674 matches
-
obicei. Oamenii execută manual niște jucării, în interiorul cărora pun semințe. Jucăriile respective nu trebuie să stea nicicând locului, astfel încât vizitatorii sunt invitați pur și simplu să se joace cu ele, să și le arunce unul altuia. De ce să nu stea cuminți jucăriile, a fost întrebarea, firească, pe buzele tuturor. Fiindcă așa alungăm foamea, a venit răspunsul. Jucăriile încremenite, cuibușind semințe, adună rozătoarele sau praful și nimic nu se alege de ele! Deci musai să te joci cu ele, doar așa va
LETONIA – cioburi de chihlimbar by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4274_a_5599]
-
lupte îngrozitoare și punkistu ăsta mic ia petul și îl aruncă la gunoi. În sinea mea râd așa de tare, că mă înec cu bere-n gând. Am spart prima halbă din greșeală și am luat alta, iar bodigarzii stau cuminți lângă mine, fiecare pe scăunelul lui, și ne uităm așa în lungu străzii. Ăla din bar țipă ca un cățel la mine și io mă aud mormăind ceva despre căței cu gura mare. Și ăla mic și pătrat repetă ce-
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
fumând cu poftă, gesticulând amplu, povestindu-mi viața anostă și drama profundă prin care treceam. Știți unde aș putea să dorm la noapte, o pensi une, orice? am întrebat-o aiurea. — Poți rămâne aici, dormi cu pacienții în salon. Sunt cuminți, nu te teme. Nu sunt nebuni de-a binelea? am întrebat șovăind. — Sunt internați de bunăvoie sau cu consimțământul familiei. Nu sunt periculoși, nu mai periculoși decât noi doi, mi-a răspuns zâmbind cu complicitate și a continuat: Ia pastilele
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
asigura întotdeauna că asta e opera îngerilor și voia lui Dumnezeu. Eu o tot iscodeam, cam neîncrezător, dar credința ei era de stâncă. — Și fiecare copil primește de la bunul Dumnezeu un înger? — Da. Fiecare. — Chiar și cei care nu sunt cuminți? iscodeam eu cu mare interes, deoarece ăsta era un subiect veșnic și tare fierbinte. — Și ei. — Dar... Dacă ei tot nu sunt cuminți... căutam eu să înțeleg. — Pentru că nu sunt cuminți, îngerii lor sunt ceva mai supărați pe ei, pentru
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Și fiecare copil primește de la bunul Dumnezeu un înger? — Da. Fiecare. — Chiar și cei care nu sunt cuminți? iscodeam eu cu mare interes, deoarece ăsta era un subiect veșnic și tare fierbinte. — Și ei. — Dar... Dacă ei tot nu sunt cuminți... căutam eu să înțeleg. — Pentru că nu sunt cuminți, îngerii lor sunt ceva mai supărați pe ei, pentru toată bătaia de cap pe care le-o dau. Ne întorceam de la scăldat. Adică noi, Plutonul lu’ Nea Aurică, cum ne botezase satul
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
înger? — Da. Fiecare. — Chiar și cei care nu sunt cuminți? iscodeam eu cu mare interes, deoarece ăsta era un subiect veșnic și tare fierbinte. — Și ei. — Dar... Dacă ei tot nu sunt cuminți... căutam eu să înțeleg. — Pentru că nu sunt cuminți, îngerii lor sunt ceva mai supărați pe ei, pentru toată bătaia de cap pe care le-o dau. Ne întorceam de la scăldat. Adică noi, Plutonul lu’ Nea Aurică, cum ne botezase satul, și cu alți copii de prin vecini. Traversam
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
început a fost dominația în lumea cultă a limbii latine. Totul primea un nume latin. Aurora: Deci cum este experimentul cu Pămăntul? Evelin: Dintre toate, experimentul cu Pămăntul este apreciat ca cel mai reușit de către Academie. Aurora: Dacă nu suntem cuminți o pățim ca roboții rebeli?! Evelin: Voi aveți vocația de a vă distruge singuri. Vreți să vă ajut?! Aurora: Te rog mai lasă-ne s-o facem cu măna noastră. Evelin: Mai aveți cinci milioane de ani, dacă distrugeți condițiile
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
sărată a mării, am prentată olfactiv de toate neamurile de pește. Nasul le cu noștea pe fiecare. Așa, din tainițele somnului, știuse când încărcaseră morunul și când fuseseră pescuiți guvizii, cum se înspica în griuri calde carnea roz a somonului cumințită în blocuri enorme de gheață, jos, în cală, câte feluri de crevete umpleau cămările bucătarului-șef (64, parcă... da, 64!), că păstrăvul ales de prim-ajutorul de bucătar nu era din cel mai bun soi sau că încărcătura de caracatiță
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
a îndoit genunchii descărnați cu pocnet și și-a sprijinit în ei bărbia, lăsând sunetul să se apropie, să intre în lumea ei de-acum ferită de dureri, ferită de neprevăzut și să răvășească din nou ceea ce de-abia se cumințise într-o visare molcomă. Se auzea un zgomot ca de apă. 52. împreună Și iar noi doi. Și iar. Spune-mi. Ce anume? Cum e mai departe. Unde, la mine în poveste? Păi, pe-a mea o știu. Ce spiritual
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Nu i-am purtat și nu-i port pică. „Ce să-i faci, Guță? Tu ai călcat pe bec, iar eu am fost nevoit să mi fac datoria și să te arestez. Dar amintește-ți, te-am avertizat din timp: Cumințește-te! Cumințește te! Prietenește, sau, cum zici tu, colegial. Fie și așa, dar am făcut-o! Tu însă nu te-ai cumințit. Ți-a plăcut să joci rolul de independent, ți-ai respectat, vorba ta, personalitatea, adică ai spus tot
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
am purtat și nu-i port pică. „Ce să-i faci, Guță? Tu ai călcat pe bec, iar eu am fost nevoit să mi fac datoria și să te arestez. Dar amintește-ți, te-am avertizat din timp: Cumințește-te! Cumințește te! Prietenește, sau, cum zici tu, colegial. Fie și așa, dar am făcut-o! Tu însă nu te-ai cumințit. Ți-a plăcut să joci rolul de independent, ți-ai respectat, vorba ta, personalitatea, adică ai spus tot ce ți-
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
fost nevoit să mi fac datoria și să te arestez. Dar amintește-ți, te-am avertizat din timp: Cumințește-te! Cumințește te! Prietenește, sau, cum zici tu, colegial. Fie și așa, dar am făcut-o! Tu însă nu te-ai cumințit. Ți-a plăcut să joci rolul de independent, ți-ai respectat, vorba ta, personalitatea, adică ai spus tot ce ți-a trecut prin cap, pretinzând că slujești, mă rog! adevărul: părintele popoarelor, grâul și petrolul, sovromurile, în fine, tot felul
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
se va sfârși în brațele așteptate în zadar. Doar iubirea reușise să o determine să-și dorească mai mult de la ea și să facă ceva în acest sens. O scuturase destul de zdravăn de prejudecăți ca mai apoi să se așeze cuminți la locul pe care îl părăsiseră fără voia lor. Redevenea, încet-încet, cea de la început în absența acelui sentiment care o marcase atât de puternic, atât de profund. Luă prosopul de baie și-și înfășură strâns trupul gol. Cuvântul „schimbare” își
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
se încăpățânau să nu curgă. De ce se atașase de acest om? De ce permisese să fie rănită din nou? Nu-i fuseseră suficiente experiențele trecute? Chiar nu învățase nimic? De parcă inima întreba vreodată rațiunea. Nici nu o mai simțea bătând, se cumințise de la ultima lovitură încasată, dar pentru cât timp? „- Îți mai trebuie iubire? Te mai agiți nerăbdătoare când sesizezi mici semnale venite doar cu scopul de a te amăgi?” Liniște. Inima nu reacționa nici într-un fel. Se ascunsese de rușine
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
baie și merge încet prin cameră. Deschide o fereastră. Aude zgomotele firești ale zilei. Aude oameni care râd. Aude copii care țipă, jucându-se cu jucării de plajă. Vede marea. Vede cerul senin. Vede un maldăr de nori pufoși. Imenși. Cuminți. De treabă. Zâmbește vag pentru câteva secunde atunci când simte o rază de soare pe obraz. O clipă de luciditate. Apoi o hotărâre. Trebuie să ies de-aici. Altfel înnebunesc. Peste câteva minute, iese din hotel, cu pași nesi guri. A
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Luminiș", azi muzeu și lăcaș de creație pentru tinerele talente. La Bușteni s-au despărțit: copiii și prietenii, conduși de Ana, au plecat spre vilă, cu misiunea de a împodobi pomul, a da drumul la căldură și a-l aștepta cuminți pe Moș Crăciun. Pentru Camelia, Beatrice și Mihai, Petre pregătise o surpriză: vor lua prânzul la castelul Cantacuzino, de pe Zamora, unde Petre reținuse deja o masă. S-au bucurat cu toții că la Bușteni era zăpadă și ningea liniștit. Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
s-o stabilească - scriitura dominată de izolare. ținut la distanță, cititorul nu prea se-ndeamnă să se implice într-o osteneală dominată de răceală, de complexitate excesivă sau de ermetism, care i se va părea producătoare de plictis. Mult prea cumințite de scriitură, afectele și reprezentările și-au pierdut din forță și, nemaifiind susceptibile să-l ademenească ori să-l dezguste pe cititor, nu vor reuși nici să-i mobilizeze în vreun fel atenția. Dimpotrivă, opera dominată de scriitura halucinării se
Rețeta capodoperei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7217_a_8542]
-
mâini... Recomandându-Vă atențiune și prudență, rămân al Alteței Voastre Regale, prea supus și prea plecat servitor și rob. Mircea Damian însă nici fiind "prea supus și plecat, ba nici chiar "servitor și rob", Mircea Damian tot nu s-a cumințit. Și, deși îndată după cea de-a doua scrisoare a fost chemat la Parchet, a socotit că trebuia musai să-i adauge un "Post Scriptum", apărut în aceeași publicație, la 22 noiembrie 1929. Disecând reacțiile la ceea ce a precedat, a
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
locuia o familie care avea o pisică. În grădina casei, într-un cireș își făcuse cuib o păsărică. Cum se plimba prin grădină pisica zări puii de vrabie. Se apropie încetul cu încetul, cu o privire care parcă spunea: „Stați cuminți acolo că vin eu la voi!” Mai făcu câțiva pași și ajunse la copac. Privirea ei era ațintită în sus. Și când vru să pună labele pe copac, să se urce, pasărea o lovi peste bot ca un fulger. Pisica
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
chiar dacă, de obicei, eu preferam părul lung. Avea, fără îndoială, un serviciu nou, deoarece nu o văzusem la magazin. La vârsta ei putea să-și permită să-și schimbe viața dintr-un capriciu. Dacă vreodată ar avea copii, s-ar cuminți imediat. Eu eram celibatar, dar aveam câțiva ani mai mult decât ea și mă potolisem de mult. Mă culcam devreme, îmi economiseam o parte din salariu și eram foarte precaut cu sănătatea. - Eu am treizeci și opt de ani, dumneavoastră
Régis Jauffret - Poveste de iubire by Dragoș Jipa () [Corola-journal/Journalistic/9692_a_11017]
-
de Hliboceanu m-am lămurit înaintea ta. Cum adică să ai grijă cum merg eu cu carul, Dumitre? Păi dacă tu îl urmăreai pe Hliboceanu, cine avea grijă de boii și carul tău, Pâcule? Ia spune! Noroc că ai boi cuminți, că altfel dădeai ori în râpă ori peste carul meu. Doamne ferește! Hoo! Moară stricată. Am tras și eu cu coada ochiului din când în când - a ripostat Pâcu Stii ce îți mai lipsește, Pâcule? Ce? Să mai aprinzi și luleaua
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mai adă udătură, bade Costache - a versificat Vasile Hliboceanu. La auzul acestor cuvinte, cei din jurul mesei au devenit mai vioi parcă...Vasile Hliboceanu i-a cuprins dintr-o privire și a pornit a vorbi: La mine în sat, oamenii îs cuminți și trăiesc în frica lui Dumnezeu. S-o întâmplat, însă - așa cum se pomenește și prin alte locuri - să mai și greșească unii...In seara asta am să vă povestesc o întâmplare pe care am auzit-o și eu de la un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
împingându-și grumazul în restee. Moș Dumitru dondănea ceva de unul singur. Cu cine vorbești matale acolo, moș Dumitre? l-a întrebat Vasile Hliboceanu, care s-a apropiat pe nesimțite. Apoi îi mai dezmierd pe flăcăii iștia, că tare-s cuminți! Nu te-or lăsa la greu niciodată... Eu mă uitam acolo, spre Crâșma din drum. Matale ai băgat de seamă ceva? Ce să bag de seamă, Hlibocene? Fumul hornului... Ei, ce-i cu fumul? Se lasă în jos, în loc să urce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nu se ajungea aici. Așa însă, nemții au luat-o razna de parcă lumea asta ar fi o stână fără câini... Dacă marile puteri îi luau de gât încă din 1936 - cum spunea agronomul - când au ocupat Renania, nemții poate se cumințeau. În loc însă să-i închinge, marile puteri au închis ochii, considerând expansiunea germană ca fiind „normală și naturală”. Acum uite unde s-a ajuns. Mâine poimâine te trezești cu ei peste țărișoara noastră. Da’ ce spun eu mâine-poimâine... aud că
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
locul deloc, ceasurile alunecând pe lângă tine cu o greutate tainică și din cale-afară de chinuitoare. Ei bine, printr-o astfel de noapte trecea acum și Anton, căci, deși se băgase demult în pat, cugetul lui se străduia în zadar să cumințească neastâmpărul nervos, care îl stăpânea, iar somnul nu reușea să se apropie, cu niciun chip, de culcușul său. „Ah, sunt mai atins de boală decât credeam eu...”, comentă nemulțumit în sinea lui, plin de enervare. Deodată, căscând larg ochii, rămase
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]