99 matches
-
în continuare de actualitate o dovedesc totuși destui autori care au abordat subiectul, îndeosebi în ultima vreme. Rawls și Nozick i-au consacrat lucrări deosebit de importante 4. René Girard a inclus-o în teoria generală pe care a consacrat-o cupidității 5. Raymond Boudon a propus un model neoindividualist al comparației determinate de invidie în societățile moderne 6. Jean-Pierre Dupuy susține că invidia „bântuie în literatura economică actuală”7. Există și alte semne că Nemesis a revenit pe scena filosofiei și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
care bulversează orânduirile existente. Comunismul este un exemplu de atare convulsie, care a apărut din nevoia disperată de salvare absolută și de o nouă epocă». [...] « Am putea afirma că este înfricoșător că societățile libere, de tip occidental, sunt fondate pe cupiditate, ca motivație umană fundamentală, dar chiar și o astfel de situație este de preferat unei iubiri coercitive, pentru că aceasta nu poate sfârși decât într-o societate de deținuți și gardieni». În comunism și nazism, cruzimea este o virtute: „Mortificarea imaginației
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
arivismul social, falsul patriotism, politicianismul demagog și fanfaronard, corupția care s-a întins ca o imensă pecingine peste România, aceste stări maladive, maligne, care guvernează astăzi o societate decadentă și în care onestitatea, cinstea, virtutea au fost înlocuite cu demagogia, cupiditatea, viciul, adesea atingând limite inimaginabile pentru cei care pot compara viața economico-politică actuală cu cea de dinainte de revoluția decembristă. Temele abordate și supuse unor pertinente analize de către Ion Cernat sunt multiple și ar putea fi grupate în câteva categorii. Prima
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
aspectele patice ale vieții apar ca „obstacole”, ca forme de „oprire în evoluție”, interesând cele trei dimensiuni ontologice: a fi, a face, a avea. din asemenea considerente, această grupă de tulburări patice cuprinde următoarele forme: avariția, caracterizată prin rapacitate, aviditate, cupiditate, posesiune, nevoia de a acapara pentru sine, de a păstra; ea reprezintă un atașament normal pentru „a avea” în sensul strict material; hipertrofia Eului se referă la constituția paranoică și se manifestă prin egoism, egocentrism, autoerotism, autofilie, narcisism, psihorigiditate, orgoliu
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
îndrepta către chirurgie dar a reușit să mă facă un om ordonat, ordinea lucrurilor cotidiene devenind ordine în gândire. Opțiunea pentru chirurgie poate avea mai multe explicații: temperamentul activ, înclinat spre risc și decizii prompte, fascinația actului operator, sugestionarea și cupiditatea (s-o luăm ca excepție). Oricare ar fi motivația, chirurgul trebuie să întrunească mai multe calități: să fie un bun clinician și bun anatomist, să cunoască fiziologia și fiziopatologia, să aibă manualitate, calități de experimentator, bun prezentator, didact și maestru
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
îl găsea „prea trist”. În tot acest timp a preferat filmului teatrul. Locul actorului e pe scenă, în fața publicului. Actorul mai spune că adoră turneele, ca un provincial ce este. Și că a jucat în filme din vanitate și din cupiditate: prestigiul în ochii publicului larg ți-l dă filmul, iar câștigul este în cinema de opt ori mai mare decât în teatru. „Ce proiecte aveți?”, întreabă reporterul. „Să mor!”, răspunde simplu Trintignant.
„Nu voi mai face cinema“ () [Corola-journal/Journalistic/4151_a_5476]
-
achită „cuvenita” taxă. Enervat de situație și satisfăcut sexual, regele nu mai are chef prea mare de Elvira și aceasta ratează ocazia vieții ei. Episodul, bine scris și cu personaje memorabile, între care Elena Lupescu însăși, e totuși o șarjă. Cupiditatea regelui care îl cheamă noaptea pe prefectul poliției pentru că un bordel nu cotizează la conturile lui nu e credibilă. Nici faptul că, așteptînd o amantă dorită din lumea, totuși, bună, un monarh nu poate răbda cîteva minute și înhață o
Viața și opera personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4504_a_5829]
-
s-au hotărât să se întoarcă să ne ia și primitivul instrument agricol! Nefiind un superman, individul cu studii la Moscova n-a acționat singur. A profitat din plin de naivitatea unei populații îndobitocite, de ticăloșia directorașilor de întreprinderi, de cupiditatea liderilor sindicali, de obtuzitatea părinților noștri, de lenea noastră și de spaimă de a ne lua în propriile mâini soarta. Așa încât ni l-am meritat din plin. Dar el a profitat și de complicitatea de neiertat a celor care au
Conturile noastre n-au asemănare! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17599_a_18924]
-
într-o reacție în lanț. Nu ajută la nimic să găsești un primum movens al filmului, întregul mecanism determinist este ateleologic, întregul proces este alimentat cu un combustibil practic inepuizabil, prostia, care pentru a nu rămîne singură se însoțește cu cupiditatea. Osbourne (Ozy) Cox (John Malkovich) analist la C.I.A., retrogradat pe un post minor, demisionează ultimativ decis să-și scrie sarcastic-resentimentar memoriile. Katie Cox (Tilda Swinton), soția infidelă, care se pregătește în secret pentru un divorț, sfătuită de avocat, copiază din
Idioții by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7898_a_9223]
-
pentru că frații Ceon își bat joc sistematic, fără menajamente de teoria conspirației. Nimeni nu este de încredere, toată lumea spionează pe toată lumea, fiecare trădează pe fiecare nu în virtutea unei plan de dominație a lumii, a unei agende secrete, ci din prostie, cupiditate, mediocritate. Prostia pune în mișcare lumea, fiecare vine cu propria sa doză de imbecilitate, cu propria incoerență și regizorii nu ezită să șarjeze pînă la grotesc acest fapt în cazul cuplului de idioți patenți, Chad și Linda, care se hlizesc
Idioții by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7898_a_9223]
-
pesedeilor, regalitatea română și-a pierdut ceea ce ar trebui să fie însăși esența sa ireductibilă: maiestatea. În ciuda celor scrise mai sus, nu pot să nu reacționez, plin de indignare, la acțiunea vicioasă, iresponsabilă și trădând, la rându-i, o enormă cupiditate, a lui Paul Lambrino, autointitulat Paul de România. Din câte se spune, acest ins e primul caz semnalat în istorie în care un regim de esență comunistă a acceptat să-l avanseze, cum se spune în armată, ,la excepțional" pe
Prinț și delator by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11533_a_12858]
-
doar un chiloțel subțire, croit din in roz, cu feston, pentru a feri de privirile lui Vasia ultimul secret al feminității sale. Apoi, așa cum era, aplecată în fața lui, s-a complăcut să-l scruteze din cap până-n picioare, cu o cupiditate zâmbitoare. Dumnezeu știe că el era obișnuit să fie analizat ca un animal curios în timpul exhibițiilor bufonilor la Curte. Dar acum încerca sentimentul că acest act își pierduse semnificația originară. în fața acestei soții ciudate, el nu reprezenta, se gândea Vasia
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
fermenții ce pun în mișcare spiritul lui Culianu. Cum este croit un asemenea savant încît să poată fi atras de cele mai obscure surse bibliografice? Spiritul lui Culianu se definește printr-o curiozitate bătînd în lăcomie cognitivă, un fel de cupiditate doctă în a afla cea mai fină informație cu privire la cea mai absconsă latură a nu știu cărui text alchimic egiptean. O filatelie rafinată în varianta istoriei religiilor, cam așa s-ar putea defini morbul lui Culianu. De exemplu, cînd te preocupă arta
Concupiscența cognitivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2785_a_4110]
-
mai anacronic, mai detestat și mai grotesc. Etiologia mecanismului specific merită cercetată mai de aproape, între altele pentru că ne edifică asupra mentalității „foștilor” și a relației acestora cu „despotul pe care-l adulează - cum spunea Ion Caraion - din lichelism, teamă, cupiditate, ipocrizie, cretinism și confort”iii. Unii dintre cei vizați au încercat, după ’89, o motivare mai salubră a fenomenului, născocindu-i suportul unor înalte rațiuni de stat. Ar fi fost vorba, susține Dumitru Popescu, de a contracara aversiunea „lagărului” socialist
„La belle époque“ by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2674_a_3999]
-
argumentului și insista: - Îl plătește foarte bine. Și dintr-o discreție profesională, deși era prezent numai doctorul Rapig, față de care Manigomian nu avea secrete, Demirgian scrise pe hârtie o cifră înaintea patronului. Acesta o privi lung, foarte meditativ, netrădând nici o cupiditate, și, jucîndu-se cu degetele pe marginea biroului, zise ca spre a se scuza către doctorul Rapig: - E la bancă...Acela clătină capul aprobativ. - Dă-i-l, oftă Saferian, ce să facem, așa e comerțul, puneîn loc pe ăsta de aici
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
roman prin excelență balzacian, se elaborează "fișele biografice" ale personajelor prin enumerarea unor trăsături (dominante caracterologice) și prin ilustrarea lor în cadrul unei demonstrații epice de tip descriptiv. Pe rând, Gonzalv Ionescu (obsesia carierei universitare), Bonifaciu Hagienuș (leit-motivul avariției și al cupidității enorme), Ermil Conțescu (ramificațiile particulare ale clanului), Panait Suflețel (parodierea unor însușiri prin hipertrofiere caricaturală) și Pomponescu (obsesia carierei politice falimentare, încheiate tragic) se întîlnesc în structura romanului, alternând în registrul grav ca și în cel bufon, parodic. Tipologia călinesciană
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o strategie epică remarcabil prevăzută de scriitor, care desfigurează sau amplifică voit pentru a surprinde, a extrage și determina semnificații, carențe și date morale. Portretele, în special ale lui Hagienuș (vezi cap. XI, un capitol al relatării prin grotesc a cupidității și avariției), Andrei Gulimănescu și Dan Bogdan, nu evită parodierea și tratarea incisivă a datelor individualizatoare. Bietul Ioanide este romanul caracterelor clasice și al inteligenței parodiatoare. Un joc artistic admirabil se compune și de aici reflecția, adesea metamorfozată într-un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
poate ști? Ceea ce știm numai este că materialul de oameni de cari ilustrul om de stat e încunjurat se compune din tot ce e moralmente decăzut în țară și că regimul demagogiei autoritare este și mai favorabil dezvoltării viciilor și cupidității. De aceea am încheia cu proverbul: Să nu dea Dumnezeu omului cât poate purta. [10 noiembrie 1882] ["ÎNCĂ DIN SESIUNEA TRECUTĂ... "] Încă din sesiunea trecută se ascundea în cutele evenimentelor vestita lege privitoare la consiliile județene, acest fidel pendent al
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
stomacului lor propriu. 229 {EminescuOpXIII 230} Se 'nțelege că pentru aceste elemente orice mijloc de-a rămâne deasupra e binevenit; nici unul din ilustrațiunile lor nu va avea slăbiciunea de-a se întreba care e prețul cu care se perpetuă domnia cupidității și a corupției. Foile lor vor încerca să dovedească că nenaturală e unirea elementelor din opoziție. În realitate însă pericolele ce amenință statul și naționalitatea sunt cu mult superioare deosebirilor de vederi ce vor fi existat vreodată între membrii opoziției
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
care populațiunea decrește pe-un pământ roditor și înzestrat cu toate de natură. Nu se poate vorbi de progresul luminii când nici trei la sută nu știu citi și scrie. Când toate concurg pentru a dovedi că domnia ignoranței și cupidității privilegiate e cu neputință în România și că ceea ce se cere înainte de toate e un guvern onest, ni se spune că unii din opoziție sunt prea liberali, alții prea reacționari și că o unire între ei nu e cu putință
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
poporul vrea liniște și iubește de-aceea pe principii de natură moderați; ostașii iubesc însă principi războinici, prezumpțioși, cruzi, răpitori. Ei cer să le fie împărați persoane de natura aceasta, pentru a primi soldă îndoită și pentru a-și satisface cupiditatea lor și natura lor crudă. De aceea toți împărații cari n-au știut să-și câștige vază prin natura și aspirațiunile lor, ceea ce-i ține pe soldați în frâu, au trebuit să piară. Cei mai mulți dintre dânșii, dar mai cu seamă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
moartea lui Isus descoperite În timpul primei cruciade? Va fi fost oare menținerea, timp de două secole, a privilegiilor generoase cu care Papa Îi blagoslovește la crearea Ordinului prețul tăcerii? Sau arestarea și uciderea lor se datorează setei de răzbunare și cupidității lui Filip cel Frumos, regele franc având și dorința, și interesul de a-și adjudeca pentru propria vistierie fabulosul tezaur al cavalerilor Templului? Aceste două explicații, ce se sprijină, după cum vezi, pe argumente În care mitul și istoria coabitează frenetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
estima forțele după resursele bănești, după situația țării și bunăvoința aliaților. Toate aceste avantaje îi sporesc considerabil forțele, dar nu i le și dau. Fidelitatea, bunăvoința aliaților nu durează. (...) Averile, în loc să vă servească, nu fac decît să excite din ce în ce mai mult cupiditatea cuceritorilor, și nu există părere mai greșită decît aceea că banii sînt motorul războiului. Principii nu văd că, dacă ar fi fost așa, Darius l-ar fi învins pe Alexandru, grecii ar fi triumfat asupra romanilor." (II, 10) Nu aurul
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
lege nouă prohibitivă într-o privință oarecare, că ei erau primii care favorizau încălcarea ei, lăsînd-o nepedepsită pînă ce se aduna un număr destul de mare de vinovați; atunci îi urmărea pe infractori, dar nu din zel pentru lege, ci din cupiditate și din speranța că aceștia își vor răscumpăra cu aur pedeapsa ce le era hărăzită." (III, 19) Frederic II ANTI-MACHIAVEL sau ANALIZA PRINCIPELUI LUI MACHIAVELLI Traducere de Lăcrămioara PETRESCU CAPITOLUL I [Cîte feluri de principate există și cum se poate
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
glorie și dragoste, aproape sub privirile surorii lor. I-a masacrat pe elvețienii Papei, din răzbunare pentru cei cîțiva elvețieni care-i aduseseră o ofensă mamei sale. I-a ruinat pe cardinali și pe oamenii bogați pentru a-și satisface cupiditatea. A smuls Romagna ducelui de Urbino, care o stăpînea, și puse să fie omorît temutul Dorco, ajutorul lui. I-a asasinat, printr-o trădare oribilă, pe prinții care i se păreau că duc o viață contrară propriilor sale interese. A
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]