428 matches
-
auzi la primăvară pe baba ta spunând, ca gospodina ceea care se văieta: „Vai de mine! Am pus sub cloșcă vreo douăzeci de ouă și n-o ieșit nici treizeci de pui. Ce zici de asta, cumătră?” „Ce să zic, cumătră? N-o fost cocoșul bun și pace!” Au râs ca în vremurile tinereții...Timpul, însă, nu aștepta. Trebuia să pornească la drum. Moș Dumitru, bine dispus, a comandat ca în cătănie. La atac! Inainte! Hai, flăcăi, pentru că acușica îi amiaza
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mare băgare de seamă, să nu-l ating cumva pe nebun, pentru că ar fi sărit până în tavan de cine știe ce năzăreală... Pe când eram gata-gata să ațipesc...unde mă apucă o mâncărime...așa... cam pe la...” „Pe unde? Pe unde?” o sărit o cumătră curioasă foc. „Ei și tu de colo. Pe unde? Pe la...pe la fluierul piciorului...Dar mă gândeam eu: cum să mă scarpin? Să întind o mână... cine știe cum îl pălesc pe mototol și pozna-i gata!... Ce mi-am zis? Mă scarpin
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
surdă popa nu toacă de două ori. Bine zici, Dumitre, pentru că simt așa ca o gâdilitură aici în gâtlej și nu trece decât cu o chicătură de vinișor de aista, care ar fi bun, dar vorba ceea: „Bun vin ai cumătre, dar rar îl dai.” Mai răruț, că-i mai drăguț, Pâcule - a răspuns moș Dumitru, în timp ce umplea cu vin ulcica lui Pâcu. După ce au băut vinul cu multe vorbe în doi peri, Pâcu a ieșit, grăind așa, de unul singur
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
măciucă când am să vă spun povestea la care mă gândesc. Dar voi ați vrut-o... Apoi, omul trăiește cât și cum dă Dumnezeu și până la urmă vine și moartea. Da’ ce, parcă ea îl vestește când vine? Nuuu. Vine cumătra la ușă și îl înhață cât ai zice „pește”. Nu-l întreabă dacă vrea sau nu vrea să mai trăiască...Mai auzi pe câte o babă care s-o săturat de viață: „Unde ești, moarte, să mă iei, că m-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Bramburel-Voievod, Gând-Împărat). Oamenii din întâmplările dramatice povestite în carte se ospătează, stau de vorbă, dar rămân uneori pe gânduri, cugetând la dragostea care te face să mai uiți de necazuri, la viață, la bătrânețe, la moartea care parcă-i o cumătră nimerită din când în când în bătătură. Seamănă între dânșii poporenii ăștia care-s de colo și de dincolo? Seamănă și nu prea. Unii se arată a fi nătăfleți și păguboși, precum Dănilă zis și Prepeleac, un încurcă-lume care printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
car; parc-o dat strechea-n el! Mai-mai să-mi dau duhul de când mă-ntinde. Dacă nu vii acuma, îl scăp în râpă. DĂNILĂ (pleacă spre culise. Dialogul de-acolo): Iaca-ia, am și venit! Domol, domol năzdrăvanule! Ușurel! Ține bine, cumetre, trage ia așa, spre marginea drumului. ONOFREI: Așa, așa. Să-l cârmim de-a latul. Na, na! Ai grijă să nu-ți scape! DĂNILĂ (apare cu Onofrei, trăgând de proțap un car): Las' pe mine, că de-acu' eu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
treaba că ai mare trebuință de parale, dacă te desparți de-așa mândrețe. DĂNILĂ: De parale aș avea mai puțină trebuință, pentru că nici nu-s prea învățat cu ele. Mai mare nevoie aș fi avut de-un car, iară dumneata, cumetre Onofrei, m-ai cam pus pe gânduri. Zici că nu prea era marfă de soi în târg... ONOFREI: Cam așa ceva. DĂNILĂ: Da... Și-un car mai răsărit care-a fost l-ai umflat dumneata. ONOFREI: Ba, mă iartă, precum ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Dacă tot ai pomenit de Daurel, hai să-ți spun una. Spune, Petrache! Spune! Poate îmi mai trece necazul. Cică un gospodar, neavând de lucru, o botezat copchilul unui țigan. A doua zi, țiganul s-a și prezentat la gospodar: „Cumătre! Împrumută-mi o sută de lei. Deseară ți-i aduc înapoi”. I-a împrumutat omul banii, dar ce era în inima lui numai el știa... Seara, însă, țiganul s-o prezentat cu banii, după cum o făgăduit. A doua zi, țiganul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
numai el știa... Seara, însă, țiganul s-o prezentat cu banii, după cum o făgăduit. A doua zi, țiganul o venit din nou, cu aceeași rugăminte. Seara, gospodarul avea banii înapoi. A treia zi, la fel... Până într-o zi... „Ascultă, cumătre” - l o luat gospodarul la întrebări. „Pentru ce îmi ceri tu în fiecare dimineață o sută de lei, dacă seara mi-o aduci înapoi, neschimbată?” „Apoi dumneata, cumătre, nu știi că când ai un ban în buzunar altcum stai de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
banii înapoi. A treia zi, la fel... Până într-o zi... „Ascultă, cumătre” - l o luat gospodarul la întrebări. „Pentru ce îmi ceri tu în fiecare dimineață o sută de lei, dacă seara mi-o aduci înapoi, neschimbată?” „Apoi dumneata, cumătre, nu știi că când ai un ban în buzunar altcum stai de vorbă?” Au râs cu poftă. Nu-și mai aduceau aminte să fi râs de multă vreme așa. A doua zi, pe la prânzul mare, Petrache îl ajuta pe Costăchel
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
văzu nevoită să lase totul baltă. Când maică-sa reveni la cusut, își dădu seama imediat că Ionica încercase să „o ajute”. Descurcă ața încâlcită, nu fără a o certa, desigur, și își continuă munca. - Dumnezeu să-i dea sănătate cumătrei Varvara, zicea ea, că mare pomană își mai face cu noi. Cumătra Varvara era nașa de botez a Ioanei. Era cea mai cunoscută croitoreasă din sat. Avea atâtea comenzi de cusut, încât era nevoită să lase tot lucrul din gospodărie
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
își dădu seama imediat că Ionica încercase să „o ajute”. Descurcă ața încâlcită, nu fără a o certa, desigur, și își continuă munca. - Dumnezeu să-i dea sănătate cumătrei Varvara, zicea ea, că mare pomană își mai face cu noi. Cumătra Varvara era nașa de botez a Ioanei. Era cea mai cunoscută croitoreasă din sat. Avea atâtea comenzi de cusut, încât era nevoită să lase tot lucrul din gospodărie pe seama nașului și a copiilor, ea îngrijindu-se doar de gătitul bucatelor
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de cusut, încât era nevoită să lase tot lucrul din gospodărie pe seama nașului și a copiilor, ea îngrijindu-se doar de gătitul bucatelor. Această ocupație îi aducea nașei un venit destul de bun în familie. Maica-sa avea o înțelegere cu cumătra ei și, din când în când, o trimetea pe Ioana la ea acasă și aceasta îi dădea toate bucățile de pânză, mai mari și mai mici, care-i rămâneau și pe care le credea bune de a fi folosite, de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
admire imaginația ei, lăudând-o. Chiar și nașa Varvara, când își vedea fina îmbrăcată în acele lucruri făcute de mâna mamei ei, nu putea să tacă și să nu zică ceva. - Ia te uită, ce rochiță ți-a mai cusut cumătra! Chiar îmi pare bine și nu-mi pare rău să-i las bucățile care-mi mai rămân, pentru că văd că știe a se folosi de ele. Femeia gospodină știe să facă și din fructe stricate magiun, zicea ea. Cu cât
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
doi purtători de arme de vânatoare trage atât de prost, încat, la o partidă de urecheți, în iarna trecută, la una din bătăi, a ochit la rădăcina unui arbore și a lovit în vârful lui. și eu am auzit de la cumătra vulpe, că, celălalt, ochind vârful unui arbore, după un fazan, i-a lovit rădăcina. Păi, cu astfel de braconieri, să tot stai de vorbă. Să te tot întâlnești și să te tot iei la trântă. Ai dreptate. Cu încredere în
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ai intervievat-o, cum ar veni: Diva, Zâna-Zorilor sau nea Gicu-Miliardaru' și ăla îl transformă de juri că a vorbit Liiceanu sau Pleșu. Cuvinte fine, frazare elegantă, expresii nobile, coerență, ce să mai vorbim, cioace! Da' când vede cumătru' sau cumătra ce-a dat pe goarnă, îți dai tu seama, e în al nouălea cer de mândrie și toată lumea-i mulțumită la maxim". "Ei, și cum adică? Crezi că cititorii nu-și dau seama că e manevră?" Nico-profesionista face o față
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Da’ când era tânăr, nici atunci nu l-ai văzut râzând, ca orice flăcău? - a întrebat Alecu Slobodă. Da’ de unde? Nu era chiar din satul nostru. Ne-am trezit așa peste noapte cu dânsul în sat. Din ce sat ești, cumătre, de spui că omul cela nu era din satul vostru? - a întrebat Gheorghe Amnar, ca și cum n-ar fi știut din ce sat era Ion. Apoi eu îs din satul de pe Măgură. Din sat cu Pâcu. Doar știți și voi asta
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
S-a auzit ca un oftat glasul lui Hliboceanu. Ia te uită! Avem și glas! Brava, băiete! - a continuat să vorbească Cotman, învelindu-l grijuliu, ca un părinte... Dimineața l-a găsit pe Hliboceanu cu ochii larg deschiși. Ce faci, cumetre? Ai făcut ochi așa de dimineață? Cum ai dormit? Biiineee! - a murmurat Hliboceanu, iar ochii au mijit a zâmbet... Dacă spui tu, atunci chiar îi bine. Mi-i seteee - a scâncit rănitul. Uite aici apă, băiete - a răspuns Cotman, ridicându
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și te serveau cu niște oțet... - Cucută nu mi-ar fi dat, nu? îi sclipesc ochii. - Nici un strop pe bot! Meritai? - Ar fi suflat în jar, ar fi făcut vânt credincioșii cu cetina de brad? Ar fi dănțuit de bucurie cumetrele că aia care sigur are ochi rău e pusă la frigare? Oare de-aia nu-mi place purcelul la grătar? Și miros a fum? - Mai știi, fată dragă? Și, tălmăcirea de azi? Ai pus umărul, decisiv, la ce-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
un automat: Întrebare de gradul zero, absolut idioată. Și madam Olguța o întreabă așa de madam Popescu când o întâlnește în piață și asta o ia în serios și-i relatează jumătate din istoria familiei, cu nepoți, cuscri, nași, verișori, cumetre. Carmina pufni în râs și, conștientă că nu e singură pe trotuar, își ascunse fața între gulerele pardesiului. Prima oară când i se servise replica, fusese șocată, copleșită de jenă, îi venise să se dizolve în stofa canapelei și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
durea drept în trompă), trimise aceste cântece șefei, prin e-mail, dar cum Mântuirea Sa trăia o partidă mortală de sex cu un nou partener media, Cosașul șef își printă fițuicile anonime și le vârî sul pe gaura cheii de la ușa Cumetrei ca să facă borș cu ele după ce-și va satisface mendrele cu gogomanul. Baba suferea. Plăpumăreasa era bolnavă. Baba ecloza. Din mugurii răspândiți pe tot corpul, scoteau timid capul, flori. "Dacă o ține așa, vom fi invadați de albine", spuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
peste malurile Înalte, acoperind cu apă, mâluri bogate și mult pește, lunca și așa foarte mănoasă și râvnită de mulți, pentru pământurile sale de neprețuit. Într-o tăcere deplină și sub formă de șir indian, Ochenoaia, fetele-i mai mici, cumătra Aglaia și cu Va (adormit, cărat cu deosebită gingășie În spatele bărbătesc al Didiței) mergeau tăcuți spre Rămășița. Rămășița era o baltă destul de mare care se formase Într-o adâncitură naturală, plină cu lăstăriș crescut anapoda, mărginită de plopi pitici cărora
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mărgeluțe colorate ai libelulelor, rochițele din deftină Înflorată și Își suflecau cămășile din finet bleu până pe la mijlocul pulpelor. Apoi, Ochenoaia -căpitanul expediției și seful autoritar și de necontestat, cea care hotăra `n toate situațiilerosti instructajul ale cărui cuvinte, fetele și cumătra Aglaia le cunoșteau pe de rost: Atenție, ochii la mine! Pășiți fără să faceți valuri! Nu vă fie frică! N-o luați Înainte! Hai, la locurile vostre! Câte două la fiecare par din laturile volocului. Intrară În apă, lin și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
vreme, ieșeau la mal, culegeau peștii și racii aruncați pe mal, și după ce-i orânduiau la locurile stabilite, răsturnau cu mult interes tot peștele, găleată după găleată, Îl evaluau din ochi, și abia după aceasta, Ochenoaia, șefa, repartiza În găleata cumătrei Aglaia mai multe neamuri de pește, greu vandabil, după care o Întreba pe cumătră-sa: Îi bine așa, cumătră-hăi? Urma răspunsul, invariabil din motive cunoscute bine de cele două femei, În care economicul Își avea rolul principal: Tare bine cumătră
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
orânduiau la locurile stabilite, răsturnau cu mult interes tot peștele, găleată după găleată, Îl evaluau din ochi, și abia după aceasta, Ochenoaia, șefa, repartiza În găleata cumătrei Aglaia mai multe neamuri de pește, greu vandabil, după care o Întreba pe cumătră-sa: Îi bine așa, cumătră-hăi? Urma răspunsul, invariabil din motive cunoscute bine de cele două femei, În care economicul Își avea rolul principal: Tare bine cumătră! D’apăi nu știu cine mai poate să facă bine ca ‘netale, cumătră-hăi! Amurgise binișor. Umbrele
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]