85,550 matches
-
cu un gazon subțire de hârtie verde deschis pe deasupra. Mario o văzu neliniștită, parcă în alertă. Uneori se uita în spate pe la coțuri de stradă, și în seara în care a schițat un gest de respingere când au ajuns la cutia poștală de pe Medrano colț cu Rivadavia Mario a înțeles că și pe ea o chinuiau de departe; că aveau amândoi parte fără să și-o spună de aceeași hăituială. S-a întâlnit cu Mañara tatăl la berăria München de pe Cangallo
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
prăjiți fără a-l smulge dintr-o vigilentă toropeală, ca și cum n-ar avea încredere în întâlnirea lor. Mario îi spuse râzând că n-avea de gând să-i ceară bani, îi vorbi pe șleau de anonime, de nervozitatea Deliei, de cutia poștală de pe Medrano colț cu Rivadavia. - Știu bine că de îndată ce ne căsătorim vor înceta ticăloșiile astea. Dar am nevoie ca dumneavoastră amândoi să mă ajutați, să aveți grijă de ea. O astfel de poveste îi poate face rău. E atât
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
o timiditate, o inadaptare funciară a eului, dar și o victorie subiacentă a sa prin mistica umilinței: „În magazii cu șobolani bătrîni/ Unde îți intră orele-n plămîni/ Mă preumblam c-o dulce gravitate/ Pe lîngă pompele de flit stricate./ Cutii cu cremă neagră pentru ghete/ Sufletul pur știau să mi-l desfete/ Și mă-mbătau cu-aroma lor sublimă/ Butoaiele adînci de motorină./ Păianjenii murați în lămpi cu gaz/ Îmi lunecau cu grijă pe obraz,/ Primusuri mari, lucioase, de alamă
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
regat/ pentru o leafă de poet/ la primărie, pentru un bilet/ de loterie.// Aș prinde șobolani în plasa/ poemelor,/ aș lăuda contabilul șef,/ aș lustrui chipul și chiupul/ istoriei municipale” (Leafă de poet). Apare și locuința de bloc a poetei, „cutie de locuit”, cum ar spune Mircea Eliade, așezată la o inconfortabilă înălțime ce-i acordă vertijuri iluzoriu celeste: „O cameră la etajul opt/ în lumina după-amiezii de iarnă,/ O încăpere, zar de uraniu/ în mîinile ninsorii, ale vîntului.// Colivie cu
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
mai rar, chinuiți de micimea băncilor, de strâmtimea lor). Am propus așadar să dăm foc stabilimentului, prin răspândire de sticle cu benzină la colțuri neumblate, așa încât văpaia să întâlnească văpaie, flăcările să se îmbrățișeze. Prin uzul discret al unei singure cutii de chibrituri. Propunerea mea n-a stârnit entuziasmul, măcar interesul celorlalți, fiind chiar cu ostilitate întâmpinată de acel dintre noi căruia cu drag și numai când nu era de față, îi ziceam Herșale Ostropoler. (Mult mai târziu, proprietar de mai
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]
-
sâni plini calzi cu mustața nerasă cordonul ombilical este/ din cârpă și vată cu petice de plastic și pete de cerneală prin el ne schimbăm saliva și/ lichidele intrauterine degetele ni se încurcă se împreunează ca lanțurile amestecate în aceeași cutie/ îți râcâi palma până la os sculptez statuete egiptene cu însemne hymenale mâna mea oarbă conturează/ excită gura unei vaze buricele degetelor se plimbă circular pe hieroglifele metalice.” (Oana Călin Ninu, Constanța)
Post - Restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13557_a_14882]
-
neliniștitoare, senzația aceea că nu poți ajunge cu nici un chip la miezul rațional, uman al ființei cuiva, că te izbești, din stîngăcie, din insuficientă atenție, de membrana groasă a unui ego cît universul, comprimat în spațiul îngust al unei biete cutii craniene, ce nu poate primi nimic înăuntru, fiindcă nu mai încape nimic acolo, nu poate decît să trimită în afară șuvoaiele preaplinului exploziv și toxic. Îl văzusem o dată, pe vremea cînd umplea stadioanele cu oameni care-i repetau ca sub
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
fost ultima jucărie primită în dar. M.P.: O, nu de mult m-am jucat. Cu jucăriile lui Dorli, Dorli Blaga. Jucării mici, mici, incredibil de mici, aduse în copilărie din Elveția. Tacîmuri, vase, o bucătărie completă care încape în două cutii de chibrituri, ursuleți de pluș minusculi, o familie întreagă de ursuleți. Cel mai mare nu este cît palma. Au și nume, dar le-am uitat. Cîțiva sînt mici cît unghia de la degetul mic. Dorli mi-a dat și mie unul
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
pluș minusculi, o familie întreagă de ursuleți. Cel mai mare nu este cît palma. Au și nume, dar le-am uitat. Cîțiva sînt mici cît unghia de la degetul mic. Dorli mi-a dat și mie unul, îl închid într-o cutie cînd vine Maria la curățenie, să nu mi-l măture. Dorli are și o cutie cu haine de păpuși, confecționate de ea cînd era mică. Fabuloase. Le copia după albume de artă. Așa că are un "Rembrandt" și o "Saskia", adică
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
și nume, dar le-am uitat. Cîțiva sînt mici cît unghia de la degetul mic. Dorli mi-a dat și mie unul, îl închid într-o cutie cînd vine Maria la curățenie, să nu mi-l măture. Dorli are și o cutie cu haine de păpuși, confecționate de ea cînd era mică. Fabuloase. Le copia după albume de artă. Așa că are un "Rembrandt" și o "Saskia", adică doi ursuleți în costume adecvate, un "Mozart", ursuleți în rochii de bal din voal, cu
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
detaliu. Într-una dintre povestiri, Un cœur simple, Flaubert descrie gospodăria burgheza de provincie unde eroina să, Félicité, e angajată că servitoare. În descrierea interiorului, Flaubert notează: "un pian vechi susținea, sub barometru, un teanc în formă de piramida de cutii și de cartoane. De ce ne-ar spune Flaubert că e un barometru pe perete? Barthes lansează o sugestie provocatoare. Astfel de obiecte sau gesturi, sau cuvinte pot părea insignifianțe, superflue, lipsite de orice rost, dar de fapt ele au o
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
în vînt după țgări Vikend și Ronhill sau după discuri de vinil cu vedete ale momentului, pe care la noi nu prea aveai ocazia să le asculț în "Epoca de Aur" ( mai am și acum pe acasă uitate într-o cutie astfel de discuri cu Bruce Springsteen, Sting, Dire Straits, Pink Floyd, Serge Reggiani, Yves Montand, Bee Gees, Queen), gospodinele nu duceau lipsă de Vegeta, piper, conserve, salam, fructe exotice, mirodenii de tot felul. An de an la Belgrad avea loc
Un artist pe frontul iugoslav by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13789_a_15114]
-
zarul, mut și mă aud vorbind despre Pianistul și despre Polanski. Tăcerea apăsătoare e spartă uneori de zgomotul mașinilor super luxoase care opresc în trombă la kebab și de manelele care ne distrug timpanele. Băieții dau cu zarurile într-o cutie de carton ca să nu-mi întrerupă povestirea. Ghetoul din Varșovia, umilințele, crimele gratuite făcute pe stradă, muzica pianului într-o bodegă jalnică, banii rostogoliți pe masă, suspendînd pentru cîteva minute sunetul clapelor, un truc pentru a le verifica autenticitatea, trădările
Nocturnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13875_a_15200]
-
același timp pe o pluralitate de planuri. Față de ele, nu mai putem păstra un criteriu monovalent, o judecată de valoare absolută". Așa încît nu ne rămîne decît să acceptăm obiectivitatea augustă a operei, capabilă de nesfîrșite surprize hermeneutice, precum o cutie din care se pot scoate sensuri numeroase, nu o dată altele decît cele scontate de creatorul său ori cu care ne-am obișnuit. Meșterul Manole al lui Ion Pecie rămîne o culegere de investigații solide, instructive și atracțioase nu doar pentru
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
versuri adolescentine: «Gabriel-Codruț Berceanu reprezintă, pentru mine, o veritabilă revelație»". Concluzia e de-o justă severitate: "Ilie-{tefan Rădulescu oferă cititorilor, sub forma unei cărți, ceea ce a spus în treacăt, pentru flatarea unor autori. Este ca și cum ar pune în vînzare cutii cu chibrituri arse". În proximitatea tratării encomiastice a producțiilor foarte oarecari, putem vorbi și de un bombasticism teoretic, cum ar fi bunăoară cel ce pleacă de la conceptul de "paradoxism": "O stafie bîntuie literatura română: paradoxismul. Pretins curent literar, inventat de
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13868_a_15193]
-
paing, Țese plasa lui de aur. Cu aripile-nstelate Noaptea, plină de fantasme, Zboară-n zări Îndepărtate, Ca un fluture din basme. Peste drum, măturătorii, Care-alungă noaptea-n lături, Urmăresc sosind cocorii, Sprijinindu-se pe mături. Și cu scripcile-n cutie, Ghemuite subțioară, Gârboviți, prin colbărie, Lăutarii se strecoară. Iată și patronul iese, Somnoros și indispus. Scaunele dorm pe mese, Cu picioarele În sus. Un client a mai rămas, Moțăind lângă-un sifon, Care-i cântă-ncet, pe nas, Ca părintele
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
și stelele, părăsite de lună, păreau să o cheme cu țipăt. Avea farmecul locurilor smulse vieții și morții, lăsate în pace de oameni și de nelipsiții lor perceptori de impozite. Acolo, între acele mărfuri abandonate de cine știe cînd în cutii mari, există primejdia de a te preschimba în obiect, în sticlă, în cauciuc, în ladă de piroane, dar merită s-o înfrunți pentru detașarea și libertatea de care te bucuri. Găsisem în fine locul ideal ca să îmi petrec noaptea Putea
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
fel viața de dinainte. Tehnica e cea a flashback-ului. Cucharadita e o mică vrăjitoare româncă, o prietenă din copilărie, revenită în gîndurile Otiliei, emigrantă în Austalia, personaj al uneia dintre povestiri. De amintirea Cucharaditei, nume luat de pe ambalajul unei cutii de cacao cumpărată de la Alimentara, se leagă cumplita temere de a fi fost complice la o crimă comisă prin vrăjitorie. Obsedată de imaginea tatălui mort, sculptor proletcultist ce a lăsat neterminat lucrul la un monumental complex LUPENI 29, Cucharadita o
Călătorie cu un trabant australian by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14004_a_15329]
-
oamenii. Nu anumiți oameni, ci oamenii în general. Dacă își lipea urechea de perete putea să audă zgomote. Televizorul care mergea. Tusete. Uneori apa de la toaletă. Uneori de sus, tîrșîitul unui scaun. Un schimb de urlete de dedesubt. Fiecare în cutia lui, numărîndu-și avuțiile. În toți cei optsprezece ani ai ei, abia dacă putea să-și amintească de vreun moment în care fusese singură. Pînă cînd se măritase. și venise la Londra, ca să stea zi de zi în cutia asta mare
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
Fiecare în cutia lui, numărîndu-și avuțiile. În toți cei optsprezece ani ai ei, abia dacă putea să-și amintească de vreun moment în care fusese singură. Pînă cînd se măritase. și venise la Londra, ca să stea zi de zi în cutia asta mare, cu mobile pe care trebuia să le șteargă de praf, înconjurată de sunetul înfundat al vieții altora de deasupra, de dedesubt, din jur. Doctorul Azad era un bărbat mititel, precis, a cărui vorbă, spre deosebire de obiceiul bengalez, depășea doar
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
este plin de nuanțe. Curtea interioară a unui liceu. Un amfiteatru amenajat din gradene. Plin, plin. Toți stăm cu ochii pe cerul plumburiu, pe care norii s-au strîns din văi ascunse. Scena, aproape goală. Cîteva elemente, simple, de recuzită, cutii de carton, scaun, masă, un cuier cu o haină. Doi actori negri vorbesc, simplu, din nou acest cuvînt, despre absurd și viață, despre ce ne apropie și ce anume ne desparte. Doi actori, dintre care unul este un dj descoperit
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
cărțile n-aveau loc pe etajere, dar teancurile ce sprijineau pereții erau aranjate pe teme și autori. Pe o tăblie foarte mare, sprijinită pe două șevalete, se găseau un pupitru, mai multe blocuri de desen așezate după mărime și trei cutii de carton cu câte trei sertare, din acelea în care se țin havanele. Acolo-și ținea creioanele, și avea extrem de multe, toate proaspăt ascuțite, unele atât de consumate că te și mirai cum de le putea mânui cu degetele lui
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
navighează dezinvolt pe clapele clavitonului, pe ritmurile percuției ori chiar pe propriile-i corzi vocale, ca de altfel și "rivalul" sau într-ale performanței restitutive, impecabilul violoncelist Laurent Cirade, cel ce testează cu certă competență resursele vocii, ale didjeridoo-ului sau cutiei de rezonanță a instrumentului personal. Grație harului lor imperturbabil, spectacolul de la Comédie de Champs-Elysées constituie o ilustrare concludenta a ceea ce Desnos definea ca fiind categoria estetică a burlescului: "forma cea mai deconcertantă a lirismului". Dar ce este în definitiv acest
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
reală, și masa cu mâini și picioare, ca "masă de manevră": mulțime mutilată continuu în istoria trecută și prezentă a oricărei țări. Și tinerii care intonează psalmi religioși, dansând cazacioc sau French-cancan, în haine lungi și negre de piele, cu cutii de santal în mână. Trebuie să fii un nebun genial, numit Alexandru Tocilescu, ca să creezi așa ceva; Daniil Harms devine (pre) text, pornești de la el, de la absurdul pseudoimaginat (într-o lume violentă, în care victima poate fi oricine, dar mai ales
De ce mi-a plăcut Elisaveta Bam? by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10460_a_11785]
-
o nevroză, un om pentru care toate cupele tuturor lujerelor au fost deja culese. Și puse la uscat. Încremenirea lui? O cartolină de Paște, de prin anii '30, cu lăcrămioare demi-veștejite, într-o sticluță ca de doctorie și, întredeschisă, o cutie cu fondante. Să iei, să nu iei? O greață de tinerețe care știe că-și pierde timpul, și n-are cum se apăra, te face să refuzi. Așa, Călin Adam rămîne să-și vadă de cale, în derivă, izgonit tot
Un om obosit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10512_a_11837]