412 matches
-
un stat pe care aceștia nu erau capabili să-l creeze și să-l mențină? Simte vreun om român nevoia ca în această situație-limită să arate Europei comunitare că pe aceste meleaguri n-au fost niciodată țări românești, ci regate cumane sau altaice, construite prin sabie de către strămoșii unor venerabili comunitariști, cumano-fanarioți și altor internaționaliști? Cum a fost posibil ca indivizi cu nume cumane, ungare sau altaice să intre în lăcașurile sfinte ale neamului pentru a spinteca trupurile unor voievozi care
COMUNICAT DE PRESĂ: APEL CĂTRE PATRIARHIA ROMÂNĂ de GEO STROE în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354648_a_355977]
-
situație-limită să arate Europei comunitare că pe aceste meleaguri n-au fost niciodată țări românești, ci regate cumane sau altaice, construite prin sabie de către strămoșii unor venerabili comunitariști, cumano-fanarioți și altor internaționaliști? Cum a fost posibil ca indivizi cu nume cumane, ungare sau altaice să intre în lăcașurile sfinte ale neamului pentru a spinteca trupurile unor voievozi care-și dorm somnul de veci în respectul generațiilor de români care i-au urmat? Ce face Parchetul, atât de activ când e vorba
COMUNICAT DE PRESĂ: APEL CĂTRE PATRIARHIA ROMÂNĂ de GEO STROE în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354648_a_355977]
-
parte din familia de limbi turanică. Posesiunile lor erau formate din două părți inegale după suprafață: cele situate între Nistru și Volga (Itil) Deșt-i-Kîpceak (Stepa Cumanilor) și cele din Cîmpia Română. Între ele se intercala Arcul Carpatin. La sud, posesiunile cumane erau hotărnicite de Dunăre. Nomazii cumani încă nu se învățaseră să escaladeze asemenea obstacole naturale precum munții și rîurile late. În afară de aceasta, Regatul Ungar, care stăpînea Transilvania și Imperiul Bizantin, posesiunile căruia se aflau la sud de Dunăre, erau prea
Geopolitica Bugeacului [partea a IV-a] () [Corola-blog/BlogPost/339952_a_341281]
-
frăția de cruce, frăția de lapte etc.). Familia se prezenta ca o familie lăstar, în sistem patriliniar și patrilocal, cu aspecte de endogamie vicinală și exogamie patronimică. Aceste trăsături ale familiei o deosebesc de familia germanică, slavă, bulgară, pecineagă sau cumană, ceea ce anulează susținerile că poporul român s-ar fi format în sudul Dunării. Începând cu secolele IX-X, în teritoriul carpato-danubiano-pontic are loc începutul genezei statale. Primele formațiuni statale au avut ca bază obștea sătească, formându-se preponderent prin unirea sub
DESPRE OBŞTEA SĂTEASCĂ de GEORGE BACIU în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340717_a_342046]
-
de umor la Radio România Actualități, Radio Vacanța Costinești, Radio Iași Deținător a peste 20 de diplome primite din partea unor organizații, ministere, fundații, pentru merite profesionale, sociale și politice În 15 decembrie 2002 am primit rangul de Baron al Casei Cumane de Panciu-România Permis(e) de conducere Nu posed Informații suplimentare Despre cărțile mele au scris cronici Nicolae Dabija, Constantin Gh. Marinescu, Constantin Stănescu, Eugen Comarnescu, Adrian Păunescu, prof.univ.dr. Alejandro Franco-Doctor Honoris Causa la Rio de Janeiori-Brazilșia, Coriolan Păunescu, Constantin Frosin
POMPILIU COMSA de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/340880_a_342209]
-
din paleoginecologi, este solicitată să verifice dacă tații tismănenilor și patapievicilor nu sunt cumva cumani veniți de la răsărit, iar dacă da, se recomandă să se facă Procesul Cumanismului, ICR (Institutul Cultural Român) să-și schimbe numele în ICC (Institutul Cultural Cuman), iar pe lângă Centrul pentru Studierea Crimelor Comuniste să se înființeze Centrul pentru Studierea Crimelor Cumaniste, unde cotroprezidentul (chiar, pe tatăl lui de ce nu-l verifică nimeni dacă nu cumva era, și el, cuman?) ar putea să-l pună director tot
ISTORIA RECENTĂ A CUMANILOR ARE NAGAN ŞI CLAPACIOACE de ILIE CHELARIU în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341912_a_343241]
-
-și schimbe numele în ICC (Institutul Cultural Cuman), iar pe lângă Centrul pentru Studierea Crimelor Comuniste să se înființeze Centrul pentru Studierea Crimelor Cumaniste, unde cotroprezidentul (chiar, pe tatăl lui de ce nu-l verifică nimeni dacă nu cumva era, și el, cuman?) ar putea să-l pună director tot pe proful ăla rusobăseamerican care halește comuniști pe pâine la micul dejun. Dacă se confirmă bănuiala, va trebui să-i dăm dreptate și marelui istoric Ion Iliescu (cu studii aprofundate în răsărit, de unde
ISTORIA RECENTĂ A CUMANILOR ARE NAGAN ŞI CLAPACIOACE de ILIE CHELARIU în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341912_a_343241]
-
mai mare la adresa națiunii române nu se putea! Nu le ajunge vecinilor câte pretenții au asupra românilor, asupra pământului, limbii și ființei românești. Vor acum și istoria românească! Câțiva istorici în anii trecuți ziceau despre Basarab I, că a fost cuman, că a fost peceneg, oricum, orice, numai român nu! Puțin a lipsit să nu se spună că a fost țigan, mai ales că tatălui său, Tihomir, i se mai spunea și Negru Vodă în tradiția populară. Câteva cunoștințe elementare privind
PROFANAREA VOIEVOZILOR de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341957_a_343286]
-
în Dacia din sudul Dunării. Iernarea ciobanilor mocani în Țara Românească este cea mai bună dovadă de permanență. Cum s-ar fi putut stabili oare, în cazul unei veniri de peste Dunăre (cf. Roesler), o înțelegere între regalitatea ungurească și Imperiul cuman, în condițiile care, din veac în veac, au rămas neschimbate, cu un caracter vădit arhaic? Viața păstorească dăinuie încă din vremea dacică".2 În privința vieții ce se putea duce, după 275, în nordul Dunării, un cercetător francez afirma: "O invazie
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
est de Carpați, inclusiv prin creștinarea cumanilor. Episcopia cumanilor După înfrângerea lor la Kalka (1223), de către mongoli, cumanii supraviețuitori, prin haganul Bortz Membrok, au hotărât să primească botezul creștin, datorită și activității misiunilor catolice în teritoriile lor. În 1227, hanul cuman a trimis o solie, condusă de fiul său Burch, la arhiepiscopul ungur Robert de Esztergom. Acesta s-a adresat papei Grigore IX, care, la 31 iulie 1227, l-a numit ˝legat apostolic˝ în Cumania și în ˝țara vecină a brodnicilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
A.A. Bolșacov-Ghimpu, Episcopi ortodocși din țările române în secolul al XIII-lea, în G.B., 1971, nr. 1-2, p. 118-129; R. Constantinescu, Note privind istoria Bisericii Române în secolele XIII-XV, în SMIM, VI, 1973, p. 173-192; Vasile Gh. Sibiescu, Episcopatul cuman de la Milcovia (1227/1228-1241)..., în vol. Spiritualitate și istorie la întorsura Carpaților, I, Buzău, 1983, p. 284-320; Th. Holban, ,,Popii¨ și Biserica românilor din Polonia, în Arhiva, Iași, 1931, p. 25-30; Dan Gh. Teodor, Obiecte de cult din secolele XII-XIII
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a cnejilor Rusiei kievene. Ulterior, spre mijlocul secolului al XII-lea, în ciuda succeselor expedițiilor din nordul Dunării, în anii 1148 și 1160, Imperiul nu și-a extins dominația politică la sud și est de Carpați din cauza prezenței aici a triburilor cumane.1 După revenirea la Dunăre (971), conducerea bizantină nu putea să nu manifeste interes față de populația nord-dunăreană, de rit ortodox, cu care întreținea legături și pe care o proteja încă de la Constantin cel Mare-începutul secolului al IV-lea ! Conform concepției
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
le-au numit altfel. Ele erau legate de piața comercială a Vienei, de drumul postavurilor din Flandra. În vecinătatea lor, spre Dunăre și Marea Neagră, se aflau ținuturile românești de la sud și est de Carpați, aflate în aceste secole sub stăpânire cumană și mongolă, în timp ce navigația corăbiilor la Porțile de Fier era dificilă. Cu toate acestea, în 1275, o corabie venită de la Viena a reușit să navigheze pe Dunăre până la Marea Neagră, iar un secol mai târziu, mărfuri din sudul Germaniei au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Bizanțului, au trecut Dunărea prin vadul de la Isaccea și au înaintat până la Constantinopol. În acest context, Anna Comnena amintește pe un Pudilă (Pudilas), "fruntaș al vlahilor", poate comandant al frontierei de la Dunăre, care l-a înștiințat pe împărat despre atacul cuman (Anna Comnena, X, 2, în Fontes, III, p. 115). Pe de altă parte, scriitoarea bizantină precizează că românii din sudul Dunării, buni cunoscători ai drumurilor din zonă, îi călăuzeau pe năvălitori (cumani) prin defileele munților, în înaintarea lor spre Adrianopol
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sudul Dunării, buni cunoscători ai drumurilor din zonă, îi călăuzeau pe năvălitori (cumani) prin defileele munților, în înaintarea lor spre Adrianopol. Dar, în final, expediția din 1094 s-a încheiat prin capturarea pretendentului și prin respingerea cumanilor. Un alt atac cuman a avut loc în 1114, în zona Vidinului, dar împăratul Alexie i-a silit să treacă Dunărea înapoi și apoi i-a urmărit până au trecut Oltul. Aceste formațiuni statale de la Dunăre, menționate în secolul al XI-lea, și-au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
menționate în secolul al XI-lea, și-au continuat existența și în secolul al XII-lea, până la restaurarea graniței dunărene de către împăratul Manuel Comnenul. În cursul luptei dintre bizantini și unguri, angajate la granița din Banat, este implicat și hanul cuman Țelgu și o căpetenie ardeleană, Solomon, cumanul venit de peste Dunăre în fruntea elementelor locale este învins de bizantini, dar atacurile continuă. Surse bizantine vorbesc despre faptul că Andronic, ruda împăratului Manuel, fugar, traversează Moldova, dar, la hotarele Haliciului, el a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au continuat existența și în secolul al XII-lea, până la restaurarea graniței dunărene de către împăratul Manuel Comnenul. În cursul luptei dintre bizantini și unguri, angajate la granița din Banat, este implicat și hanul cuman Țelgu și o căpetenie ardeleană, Solomon, cumanul venit de peste Dunăre în fruntea elementelor locale este învins de bizantini, dar atacurile continuă. Surse bizantine vorbesc despre faptul că Andronic, ruda împăratului Manuel, fugar, traversează Moldova, dar, la hotarele Haliciului, el a fost capturat de vlahi, care "l-au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
popor, fiind rezultatul unei cerințe social-istorice, al unei evoluții interne, precum societatea românească din prima jumătate a secolului al XIII-lea. Aducera cavalerilor teutoni în Țara Bârsei, în 1211, de către regele Andrei II al Ungariei reprezenta un scut față de pericolul cuman, autoritatea regatului în sudul Transilvaniei încă nu era consolidată. În acești ani de la începutul secolului al XIII-lea, politica papală miza pe creștinarea cumanilor și atragerea lor la catolicism. În 1227, papa Grigore IX aprecia că "autoritatea apostolică s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
păstor catolic pentru români. Din această scrisoare, datată 1234, document major al istoriei noastre medievale, răzbate o lume românească vie, autentică, organizată politic și bisericesc, în jurul arcului carpatic, dar nu numai acolo. Papa se arată îngrijorat de fragilitatea episcopatului catolic cuman, împlântat pe teritoriul extracarpatic, ce părea un pământ al nimănui. De mare însemnătate se dovedește faptul că această societate românească era organizată sub aspect politic și ecleziastic. Indirect, acei "pseudo-episcopi" (ortodocși) îi anunța, ca existență istorică reală, pe exponenții politici
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
refugiat la pecenegi, în iarna 1018-1019, pentru ajutor împotriva lui Iaroslav cel Înțelept, cneazul Kievului. Aceasta este o dovadă a existenței unei formațiuni ce dispunea de resurse militare importante. Un alt episod ar fi cel din 1148, când o căpetenie "cumană", Lazăr, a înfrânt armata bizantină în nordul Dunării. La sfârșitul secolului al XII-lea, în lupta Asăneștilor cu Bizanțul, ei apelează la românii din nordul Dunării. Acestora li s-au alăturat și cumanii, care dominau această regiune. Un nucleu politic
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Bela și Ștefan. Privilegiul regal le confirma stăpânirea cu titlu ereditar a pământului lor. Astfel, puterea centrală nu se mai poate opune expansiunii domeniului nobiliar în dauna celui regal. În ciuda rezistenței și reacțiilor spasmodice ale lui Bela IV și Ladislau Cumanul, intervalul 1241-1300, marchează consolidarea domeniului nobiliar și a nobilimii, în general. În a doua jumătate a secolului al XIII-lea, se manifestă tendința de transformare a domeniului nobiliar în seniorie, stăpânire de pământ înzestrată cu atribute ale puterii publice, prin intermediul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dări, plăți, rechiziții și găzduiri în favoarea seniorilor. În secolul următor, în 1324, Carol Robert a acordat o nouă și largă scutire de dări nobililor și oamenilor lor, imunitatea fiscală a domeniului nobiliar, completată, sub Ludovic, cu imunitatea judiciară. Sub Ladislau Cumanul și Andrei III, afirmarea socială a nobilimii se convertește în forță politică. Funcția juridică a nobilimii din voievodat a permis constituirea adunării generale a nobililor Transilvaniei, astfel încât din stare socială privilegiată, nobilimea devine corp politic, asociat la exercițiul puterii. Afirmarea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
un cadru instituționalizat. Această evoluție s-a cristalizat la sfârșitul secolului al XIII-lea, când asistăm la consolidarea puterii voievodale și rivalitatea acesteia cu regalitatea. Pentru a-și consolida situația, amenințată de atitudinea ostilă a voievodului Roland Borșa, regele Ladislau Cumanul, aflat în Transilvania, în vara 1287, se consultă cu nobilii unguri din țară, la care este asociat clerul catolic, reprezentanții sașilor și secuilor, adică adunarea stărilor privilegiate, care, în 1291, se transformă în congregație. După urcarea sa pe tron, regele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
uniunea de triburi a "tichiilor negre", subordonată cnejilor din sudul Rusiei. Uniunea aceasta a supraviețuit până în secolul al XIII-lea, mai precis, 1239, când mongolii au ocupat Rusia, iar la începutul secolului al XIV-lea, ei sunt menționați între triburile cumane din perioada Hoardei de Aur, de către cronicarii arabi. În sfârșit, alte grupuri pecenege s-au îndreptat spre vest, în Panonia, și au intrat în armatele regilor arpadieni ca mercenari.4 Pecenegii au fost semnalați și în Transilvania, în prima jumătate
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au mai revenit în sudul Rusiei. Abia după această expediție și, în urma atacurilor cumanilor, grosul forțelor uzilor s-au strămutat în regiunile nord-dunărene, evacuate de pecenegi. Dar stabilirea lor în regiunile extra-carpatice nu a fost de lungă durată, din cauza primejdiei cumane și a atracției Imperiului, ei s-au mutat în masă în sudul Dunării, pe teritoriile bizantine. Uzii nu au așteptat venirea iernii pentru a-și trece carele cu familiile și averile pe Dunărea înghețată, ci au folosit corăbii, monoxile și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]