199 matches
-
a dus la decesul a 64 de persoane și spitalizarea altor peste 100. Președintele României Klaus Iohannis într-un mesaj publicat pe 30 octombrie 2015 pe pagina sa de Facebook a transmis condoleanțe familiilor îndurerate și a declarat că este "cutremurat și profund îndurerat de tragicul eveniment" din Capitală, adăugând că este un moment trist pentru națiune și pentru el personal și că instituțiile responsabile depun toate eforturile pentru ca efectele catastrofei să fie cât mai limitate. Șeful statului a efectuat sâmbătă
Incendiul din clubul Colectiv () [Corola-website/Science/335029_a_336358]
-
ușor, tot mai puțin perceptibil. Și leșină. Trupul i se răcea din ce în ce, devenind tot mai greu. Răsuflarea-i era ca de gheață. Brațele-i lunecară. Ochii-i se închideau ușor. Pieptul îi tresărea din ce în ce mai rar. Perigeu simți. Cutremurat, se ridică. O spaimă cumplită-i cuprinse oasele. Mâinile-i fierbinți îi cuprinseră chipul. Căuta să-nțeleagă și răceala trupului ei creștea. Fiori de groază-l străbăteau până-n creștet. Geea! Geea! strigă disperat. Ea nu-i răspunse. O durere nebună
Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
22-28 mai, Anul XXIX, 1996; - Ioan Es. Pop, Aura poemului, în Cartea, ianuarie 1996; - Octavian Soviany, Ieșirea din feminitate, în Contemporanul. Ideea Europeană, nr. 37, 1996; - Mircea Stepan, Adevărul poesiei, în Arca, nr. 4-5-6, 1996; - Cristina Cîrstea, Aura Christi - utopia cutremurată, în Convorbiri literare, mai 1997; - Lucian Vasiliu, Aura Aurei, în Convorbiri literare, nr. 1, ianuarie 1998; - Gina Modoranu, Nu mă atinge..., în Convorbiri literare, nr. 7, 1998; - Gellu Dorian, Pe același raft, în Convorbiri literare, nr. 10, 1999; - Eugen Evu
Aura Christi () [Corola-website/Science/307701_a_309030]
-
fi întâmplător ci o aluzia la faptul ca până la urmă a întors spatele (în text - „ceafa”, Oref în ebraică) soacrei Naomi. Numele lui Rut este interpretat de Midrash prin faptul ca „a văzut (raatá ראתה) spusele soacrei ei” și „era cutremurată (rit'tá) ריתתה) în fața infracțiunilor”. Ruda ei, Boaz se numește așa ca simbol de putere și sprijin, asemănător cu unul din cei doi stâlpi susținători ai Templului - Yakhin și Boaz. El este descris cu expresia „Ish ghibor hail” care este
Cartea lui Rut () [Corola-website/Science/321047_a_322376]
-
să scrie și unele versuri. În 1919 a mers în vizită la sora cea mare, Jolán, care se măritase, și la rudele mamei sale în Szabadszálló. În decembrie 1919, la 14 ani, în vreme ce se afla departe de casă, a primit cutremurat vestea tristă a decesului mamei sale, ca urmare a unei boli canceroase. Toata viața Attila József s-a simțit afectat de această pierdere grea. Rămași orfani, Attila și sora lui mai mică, Eta, s-au mutat la sora lor Jolán
Attila József () [Corola-website/Science/300029_a_301358]
-
Iar eu, cititor anonim, caut în carte destinul care să mă îndreptățească să trăiesc la nivelul unui ideal maxim. Dacă îl găsesc în eroul de ficțiune, e foarte bine! Și avem, cu adevarat, multi asemenea eroi! Dar sunt mult mai cutremurat și convins, atunci când undeva în nordul Franței, a trăit realmente un Saint-Paul-Roux-le-Magnifique5, ori în Anglia un Francis Joseph Thompson 6, si pe aceștia nu-i schimb în inima și în argument față de mine însumi, cu nici un maxim personaj imaginat. La
Ștefan J. Fay și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6274_a_7599]
-
care o cutreierau? Ele nu dispăruseră, dar apăruse încăpățînarea de a le stăpâni, nereușind decât să le sporească, ochii aceia albiți începuseră să se închidă, ochii care îmi mărturiseau că eu, eu eram cel care o fascina, da, îmi șoptea cutremurată, tu, tu... Eram convins că instinctul ei născocise somnul și în sinea mea îi dădeam dreptate. Nu datorită faptului că a doua zi trebuia să se scoale devreme (nu ca mine, care aveam cursuri la ore mai relaxate), în cei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să ne uimească pe această lume, speranța, visul, bucuria că aspirațiile noastre nu sânt deșarte și că se împlinesc undeva chiar dacă nu cu noi, adică nu încă? și că privirea mea nu era dotat expresia unei adânci turburări, a unui cutremurat regret, a unei dureroase melancolii că n-o s-o mai întîlnesc niciodată, ar fi dat din umeri cu nepăsare și nu s-ar fi îndrăgostit de mine, căci astfel de sentimente i le dăruise din plin Petrică? Nu, ea a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să fie să privesc la televizor la Top of the Pops, iar la vederea cântărețului să zic „Ăsta e băiat sau fată?“. Sau „De ce nu se mai compun cântece melodioase? Ăsta nu e cântec, ăsta nu e decât zgomot “. Destul de cutremurată, am ajuns la raionul cu dulciuri. Cât fusesem însărcinată, mâncasem fursecuri cu ciocolată până mi se făcea rău. Ceea ce-l scotea din sărite pe James. Așa că m-am gândit să-mi cumpăr o cutie de dragul vremurilor de altădată. Dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
din perspectiva lor, o imagine terifiantă. Iar cei care nu urlau deja, invariabil ajungeau înlăcrimați în punctul în care mamele se apucau bine de mânerele cărucioarelor și începeau să alerge în mare viteză pe aleea centrală a parcului. Alice era cutremurată. În mod sigur, nașterea era un eveniment traumatizant. Nu mai era nevoie ca imediat după asta să mai și alergi în pantaloni mulați, nu? Dar poate că asta era legea în New York. În fond, magazinul FAO Schwarz avea în stoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
copac care căzuse pe jumătate în apă. La numai câțiva metri de el, râul se prăbușea în cazanul în fierbere al barajului. Zeul părinților intervenise în favoarea lui. Sau poate fusese zeul ursuleților. Pentru că acum, în timp ce-și trăgea sufletul cutremurat și cu ochii plini de lacrimi, Hugo a văzut că arborele nu-i salvase viața numai lui. Chiar și așa, cu vederea compromisă, Hugo a întrezărit, prinsă între niște crengi din apropiere, o formă fleșcăită, care aducea cu un urs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
apuce să dea alarma. Din marginea taberei, legat de roata căruței, Ștefănel nu văzu cum călăreții Își aruncă straiele de tătari, descoperindu-și pieptarele de piele peste care fluturau mantiile albe Însemnate cu semnul scutului și al spadei. Dar auzi, cutremurat, cornul de zimbru sunând de două ori: Garda Măriei Sale, depuneți armele! și știu că semnalul acesta nu era decât pentru el, căci numai el putea desluși Învățămintele primite abia cu două zile În urmă, pe dealul Tudorei. Și tot numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
se aude vocea Mariei, plină de rugă. Nu știu, te rog să... începe să se vaite Mihai, dar rămîne perplex cînd vede sub nasul său un teanc de sute, scoase de Maria din poșetă. Chiar nu știi? Doamnă! șoptește Mihai cutremurat nu eu murdăresc totul pe unde trec. Maria bagă sutele înapoi în poșetă, după care pocnește scurt încuietoarea, furioasă, cu aerul că asta-i tot. Bine... oftează ea, îmbrăcîndu-și atît de repede blana, că Mihai nici n-a mai apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
zarvă de parcă ar fi spus cine știe ce măscari. "Noi abia reușim să găsim carne pentru copii și dumneata..." "Un copil, de la leagăn, nu ești în stare să ei." "O fi cîine-lup, i-o fi ținînd de urît..." A plecat în fugă, cutremurată, hotărîtă să ducă undeva, în afara orașului, cățelușa și s-o părăsească, dar cînd a ajuns la ușă și i-a auzit ghearele zgîriind lemnul, pe dinăuntru, ca un semn de întîmpinare, i s-a făcut milă. A început să plîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu care dărîm porțile Facultății de Medicină. Ce, degeaba se zice că puterea e în mîinile noastre, ale clasei muncitoare? a rîs Săteanu, crezînd că face o glumă, dar femeia, îngrozită de atîta precizie în vorbă, s-a cutremurat. Și cutremurată a rămas. Fiică-sa Maria, ajunsă rapid Maria Săteanu, a început să calce sigur, apăsat, fără poticniri, fără halte. Cînd soțul ei, Bujoreanu, a fost reabilitat, s-a gîndit să-și ia fetița, pe Doina, s-o crească; era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
luase foarte în serios amenințările lui John Robert. Nu prea vedea el în ce fel ar putea Rozanov să-i facă vreun rău dar, oricum, prefera să nu riște. Niciodată până atunci nu fusese obiectivul urii cuiva, și se simțea cutremurat. Nu se îndoia că John Robert nutrea față de el o rea-voință agresivă. Așadar, întreaga zi de miercuri și cea mai mare parte din ziua de joi nu ieși din casă, iar când se întuneca, trăgea cu grijă draperiile grele, căptușite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
niște prieteni Îi ziceau și Monstrulică, iar În vremea din urmă căpătase numele de Repetentu, o iubea de moarte pe fiica grecului Dagdelinis, Marianti, care habar n-avea de acea iubire răvășitoare și nici nu urma s-o afle vreodată, cutremurată cum era de soarta tragică a ucigașului Mihai Enin; acesta, după ce Îi Înjunghiase pe Odraslă și pe Gogoașă, fusese Închis Într-o pușcărie - balamuc unde Își petrecea zilele legat cu un lanț de picior. Taina avea să fie descoperită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a individului se văd mai bine decât în pamfletele și în confesiunile prezente, de regulă, în literatura carcerală. E suficient ca autorul să înfățișeze într-o jumătate de pagină atmosfera din infirmeria unui penitenciar la începutul anilor ’60 ca să înțelegi, cutremurat, cât de jos poate să fie coborât omul în condiții de detenție, cât de activă este suspiciunea, ce ură sălbatică poate provoca umilirea individului. Despre toate acestea S. vorbește însă cu înțelegere și dragoste. El nu îl condamnă pe omul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
se arată unitar prin însuflețirea paginilor memorialistice de către un povestitor nu o dată interesant în utilizarea dialogului, a hiperbolei și contrastelor, în condensarea paremiologică, în notele de satiră și de ironie. V. dezvăluie calități de pamfletar în portretul antitetic pe care, „cutremurat și înfricoșat”, îl face în memoriul din 1786 - semnat „Toată obșteasca raia a Țării Românești”, dar redactat de el (Andrei Pippidi) - domnitorului Nicolae Mavrocordat, văzut aproape shakespearian, ca smintit și „poznă a firii”: „Jecmănindu-i pe săraci, totuși nu contenește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
curaj de a se urni din sine - inima dizolvată în sânge pe care piatra și-o ia, infinit de stângace, în dinți, în felul brutal al lăsării ei în cădere liberă. De aceea, în libertatea ce-l ispitea, Rică anticipa cutremurat și ascuțișul colților de calcar. Spațiul vital e bun conducător de seisme, cu care împietrirea își ocupă, în bună parte, eternitatea-i hărăzită. În asemenea condiții metafizice vitrege, dragostea de gust hollywoodian era o slăbiciune prea exorbitantă pentru nomazi. Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
fusese abandonat ca atare într-o fundătură. "Haisămmmm er gemmmm" îi mugeau feroce în timpane cuvintele banale "hai să mergem", ale căror consoane nazale rezonau grotesc în noi și nebănuite firide ale spațiului lăuntric, căscate hâd în ființa-i aprig cutremurată. În cele din urmă, țandăra metalică de pe acoperiș fusese forțată cu o rangă zdravănă afară din rosturile ei, și numai așa putuseră să-l ducă la spital, de unde maică-sa îl recuperase apoi la scurt timp. Zile întregi trecuseră până când
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
strângeau parcă-n loc să se disperseze înfiorându-mi brațul și primind astfel forța astrelor în mine, prin braț în piept, și apoi câtă nebunie! Întunericul cosmic nu mai era întuneric. Astrele îmi șopteau destinele înscrise în scoarța suprafețelor lor cutremurate de Timp. La orice întrebare (și parcă nu întrebam nimic, deși răspunsurile la întrebările mele multiple puteau umple o enciclopedie) mi se răspundea, știind dintr-o dată despre orice, despre oricine totul"455. E un amestec de simboluri în care focul
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
piciorul pe maidan, ca nu cumva să deprindă limbajul revoltător folosit pe-acolo. Dar, de cînd se făcuseră mari, Laura și Laurie, în explorările lor, se abătuseră și prin locurile oprite. Într-adevăr, era o mizerie respingătoare. Plecau de acolo cutremurați. Totuși, trebuie să mergi peste tot, trebuie să vezi tot ce poți vedea. Așa încît își făcură drum și pe acolo. Gîndește-te numai că văduva aceea nenorocită va trebui să asculte toată după-amiaza orchestra, pledă Laura 398. Din moment ce această inserție
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ce caută. Tăcerea-i este duhul. / Eu știu: nu lespedea apasă peste gând. / Nu adierea morții / Îl înspăimântă pe cel părăsit” (Lumina de noapte) sau: „O vânătă înserare-i în preajmă / Ori doar lumina altui veac? / Prea multe sunt cele cutremurate / Și, uneori, mai pătrunzătoare / Decât lancea și fulgerul” (Bruma argintie). Poetul imaginează „austere ceremonii ale meditației” (A. I. Brumaru), ale căutării unui mister, a unei esențe, desemnată ca „raza din nume”. Mișcarea lăuntrică a poemului e înscenată uneori ca vânătoare, „pândă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289455_a_290784]
-
II-a, nr. 1, p. 2. 114 "Probabil că sarcina poesiei noi nu este, în stadiul ei actual, aceea de a fi dogmatică sau pierdută în azur; altfel nu s'ar explica succesul crescând al poesiei vieții omenești în toată cutremurata ei desfășurare. Într-o oarecare măsură, toți marii maeștrii au făcut-o: Rilke, Yeats, Lorca și Elliot, dacă nu ținem să numim neapărat pe Verhaeren sau pe Walt Whitman.", în Cadran, an I, seria a II-a, nr. 2, p.
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]