25,743 matches
-
mine anume pentru ea...", "mă-nvîrt pe malurile mîloase ale Mareotisului,/ Uimit de anemonele strălucitoare,/ Uimit de tavanul care-mi oprește urcușul spre cer,/ în sporovăiala surorilor celeste/ Care coboară în stoluri albe spre farmacie, pentru aprovizionare". în numele "pozitivismului liric" ("se cuvine să redăm poeziei misterul prin filiera scientistă"), termeni strict medicali sau din fizică invadează spațiul poeziei. Folosirea lor nu îi dăunează, ba dimpotrivă, resuscită, într-o blîndă ironie, temele tocite: "sufletul meu pierde teren, în fața ta pe zi ce trece
Tușind și suferind by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15315_a_16640]
-
dublă: pe de-o parte, d-sa încearcă a acoperi fărădelegile comunismului, reducîndu-le la acțiunile unor alogeni, pe de alta prelungind atmosfera de ură a ideologiei roșii, fortificînd-o cu "vitamina" extremei drepte. E o aberație la pătrat. Iată unde se cuvine căutat antisemitismul, nu în speculațiile unor intelectuali de bună credință puse sub lupă și tălmăcite în chip rigid (talmudic!), ci în această rezervație tardivă a naționalismului celui mai virulent, care are în spate o "filosofie" în esență fascist-nazistă, neșovăind a
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15347_a_16672]
-
întîmplă ceva extrem de serios, ale cărui consecințe vor fi mult mai importante decît ne imaginăm noi în această clipă. Segmentul profesionist al spațiului economic a inițiat o provocare a profesioniștilor din spațiul artistic, iar aceștia au primit mesajul așa cum se cuvine și au răspuns chiar și cu prețul sacrificării propriului confort. Allianz-Țiriac/Paula Ribariu, iată ecuația care marchează noua configurație a raporturilor profesionale și morale în spațiul public românesc, raporturi ireproșabile, cel puțin în această etapă, în ceea ce privește onestitatea și acuratețea ofertei
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
casa de nebuni, ține în mîini o undiță și prinde de pe podea niște peștișori invizibili. Această soție de profesor e doar un trist exemplu despre cum există în viață o groază de nenorociți care nu ocupă locul ce li se cuvine. Cucuiele Trăia odată un om pe care-l chema Cuznețov. într-o zi lui Cuznețov i s-a stricat scaunul. El a ieșit din casă și s-a dus la magazin să-și cumpere clei de tîmplărie, să-și lipească
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
vin la Țarigrad să caute un domn nou. Între timp, Gligorie intrase pe sub pielea Vizirului. "Alegeți-vă un domnu dintre voi... și veniți mâine dimineață să vi-l fac" - li se adresează scârbit Vizirul boierilor veniți în delegație... Aici se cuvine să ne oprim puțin și să medităm asupra acestui "să vi-l fac"... A doua zi, boerii munteni se prezintă în fața Vizirului cu propunerea lor, nepierzând ocazia să-l vorbească de rău pe Gligorie, ocărându-l blestemându-l. În estimp
Politichia la rumâni by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15422_a_16747]
-
muza ideală: cochetă când trebuia, indiferentă când trebuia, fidelă mereu și infidela din când În când, adică exact cât era necesar pentru ca această iubire să-și găsească mereu prospețimea, și ca poezia să Înflorească pe soluri noi, copleșitoare când se cuvenea și, În fine, solidară și În moarte. Pentru o femeie care se afla sub reflectoare ce-i cântăreau fiecare pas, s-a descurcat admirabil. A fost discretă și delicată și a știut să Întrețină buna funcționare a discernământului, observând reaua
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
putea accepta situația de funcționar public, indiferent de rangul lui, fie și cel de ambasador. "Demolatori" în felul lor impenitent, suprarealiștii au fost acuzați de "violență", cu toate că aceasta e pur scriptică, fără constrîngeri civile, prin urmare o atitudine ce se cuvine înțeleasă nu doar prin trimitere la epoca lor, cu incontestabile aspecte de stagnare culturală ("atmosfera axfixiantă" ce-l exaspera pe Artaud), dar și în principiu, "printr-o mai dreaptă judecată a valorilor pe care le conține subversivitatea lor - nu una
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
înțelegeri adâncite. Timpul, în acest caz, e iterativ și spiralat. Iată pe scurt caracteristicile muzicilor celor trei compozitori: timp linear la Anatol Vieru, timp ciclic la Doina Rotaru, netimp la Octavian Nemescu. în termenii lui Jünger: nisiparniță, inimă, gnomon. Se cuvine evidențiată, pentru cele două CD-uri, calitatea deosebită a înregistrărilor și interpretării de înaltă clasă a ansamblurilor Contraste, Violoncelissimo, Orchestre Française de Flutes, Tokio Philharmonic Orchestra și a dirijorilor și soliștilor Aurelian Octav Popa, Dorel Pașcu Rădulescu, Marin Cazacu, Pierre
Gnomoni, clepsidre și ceasuri by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15457_a_16782]
-
rubricii dlui Virgil Panait: O scrisoare pierdută. Bănuim despre ce va fi vorba în ea. Deocamdată, dl. Panait îi aduce lui Caragiale, în introducerea rubricii, o veste bună: "Maestre, pentru 2002 vi se pregătește ceva." Succes! * Un săptămînal ce se cuvine urmărit este Piața literară de la Cluj care, după cum îl obligă numele, consemnează principalele apariții, înfățișează (în- tr-un supliment din nr. 4/ 15-28 februarie) Piața cărții, ia un interviu dlui Dan Cristea, directorul Editurii Cartea Românească și altul dnei Antoaneta Ralian
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15440_a_16765]
-
relativismul cel mai jos duce la confuzii. Din cînd în cînd, în România apare cîte un Adrian Săvulescu. Adică unul dintre cei care preferă să moară decît să primejduiască viețile altora. Dar, dacă asemenea cazuri nu sînt mediatizate cum se cuvine și dacă ele nu pătrund în conștiința colectivă, mă tem că Săvulescu, eroul, va fi serializat la capitolul, S-a mai prăbușit un Mig.
S-a mai prăbușit un Mig by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15485_a_16810]
-
american pe tema limbajului ca element esențial de construcție a realității sociale. Cartea a apărut în 1995, în original sub titlul The Construction of Social Reality, iar publicarea traducerii în română la doar cîțiva ani de la ediția americană s-ar cuveni apreciată ca atare. E cu atît mai ciudat faptul că ea trece neobservată. Ca filolog, te pot interesa în cartea lui Searle ipotezele despre natura și funcția limbii, înțeleasă și descrisă ca instituție socială, sau implicațiile tezelor sale privind relația
Limbaj și instituții sociale by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15470_a_16795]
-
oaste, prin locurile pe care le aleg îndrăgostiții, cuprinzîndu-se de mijloc în serile de duminică. Prietenul meu, care era cam superstițios, l-a întrebat într-o bună zi pe bunicul: -Nu-i așa că o să aveți grijă să fiu înmormîntat cum se cuvine, don Johniño? Bunicul, oprindu-se o clipă din lucru, căci tocmai tăia o tufă de trandafiri, i-a răspuns: -Să n-ai nici o grijă, Jeremías. Dacă te porți frumos pînă în ceasul morții, te înmormîntez cum se cuvine. -Dar dacă
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
cum se cuvine, don Johniño? Bunicul, oprindu-se o clipă din lucru, căci tocmai tăia o tufă de trandafiri, i-a răspuns: -Să n-ai nici o grijă, Jeremías. Dacă te porți frumos pînă în ceasul morții, te înmormîntez cum se cuvine. -Dar dacă mă port urît, don Johniño? Bunicul a lăsat să treacă vreo cîteva clipe înainte de a răspunde: -Dacă te porți urît, tot o să te înmormîntez, numai că n-o să-ți plătesc locul de veci. Jeremías Rosslare, deși a trăit
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
continuă cu aprecierile de clasă. Pentru că acum se folosește în clar glorificarea clasei pe care o reprezintă acel "biet" personaj. Cuza spune: " El este un țăran care împreună cu frații săi muncesc cinstit din zori și până-n noapte. Și li se cuvine respect!" Corect. Dar numai ei muncesc atât de mult? Și numai ei muncesc cinstit? Numai lor li se cuvine respect? Textul nu ne spune. Copilul de 8-9 ani poate înțelege că negustorii sunt rotofei și umilesc țăranii care sunt harnici
Cuza și lupta de clasă by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/15466_a_16791]
-
personaj. Cuza spune: " El este un țăran care împreună cu frații săi muncesc cinstit din zori și până-n noapte. Și li se cuvine respect!" Corect. Dar numai ei muncesc atât de mult? Și numai ei muncesc cinstit? Numai lor li se cuvine respect? Textul nu ne spune. Copilul de 8-9 ani poate înțelege că negustorii sunt rotofei și umilesc țăranii care sunt harnici și cinstiți. Or, cam asta o gândesc mulți dintre maturii de azi și așa se explică o parte din
Cuza și lupta de clasă by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/15466_a_16791]
-
bunul plac al celui care are puterea. Iar Cuza nu ni se pare aici a face figură aparte decât în măsura în care dă o decizie nonconformistă, fapt insuficient atâta vreme cât lipsește le-gea. Finalul este frumos, cuvintele atribuite lui Cuza sunt corect pilduitoare: " Se cuvine să ne respectăm unii pe alții, pentru cinste și omenie. Așa vom merge spre propășire". Dar sunt vorbe în vânt dacă el însuși nu le aplică întocmai. Spre propășire trebuie să mergem și cu respect pentru lege.
Cuza și lupta de clasă by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/15466_a_16791]
-
chiar sute. Mai sînt și peisaje, imagini globale, de la distanță, ale satelor, care au aerul de a fi variante ale aceleiași fotografii. Publicarea unei colecții de imagini atît de rare e, fără îndoială, un eveniment în sine, dar apariția se cuvine a fi remarcată și pentru faptul că ea ține de un domeniu care, în România, e departe de a fi înfloritor: antropologia vizuală. Importanța imaginii ca document antropologic a fost sesizată de multă vreme, practic imediat după apariția tehnicii fotografice
A citi / a privi by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15490_a_16815]
-
la mecanismele nocive ale totalitarismelor care, proclamînd "eliberarea", nu duceau decît la o mai cumplită alcătuire a subjugării, la o alienare drastică a umanului, hidoasă la culme prin circumstanța că se drapa într-o demagogie pretins științifică a progresului. Se cuvine să renunțăm hotărît, prin urmare, la taxarea avangardei drept "revoluție deturnată", alterată de anarhism, individualism, "dezorientare" ideologică (v. Adrian Marino, în Dicționar de idei literare: "Adevărul este că orice avangardă literară riscă să fie depășită, frînată sau combătută de diferite
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
știm, insubordonarea sistematică față de convenții, revolta continuă. "Revolta singură e creatoare și de aceea credem că toate subiectele care țin de revoltă sînt bune", susține André Breton. Instrumentul acestei revolte funciare îl alcătuiește, desigur, limbajul, însă reforma expresiei nu se cuvine despărțită de "filosofia" mișcării, căci, în vederile ei, o destabilizare a cuvintelor ar deregla în chip fertil ordinea stătută a lucrurilor, ar "deparazita creierul", cum afirma un avangardist indigen. Dacă "limbajul poate și trebuie să fie smuls servituții sale", cum
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
Cum s-a remarcat deja, stilul lui Tudor Țopa este desăvârșit - s-ar putea face o apropiere mai degrabă cu Radu Petrescu - această preocupare fiind deseori prezentă în text prin referiri directe: Fraza trebuie să cheme la ochiul unde se cuvine. Dar și ochiul să se lase chemat, să fie liber adică, să fi fost cultivat [...] Oare, o carte n-o poți ghici toată dacă ai un singur cuvânt din ea, unul împresurat de sumedenia indicațiilor posibile - iar tu ca prin
Reușita scriitorului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15489_a_16814]
-
decât marfă, conducerea comunistă i-a atras pe participanții tuturor artelor, cu marcată preferință pentru cei cu faima omologată. Cu impozanta lui statură, pretinzând un copios consum alimentar și mai în genere, majore cheltuieli de întreținere - dar ce nu se cuvine unui geniu? - Mihail Sadoveanu a fost numit sau ales - în epocă noțiunile se confundau - într-o foarte înaltă funcție în stat unde, ca și în viață, vorbea puțin și tăcea mult, punând semnătura. De vreo putere n-a fost vorba
Tot obraznic ai rămas, nene Iancule... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15488_a_16813]
-
da, ei da, cine mai cunoaște toate serbările? Bătrînii aveau alt timp/ Nici cuvintele toate nu mai ai cum le folosi - și le mai uiți! Să mai ai și grija cuvintelor, acum!" (Orfan de obiceie). Nu în ultimul rînd se cuvine menționat plictisul, acel monstru perfid, "care nici zgomot și nici gesturi mari nu face", conform faimoasei definiții baudelairiene, care nu ezită a "înghiți" pînă și copilăria, căreia i s-au răpit toate darurile, toate bucuriile îndătinate. O copilărie abuziv redusă
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
un instrument de cenzură sau un cîntar necruțător pentru performanța individuală. Atunci cînd acest fenomen va fi studiat istoriografic și critic în toată extensia și profunzimea sa, cînd Balcicul va fi restituit artistic și moral spațiului nostru cultural așa cum se cuvine, arta românească, în ansamblul ei, dar și resorturile noastre sufletești, vor fi percepute mult mai corect și mai nuanțat. Un pas important către acest moment îl face acum cartea Balcicăi Măciucă, un pas provocator și plin de promisiunea miracolului, asemenea
Un imn pentru Balcic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15524_a_16849]
-
posibilă explicație pentru ținerea instinctivă a lui Victor Brauner la o distanță securizantă. Dar după aproape șaptezeci de ani, inevitabilul s-a produs. Brauner ne plimbă acum prin fața ochilor doar un ciob din uriașa sa oglindă. Poate percepem cum se cuvine măcar acest mesaj plin de întrebări și de avertismente, dacă pe acela salvator și confortabil al lui Brâncuși am reușit să-l devalorizăm prin abuz și să-l schilodim prin inadecvare. Ilustrațiile sînt reproduse după catalogul Victor Brauner, desene din
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
profesorul Ion Zamfirescu, un om care impunea atât prin statura fizică, cât și prin solidaritatea formației intelectuale implinită într-o vreme când România era o țară europeană în adevăratul sens al cuvântului. În 1989 a dat o lecție care se cuvine a nu fi uitată. În luna iunie ne aflam la Iași la o reușită sesiune Eminescu-Creangă. Într-o seară urcam dealul Copoului împreună cu profesorul și cu prietenii Mircea Anghelescu și Mihai Moraru. Noi, tinerii, eram destul de pesimiști și nu vedeam
Lacrimile lui Ulise by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15532_a_16857]