115 matches
-
Universului cu prilejul morții lui Bacalbașa, îi relevă acestuia meritele reale și nu putem să nu le amintim aici, în încheierea acestor repere biografice, desigur incomplete: „Independența de gândire, talentul lui și combativitatea lui, care nu a călcat niciodată regulile curteniei vor rămâne de-a pururi pilde pentru greaua profesiune de ziarist.“37 * În afara unei opere ziaristice masive, probabil fără precedent - din punct de vedere cantitativ - în istoria culturii românești, Constantin Bacalbașa și-a încercat forțele și în domeniul literaturii. A
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
lui. O pricep perfect contemporanii săi, dar ar înțelege-o și Ștefan cel Mare. Limba lui are rădăcini adânc înfipte în principalul zăcământ al idiomului național, de unde își soarbe seva, dar trece substanța verbală printr-o sită culturală fină, unde curtenia, simțul nuanțelor și onctuozitatea savantă sunt obligatorii. Rezultatul e o stilizare subtilă, care dă exprimării un aer ceremonios, sărbătoresc, atât în vocea autorului, cât și a personajelor sale, fie ele oameni de rând, fără ca senzația autenticității să sufere, fiindcă timbrul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
iscălite fie cu inițiala W., fie Iernescu (sau E. Ernescu), fie Frigurescu. Fără a fi un erudit, e în orice caz un om citit, cu o informație cuprinzătoare. Publicistica lui impresionează plăcut prin tact și printr-un anume spirit de curtenie față de cititor. Câteva încercări de teorie, despre arta dramatică, despre patos, nu au însemnătate, dar opiniile despre teatrul vremii sau cele referitoare la limbă conțin idei bine gândite. Sceneta satirică O comedie tragică (1859) pune, de asemenea, în discuție probleme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290678_a_292007]
-
ar zice, deși unii par a ajunge în acest plan la veritabile performanțe. Spațiul chinezesc îi rezervă călătorului surprize la tot pasul: construcții filigranate, amenajări ale pământului și ale apelor, meșteșuguri rafinate, vecine cu arta, palate, temple, politețe ajungând până la curtenie și extrem de multă muncă, o lume cu ritmurile ei, foarte riguroase, cu o disciplină severă, cu modalități particulare de a cunoaște și de a stăpâni timpul (privind mersul stelelor, citind „în trăsăturile feței și în liniile din palma oamenilor”), materia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
nu-i voi face nici o plecăciune și nu-mi voi descoperi capul”. 53. Sosiți la locuința căpitanului, îl lăsară într-o sală de jos. Puțin după aceea, căpitanul veni să-i vorbească. Dar el, fără a da vreun semn de curtenie, răspunse în câteva cuvinte, pronunțate foarte rar. Căpitanul îl crezu nebun și le spuse celor care-l aduseseră: „Omul acesta n-are minte; înapoiați-i lucrurile și dați-l afară”. Abia ieșit din palat, întâlni un spaniol care locuia în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Podul Înalt, glăsuiește boier Stanciu din jilțul său de "Mare și prim sfetnic de taină" și, ridicându-se bătrânește, lungan, de parcă nu se mai termina -, legănându-se ca un plop, fluturându-și barba albă, închină solemn ulcica ridicată: Trăiască! Boierii, curtenii, cu ulcelele înălțate către Domnul, cu glas mare: Să ne trăiești întru mulți ani, Măria ta!! răcnesc ei și, de prea mult foc, zidurile cetății se scutură mai dihai ca pe vremea când erau bătute cu pușcile cele mari de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mai scoale. Ușor și curat, fără bănuială. Un dobitoc nărăvaș și atâta tot. Acum ai să mă Întrebi de unde știu cine ești. Că ești femeie se vede, domniță. Orice om cu ochii În cap vede... Simeon se Înclină cu o curtenie stângace care-o făcu pe tânăra fată să zâmbească și să roșească până la rădăcina părului. — Dar Maica Domnului mi-e martoră că nu știu cine ești. Ceea ce știu este că ești de neam mare, domniță. Cine s-ar fi ostenit altfel să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
deschis și clar, Întocmai ca Adelheid. Părul Îl purta după moda timpului, tăiat rotund de jur Împrejur, cu un breton scurt În față. Putea să aibă vreo treizeci de ani și avea maniere simple, lipsite de aroganță și pline de curtenie. Dar, cu toată naturalețea, pe care n-o ascundea În dosul unei trufii princiare, așa cum obișnuiau membrii caselor ilustre, toată ființa lui respira un aer de măreție care impunea respect. „Nu seamănă prea bine cu ducele Bertold“, gândi Adelheid. Totuși
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
va ști cum s-a purtat Eglord cu ea!“ Așa că porunci ca Simeon să fie aruncat Într-una dintre firidele din beciul castelului, promițându și să-l tortureze după pofta inimii de Îndată ce va avea timp, iar pe Adelheid, cu toată curtenia de care era În stare, o Întoarse Înapoi În castel, Încuind-o cu mâna lui Într-una dintre cele mai frumoase Încăperi, plină de tapiserii de preț. Apoi trimise pe omul lui de Încredere În sat, după preot: — Să mi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nu mai era atât de blond, ochii albaștri căpătaseră ceva tulbure și vitros, trupul se buhăise, dar fascinația omului avea mai departe aceeași forță cuceritoare. Nichita era, cum spune în repetate rânduri Thomas Mann despre Mynheer Peeperkorn, un personagiu princiar. Curtenia, larghețea, autoritatea reverențioasă, elocința, o elocință uluitoare, izvorau din ființa lui spontan și spectaculos. Avea un histrionism în genul lui Hamlet (mi-l închipui perfect ca actor în rolul acesta). Elocința lui era uluitoare tocmai, ca și în cazul lui
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
atât de nemeritat, pe cât de neașteptat. Cea mai mare parte din revoluționari, între alții d. Brătianu, atunci prefect de poliție, d. Rosetti și unul din fiii lui George Golescu se așezară, unii în trăsura mea, alții călări, și-mi făcură curtenia de a mă însoți astfel până la Cotroceni. Era de crezut că, cu cât eram mai aspru cu partidul lor, cu atât afectau mai multă deferență pentru mine. Acea nemărginită câmpie oferea o frumoasă priveliște, acoperită cum era de valurile agitate
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
nici un incident. După Întoarcerea la Sunomata, Hideyoshi Îi spuse lui Hikoemon că, probabil, Osawa avea să vină Într-o săptămână. Și, astfel, peste câteva zile și În cea mai mare taină, Osawa sosi la Sunomata. Hideyoshi Îl primi cu multă curtenie și, Înainte ca altcineva din castel să afle despre prezența lui, Îl duse În aceeași zi la Muntele Komaki, unde Hideyoshi avu o consfătuire prealabilă privată cu Nobunaga. — Am venit aici cu Osawa Jirozaemon, Tigrul din Unuma, Îi spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
presupun că trebuie să cunoască sentimentele omenești reale și sinceritatea... — Iar Începi, hai? făcu Nobunaga. Nu voia ca Hideyoshi să spună mai mult decât o făcuse deja. Ieyasu era cel mai puternic aliat al lui și Îl trata cu o curtenie nemăsurată; dar, la urma urmei, omul era seniorul celor două provincii, Mikawa și Totomi, și nu era un membru al cercului interior din clanul Oda. Mai mult decât atât, Nobunaga cunoștea destul de bine felul În care gândea Hideyoshi pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Mitsuhide trase gluga, astfel că nu i se mai văzu decât gura. — Aveți haine simple și șaua unui războinic de rând. Nimănui nu-i va trece prin cap că sunteți Seniorul Akechi Mitsuhide. Dacă mă tratezi cu atât de multă curtenie, oamenii vor deveni suspicioși imediat. Nu mă gândisem la asta, spuse Genemon, râzând. Voi fi puțin mai atent de-acum Încolo, dar să nu mă acuzați dacă sunt nepoliticos. La poalele Muntelui Hiei, lucrările de reconstrucție se desfășurau de vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
doi de ani de la moartea lui Constantin Brâncuși, să ne imaginăm că, tulburați peste măsură de treburile zilnice, într-una din nopți ne organizăm un coșmar: se face că Ion Iliescu este Președinte, că zîmbetul lui e lege pentru toți curtenii care se înșiră de la scările Cotrocenilor și pînă la umbra lui Lenin de la Casa Scînteii - unde Mărginean tocmai privește pe fereastră, vede un gol imens și crede că Bucureștiul a fost pîrjolit, dar nu-și dă seama că se uită
Brâncușologia împotriva lui Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7507_a_8832]
-
doilea, sub raport teoretic, celui dintâi. Fără alte comentarii: nu prea mult și nu substanțial. De fapt, experimentalismul, așa cum îl gândește aici Octavian Soviany, este un concept care-i aparține aproape integral. Făcând abstracție de cele câteva gesturi de strictă curtenie filologică (de pildă acela de a dedica volumele memoriei lui Marin Mincu sau acela de a indica, poate mai frecvent decât ar fi fost necesar, intuițiile acestuia), nici măcar nu se poate vorbi despre o afinitate metodologică reală. Cinci decenii de
Două observații by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4912_a_6237]
-
că-i mai croiesc și o trenă pentru ceremonii, totul, dar absolut totul, nimic, fals, zero: o minciună și-o prefăcătorie, ca toate programele politice. La urmă de tot, escrocii, îmbrăcîndu-l, cică, pe împărat, îl iau cu alai cu toți curtenii, la plimbare. Cum mergea împăratul așa în alaiul său, aclamat, un copil care îl vede, strigă tare: ÎMPĂRATUL E GOL! Tatăl lui vrea să-i astupe gura. Nimic, - poporul începe și el să strige, ca și copilul, ÎMPĂRATUL E GOL
Drum bun, Frederik! (intermezzo) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17234_a_18559]
-
din ăntămplare pe stradă, și dai semne că ai cunoaste-o: improper! (nu se face, n.n.). Sau iei prânzul an oraș cu un om alături, fermecător, spiritual, fără nici o morgă, purtăndu-se an voie; n-are nimic englezesc; după legile vechii curtenii franceze, atât de gentila și de amabila, te-apuci să-i vorbești: improper! (nu se face, n.n.). La bal, agăți o tânără femeie ca s-o iei la dans: improper! (iar nu se face, n.n.). Te ăncălzesti, palavragești, râzi an
Ce se face si ce nu se face by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17489_a_18814]
-
Breban! Erau unul mai frumos decât altul și fermecători cu mama și sora mea, plini de atenții. O cină simplă: două rațe, sacrificate dimineața, pe varză călită, și mult vin alb. Toți o fericeau pe mama mea cu respectuoasa lor curtenie și cu amiciția ce-o arătau fiului ei. În cei trei-patru ani cât a mai trăit, mama mi-a adus în câteva rânduri aminte de faimoasa noastră cină. Cu Cezar Baltag (născut și el, ca mine, în 1939; Nichita Stănescu
Ilie Constantin "Sunt egalul celor mai buni" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7457_a_8782]
-
extraordinar de organizare care a știut să utilizeze, în favorul națiunii sale, rezultatele revoluției. Revoluția rusă și grandoarea Uniunii Republicilor Socialiste nu se pot despărți nici un moment de personalitatea uriașă a lui Stalin." Se credea, naiv, atunci, că prin asemenea curtenii se va îmblînzi tiranul. Și astfel de elogii nu lipsesc de nicăieri, purtînd semnături de prestigiu. Tot în luna noiembrie 1944 Siguranța Capitalei publică un comunicat prin care vestea arestarea tuturor membrilor guvernelor de la 6 septembrie 1940 pînă la 23
Imaginea unei vremi încrîncenate by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17001_a_18326]
-
teatral, vîrstei ori slăbiciunii. Nu e numaidecît vorba de-o cumsecădenie cam nelalocul ei, ci, mai curînd, de scuza pe care ți-ar putea-o da speranța nejucată a unui ,spectator" pe care-l fericești puțin, chiar și mințind din curtenie. Însă cînd lucrurile iau întorsătura unui aranjament destul de lucrativ, și judecățile, firește, se complică. E ceea ce se-ntîmplă, la scară mare, în primul roman al lui Ioan T. Morar, Lindenfeld, de curînd publicat la Polirom. Într-un sat din România, la
Să nu superi un neamț bătrîn by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11030_a_12355]
-
măriei sale, în broderii de aur și paftale, doresc să rămînă în memoriile mele, nealterată! Mărinimia-i față de mine, fără pată! Domniței Calypso și lungilor ei gene li s-ar cuveni, în ediție "princeps" înflăcărate quatrene. Nu, nu pot dezminți spiritul curteniei, eleganței! Sînt și rămîn un occidental, un fiu al Franței! Pentru conformitate Sanda Movilă
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
cutii pe care le așează în fața Tronului.) MĂSCĂRICIUL: Înălțimea Ta, las-o mai ușor cu creșterea asta că ai rău de înălțime. E periculos, pe cinstea mea! (Cei prezenți au înghețat. MAJESTATEA SA izbucnește în râs și, după el, toți CURTENII.) MAJESTATEA SA (ridicându-se din tron): Tu, de-acolo! De ce ești așa înalt?! (Către GĂRZI.) Scurtați-l de cap! (GĂRZILE îl iau pe CURTEANUL cel înalt, care se zbate și cere îndurare, și-l scot afară din SALA TRONULUI.) După ce
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
șir (o dată, în 1989, la Timișoara, a vorbit necontenit zece sau unsprezece ore, cu o vervă uluitoare și cu un farmec pe care n-am să le uit niciodată) știa să tacă și să asculte cu o eleganță și o curtenie de neimaginat. Deși redutabil polemist, se resemna să-și cucerească adversarul, fără să-l nimicească. Îmi închipui amărăciunea sa când, în urma faimosului studiu ,Despărțirea de Noica", a fost catalogat între detractorii filozofului, deși intenția vădită a textului era să construiască
Eleganța sfidării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11338_a_12663]
-
se uită la fața lui urâtă, întoarsă într-o parte: - Așadar, ești și neînsurat, și faimos, remarcă ea. - Da, sunt faimos pentru că sunt neînsurat, replică el întunecat. - Și curtenitor, din ce motiv? - Din oricare vrei. - Ei bine, pe cinstite, prefer curtenia. - Și ai des parte de ea? - Întotdeauna... până la urmă. El nu scose o vorbă, iar ea continuă: - Crezi în căsnicie? Numai dacă nu sunt implicate și femeile." Harrington, Gary, 1990, Faulkner's Fables of Creativity. The Non-Yoknapatawpha Novels, Athens: The
Primul Faulkner (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6818_a_8143]