1,599 matches
-
e că și-o râie”, „Cocoșel cu două crește”, „Foaie verde spic de grâu”, „Mărie și Marioara”, „Pe deal pe la Cornățel”. „Cântecul lui Zavaidoc”. Dar să revin în timpul Primului Război Mondial, cănd Zavaidoc se înrolează voluntar, fiind chemat de Societatea Artiștilor, si cutreiera spitalele de campanie împreună cu George Enescu și Elenă Zămora (viitoarea prim-solistă la Teatrul de Opereta Regina Maria, cea care a avut grijă de regele operetei Nicolae Leonard până în ultima clipă, fiindcă se îndrăgostise de el de când era elevă de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
va mai fi nici un Homer/ nici un Eneea/ nu va pleca spre Latium". Iar eminescianul Luceafăr ni se înfățișează coborît din slava-i celestă pentru a fi adus la treapta comizerației bacoviene: "Oho, Luceafăr blînd,/ de cîte ori am fost flămînd!/ cutreieram pustie străzi/ cătînd în lăzi niscaiva prăzi:// un muc, o coajă, un ziar/ să mai pot zice-o dată: iar!// Oho, Luceafăr bun/ de cîte ori am fost nebun// și nu m-au pus în sanator/ și n-am putut
Litota morala by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10118_a_11443]
-
astfel în taina grâului, mi-a arătat sticluța și busuiocul de la icoană. Este vremea când grâul miroase a tei. Sau poate teiul miroase a grâu. Miresmele - ca nimfele nopții, cu cer înalt și lună, pe trepte de umbră și răcoare - cutreieră pământul cu brațe grele, împlinite de rod. Azi-noapte, dintr-un vârf de tei, feți-frumoși legănați în cumpeni de stele zvoneau - peste câmpie și-n somnul cu vise al oamenilor - timpul culesului. Grâul, răsuflând precipitat, întors cu fața spre lună, încremenește
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
spune Pavel Törek la cei 81 de ani ai săi. Și cine îl poate învinui, după ce o mare parte din viață și-a petrecut-o explorând, descoperind, cartografiind, tăind poteci prin te miri ce suișuri către guri de peșteri. A cutreierat aproa- pe toți munții României, lucru nu tocmai răspândit și la-ndemâna unui orășean. Cercetaș regal Pavel Törek locuiește în-tr-un apartament din Calea Lipovei. Are un ceas mare, de care e foarte mândru, căci „cântă la fiecare oră fixă o
Agenda2004-51-04-c () [Corola-journal/Journalistic/283170_a_284499]
-
a realizat că dacă vrea libertate, ei bine, trebuie să și-o caute. Și a găsit-o! În munți. Nu ca refugiat sau răzvrătit împotriva regimului, ci ca iubitor de natură. S-a specializat în orientare turistică, devenind arbitru. A cutreierat munții de fiecare dată când a avut prilejul să fugă de la oraș. Proaspăt întors dintr-un serviciu militar lung și dificil, tânărul Pavel Törek s-a angajat pe șantier, ca salahor. Era o perioadă frământată de schimbări sociale, de restructurare
Agenda2004-51-04-c () [Corola-journal/Journalistic/283170_a_284499]
-
suflet complicat ca al lui Sebastian la ce se întâmpla cu el în circumstanțele arătate, contrarierea sa profundă și rănirile la care a fost expus în relațiile cu foștii săi buni prieteni, dezamăgirea, disperarea, revolta și furia care l-au cutreierat, mărturisite în pagini de o crudă sinceritate și de un copleșitor dramatism. Dar nu acestea l-au atras în mod special pe dl Reichmann și pe alți comentatori ai ediției franceze ci, în consens cu teza aceluiași domn Voicu despre
În plin absurd by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17277_a_18602]
-
Presă de stînga, în ediții speciale, a salutat "victoria comuniștilor români împotriva regimului fascist al lui Ceaușescu". Vorbind de la tribuna, am spus că nu Ceaușescu a creat regimul, ci regimul l-a creat pe Ceaușescu. Timp de cîteva luni am cutreierat orașele Italiei, chemat de asociații culturale, școli, universități, să explic fenomenul revoluției românești. Am publicat o serie de articole în cotidianul catolic "Avvenire", combătînd ideea lansată de denigratori, precum că revoluția n-ar fi fost decît o farsă sinistra. Le-
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
inuman, care duce la alienare, din cauza îndepărtării de natură, și la promiscuitate, din cauza înghesuielii, au copilărit foarte mulți dintre tinerii de azi. Dacă dintre ei ar apărea un Eminescu, el ar scrie: Fiind băiet, șanțuri pentru conducte de gaz metan cutreieram/ Și mă culcam ades lângă canal,/ Iar brațul drept sub cap eu mi-l puneam/ S-aud cum apa menajeră sună-ncetișor." Să trecem acum, în revistă, și "opiniile" publiciștilor situați de cealaltă parte a baricadei, publiciști formați (direct sau indirect
CONTESTAREA LUI EMINESCU ÎN STIL HIP-HOP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17407_a_18732]
-
ea presupune un proces de căutare și acceptare, dar an subsidiar și unul de așteptare și proiecție fantastică. Deși nu despre călătorii e vorba an Reflecțiile de la Sils-Maria, fără să vreau mi-l ănchipui pe autor an ipostază de drumeț, cutreierând Europa, gata oricând să poposească acolo unde al ămbie inima. Eseurile lui constituie un fel de parcurs intelectual, cosmopolit prin dezinvoltura, și foarte intim totodată, prin calmul tonului, aproape confesiv uneori, si totusi detașat. Este calmul cuiva care a deprins
Marginalitatea fericită by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17490_a_18815]
-
individualului, nu a generalului. Și totuși Le Goff și colaboratorii săi demonstrează contrariul. Există un om medieval. Chiar dacă, evident, e un om complex, un prototip caracterizat mai curînd prin deviații decît prin norme. este, înainte de orice, pelerin și penitent. El cutreiera lumea, în căutarea propriilor sale himere (între care se numără Dumnezeu) și e obsedat, în tot acest răstimp al călătoriei sale, de un copleșitor sentiment de vinovăție. Cele mai interesante capitole din carte sînt, după părerea mea, cele despre orășean
Omul medieval by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17594_a_18919]
-
camionetă Tudor Vladimirescu, de câte un Wartburg resemnat, de câte o bunicească Pobedă și cătați la numeroasele limuzine de cele mai noi tipuri ale celor mai scumpe mărci, făcute și ele de rușine de jeep-urile cu care, dacă nu cutreieri savana, te îndrepți către bar. În plină construcție de vile cu garaje multiple, peisajul național se modifică grabnic, în acea vie transformare capitalistă de pe urma căreia profităm cu toții, unii consumând, alții contemplând. Și cu toții mișcându-ne mai repede, între mai mulți
Despre violență, câte ceva by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16728_a_18053]
-
modurilor de existență. Destrămînd programele repetibile, transmite nemijlocit o intuiție a potențialității lumilor posibile. Apare un paradis al destrămării tuturor programelor. De aceea întîlnești acolo resturi de lumi cunoscute, fapte și gînduri din cotidian împreună cu sentimente în stare nativă care cutreieră fără direcție spații necunoscute. Sentimentele Nu alegi nici fizonomia interioară și nici pe cea exterioară n-ai cum s-o alegi. Trebuie să le adopți cu programul lor care de fapt a apărut și ți s-a destinat adică te-
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
sfârșitul secolului XVIII. Cel care seamănă teroare printre locuitorii habotnici ai micii comunități este un cavaler german, angajat ca mercenar și decapitat în timpul Războiului de Independență. Aflat în căutarea propriului cap dispărut și hotărât să se răzbune, personajul devenit legendar cutreieră împrejurimile în timpul nopții, însușindu-și cu ajutorul sabiei, aparent la întâmplare, terminațiile superioare ale ghinioniștilor din calea sa. În acest moment, așa cum îi sta bine oricărei intrigi cumsecade, își face apariția personajul pozitiv: tânărul polițist new-yorkez Ichabod Crane (Johnny Depp), trimis
Cum să-ți pierzi capul după Tim Burton by Ioana Comanac () [Corola-journal/Journalistic/17096_a_18421]
-
n-am suflat un cuvînt despre această aventură nemaipomenită. Și totuși, de nenumărate ori am revăzut în minte Vallombrosa, pîrîul și malurile lui, munții încărcați de amintirea lui Milton, a lui Lamartine, a sfîntului Francisc din Assisi, dar mai ales cutreierați de silueta uluitoarei ființe ale cărei mînii, dialectică, violență și energie îmi fuseseră de mare ajutor. La moartea lui Niezsche am plîns în taină. După mulți ani, am aflat că un nebun, o rudă a noastră prin alianță, se instalase
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
caută sub ploile de stele căzătoare! Iată, sunt Omul cu o umbră încătușată! Sunt Omul însingurat în tăcerea umbrelor lui, îndoliate și răpuse de dragostea viforoasă a Vieții... Umbrele mele încătușate se rostogolesc spre Moarte, cu lacrimile înghețate pe obraji, cutreierând drumurile deșertului. Ating cu buzele robite de sărut umbra unei morgane, rătăcindu-mă printre dune liniștite... Rătăcite între turmele de muritori, umbrele mele, înspăimântate de vise, înfloresc luminându-și una alteia drumul întunecat al amurgului. Umbra de sânge mă biciuiește
Poetul de gardă. In: Editura Destine Literare by George Călin () [Corola-journal/Journalistic/82_a_226]
-
uitase, deci, de episodul din 1944 semnalat mai înainte) și citindu-i două nuvele, exclamă către vechiul său prieten: "Am citit Ochii reflectați și Ceasornicul din turn. Astăzi voi ataca restul. Saturate de gînd: acesta e cuvîntul... Eseurile unui filosof cutreierate de o undă de poezie. E uluitor cum vechea temă romantică a oglindei, capătă, în regia dumitale, o valoare nouă. Ca în matematică, unde nu se inventează atîtea concepte noi, cît se rafinează unele vechi. Am citit prima bucată cu
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
Ce aștepți de la lectorul ideal? Da, poezia e vitală pentru mine. O pun pe același plan cu adevărul iar adevărul mi se pare încântător și primejdios de complex. Nu sunt în largul meu când îmi pun viața în literatură. Am cutreierat locuri, am văzut lucruri, dar înțelesul lor e complex. Lectorul meu ideal e cel care simte complexitatea - paradoxul că ceva poate fi neprețuit și totuși ușor de înlocuit - a ce se petrece, chiar cui se petrece. Mi-ar plăcea ca
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
aparte, sunt fixate relevant, într-un fluent stil narativ. De foarte tânăr, Dinu Pillat va scrie romane, pe tema generațiilor, el însuși aparținând uneia care clama cu tărie că va trăi cum nici una alta de mai înainte. Nu mai puțin cutreierat de neliniști, de tristeți, de sila tributului dat cotidianului. La maturitate, prozatorul va scrie și un roman, cel mai ,,încărcat" tematic, dispărut în arhivele Securității române sau mai departe arestat tot acolo, unde va încerca o definiție pe linie dostoievskiană
DINU PILLAT - 80 de ani de la naștere: Un destin împlinit? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15723_a_17048]
-
putea mărita cum se cuvine celelalte fiice. Dar dincolo de această țintă, se va vedea, avea și el în sînge morbul vagabondajului mediteranean. Era un tovarăș numai bun pentru Zografi, care nu aștepta nimic decît numai împlinirea visului adolescentin de a cutreiera țările din zona Mediteranei, idealul, pentru el, al fericirii întruchipate. Ajuns, mai întîi, la Stambul privea cu invidie la turculeții care joacă aiuriți cărți prin cafenele, fumează narghilele și visează cu ochii deschiși. Clima i s-a părut potrivită iar
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
a șasea oară la Alexandria, la tejgheaua unui bar nenorocit, ofilită, murdară, cu ochii înfundați în orbite, cu părul zbîrlit, cu gura pungită pentru totdeauna. Era un semn că mai toate visările eșuează. Adrian refuza să accepte asta. Continua să cutreiere lumea pe aceste meleaguri mereu însorite, în așteptarea minunii din iluziile sale. În următoarea scriere (O serată la Damasc), Adrian, rămas fără Musa, ia trenul spre Damasc. "Simțeam, gîndea, o greutate de neînvins depărtîndu-mă de Mediterana, care-i și ea
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
capitală europeană care se respectă își trăiește viața lui iar autoarea jurnalului, una din traducătoarele noastre importante de limbă germană, se surprinde trăgînd cu urechea la conversațiile din U. Bahn sau S. Bahn, refuză să se lase agățată pe stradă, cutreieră muzeele, discută literatură, amestecînd pe Celan, Kadare, Raskolnikov, anarhul lui Jünger, Alexanderplatz-ul din romanul lui Döblin, Michel Tournier, dar și Bettina von Arnim, Achim von Arnim și Clemens Brentano ale căror fantome rătăcesc încă prin amintirile scriitoarei din epoca studenției
Doamna cu licorna by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/16206_a_17531]
-
crepuscular "cu sifon, cu sifon albastru", Nora Iuga îl scrie "cu cafea, cu cafea albastră". Și cu toate acestea scriitura rămîne întotdeauna feminină, pisicoasă, învăluită într-un aer de ființă care se autoalintă, care stă la taclale cu prietenele, care cutreieră cu plăcere magazinele de încălțăminte, care-i privește pe nemți cu o luciditate amestecată cu simpatie, o doamnă care se desparte de Berlin cu inima îndoită. În preziua despărțirii un cîine mare cu blană albă, de oaie se repede să
Doamna cu licorna by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/16206_a_17531]
-
tine/ De ce plîngi? Mai bine-ntinde-mi mîna/ Și, în vis, întoarce-te la mine./ Amîndoi rămînem ca doi munți/ Neclintiți... Adio-n astă lume;/ Numai dacă, peste galaxii,/ Nu mă chemi, iubitule, pe nume." *) Sosit la Leningrad pentru a cutreiera prin anticariate și a redescoperi orașul în care a copilărit, Isaiah Berlin se întîlnește din întîmplare cu un critic literar, cunoscut al Ahmatovei, care se oferă să-i intermedieze o întîlnire. Tînărul este impresionat de apariția acestei "regine tragice", dar
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
Comitetului revoluționar se deschid și se închid în ritm infernal. Intră-ies cohorte de inși cu cele mai bizare fizionomii. O matroană, veselă nevoie, tot ștampilează petice de hârtie, eliberând certificatele de revoluționar. (Nici o aluzie la al nostru Bebe...) Mujicii soldați-revoluționari cutreieră cele 1100 camere ale Palatului de Iarnă, într-o devălmășie a jafului. Percheziționați, la ieșire, își deșartă din buzunare trofeele - linguri, furculițe, cuțite, câte un polonic. în sala Congresului socialist, Lenin se agită: "Revoluția socialistă a triumfat!" Tacâmurile furate au
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
De vise, cînd pasaju-îngăduit-a Al dimineții somn. În van i-arată Lumina zilei cărțile-i frumoase, Ce parcă-s manuscrise-anevoioase Din Alexandria incendiată. De sete (spune grecul), făr' să soarbă Un strop, murit-a riga-ntre izvoare; Eu, fără țel, cutreier coridoare În astă �naltă catedrală oarbă. Atlase, enciclopedii, Orientul Și Occidentul, veacuri, dinastii, Simboluri, univers, cosmogonii Zadarnic îmi oferă. Pasu-mi, lentul, În urma mea penumbra o încearcă, Și drum îmi fac cu bățul nedecis, Eu, care-ntrezăream un paradis Ca o
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]