășească analiza la nivelul familiei, situându-se la nivelul claselor sociale. Fundamentarea teoretică este oferită de modelul transmiterii și reproducției culturale, ai cărui reprezentați sunt sociologii francezi P.Bourdieu și J.C.Passeron și sociolingvistul englez B.Bernstein. Pornind
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
ani! Dar, de când este Nicolae Manolescu președintele USR, nu ai fost tentat să revii? Liviu Antonesei: Nu, în 1988 am publicat volumul de eseuri ca și integral, s-a tăiat extrem de puțin, într-un fel spre surprinderea mea! Era prea "culturalist" pentru vremurile acelea. În schimb, din volumul de poezii din 1989 a rămas cam o treime. Mai trist e că nici nu știu exact cât a tăiat cenzorul Velescu de la Consiliul Culturii și Educației Socialiste, și cât redactorul meu de
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
trei etape istorice ale modernității: cea timpurie/premodernă (inițiată de Iluminism), cea a "maturității" moderne și, ceea ce parcurgem în contemporaneitate, epoca "modernității târzii" sau a "modernității reflexive" (sau "radicalizate"). Aceștia prezintă mai degrabă abordări constructiviste de sorginte sociologică decât viziuni "culturaliste" și se întreabă care vor fi trăsăturile epocii postmoderne. Concepte cum ar fi "industrializare", "epocă postindustrială", "globalizare", "urbanizare", "eră comunicațională", "stat național" etc. sunt centrale în cadrul unor astfel de abordări. În acest context, pentru unii analiști contemporaneitatea noastră reprezintă o
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
prin dependența de eveniment și conjunctură, a fost, în repetate rânduri, descalificată de înșiși cei care au ridicat-o la rang de artă în perioada prespecializării ei, când a erupt, deopotrivă, civilizatoare și mesianică, războinică, patetică și trivială, comică și culturalistă, ideologică, politizată și poetizată. La noi, nașterea ei relativ întârziată și sincronizarea, oarecum forțată (prin arderea etapelor), au făcut ca peisajul publicistic, deși eclectic din punct de vedere al conținutului, să aibă drept numitor comun "doxa" ca expresie a subiectivității
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
oribilei vârste a adolescenței. Care nu era, la rândul ei, mai mult decât o vânătaie pe pielea 102 acoperită cu lepră a vieții. Unde se afla Ieșirea? Pe unde se putea străpunge? Ce se află, nu simbolic, nu simplu joc culturalist, nu autosugestie, dincolo de această văgăună de pămînt? Ce se află în realitate afară din latrina asta, din buboiul ăsta? Din greața asta? Cu moartea în suflet, înaintam pe traseul elastic dintre vezica urinară și rect, într-un ținut scatologic și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
conduce simultan pe amândouă. Făcând studiul diferențelor și al specificităților, trebuie să evităm obstacolul care ar consta în izolarea mai mult sau mai puțin artificială în sânul unei societăți a subculturilor, cu valorile, riturile și folclorul lor propriu. Această imperfecțiune culturalistă produce imaginea unei societăți fărâmițate, realizată dintr-o colecție de comunități, fiecare murmurând sau strigându-și pretenția de adevăr. Epoca actuală se caracterizează, pentru fiecare individ, dintr-un du-te vino între nivelul local și nivelul global. Un băcan din
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
Memorandum publicat În revista American Anthropologist (vol. 38, pp. 140-152), termenul de aculturație ă printre primii care l-au folosit s-a numărat șiJohn Powell ă provine din vocabularul antropologilor nord-americani de la sfârșitul veacului al XIX-lea. Popularizat de școala culturalistă, el desemnează În același timp, În grade sau modalități specifice (de natură formală sau materială), mecanismele de Învățare și de socializare, integrarea unui individ Într-un mediu care Îi este străin și, În linii generale, procesele și schimbările provocate de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
sursele recunoașterii care dă sens și valoare existenței sale” (ibidem, p. 23). Normal, spune cu justețe Abou, dar nu și lipsit de pericole. Preocupați să respingă ipotezele naturaliste (care Încercau să explice diversitatea culturală prin rolul mediului sau al „rasei”), culturaliștii au inversat pur și simplu raportul cauzal, atribuind culturii o asemenea influență Încât să o facă În stare să modeleze proprietățile psihofiziologice ale oamenilor. În plus, au susținut ideea că fiecare ansamblu cultural este o totalitate care poate fi analizată
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
treptat, și nu prin adoptarea directă a altora sub influența unei alte colectivități (Hofstede, 2001, p. 12). Identitățile culturale colective, ca și identitățile individuale, nu sunt un dat stabil, un atribut permanent al unui grup sau al unei societăți (școala culturalistă): În perpetuă tensiune Între continuitate și ruptură, ele se modifică prin integrări succesive, prin abandon și asimilare. Identități și interculturalitate Conform teoriei auto-categorisirii, reprezentările multiple ale unei identități sociale nu sunt activate simultan, ci În funcție de contextele care le pun În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
că indivizii revendică dreptul și responsabilitatea de a determina ei Înșiși dacă rolurile pe care le-au moștenit merită să fie respectate” (Kymlicka, 1996, p. 266). Ne putem Întreba dacă nu cumva, În viziunea comunitariană asupra identității, există o presupoziție culturalistă care constă În esențializarea culturii, În transformarea ei Într-un sistem Închis, Într-o tradiție atât de copleșitoare Încât individul ar ajunge să nu mai fie decât un simplu precipitat cultural. Jean Leca a arătat cu claritate care este pericolul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
altui lucru” (ibidem). În general, opera lui Boas constituie paradigma tezei demnității egale a fiecărei culturi. Dar, postulând demnitatea lor egală, el afirmă În același timp și originalitatea absolută a fiecăreia, totala lor discontinuitate. Se Întrevede panta pe care școala culturalistă avea să alunece și care i-a dus pe unii epigoni la propovăduirea unui relativism cultural absolut. De la relativism la diferențialism Din clipa În care o cultură este o totalitate analizabilă doar prin raportare la ea Însăși, nu putem evita
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
între ceea ce Kuhn numește, în versiunea remaniată a tezei sale, "comunitate științifică" și ceea ce unii sociologi ai științei numesc "școală" (Almond, Merton, Smelser, Zuckerman). În istoria recentă a științelor sociale "școlile" s-au înmulțit (monetaristă, individualistă, postmodernistă, biosocială, raționalistă, elitistă, culturalistă, etc.). Încercările de a formula generalizări paradigmatice au fost acuzate de "păreri imperialiste". Soarta durkheimismului este exemplară: "Nimic nu pare mai surprinzător în istoria sociologiei din Franța decât destinul sociologiei durkheimiene după moartea lui Durkheim. O tradiție abia creată, dar
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
descrise, nu și evaluate. Relativismul refuză, astfel, în compararea unităților culturale, calificări de genul "mai bun"/"mai puțin bun"; "superior"/"inferior"; "mai civilizat"/"mai necivilizat", "dezvoltat"/"înapoiat, retardat cultural". O asemenea viziune se impune în cîmpul științelor sociale odată cu abordarea culturalistă (propusă de F. Boss, M. Mead, R. Benedict) și se centrează pe investigarea diferitului cultural, subliniind funcționalitatea socială a alterității. Indiscutabil, există o "natură umană", caracterizată prin tendințe și pulsiuni (instincte) universale: afilierea, altruismul, curiozitatea, supunerea, căutarea hranei, repulsia, sentimentele
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
observe și cum să se elaboreze înțelesul a ceea ce se observă? O primă dovadă convingătoare a slăbiciunilor care însoțesc aplicarea probelor psihologice într-un mod care nu ține seama de contextul cultural în care se derulează cercetarea provine de la școala culturalistă americană (M. Mead, R. Benedict, A. Kardiner, R. Linton). în cadrul școlii, experți psihologi au constatat că o serie de probe bine-cunoscute în vederea psihodiagnosticului, precum testul Rorschach sau TAT (Thematic Apperception Test) deveneau irelevante atunci cînd erau aplicate unor subiecți care
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
să restabilesc echilibrul dintre rolurile mele de soție și mamă, pe de o parte, și de soție/mamă și cadru didactic universitar, pe de altă parte. Nu a fost întotdeauna ușor, dar nici extrem de greu. Reflecții finale Studiile antropologice și culturaliste din prima jumătate a secolului XX au arătat că diferențierea rolurilor de gen s-a realizat de timpuriu în specia umană (M. Mead), că această diferențiere este o realitate transculturală strâns legată de diviziunea funcțională a muncii (G.P. Murdock) și
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
G.P. Murdock) și că diferitele culturi nu fac decât să formalizeze diferențele biologice dintre sexe (M. Mead). Feminitatea și masculinitatea nu sunt doar produsele unui dresaj parental și al presiunii sociale, adică arte- facte socio-culturale - cum au susținut unii autori culturaliști - deoarece cultura nu este un artificiu arbitrar fără un fundament natural. Procesul socializării amplifică însă diferențele naturale, le accentuează și potențează. În societățile de tip arhaic - în care nivelul cunoașterii, atitudinile și comportamentele prezintă un mare grad de standardizare - similaritatea
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
scriitorului român asupra căruia apasă deja atâtea alte greve prestigioase. Până la pronunțarea criticelor competente, trebuie să disprețuim pe aderenții în turmă ai cabalei fariseice organizată în jurul cărții lui G. Călinescu și să pretindem salvarea ei din spațiul capriciilor și dușmăniior culturaliste.", note prezente la rubrica "Relief", în Albatros, nr. 8 neapărut, apud Sergiu Filerot, op. cit., p. 172. 153 Ion Călimară, "Greierele borțos", în Albatros, an I, nr. 8, octombrie 1941, număr interzis de cenzură, apud Sergiu Filerot, op. cit., p. 153. 154
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fiicei ei minore care traversa o trecere de pietoni citind dintr-o carte. Așa că am mai zapat fugitiv și frugal pe acestblogde nervi.ro. M-a amuzat tăietura frustă și parcimonioasă a scrisului ei, cu un dozaj rafinat de trăire culturalistă și limbaj colorat, dezinhibat, cu texte inegale strânse într-un un fel de Journal en miette, de un lirism viril și o sinceritate debordantă. La o privire superficială, mi s-a părut un fel de feminism "glossy", strunit în expresie
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Relatând despre dezvoltarea disciplinei și practicii studiilor culturale, Chris Jenks amintește de distincția pe care a propus-o Stuart Hall (unul dintre cei mai importanți teoreticieni ai studiilor culturale care i-au urmat lui Hoggart, Williams și Thompson) între "paradigma culturalistă" și "paradigma structuralistă" a acestei practici contemporane 82. Dacă în cazul "paradigmei culturaliste" accentul ar cădea asupra producerii culturii mai curând decât asupra condițiilor ei determinante, în cazul "paradigmei structuraliste" accentul cade asupra naturii specifice a acelor proprietăți formale care
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
pe care a propus-o Stuart Hall (unul dintre cei mai importanți teoreticieni ai studiilor culturale care i-au urmat lui Hoggart, Williams și Thompson) între "paradigma culturalistă" și "paradigma structuralistă" a acestei practici contemporane 82. Dacă în cazul "paradigmei culturaliste" accentul ar cădea asupra producerii culturii mai curând decât asupra condițiilor ei determinante, în cazul "paradigmei structuraliste" accentul cade asupra naturii specifice a acelor proprietăți formale care caracterizează structura diferitelor tipuri de practici semnificante și care le distinge una de
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
unde a fost aplicată, în America mai ales, rezultate lamentabile, inversarea canonului, corectitudine politică și așa mai departe. Poate că, în interiorul unor tradiții în care clasicii au spus cam totul în materie de Shakespeare încă de acum 200 de ani, culturaliștii se dedau la astfel de bizarerii. În schimb, la noi, unde clasicii au fost analizați încă de la început mai mult modern decât contemporanii (vezi cum scrie Călinescu despre Creangă. Vezi apoi cum scrie despre Bacovia!Ă, studiile culturale, se vede
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]