680 matches
-
Legea nr. 8/1996. Printed in ROMANIA Crenguța H. B. Docan Lupino sau minunata legend\ a lupilor c\l\tori INSTITUTUL EUROPEAN 2007 Pentru Miha și Biți, pentru Vio și Petro Și pentru toți prietenii copilăriei mele. Privește tot înainte, cutează! Și, dacă pămîntul pe care-l cauți nu există încă, fii sigur că Dumnezeu îl va crea înadins, pentru a-ți răsplăti îndrăzneala. (îndemnul reginei Isabela adresat lui Cristofor Columb) odat\, demult... filă de poveste D e la bun început
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
mai curând. Când se vrea absolută, și poate că în fiecare pereche se vrea astfel, caută mari piedici, în ultimă instanță - moartea, rezolvare sigură a nesăbuitei aspirații. De aceea unii eroi romantici acceptă sacrificiul ultim ca pe un balsam. Cine cutează a dori totul în dragoste trebuie să știe a muri. Sau poate tocmai iubind învață a muri, și nu numai filosofând, cum spuneau cei vechi. Ai să-mi replici că, prin urmare, pentru a supraviețui (inclusiv Iubirii!) trebuie să învățăm
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
pentru Richelieu „Aici zac și sînt un oarecine Deștept zic unii,eu - un nătărău. Că binele făcut l-am făcut rău, Dar răul ce-am făcut l-am făcut bine”. 78 „Una este șansa ta De a deveni peren Să cutezi a descifra Tăcerea ca fenomen”. (Ilie Dodea) Șansă dublă Inainte de anul 1990 o excursie în trei state asiatice China,Coreea de Nord și Vietnam costa 16.000lei. Puțini români își permiteau luxul financiar de a vizita cele trei țări. Guvernele Romaniei
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
de luncă a râului. Este o așezare veche, atestată documentar la 18 aprilie 1409, în timpul lui Alexandru cel Bun (1400-1432), care menționa: „am dat mănăstirii Sf. Nicolae care-i în Poeana Siretului, bălțile de la gura Șomuzului, ca nimeni să nu cuteze a pescui până la hotarul care este Hetce” („Dicționar topografic”, Frunzescu). Bătrânii spun că primii locuitori ai acestui sat sunt dacii, iar printre aceste familii ar fi: Pahomi și Curuț. Serafim Ionescu pe de altă parte afirma, la 1894, că descălecătorii
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
reușit să pună mîna pe un nud pe care îl rîvnea demult? "Urmează să trăiască în trei !"... mi-am spus eu. Da, colecția este semnul unei pasiuni! Iar Jan Lawers, fără a se lăsa cîtuși de puțin intimidat de ea, cutează să o facă publică, să o scoată dincolo de pragul casei. Nu o donează, ci, mult mai subtil, o integrează în arta sa: fiul și tatăl rămîn împreună. Colecția îi leagă. Crima nu mai e comisă... Colecția poate lua forme obsesionale
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
mele mai mari, iară pe urmă îngăduie să mai rămân lângă Măria Ta o vreme, ca să nu-ți pară casa pustie. Nu m-am gândit încă la soț și la plecare. PRICINĂ: Însă m-am gândit eu. Și să nu cutezi a te împotrivi hotărârii mele, că... Iaca, alți megieși ai noștri au feciori buni de-nsurat, care abia așteaptă să le fac semn: Dolofan-Voievod, al lui Hulpav-Împărat, ori Bramburel-Voievod, al lui Lehamite-Împărat, ori Mârlete-Voievod, al lui Bolovan-Împărat, ca să nu mai vorbim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
în sala de ospețe jâlțul cel negru, iară celorlalte două să li se deie foc! Astăzi poftesc să prânzesc numai eu și cu cele două fete preaiubite ale mele, Ana și Dana. Să nu mă tulbure nimeni și să nu cuteze nimeni a-mi trece pe dinainte fără poruncă! Iară tu, care mi-ai fost cândva odraslă alintată, să fii ieșită, până la apusul soarelui, dintre zidurile cetății noastre de scaun și să nu te oprești din drum până nu-i călca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
în mare primejdie. Deci temându-mă pentru capul meu, dar și pentru capul domniei tale, ți-am însemnat aici, pe filă cu pecete, ce ai a cere și a căpăta. Te înfățișezi la cămări cu însemnarea asta. Și să nu cutezi a face altfel, pentru buna liniște a domniei tale. (Îi dă hârtia. CEAUN citește și pare foarte nenorocit.) CEAUN: Apoi, jupâniță, cu ce mi-ai dat aici abia pot acoperi cuviincios masa Măriei Sale, fiind cu mare băgare de samă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
carte veche și m-am veselit atunci de ascunzișurile ei. Cu voia Măriei Tale, pot dovedi că cele arătate nu-s chiar așa de încâlcite, ci mai mult o învăluire de vorbe. SFETNIC I: Cine-i această copilă, și cum cutează a înfrunta înțelepciunea și spusele unor bărbi bătrâne?! GÂND: Înțelepciunea poate sălășlui și-n capetele tinere, Întâiule Sfetnic al nostru. Să vedem ce are a ne spune această copilă cu numele Liana. Și dacă n-a găsi dezlegarea cea dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de trebuință înfăptuirii lui; iar, atunci când, într-un sfârșit, totul fu terminat și meticulos verificat, se înfățișă sfios înaintea ștreangului, așa cum se înfățișează acuzatul în fața Curții cu Juri, sau câinele, în fața stăpânului cuprins de mânie, adică umil și fără să cuteze a-și ridica cumva privirea. Trecură, astfel, câteva clipe lungi. Dintr-odată, însă, îl înăbuși un val mare de neliniște, simțind cum cineva parcă îi vorbește în conștiință și îi pune cu asprime frână, oprindu-l din drumul său. Avea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mărăcini, de prăpăstii, de fiare sălbatice ce nu cunosc mila. Aici, va trebui ridicat un imperiu al frumosului, „văd nașterea-i și moartea-i cum mă crește”. Se teme poetul? Se pare că da! Dar asta nu-l Împiedică să cuteze, să riște. Doar cu o moarte este dator și atunci de ce să nu fie sub semnul cuvântului, pătat cu sângele Încrederii În reușită. Lucrul este anevoios, plin de zbucium, de căutare Încordată. Muza veghează atent, răsplătindu-i truda și devotamentul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
realitate” Apoi șlagărul gândurilor mele de toamnă cangrenată: “Ploaie pentru oase/ Speranță nenfricată/ Curtezană cu gândul despuiat/ Până la osul timpului. / De granit. / Calul vestit/ E belit./ Hai în trabant/ Privește-mă-n cant, / Ca la un rock, / Dans cu noroc. Cutezi / Să nechezi?/ Hm! Calul belit/ E vestit.” Sunt în sfârșit, mai mult decât frapat, cred, de ceea ce scriam prin mai ’77, despre acel februarie care acuma mi se pare tot mai grozav. Și nu mă interesează cum trăiam atunci. Trăiam
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
servitoarea n-avea cum să apară la acea oră și nici copiii, înainte de a trage capacul bazinului, mă mai uit încă o dată din ușa șopronului unde se afla bazinul, spre portiță, ca să mi fac totuși o imagine despre cel care cutează să pătrundă în curtea unui mare șef din oraș, la acea oră. Îl recunosc numaidecât: era gestionarul prăvăliei (magazin înseamnă ceva mai mare și mai diversificat) la care se vindeau lactatele. Avea două plase în mâini și călca apăsat. Intră
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
versuri a fostului iubit. Eu continuam s-o urmăresc peste tot pe Anna, căutând să rămânem măcar câteva clipe singuri, departe de dogme, paradigme și apoftegme, pentru a Împlini acel vechi ritual pe care nici o religie sau curent filozofic nu cutează a-l aborda pieptiș. Când reușeam s-o Încolțesc Într-o bucătărie, tăindu-i orice posibilitate de retragere, ușa unui dulap se deschidea și Își făceau apariția un raționalist și-un empirist, care ne luau martori la cearta lor. Chiar
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
că nu mai încearcă; are o putere mare de expresie; i-am și zis, o să capete numai roluri de femeie-comisar; cînd e fermă, parcă-i taică-su la vreo ședință, iar cînd se înfurie, fata are ochii lui, chiar și cuta de-aici, de la rădăcina nasului. Maică-sa-i statuie pe lîngă ea, statuie proastă, nu de Michelangelo. Da' fata n-a vrut niciodată Teatru mi-a și spus-o cînd o meditam, pe de-a moaca, doar nu eram tîmpit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-i aștepte aprobarea. și-a plecat privirea și a reînceput să deseneze cerculețe cu palma prin iarba uscată. Margaret n-a spus nimic. Era atât de aproape de el, Încât ar fi putut să se aplece ușor și să-i sărute cuta fină de pe frunte. — Mai era Încă ceva În Închipuirile mele. Iată, când Îmi ziceam că sunt diferit de ceilalți copii olandezi, nu era doar pentru că locuisem altundeva. Eu Îmi ziceam, așa-mi venise mie, că se Întâmpla pentru că Într-adevăr
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pentru compot, era cel puțin o regină și coșulețul din plastic galben nu era nicidecum un biet coșuleț din plastic ci un însemn, se apropiase de ea și o privise sfidător și doar cineva foarte atent i-ar fi observat cuta dintre sprâncene, o cercetase de sus, surâzător și o întrebase cântat: Ce, ai mai venit pe la mine, maman? Am mai venit, fată, îi răspunsese și din poșeta plic scoase o batistă brodată și-și șterse fruntea de sudoare. Ce cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tăcerea, o liniște stânjenitoare, Carmina era atentă la gesturile soțului ei, o tresărire pe mușchiul omoplatului stâng, o clătinare nervoasă a capului, mișcarea oscilantă de pe un picior pe altul. Târziu observă lacrimile Sidoniei ce săreau anevoie peste ridurile ce-i cutau obrazul, mari, limpezi, ostentative, oferite cu generozitate. Se auzea ceasul ticăind. Ovidiu nu realiză ce se întâmplă decât când o auzi pe Sidonia suflându-și nasul, se clinti din fața ferestrei, contrariat, se petrecea în sfârșit ceva care-i atrăgea atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
răspunde cu o indiferență cinică: ,, Ce vă va lumina Dumnezeu!” Brusc, toți Șoimăreștii pricepură ,,râsul cel bun al Orheianului”. Dialogul dintre Tudor Șoimaru și boierul Stroie Orheianu încordează la maxim dramatismul scenei, grăbind deznodământul. Când Orheianu, sigur că ,,nu va cuteze unul să miște brațele”, îl amenință pe Tudor că-l va bate peste fălci cu buzduganul, așa cum l-a bătut pe tatăl lui, Șoimaru trage sabia și, turbat ,,ca fiara, cu ochii crunți și obrazul ca de var”, se repede
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Finlanda și Danemarca, ce combin... un sistem de asigur...ri sociale extins, cu o performant... economic... înalt.... Nu pledez pentru adoptarea unui sistem social nordic, deoarece nu ne țin curelele; ce vreau s... spun este c... oameni politici vizionari și cutez...tori din punct de vedere politic au reușit s... flexibilizeze piața muncii în Finlanda, Danemarca și Suedia, f...r... a demantela „modelul social”. Aceste ț...ri au cele mai bune performanțe economice în Uniune: au un șomaj sc...zut (au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
Draci fripți! Unde să scrie una ca asta? — Scrie că a ajuns și a doua oară, În 1913, cu vasul Caronia... — Nu se poate, cine să fi scris, de unde știa?... Simțeam că cineva ne fură comoara, istoria asta era cunos cută doar În neamurile Costin și Ruba, era un bun de patrimoniu, public trebuie să fi avut dreptul să-l facem numai noi, ca dovadă că eu nu tăcusem În cartea aceea de povestiri. Dar Sanda m-a liniștit, dezvăluindu-mi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
făcea niște pași lungi că cealaltă, acum fără poveri, abia se ținea după ea. — Da’ cum le poți duce atîta de lesne și cum poți fuji atîta de tare, nană dragă? — Am io, nană, puteri la care alții nici nu cutează a cujeta. Te ajut că și dumneta m-ai ajutat o dată cînd am fost tare flămîndă și mi-ai lăsat o plăcintă mare și rotilată cît un lovor. N-au mai scos nici o vorbă tot drumul. Binevoitoarea cu puteri necuprinse
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Era un cerc larg, nu-l vedeau, dar Îl simțeau cum se strînge. În cizmele lui căptușite cu pîslă, Gheorghe se Înfipsese În omăt Înaintea cailor și trăgea la răstimpuri cîte un foc În așa fel Încît lupii să nu cuteze a Înainta. Știa că În cele din urmă, lăsînd cîteva leșuri pe zăpadă, vor răzbi pînă la ei. Se gîndeau să jertfească doi cai slobozindu-i pe Întinderea zăpezii ca lupii să se ia după ei, iar cu ceilalți doi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Oare care din cei doi a suferit mai mult ? Ea care, sub efectul anestezicelor, a hălăduit într-un minunat și straniu univers necunoscut, sau el, care a vegheat la ușa pe care erau marcate înspăimântătoarele litere S. I. P. O. ?" Victor cutează, în fine, să iasă în tumultul marelui oraș. Îl întâmpină o seară înecată într-o ceață deasă, străbătută de fascicole violente de lumină. Din masa groasă de ceață țâșnește sunetul strident al unei sirene. Salvare ? Pompieri ? Sunetul pătrunde ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
verzi, atât de verzi. Indiferent ce se va mai întâmpla, eu voi păstra imaginea chipului pe care lumina zilei de azi m-a făcut să îl descopăr cu adevărat și să-l ascund în adâncurile ființei. Dar, nu te supăra. Cutez să îți pun o întrebare. De ce ? De ce ții neapărat să mergi pe urmele lăsate de tatăl tău cu jumătate de secol în urmă ? La ce slujește această cercetare, chiar presupunând că vei găsi ceea ce cauți ? Oare faptul că ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]