1,641 matches
-
a vrut să mai iasă vreodată - nu sunt eu cel ce sunt arătat de ele, nici celălalt, nici chiar eu dus în brațe de ele ca pe un scut după carnagiu, nici măcar nu mai sunt, așa cum stă scris peste cealaltă cută a cearșafului, rămasă după ce voi fi dus și împrăștiat în toate părțile - eu stau învelit cu tine pe dinlăuntru ca un mort învelit cu sine, la căpătîiul meu stau tot eu, nu și ceilalți, ca niște stafii în ochii femeilor
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
din care ne-am înălțat pînă la căderea în lume, îl vor pune la uscat ca pe o piele de lup hăituit, vor face din el buzunare în care se vor strecura mîinile unor străini care se vor tăia în cuta lăsată de tine, în golul din care, rupt în bucăți, mă voi trezi să te țin în brațe, așa cum făceam cînd te luam de sub duș, trup în care intram mistuit ca în flăcări cămașa lui Nessus, un pot de arginți
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
mătase căzînd de pe umeri, zbaterea ta sub mine, plutirea din zenit spre nadir, țipătul siropos și prelung, mîinile ca două frînghii făcîndu-mă sarcofag pentru tine, tu, sarcofag pentru mine, - pustiul în care voi fi trezit mîine, lîngă mine cu aceeași cută rămasă-n cearșaf ca în monedele antice chipul zeiței Amin.
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
grei ai marelui gol. prinși în închipuirile de pe margine, începem o nouă urmă din urmă. în partea secetoasă a zilei, în care ne însemnăm trecerile pînă la delir. repetăm hipnotic pașii acelui zbor pînă la sînge. poem din adîncuri în cutele zilei abia dacă mai e loc pentru o biată întoarcere. peste pragul ei trecem din mînă în mînă norii tăcuți. în ușă nu mai bate nimeni. nimeni nu mai dă drumul hergheliilor noctambule. trăim doar atît cît să nu trădăm
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
este comoara fără preț cu care ne-a învredicit Pronia Cerească. „La început a fost cuvântul, spune Biblia, cuvântul prin care toate s-au făcut'. Graiul este haina care îmbracă gândurile și trăirile noastre pitrocite în adâncul inimii și în cutele adânci ale minții omenești. Cuvântul limpezește zonele abisale ale conștiinței umane, el e acela care crează relieful istoric al timpului unui neam înveșnicindu-l. Cu ajutorul graiului poți petrece o viață în toată deplinătatea ei, rezonezi cu clipa de iluminare a
SĂRBĂTOAREA LIMBII ROMÂNE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380795_a_382124]
-
istoric al timpului unui neam înveșnicindu-l. Cu ajutorul graiului poți petrece o viață în toată deplinătatea ei, rezonezi cu clipa de iluminare a gândului și cu elanul subtil, curat și sfânt al inimii. Graiul este sunetul pulsațiilor inimii și ale cutelor creierului uman. Cu o vechime „în adâncuri înfundată", astăzi, cu satisfacție constatăm că limba noastră maternă, oficială, literară, vorbită și scrisă, este tot mai răspândită în lume și purtată cu dragoste de către emigranți, răspândită prin viu grai, precum si printr-un
SĂRBĂTOAREA LIMBII ROMÂNE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380795_a_382124]
-
puține metamorfoze malefice ale ființelor și lucrurilor, care se scurg unele într-altele ca-ntr-o clepsidră a unei imagerii dereglate: "o pasăre-mi da ocoluri în zbor/ mă-nfășură din ce în ce mai zăpăcitor/ în cercurile ei neprevăzute/ unele proxime, altele-n cute/ largi flexibile moi/ apoi/ se preface-n/ păianjen cu ace/ eu bâzâi mă zbat/ păianjenul-pasăre pasărea-pirat/ se-apropie ezită/ pe urmă-ncepe, iute,/ (și cercurile se termină unul câte unul)/ să-și mănânce musca-nnebunită" (O pasăre-mi da ocoluri
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
și de înjosire, în patruzeci și cinci de ani ai Gheșeftarului încoronat. în adevăr, martorii noștri vor spune ce este și cine este regele Carol I. Vom diseca viața "spionului prusac", vom analiza opera omului care ne-a adus în cutele mantiei lui de hulan prusian toate înjosirile și toate umilințele. Vom apăsa puțin cu degetul corpul ploșniței regale, și dacă va da dintr-însa mult sânge, multe afaceri și duhoare urâtă, nu va fi vina noastră, ci va fi meritul
Un proces care nu a avut loc decât pe hârtie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/10537_a_11862]
-
Șuvița orelor uitate Mi-o răscolește peste frunte Iar gustul merelor furate Musca din vorbele-mi cărunte. Mama,-mi faci semne de departe Din prispa udă-a inserării Mă dojenești, mă-ntrebi de carte Iar eu sorb cupă depărtării. O cută-n bluză îți îngâna O doina din copilărie Mama, torci verdele din Luna Iar eu i-adulmec scară vie. Îți reazemi coatele pe stele. Zeii sfioși pleacă-n Olimp. Nici Domnul nu-mi sufla în vele, Nici sfinții nu mai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Șuvița orelor uitate Mi-o răscolește peste frunte Iar gustul merelor furate Musca din vorbele-mi cărunte. Mama,-mi faci semne de departe Din prispa udă-a inserării Mă dojenești, mă-ntrebi de carte Iar eu sorb cupă depărtării. O cută-n bluză îți îngâna O doina din copilărie Mama, torci verdele din Luna Iar eu i-adulmec scară vie. Îți reazemi coatele pe stele. Zeii sfioși pleacă-n Olimp. Nici Domnul nu-mi sufla în vele, Nici sfinții nu mai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
a explica totul, omul va fi silit să-și recunoască neputința. Și atunci, individualul este indescriptibilul, este inefabilul, este acel ceva cu neputință de prins cu ajutorul conceptelor filozofiei. Individualul este votul de blam în fața pretenției filozofiei de a cunoaște micile cute ale făpturilor de-o clipă. Și de acum încolo lucrurile se complică. Sau, mai bine spus, însemnătatea lor capătă o tentă mult mai gravă, și asta pentru că, dacă măsura rațiunii în filozofie este conceptul, înseamnă că individualul este dovada limitelor
Aporiile rațiunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10104_a_11429]
-
înfrățește. și de unde să fi venit acest nume, dacă nu de la om. Cărei plante i se mai spune că înfrățește? și doar lăstăriș avem destul...”. Omul îmi vorbea din mers, în amiaza topită-n sudoare - și de sub frunte îi șiroiau cute adânci. Pășea desculț și moale, peste peria aspră a miriștii - și nu știu de ce am vrut să-i văd tălpile. Am rămas puțin în urmă și l-am cercetat cu luare aminte. În tălpile lui, pline de brazde și de
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
diplomatice Siriei, acuzată de sponsorizarea terorismului l Ministerul de Interne de la Chișinău a anunțat că va dispune cercetarea penală și punerea sub acuzație a liderilor opoziției din Republica Moldova pentru organizarea unor demonstrații neautorizate. l Președintele american George W. Bush dis- cută cu administratorul american la Bagdad, Paul Bremer, un nou set de strategii necesare accelerării transferului puterii politice în Irak l Este învestit guvernul palestinian al lui Ahmad Qorei, după primirea votului de încredere din partea Consiliului Legislativ Palestinian l La Nassiryia
Agenda2004-1-04-noiembrie () [Corola-journal/Journalistic/281907_a_283236]
-
Mircea Mihăieș Nici prezența, cu creionul după ureche și socotitoarea în mână, a marelui jongleur finanțist Mugur Isărescu, nici cutele tot mai adânci dintre sprâncenele d-lui Decebal etc. Remeș n-au grăbit finalizarea bugetului pe 2000. Ca o fatalitate, el ajunge sub privirile iscusiților parlamentari tot la jumătatea lui martie, iar operativ va fi tot începând de prin aprilie
Bugetul, un loc umed, întunecat și rece by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17206_a_18531]
-
constă în simetria desăvîrșită, realizată cu o mare acuratețe tehnică, a setului de valori negative în raport cu valorile pozitive: "Scrisul agonic este scrisul unui om/ în chiar noaptea lui/ în chiar noaptea vieții lui/ cu mîna lui fierbinte/ cu febra din cutele cărnii sale/ înfige literele în pagină/ ca și țărușii în gardurile stînii/ huo, jivinelor!/ ați și simțit mirosul de carne al/ verbului agonic?// Nimic de la zei, nimic pentru/ zei în scrisul agonic:/ doar omul. Doar pentru ospățul său./ Și pentru
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
că în poem nu se intră precum într-o afacere:/ cine și cît a adus?"// Altul tocmai scrie lîngă o ceașcă de cafea:/ "Cuvintele sînt însîngerate: cotrobăie zilnic prin/ miasma odăilor, prin răsuflarea împuțită a orașului,/ prin amintirile dosite-n cutele creierului precum/ în proviziile hîrciogilor/ seci și larvari stați sub privirile mele/ nici o putere de-a transforma alcoolul în sînge/ în salt, nici o putere de-a transforma sterilitatea în foame,// Ucid orașul cu fiecare rînd/ îl desfigurez întețindu-i febra
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
propriu-zis o senzuala. Cu o limpida tristețe, poeta se desparte de trupul său: "Dincolo de mareea/ ușor somnambula/ e Marea Moartă// o mare în care trupul meu/ se scalda adesea// trupul meu/ de mine străin/ fără să-mi poarte gîndurile/ tainele/ cutele unei dureri// trupul meu depărtîndu-se/ de ființă mea/ împovărat cu alte uimiri// un trup pe care/ niciodată nu l-am iubit" (Un trup). Ea preferă a se confundă cu labirintul memoriei, cu fantezia ingenuu-crud-aurorală, care să se substituie identității sale
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
și ei, fie și numai pentru câteva clipe, iluzia eternității. Georgina, a șoptit, mângâind grilajul ruginit și contemplând magnolia, ca și cum printre ruinele grădinii părăsite spiritul ei s-ar putea înființa și chiar și trupul ei, cu acea nespus de fină cută pe frunte care părea să întrebe ce sens are viața, ce înseamnă iluziile și frustrările existenței; însă ușor uimită, cu rezerva și modestia tuturor întrebărilor ei. Georgina, a șoptit iar înspre umbre. Printre rămășițele trupului tău, printre viermii flămânzi și
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
cînd e cazul!)". Se simte victima unui mediu neprielnic, a unei anomalii istorice pe care nu se sfiește, în anii totalitarismului, a o indica în realul său teratologic: "Asta e viața pe care o duc, banală și mizerabilă. Și în cutele acestei banalități stăruie drama prelungită a lipsei de libertate și dezgustul, uzate și ele în așteptare și neputință. Nu se poate explica și aparent e neverosimilă senzația acestui infern gogolian și kafkian totodată care durează complicat și de neînvins în preajma
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
orice pericol, raportul ce nu întârzia să-i sosească. Cei ce aleseseră să se jertfească, ducând cu ei în neant mii de victime, luaseră măsurile ca nici un fir din barba islamică a comandantului lor suprem să se clatine, ca nici o cută a turbanului să nu-i fie tuflită. Ca și predecesorii lui din filmele cu nimiciri de metropole, acesta dispune de averi formidabile, de servicii absolute. Dement sau teafăr, nu e un oarecare, frustrat de o societate ce-l respinsese, ci
O sfidare fără precedent by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15852_a_17177]
-
mă așteaptă ca aerul afară/ Pe o insulă de untdelemn plutitoare/ Flacăra ta o să răsară.// Cu săgeți cît acul de albină/ S-a tras în copilul ce a ascultat la morminte/ Cu pulberea de sulf mi se culcă polenul/ În cutele de la veșminte.// Pe neluminate la încheietura plantei/ Sorbi mercur argintiu în loc de rouă/ Mîinile mele sînt bulgări de spumă/ Adunate pe vîslele amîndouă" (Lorelei). Acel depozitar prin excelență al mitului obîrșiilor salutare care este mediul rural, se prezintă supus unui suflu
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
din copilărie,/ pe frunte" (Mă simt în continuare foarte departe). Să urmărim acum drumul către regăsirea iubirii, supusă unor teste umorale, uneori, după cum am văzut, suficient de crude. Poetul își recîștigă bunul sentiment printr-un elogiu franciscan, care include, în cutele sale caligrafice, factorul compasional. E un elogiu în care iubirea e răscumpărată prin mila față de aspectele "dezmoștenite", încifrate în barochismul răscumpărător, la rîndul său, în plan formal. O iubire aprofundată strălucește prin jerbele exaltatelor enumerări: "Laudă ție, obsesie blondă a
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
criză la vederea pîlcului de cadavre trase-n țeapă în mijlocul orașului și o femeie îi dă să bea apă dintr-un pocal de aur aflat la îndemîna oricui. Femeia oarecare e Maia Morgenstern cu o figură brăzdată de riduri, fiecare cută ca și fiecare inflexiune din glas evocînd prețul greu plătit pentru instaurarea acestei ideale stări de fapt. Un meritoriu laudatio, un veritabil elogiu adus "nebuniei" eroului legendar. Elegant și suplu, nervos și tandru, inflexibil și totuși inteligent maleabil, Rudolf Martin
DRACULA revine! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16438_a_17763]
-
lui Pompei, pe tipsia de alamă, cel al călăului, și masca decorativă de pe mobila apropiată. Capul lui Cezar, crudul autor moral, e radios-carnal. Brațele celor doi complici ai crimei, albe, se înroșesc progresiv spre palme. Totul în opulența brocarturilor în cute brune. Fastul crimei. Dar ce-i cu pasa asta neagră? Viața-i doar parlament, cimitir, trădare, crimă? Întorc vioi spatele pînzei lui Caravaggio(?), Rubens (?) și mă aflu dintr-odată în fața celei a lui Felix Ziem (1821-1911) "Peisaj venețian". Cîtă splendoare
Suplicii by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16500_a_17825]
-
care învinge totdeauna prin gradul lui înalt de profesionalism, de cunoaștere, studiu. Oricum, în acest scrîșnet colosal al deschiderii Porții noului mileniu, nici literatura nu se va mai face cu sentimente frumoase, cu iresponsabila risipă de cuvinte, rău întocmite, fără cuta grijulie care, pe fruntea noastră, indică totdeauna efortul, chinul, încordarea supremă, pe brânci, a unei depășiri; fiece criză fiind, în mod patetic, regăsirea, revelarea unui alt tip de energie, încă una din fețele infinite ale inteligenței cercetătoare. * Nu întîmplător am
Pe brânci by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16578_a_17903]