345 matches
-
mînă. Ideograma se naște odată cu argila, care poate înlocui dornul sau dalta cu pana (de lemn sau de trestie) tăiată oblic, de aici provenind și scrierea cuneiformă (în formă de colț, triunghi sau cui). Limba monosilabică și aglutinantă, sumeriana, este cuneiformă. Akkadiana este mai elaborată, la fel și hitita. Cînd suportul se schimbă, se schimbă și grafia. Papirusul permite folosirea trestiei, mai suplă și mai subțire, după cum pergamentul va permite mai tîrziu folosirea penei de gîscă. Trecere crucială de la unghiular la
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
un profesor de desen, un important profesor de limba sumeriană, profesorul de botanică, profesorul de zoologie, profesorul de geografie. Ummia era „profesorul-cheie”, care-i învăța pe elevi scrierea, ce era extrem de dificilă și care a evoluat continuu - de la pictograme la cuneiforme. Scribul obișnuit, absolvent al e-dubba, căpăta titlul de dubsar („scrib”). Meseria sa, scrisul, se numea dubsarut. Orice dubsarut se „arhiva” în vase de lut (numite pisan) care se păstrau în camere speciale, cu funcția bibliotecilor de astăzi. Astfel s-a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
hârtie oricât ai scrie nu poți ajunge la margine oricât ai trăi sunt prea puține litere pe care să pășești ba este rotund - o minge acoperită cu bucăți de oglindă din era disco în locul lor plăcuțe de lut viermuind de cuneiforme în uruk visele foșnesc cocoșii fac repetiții cu aproape trei mii de ani înainte ishtar mi-a umplut mesageria cu lamentații și blesteme enkidu urnește soarele din nisip aproape că m-am obișnuit cu mirosul lui tare de țap bătrân
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
macul de opiu, floare cunoscută în bazinul mediteranean din cele mai vechi timpuri. Opiul era larg folosit de sumerieni, asirieni și egipteni. Pe tăblițele de argilă găsite în Mesopotamia de Jos, macul și bucuria, veselia sunt indicate cu aceleași caractere cuneiforme. Răspândit în Grecia și în Imperiul Roman, era utilizat nu doar în cultele misterice, ci și ca medicament împotriva durerilor fizice, dar și a melancoliei. Testudo: ordine de luptă. Se numește densa cea în formă de semicerc, pentru asediu. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
a vinului? Un joc de arcuri de cristal care merge din atanor În atanor, ieșind dintr-un alambic ca să sfârșească În altul? Și lornioanele acelea, și minuscula clepsidră, și micul electroscop, și lentila, cuțitașul de laborator ce pare o literă cuneiformă, peria cu pârghie de expulzare, lama de sticlă, micul creuzet din ceramică refractară de trei centimetri pentru a produce un homunculus de mărimea unui gnom, uter infinitezimal pentru niște contracții minusculisime, cutiile de acaju pline cu pachețele albe, ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cele ale țesuturilor organismului purtător. (Ackerman, 1964; Maissner și Diarnandopoulos, 1977; Robbins, 1974). Primele mențiuni scrise despre existența tumorilor la specia umană le găsim în manuscrisul Ramayana (aprox. 2.000 î. Hr.), în papirusurile vechilor egipteni (1 500 î. Hr.), în inscripțiile cuneiforme ale bibliotecii din Ninive (800 î. Hr.). Hippocrat din Cos (460-370 î. Hr.) este primul care a împărțit tumorile în funcție de comportament, în tumori: inofensive și periculoase. De numele lui se leagă termenul de carcinom, în original karkinoma (derivat din grecescul karkinos = crab
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
prin metode naturale (se știa că zilele ce urmau menstruației erau cele mai propice conceperii, cf. 2Sam 11,4-5), prin remedii medicinale (ierburi sau fructe afrodiziace, cf. Gen 30,14-16) sau propriu-zis religioase precum rugăciunea, exorcismele sau amuletele. În literatura cuneiformă s-au păstrat multe exorcisme, astfel că se presupune că această uzanță a fost cunoscută și practicată și în Vechiul Israel. Sutele de figurine așa-numite „în pilastru”, care reprezintă o femeie cu sâni mari, găsite în Iudeea, datând din jurul
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
la sfârșitul unui articol ce anunța descoperirea unei neobișnuite urne de rugăciune, localizată în cetatea biblică Ninive. Își plimbă ochii peste text, căutând... nici ea nu știa ce. Nu înțelegea nimic din toată vorbăria aia despre „ornamentații“, „incrustații“ și scrieri cuneiforme. Poate că era o fundătură. Își masă fruntea, apăsă butonul de oprire al calculatorului și vru să închidă capacul. Dar mașinăria refuză să se oprească. Întrebă în schimb dacă dorește să fie închise toate ferestrele, toate paginile la care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Mesopotamia fusese prima civilizație și toate acele începuturi se aflau aici, sub sticlă, clasificate, etichetate și păstrate în Muzeul Național de Antichități. Primele tipuri de scriere din întreaga lume se puteau găsi la Bagdad, pe miile de tăblițe gravate cu cuneiforme, alfabet vechi de patru milenii. Arta, sculptura, bijuteriile și statuile din timpurile în care abia apăreau, relicve ale epocii Bibliei și ale celei de dinainte, puteau fi găsite la Bagdad. Timp de decenii au stat în lăzi prevăzute cu alarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
a fost îngropat cu patru mii cinci sute de ani în urmă, împreună cu o prințesă din Sumer. Pe masa de lucru a lui Jaafar, printre toate nimicurile alea, părea un fleac. Urmau sigiliile, cilindri mici, de piatră, cu un model cuneiform unic. Acum cinci mii de ani, acestea erau rotite peste plăcile de argilă și lăsau o semnătură. Ingenioase pentru vremea lor, dar nu mai ingenioase ca ascunzătoarea pe care o găsise Jaafar pentru ele. Băgă mâna în cutia mare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
atent spre ușă, sperând ca nimeni de-afară - angajați sau, mai rău, vreun client - să nu fi auzit sunetul sticlei sparte. Acolo, acoperindu-i palma, se afla o tăbliță de lut. Pe ea erau inscripționate rânduri după rânduri de caractere cuneiforme. Acum era acoperită de nisip lipicios, ca sclipiciul de la petreceri, dar se îndepărta ușor cu peria. O, dragul meu Jaafar, aceste nisipuri de la apa Iordanului sunt perfecte. Și văd că mi-ai trimis cel puțin... —Douăzeci, Henry. Fix douăzeci. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
scrie după dictare. Guttman ridică din tavă prima tăbliță, îi simți greutatea mulțumitoare în palmă, nefiind cu mult mai mare decât o casetă cu bandă magnetică. O duse la ochi, ridicându-și ochelarii ca să vadă mai bine textul. Privi caracterele cuneiforme care, chiar și într-un context atât de banal ca acesta, continuau să îl entuziasmeze. Simpla idee a unei consemnări scrise care mergea cu mai bine de cinci milenii în trecut, era pentru el extrem de emoționantă. Ideea că sumerienii își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de ani în urmă și iată-l totuși pe el, citindu-le chiar acum, ca și cum trecutul antic și prezentul imediat se aflau față în față și începeau o discuție. Prima dată când fusese învățat să interpreteze semnele care dădeau numele cuneiformelor - cuvântul se traducea literal ca „în formă de cuie“ -, a simțit încărcătura lor emoțională. Pentru ochiul neantrenat, nu erau decât mâzgălituri care arătau ca suporturile de mingi de golf, unele verticale, în grupuri de câte trei, altele orizontale, tot în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Cine altcineva? Tipul ăla din New York, Freundel de la Muzeul Britanic din Londra și încă o mână de oameni. Ziarele au scris întotdeauna că n-au existat niciodată mai mult de o sută de oameni pe planetă care să poată citi cuneiforme, dar el credea că era o supraevaluare. O luă pe următoarea. Își dădu seama imediat despre ce era vorba din simpla distribuție a semnelor pe tăbliță. Un inventar de obiecte casnice, mă tem, Afif. Pe următorul era același rând repetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
primul rând dintr-un banc. —Ab-ra-ha-am mar te-ra-ah a-na-ku... Puse tăblița jos și îi zâmbi lui Aweida, ca și cum s-ar fi prins de o glumă, apoi se uită din nou la ea. Cuvintele nu dispăruseră. Nici nu le citise greșit. Cuneiformele, din perioada vechiului Babilon, se citeau tot Abraham mar Terah anacku. Eu, Avraam, fiul lui Terah. Shimon simțea cum se albește la față. Îl cuprinse un fel de panică grețoasă, începând de la cap, apoi scurgându-i-se prin piept până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nuanța la care s-ar aștepta orice expert pentru Irakul din acea perioadă. Era zgrunțuroasă și avea întipărită amprenta vremii, cum au arătat dintotdeauna obiectele atât de vechi. Guttman apropie tăblița de ochi: unghiurile formate de toate liniile acestei scrieri cuneiforme, toate caracterele silabice erau exact cum trebuiau să fie. La fel și exprimarea. Toate expresiile, toate formulările se potriveau cu dialectul și cu momentul istoric: am grăit astfel în fața judecătorilor... Nu existau decât vreo șase oameni în toată lumea care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pară o relicvă mesopotamiană de acum patru milenii. Că acest falsificator și-a lăsat lucrarea pe mâinile unui comerciant din Ierusalimul de Est, fără să spună nimic, în speranța că soarta îl va aduce pe unul dintre puținii experți în cuneiforme din lume în magazinul acestuia. Că acest expert va vedea chiar acest obiect, îl va alege pe acesta dintre toate celelalte din prăvălie, că îl va traduce și îi va înțelege profunda semnificație. Falsificatorul va miza pe faptul că toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nu putea fi redusă la tăcere. Nu îi dădea pace deloc, vrând cu disperare să afle semnificația exactă a acestui document, nerăbdarea ei dând acum în foc. Guttman se întinse greoi după cele trei sau patru texte cheie necesare descifrării cuneiformelor și se puse pe lucru. Eu, Avraam, fiul lui Terah, am grăit astfel în fața judecătorilor. Pământul unde l-am dus pe fiul meu, pentru a-l sacrifica acolo Celui Sfânt, Muntele Moriah, acest loc a devenit pricină de ceartă între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
asta voia să-i vorbească Guttman. În schimb a început să trăncănească, entuziasmat ca o adolescentă, despre un lucru pe care l-a descoperit, ceva care va schimba totul. Cuvintele ieșeau șuvoi din gura lui: piața stradală din Ierusalim, scrierea cuneiformă, tăblițele de lut, un bărbat pe care-l chema Afif Aweida și, ceea ce părea de necrezut, ultimele cuvinte ale lui Avraam. Ei bine, nu chiar ultimele cuvinte. Ci testamentul lui. — Vrei să spui că Avraam a hotărât cine trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
putea să spună ceva lumii întregi - „Iată dovada că Avraam a lăsat Ierusalimul evreilor!“ - decât dacă era sută la sută sigur că era adevărat. Erau prea multe lucruri în joc pentru a face o greșeală. Așa că a căutat pe Google „cuneiforme, Geneva, expert“ și, spre încântarea lui, a găsit un nume. Profesorul Olivier Schultheis. Mai avea cam zece minute până acolo. Nu s-a obosit să sune înainte: nu avea sens să-i dea sursei șansa de a spune nu. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
merge foarte departe dacă vor afla de existența acestei tăblițe. E chiar aici, murmură Maggie. Îți vei pune o întrebare evidentă. De unde știu că nu e un fals? Nu te voi plictisi cu detaliile tehnice - calitatea și originea lutului, stilul cuneiformelor, pecetea și limbajul, care corespund toate perioadei lui Avraam -, dar, îți jur, orice expert din domeniu ar fi aproape sigur că e autentică. Spun aproape. Ceea ce mă face pe mine sută la sută sigur e că nimeni nu a încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
doua în arabă și a treia în engleză. Șterse puțin partea în engleză și începu să citească tare către cameră. Aceasta este o tăbliță dictată unui scrib de către Avraam, patriarhul, cu puțin înainte de a muri în Hebron. Este în scriere cuneiformă, în limba vechilor babilonieni. Traducerea cuvintelor sale se citește astfel: Eu, Avraam, fiul lui Terah, am grăit astfel în fața judecătorilor. Pământul unde l-am dus pe fiul meu, pentru a-l sacrifica acolo Celui Sfânt, Muntele Moriah, acest loc a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
replica „Să-mi fie rușine? Mă mândresc cu asta“. În cele din urmă, Maggie rămase pe BBC World. — Ne aflăm aici împreună cu Ernest Freundel de la Muzeul Britanic din Londra, unul dintre foarte puținii oameni de pe planetă capabili să descifreze caracterele cuneiforme în care se presupune că ar fi fost scrisă această tăbliță. Dr. Freundel, ce spuneți despre această descoperire? —Ei bine, în mod normal orice afirmație de acest fel ar fi tratată cu cel mai mare scepticism. Dar înțeleg că această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
din 2003 și care au explicat răbdător întreaga amploare a seriei tragice de evenimente. Colegului său de la muzeu, Irving Finkel, care a fost atât de amabil, încât să îmi ofere informații în privința punctelor comune ale perioadei avraamice și ale scrierii cuneiforme babiloniene, domeniu în care se prea poate ca domnia sa să fie autoritatea principală pe plan mondial. Mostra de cuneiformă care apare în această carte este rezultatul muncii sale, în timp ce unele din experiențele lui Shimon Guttman ca savant sunt un ecou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Finkel, care a fost atât de amabil, încât să îmi ofere informații în privința punctelor comune ale perioadei avraamice și ale scrierii cuneiforme babiloniene, domeniu în care se prea poate ca domnia sa să fie autoritatea principală pe plan mondial. Mostra de cuneiformă care apare în această carte este rezultatul muncii sale, în timp ce unele din experiențele lui Shimon Guttman ca savant sunt un ecou al celor ale lui dr. Finkel. Îi rămân profund îndatorat atât pentru învățăturile sale, cât și pentru sprijinul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]