412 matches
-
Costești, Cornești, precum și în Oltenia. Atestarea cea mai veche poate că este un contract comercial încheiat în 1249 la Raguza de un oarecare Martinus Basababa, de etnie necunoscută. Unii cercetători consideră că numele era de fapt Basaraba. Dincolo de prezumtiva origine cumană a numelui, sursele contemporane îl identifică pe Basarab I exclusiv ca vlah (român). Carol I al Ungariei vorbește de ""Bazarab infidelis Olacus noster"" ("Bazarab, vlachul nostru necredincios"). Faptul nu este inedit, împărații Asănești au fost numiți vlahi (români) de sursele
Dinastia Basarabilor () [Corola-website/Science/300123_a_301452]
-
ca vlah (român). Carol I al Ungariei vorbește de ""Bazarab infidelis Olacus noster"" ("Bazarab, vlachul nostru necredincios"). Faptul nu este inedit, împărații Asănești au fost numiți vlahi (români) de sursele contemporane lor, iar unii moderni presupun măcar o descendență parțial cumană. Lingvistul Sorin Paliga susține că posibila origine tracă a numelui nu trebuie exclusă, sugerând o posibilă legătură cu "Bassárai" - haina de ceremonie a preoteselor lui Bacchus și subliniind că rădăcina "Bas" se regăsește în antroponime trace ca "Bassaros", "Bassos", "Bassus
Dinastia Basarabilor () [Corola-website/Science/300123_a_301452]
-
studia moștenirea autohtonă, pe motivul că ne îndreptăm spre Barbaricum, nu spre moștenirea latină, ar trebui înlăturată. Este probabil că analizele ADN vor confirma, nu vor infirma, că și Basarabii și Mușatinii continuă familii străvechi autohtone și nicidecum pecenege ori cumane. <br>
Dinastia Basarabilor () [Corola-website/Science/300123_a_301452]
-
promoveze practica deportărilor de populații, conducând familii întregi în regiunile cele mai îndepărtate ale Bulgariei. Caloian a asediat Adrianopolul în două rânduri, însă de fiecare dată a eșuat în încercarea de ocupare a orașului, ca urmare fie a retragerii cavaleriei cumane, fie a contraofensivei hotărâte a împăratului de Constantinopol, Henric I. În 1207, el a încheiat o alianță antilatină cu Theodor I Laskaris, conducătorul Imperiului bizantin de la Niceea. Pe parcursul aceluiași an, trupe ale lui Ioniță l-au atras într-o ambuscadă
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
Caloian a domnit coincid cu o perioadă de creștere și ascensiune politică a statului bulgar, care și-a extins atât frontierele, cât și puterea și influența în Balcani. Ioniță Caloian a fost căsătorit cu Ana de Cumania, membră a aristocrației cumane. După asasinarea lui Caloian, aceasta l-a luat de bărbat pe cumnatul și succesorul său, Borilă. Ioniță a avut o fiică, Maria de Bulgaria, probabil dintr-o necunoscută căsătorie anterioară. Căsătorindu-se cu împăratul latin Henric I pentru a întări
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
în , în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sibiu, Transilvania, România. Se află în partea de vest a județului. 27 octombrie 1288, într-un act dat în Brașov de către regele Ungariei, Ladislau al IV-lea Cumanul (1272-1290), prin care restituie episcopiei Transilvaniei dijmele din comitatul Ugocea. În acest act, Paul - parohul decan de Apold, canonic de Alba - trebuia să depună mărturie împotriva comitelui de Ugocea, Kopoz, care uzurpase dijmele episcopale din comitat fără niciun drept. În
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
hunii să fi trecut și prin Dobridor din moment ce există dovezi materiale că au trecut prin localități foarte apropiate precum Hunia, Cetate, Castrele Traiane, Plenița și Maglavit. Dar nu au lăsat urme. E greu, de asemenea de identificat cu claritate influențe cumane și pecenege. Dovezile scrise apar abia în 1587 odată cu actul emis de Mihnea Voievod aceștia în timpul războaielor urmașului lui Mihnea la tronul Țării Românești, Mihai Viteazu, s-a răsfrânt asupra Dobridorului. Înfrângerea și moartea marelui voievod a atras nenorociri și
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
urmă, în restul țării, avem mai multe localități Coman, Comana, Comarnic. Dar nu numai astea. Sunt multe alte nume, de care noi nu mai știm. Satele din jurul Bucureștilor care se cheamă Tâncăbești sau Bărcănești vin de la un fost mare proprietar cuman, pe care-l chema Tâncabă sau Barcan. De asemenea, orientaliștii pretind că toate toponimele sfârșind în ui (Vaslui, Călmățui etc.) sunt de origine cumană sau pecenegă. Una din noutățile pe care o aduc în cartea mea e să spun că
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
știm. Satele din jurul Bucureștilor care se cheamă Tâncăbești sau Bărcănești vin de la un fost mare proprietar cuman, pe care-l chema Tâncabă sau Barcan. De asemenea, orientaliștii pretind că toate toponimele sfârșind în ui (Vaslui, Călmățui etc.) sunt de origine cumană sau pecenegă. Una din noutățile pe care o aduc în cartea mea e să spun că nu a fost o excepție Basarab și cu taică-su, adică filiera aceasta care creează o dinastie. Ei erau înconjurați de cumani. Un sfert
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
mea e să spun că nu a fost o excepție Basarab și cu taică-su, adică filiera aceasta care creează o dinastie. Ei erau înconjurați de cumani. Un sfert din numele de boieri din primele veacuri de statalitate medievală erau cumane. Ori n-ai să-mi spui că un cneaz slavo-român își botează copilul cu un nume cuman. Asta nu-i adevărat. O scot unii și zic că așa era moda. Ce modă? Nu-mi botez eu copilul creștin cu numele
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
aceasta care creează o dinastie. Ei erau înconjurați de cumani. Un sfert din numele de boieri din primele veacuri de statalitate medievală erau cumane. Ori n-ai să-mi spui că un cneaz slavo-român își botează copilul cu un nume cuman. Asta nu-i adevărat. O scot unii și zic că așa era moda. Ce modă? Nu-mi botez eu copilul creștin cu numele de Basarabă, Tâncabă, Barcan sau de știu și eu mai ce. Și sunt impresionat că există dintre
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
botez eu copilul creștin cu numele de Basarabă, Tâncabă, Barcan sau de știu și eu mai ce. Și sunt impresionat că există dintre cele mai mari familii românești de boieri, ca Izvoranu, Băleanu, Buzescu, care au la origine un boier cuman. Așadar, felul în care am formulat era că Thoctomer și Basarab au format acel fier de lance care întemeiază Țara Românească. Și atunci suntem în legea universală: a trebuit un altoi de barbari nomazi ca să avem vâna să creăm un
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
N. Djuvara, Cât de „cumani” sunt românii? - interviu cu Profesorul Neagu Djuvara, în „Contrafort”, 10 (156)/2008). La Dobridor nu a existat nici o familie veche cu numele de Coman sau Comănescu pentru a susține teoria profesorului Neagu Djuvara cu privire la sorgintea cumană a boierilor și moșnenilor români. Dar familii „venetice”, venite din alte sate, da! E cazul familiilor Izvoranu (venită de la Maglavit) și Băleanu (venită de la Moțăței). Dar nu au venit ca „stăpâni de rumâni”, ci ca dijmași la moșnenii și boierii
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
în jurul momentului participării acestuia la bătălie, va apărea o legendă. Peste puțin timp, regele Solomon va fi detronat de verii săi și va merge în exil la cumani. Pentru a-și recăpata tronul, Solomon s-a căsătorit cu o prințesă cumană și a promis posesiunile sale din Transilvania în schimbul ajutorului militar cuman. Cumanii l-au ajutat inițiind mai multe expediții în Transilvania dar Solomon nu și-a mai recăpătat regatul. În 1070 românii, pecenegii și rutenii au participat la o expediție
Bătălia de la Chiraleș () [Corola-website/Science/330497_a_331826]
-
puțin timp, regele Solomon va fi detronat de verii săi și va merge în exil la cumani. Pentru a-și recăpata tronul, Solomon s-a căsătorit cu o prințesă cumană și a promis posesiunile sale din Transilvania în schimbul ajutorului militar cuman. Cumanii l-au ajutat inițiind mai multe expediții în Transilvania dar Solomon nu și-a mai recăpătat regatul. În 1070 românii, pecenegii și rutenii au participat la o expediție împotriva regelui Boleslav al Cracoviei. În 1085 Solomon cere și primește
Bătălia de la Chiraleș () [Corola-website/Science/330497_a_331826]
-
o poveste orientală - care circula înainte de venirea maghiarilor în Transilvania, la care s-a atașat figura regelui Ladislau în secolele XII-XIII. Aceasta îl are ca eroi principali pe Ladislau (de 14 ani !), văr al regelui Solomon și pe un ostaș "cuman". Conform acesteia Ladislau - deja rănit, a încearcat să ajungă din fuga calului pe lupătorul cuman care ducea pe cal o fată, aparent prizonieră. La final, viitorul sfânt Ladislau după ce a ucis adversarul, a constatat că femeia eliberată era prietena cumanului
Bătălia de la Chiraleș () [Corola-website/Science/330497_a_331826]
-
figura regelui Ladislau în secolele XII-XIII. Aceasta îl are ca eroi principali pe Ladislau (de 14 ani !), văr al regelui Solomon și pe un ostaș "cuman". Conform acesteia Ladislau - deja rănit, a încearcat să ajungă din fuga calului pe lupătorul cuman care ducea pe cal o fată, aparent prizonieră. La final, viitorul sfânt Ladislau după ce a ucis adversarul, a constatat că femeia eliberată era prietena cumanului. Legenda este cunoscută mai mult în cultura catolică, fiind un model al destinului femeii catolice
Bătălia de la Chiraleș () [Corola-website/Science/330497_a_331826]
-
cuman". Conform acesteia Ladislau - deja rănit, a încearcat să ajungă din fuga calului pe lupătorul cuman care ducea pe cal o fată, aparent prizonieră. La final, viitorul sfânt Ladislau după ce a ucis adversarul, a constatat că femeia eliberată era prietena cumanului. Legenda este cunoscută mai mult în cultura catolică, fiind un model al destinului femeii catolice. Momentul - având o semnificație specială, este imortalizat în diverse opere de artă religioasăsau laică. La începutul secolului XIX (1825) scriitorul și dramaturgul romantic Mihály Vörösmarty
Bătălia de la Chiraleș () [Corola-website/Science/330497_a_331826]
-
este un nume românesc, vechi și nobiliar. S-ar părea că numele a fost atestat prima dată în Țara Făgărașului, unde românii au trăit împreună cu triburi cumane și pecenege. Ulterior, locuitorii cu numele Șerban s-au lăsat în Oltenia. Din această familie nobiliară au făcut parte voievozii Radu Șerban și Constantin Șerban Basarab. După cum se observă, familia Șerban este înrudită cu marile familii întemeietoare de neam și
Șerban () [Corola-website/Science/312867_a_314196]
-
a aliat cu regele ungur detronat Solomon ("Salamon"), apărând astfel o coaliție antibizantină destul de puternică. În unele documente, hanul Kutesk este menționat ca fiind căpetenia pecenegilor din Moldova în secolul al XI-lea, deși unii istorici îl consideră ca fiind cuman. Unii atribuie pecenegilor, dar există controverse în acest sens, anumite inscripții pseudorunice în alfabetul Orhon scrijelite în piatră, recuperate în arealul meridional al Europei de Est, precum și tezaurul de la Sânnicolaul Mare descoperit în 1799 și păstrat la „Kunsthistorisches Museum” (Muzeul
Pecenegi () [Corola-website/Science/301528_a_302857]
-
unele denumiri geografice legate de pecenegi: satele "Beșimbac" (azi Olteț, din județul. Brașov), "Peceneaga" (jud. Tulcea), "Pecineaga" (jud. Constanța), pădurea "Peceneaga" (jud. Brăila) și muntele "Picineagul" (Jud. Arges). Desigur, este posibil ca unele dintre aceste toponime să fie de fapt cumane. Totuși, preluarea unora dintre ele de către sași arată că ele existau deja în secolul al XII-lea, înainte de stabilirea cumanilor în regiune. Pe de altă parte, toponimele de tip Heidendorf care înseamnă “satul păgânilor” se referă la pecenegii care erau
Pecenegi () [Corola-website/Science/301528_a_302857]
-
care "și-a durat locuință pe locul unde e astăzi Fântâna Roșcâ [sic], în mijlocul statului". Numele celor doi întemeietori legendari fac trimitere la prezența pecenegilor în această zonă, prezență atestată până în zilele noastre în denumirea "Dealului Beșineului" (Dealul Peceneagului, Dealul Cumanului), situat deasupra comunei Rășinari, fiind posibil ca însăși denumirea localității să fie derivată prin rotacizare de la numele medieval al pecenegilor (Besii, Bisseni). Firea dârză a rășinărenilor nu s-a dezmințit nici la 1848, când conducatorii legiunii prefecturii Sibiu, în frunte
Rășinari, Sibiu () [Corola-website/Science/299539_a_300868]
-
-și însă aristocrația militară proprie. Nobilii berindeilor au fost acceptați de elita statului Kievean Rus, și orașe întemeiate de ei au început să înflorească. Cavaleria berindeilor a continuat să rămână activă împotriva raidurilor întreprinse de cumani. În 1177, o oaste cumană aliată cu cea a Riazanului a distrus șase cetăți aparținând berindeilor și torkililor. După marea invazie mogolă din 1241 unii berindei s-au strămutat în Bulgaria, iar alții s-au alăturat celor care se refugiaseră în Ungaria. Restul triburilor s-
Berindei () [Corola-website/Science/309710_a_311039]
-
Ladislau împotriva pecenegilor și a românilor conduși de Osul și aflați în retragere. Timp de o săptămână înaintea luptei Solomon și aliații săi și-au adăpostit oștirile la Dăbâca ("in urbem Dobuka"), în așteptarea apropierii dușmanilor. În 1279 regele Ladislau Cumanul al Ungariei va dona satele cetății Dăbâca banului Micud de Severin, iar domeniul va rămâne în proprietatea familiei acestuia. O altă mențiune a satelor comunei avem din secolul al XVIII-lea, când acestea sunt incluse în domeniul Bonțida al lui
Comuna Dăbâca, Cluj () [Corola-website/Science/299173_a_300502]
-
de armatele invadatoare. Aproape un sfert din populație a fost masacrată, în special în zonele din Câmpia Panonică (Alföld), unde au rămas foarte puțini supraviețuitori, în Banat și în Transilvania. În 1223 Imperiul Mongol aflat în expansiune învingea o armată cumană pe râul Kalka. Acest fapt a determinat retragerea cumanilor înfrânți spre Ungaria. Aceasta din urma ducea deja deja o politică de convertire a cumanilor la creștinism și încerca de cateva decenii să își extindă influența asupra triburilor cumane. Regele Ungariei
Bătălia de la Muhi () [Corola-website/Science/313867_a_315196]