85 matches
-
își făcea stagiul militar la Seghedin și la Budapesta, Luță Ioviță învață să cânte din „torogoată”, instrument de abia construit de V. J. Schunda, în colaborare cu muzicologul G. Kaldy, în dorința de a reconstitui și perfecționa bătrâna surlă a curuților. I-a plăcut timbrul ei și a socotit-o potrivită cântărilor bănățene, reușind să-i dobândească o foarte mare popularitate în Banat. Cântă cu acest nou instrument la Caransebeș, Orșova și Reșița, pe la nunți, „rugi” (serbări de hram) și petreceri
Luță Ioviță () [Corola-website/Science/307307_a_308636]
-
(variantă "Emeric Tököli", în ), conte de Késmárk, (n. 1657 - d. 1705), a fost un principe al Transilvaniei, om de stat maghiar și conducător al revoltei antihabsburgice a curuților. S-a născut la Kezmarok (actuala Slovacie) și a studiat la colegiul luteran din Prešov. Tatăl său, István Thököly, a fost un participant la revolta armată antihabsburgică, care a opus nobilimea locală maghiară, puterii imperiale de la Viena. În decembrie 1670
Imre Thököly () [Corola-website/Science/306684_a_308013]
-
bastionul de nord-vest a fost demolat, spre a permite reconstrucția și extinderea Palatului Princiar învecinat Bisericii (azi Muzeul de Istorie). Biserica, zidul înconjurător si bastioanele, au avut de suferit în timpul luptelor lui Gheorghe Basta (1600-1601), precum și în urma conflictelor armate dintre Curuți si Lobonți din anii următori. Zidul și bastioanele au fost refăcute treptat de către principii Gabriel Báthory (1608-1613), Gabriel Bethlen (1613-1630) si Gheorghe Rákóczi I (1630-1648). Mai târziu, zidul și bastioanele și-au pierdut utilitatea militară, ruinându-se și cedând locul
Ruinele fortificației medievale din Turda-Veche () [Corola-website/Science/306928_a_308257]
-
și lățimea de 18,20 m. Altarul are 20,2 m lungime. A suferit daune importante atacată fiind de către Castaldo în anii 1540, de Giorgio Basta în 1602, de generalul Tiege în 1706 și a luptelor din anii 1703-1711 intre Curuți și Lobonți. (evenimente înscrise în arhiva bisericii) Inițial, până în anul 1568, a aparținut cultului romano-catolic, apoi, între anii 1568-1721, cultului unitarian. În aceasta biserică a fost proclamată în anul 1568 înființarea Bisericii Unitariene. Pe peretele din dreapta, în interiorul bisericii, există o
Biserica Romano-Catolică din Turda () [Corola-website/Science/306962_a_308291]
-
de susținere a zidului vestic al cetății. Inițial a aparținut breslei frânghierilor, ulterior fiind donată asociației "Kalendas" sau "Sfântul Spirit". Turnul a fost primit de breasla lăcătușilor și fierarilor în secolul XVIII după distrugerea cetății de către trupele habsburge și ale curuților, fiind destinat a asigura apărarea cetății dinspre nord-vest. Pe peretele turnului este încrestată în piatră emblema breslei. Aceasta este una dintre cele mai vechi bresle din Aiud, fiind menționată încă din secolul XVI și existând până la începutul secolului XIX. Turnul
Cetatea Aiudului () [Corola-website/Science/307859_a_309188]
-
domeniul devine proprietatea familiei Kornis, în jurul anului 1673 Gáspár Kornis (1641-1683) ridică etajul al doilea al clădirii principale, pe latura sudică. Fiul său, Zsigmond Kornis renovează castelul în 1680. Tot el a reparat castelul, după ce acesta fusese deteriorat în timpul revoltei Curuților de la începutul secolului XVIII, iar în 1720 adaugă două noi bastioane octogonale în partea nordic, este refăcut turnul de la intrarea în castel, pe latura de vest, turn care mai există și astăzi. În această perioadă are loc și redecorarea încăperilor
Castelul Kornis () [Corola-website/Science/307401_a_308730]
-
sau "schismatici" (=ortodocși), în autoritatea lui Augustin Benkovits. Deoarece s-au stârnit tulburări, actul a fost completat în octombrie 1701 de precizarea că "schismaticii" sunt supuși scaunului Oradei, dar nu vor fi tulburați în credința lor. Folosindu-se de răscoala curuților, românii ortodocși vor izbuti să își aducă propriul epicop, pe Petru Hristofor (1708-1712). În această perioadă episcopia romano-catolică de la Oradea (pentru care fusese numit în 1702 contele Emerik Csaki), sub jurisdicția căreia se aflau și românii uniți, nu a mai
Istoria Bisericii Române Unite în Crișana () [Corola-website/Science/302728_a_304057]
-
Iudă, Atanasie”. Politica Vienei în Transilvania și eforturile depuse pentru trecerea la religia catolică au stârnit nemulțumirea celorlalte confesiuni creștine din regiune, mai ales protestanții calvini care vroiau și ei să atragă pe cât mai mulți români la Biserica lor. Răscoala curuților condusă de Francisc Rakoczi al II-lea, izbucnită în 1703, a adunat alături de ungurii protestanți și pe români, ruteni, slovaci și alte naționalitâți. Românii, slovacii și rutenii erau în tratative pentru acceptare unirii cu Roma. Eforturi similare se făceau și
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
1579, în închisoarea în care fusese întemnițat pentru erezie. Tot în această închisoare, generalul Basta a dorit să îi execute pe conducătorii transilvăneni. În 1657 a fost ocupată de otomani. În timpul răscoalei lui Rákóczi, în 1704, cetatea cade în mâinile curuților. Din 1713 încep lucrări de transformare a cetății într-o fortificație bastionară. Între 1717-1719, cetatea este din nou întărită. În 1752, chiar dacă importanța ei militară a scăzut, cetatea este reînnoită. În 1784, cetatea a fost atacată în timpul răscoalei țărănimii iobage
Cetatea Deva () [Corola-website/Science/302446_a_303775]
-
123 m). Peștera "Cetățeaua Mare" („Peștera lui Balica“) se află lângă podul nr.4, pe partea dreapta a văii Hășdate. Aici s-a adăpostit o perioadă haiducul Nichita Balica din Petreștii de Jos, care a participat la revolta antiaustriacă a Curuților. Cheile Turzii se leagă printr-o serie de trasee de alte obiective turistice, cum ar fi Cheile Turului, Cascada Ciucaș și Cheile Borzești. În anul 1939, sus pe stâncă, pe partea stângă a Cheilor (în sensul de curgere al apelor
Cheile Turzii () [Corola-website/Science/303634_a_304963]
-
centrul Ungariei a ajuns raia (turcească) sub stăpânirea Imperiului Otoman. După 150 de ani de ocupație otomană, în secolul XVII Austria și alianța creștină au eliberat centrul Regatului medieval maghiar, ocupat de Imperiul Otoman. Revolta maghiară antihabsburgică (numit și "Războiul curuților") pentru independență dintre anii 1703 și 1711 condusă de Francisc Rákóczi al II-lea a contribuit și ea la eliberarea țării. Revoluția burgheză condusă de Lajos Kossuth din 1848-1849, a fost stinsă prin intervenția Austriei cu ajutorul Rusiei Țariste. La 16
Istoria Ungariei () [Corola-website/Science/303690_a_305019]
-
consolida puterea). Uneori era nevoit să participe alături de turci împotriva prietenilor ascunși. Astfel în luptele de la Tohan și Zărnești austriecii au fost învinși de turci cu ajutorul lui Brâncoveanu. 1690 - august 11, Lupta de la Tohan-Zărnești; Constantin Brâncoveanu având alături și pe curuții lui Emeric Tokoly înfrânge pe imperial, generalul Heissler fiind luat prizonier. Emeric Thokolyi este proclamat de dietă convocată la Cristian, Principe al Transilvaniei. Lupta de la Tohan-Zărnești descrisă în „Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi”: "„La începutul domniei
Tohanu Vechi () [Corola-website/Science/304296_a_305625]
-
sau Războiul curuților (1703 - 1711) a fost primul război semnificativ al Regatului Ungar împotriva regimului Habsburgic. După ieșirea Regatului Ungar între anii 1683 - 1699 de sub ocupația otomană, teritoriul maghiar a trecut în totalitate sub dominația Casei de Habsburg. Stăpânirea maghiară din Transilvania a
Răscoala lui Rákóczi () [Corola-website/Science/312953_a_314282]
-
o fată de preot din Lemniu, care avea doi frați tot preoți. Influența acestora și a protopului Toader asupra familiei majoritare în Răstoci nu poate fi neglijată. Apoi, ofițerul Racz Andras din Lemniu, ajuns în grațiile austriecilor, după trădarea mișcării curuților, și numit vicecăpitan al Chioarului, a fost dăruit și cu moșia Răstoci. El trebuie să fi stăruit pentru unirea iobagilor și jelerilor săi. 1733: Conscripția ordonată de episcopul Inochentie Micu-Klein consemnează în Răstoci 14 familii greco-catolice, aflate sub păstorirea popii
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
săpării fântânii de către doi prizonieri turci, cărora li s-a promis eliberarea la terminarea lucrării, fântâna a fost amenajată de către meșteri sași tocmiți de primăria Râșnov. Perioada 1658-1661, campania trupelor turcești, însoțite de armata lui Constantin Brâncoveanu din 1690, răscoala “curuților”, au marcat pentru râșnoveni o cronică neagră în care scenariul era același: refugierea în cetate și apoi refacerea așezării. Mai mult, în anul 1718, Râșnovul a fost afectat de o puternică epidemie de ciumă. Au murit, conform listelor magistratului brașovean
Cetatea Râșnov () [Corola-website/Science/313040_a_314369]
-
acolade. Turnul de bază pătrată este decorat cu un coronament în formă de bulb de ceapă. Lăcașul a fost construit cu hramul sfintei Brigita a Suediei în anul 1693 la comanda episcopului romano-catolic Augustin Benkovics. În anul 1703, în timpul răscoalei curuților, biserica a suferit distrugeri în urma unui incendiu și a fost renovată până în 1722, fără ca lucrările să afecteze în totalitate destinația de cult. În primii treizeici de ani de existență edificiul a avut funcția de catedrală provizorie a Episcopiei Romano-Catolice de
Biserica Sf. Brigita din Oradea () [Corola-website/Science/313356_a_314685]
-
fost amplasată o închisoare unde stăteau întemnițații până ce se hotăra soarta lor. Rolul construcției a fost cel de a construi un ansamblu bastionar imens și unic în Transilvania cu un rol important în Principat. Castelul familiei Lázár, trecut de partea curuților în revoluția condusă de Francisc Rákóczi a fost devastat și incendiat de Habsburgi între 1706-1707, iar cel mai afectat corp a fost cel rezidențial. Zidurile din centru s-au prăbușit și doar încăperile adosate zidului estic au rămas intacte. După ce
Castelul Lázár () [Corola-website/Science/318967_a_320296]
-
maramureșeni a fost Pintea Viteazul (1670-1703), fiu de nobil român din Țara Lăpușului, care a acționat mai mulți ani în sprijinul populației, sfidând aristocrația și autoritățile austriece. I s-a alăturat lui Francisc Rakoczi al II-lea, care conducea răscoala curuților împotriva Imperiului Austriac, și a cucerit Cetatea Chioarului. În 1703, armata lui Pintea a asediat cetatea Baia Mare, unde se afla vistieria imperială. Într-o ambuscadă, Pintea a fost împușcat mortal în fața porții de sud a orașului, în apropiere de Bastionul
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
de locuitori mor din cauza ciumei, iar în 1709 numărul victimelor este de 4.000.. În anul 1676 orașul este distrus de conflagrație (război). În anul 1788 este din nou conflagrație. Între 1703-1711 are loc mișcarea anti-habsburgică din Ungaria și Transilvania. Curuții (anti-habsburgicii) - conduși în regiunea Târnavelor de Vasile Neagu și Bucur Câmpeanu - au atacat cetatea Sighișoara care era văzută ca fiind de partea lobonților (apărătorii imperiului habsburgic). După lupte grele, curuții își dau seama că nu pot ocupa cetatea, și se
Sighișoara () [Corola-website/Science/296635_a_297964]
-
Între 1703-1711 are loc mișcarea anti-habsburgică din Ungaria și Transilvania. Curuții (anti-habsburgicii) - conduși în regiunea Târnavelor de Vasile Neagu și Bucur Câmpeanu - au atacat cetatea Sighișoara care era văzută ca fiind de partea lobonților (apărătorii imperiului habsburgic). După lupte grele, curuții își dau seama că nu pot ocupa cetatea, și se retrag. În anul 1849 orașul este ocupat de trupele conduse de generarul Forró și mai târziu din nou este ocupat de trupele conduse de Józef Bem. Prin bătălia între trupele
Sighișoara () [Corola-website/Science/296635_a_297964]
-
tătarii au intrat în țară, iar Heissler se retrăgea peste graniță, urmărit de tătari. Pentru a elimina însă pericolul pe care îl reprezenta oastea imperială situată la granițele sale, Brâncoveanu a pornit în vară o ofensivă cu ajutorul turcilor și al curuților comandanți de pretendentul la tronul Transilvaniei, Emeric Tököli. Luând-o pe poteci de munte, au ocolit Branul, putând astfel să-l ia prin surprindere oastea formată din austrieci și secui: bătălia de la Zărnești a fost catastrofală pentru imperiali, generalul Heissler
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
decursul secolelor a fost de mai multe ori pustiită de războaie și catastrofe. A suferit mai multe atacuri ale turcilor (1432, 1437/38 și 1493), a fost jefuită de trupele lui Mihai Viteazul în 1600 și de participanții la răscoala curuților, sub conducerea lui Francisc Rákóczi al II-lea, din 1706. În 1733 biserica a suferit daune în urma unui incendiu de proporții. Cutremurul din 1977 a produs mari stricăciuni bisericii evanghelice luterane. Biserica evanghelică luterană a fost construită în secolul al
Biserica fortificată din Șura Mică () [Corola-website/Science/320790_a_322119]
-
la care documentele vremii menționează și un cioban și un dascăl. Mărturie în acest sens stă portalul bisericii care menționează: Această repopulare a determinat în numai 32 de ani, în 1532, ca numărul gospodăriilor să crească la 41. O dată cu revolta curuților din anul 1703 - 1711 numărul gospodăriilor s-a redus de la 400 din nou la 15, conform unei legende locale. Ca urmare a revoltei care a făcut numeroase victime a apărut în toponimia locală toponimele ""La Ucigătoare"" și ""Pe coasta Ucigătoarei
Biserica fortificată din Hosman () [Corola-website/Science/323789_a_325118]
-
că sașii aparțineau, în acea vreme, cultului catolic. În locul unde a fost biserica catolică, prima biserică din satul Țichindeal, se mai găsesc rămășițele fundației. Se spune din bătrâni, că ultimii sași au părăsit localitatea în anii 1703-1711, în timpul războiului cu curuții. Din documente și inscripții se afirmă că biserica a fost zidită în anul 1791 într-o poziție frumoasă în mijlocul satului, cu cheltuiala credindioșilor dintre care s-au remarcat: Savu Banea, Petru Morar, Toma Petru, Ioan Banea Vornicul, Toma Dragoman și
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Țichindeal () [Corola-website/Science/324378_a_325707]
-
1572, preotul Lucas Unglerus (din Biertan) este ales intendent suprem al comunității evanghelice din Transilvania, localitatea câștigând în importanță spiritual - religioasă ceea ce pierduse în plan administrativ în defavoarea Mediașului. În 1704 cetatea, deși foarte puternică, a fost luată prin surprindere de curuți, și devastată de aceștia; în timpul ocupației curuților, aceștia au furat vasele prețioase de cult, documente inestimabile și au violat criptele episcopilor în căutare de tezaure. Odată cu prăbușirea comunismului majoritatea sașilor au părăsit Biertanul cu destinația Germania. Dacă în anul 1977
Biserica fortificată din Biertan () [Corola-website/Science/326579_a_327908]