966 matches
-
coincidență? Mulțumit de cum arată, își pregătește un mic dejun frugal, nu lasă nimic în farfurie, spală vasele și le pune la scurs, după care deschide dulapul și ia un costum de pe umerașul cel mai din dreapta. Nu vede nici o cută pe cuvertura patului făcut impecabil și iese în vestibul. Ia din cuier un parpalac și o pălărie. Se oprește în fața oglinzii. Vede scadențarul morții fixat deasupra oglinzii, ceea ce-l ajută să-și compună fața cu care a reușit să devină un anonim
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
la scurs. După care deschide dulapul. Dulapul e gol. Se privește atent și vede că e deja îmbrăcat într un frumos costum negru. Își dă seama că a dormit îmbrăcat. Și încălțat. Își face patul impecabil și întinde pe deasupra o cuvertură. Iese în vestibul. Se îndreaptă spre ușă. În ultima clipă, se întoarce: ceva i-a atras atenția. Se uită la scadențarul de deasupra oglinzii și vede că cineva a bifat căsuța duminică. Se privește în oglindă. În oglindă nu e
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
la scurs. După care deschide dulapul. Dulapul e gol. Se privește atent și vede că e deja îmbrăcat într un frumos costum negru. Își dă seama că a dormit îmbrăcat. Și încălțat. Își face patul impecabil și întinde pe deasupra o cuvertură. Iese în vestibul. Se îndreaptă spre ușă. Aude soneria. Îl trece un fior. N-are curaj să se uite pe vizor. Spune, pierdut: — Prea târziu, a expirat timpul. — Sunt eu, Esmé, aude el un glas inconfundabil, care, surpriză, vorbește românește
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
am scuturat puțin și atunci îmi dadusem seama că el nu putea reacționa. Speriată tare, îl trezii pe soțul meu, povestindu-i ce se întâmplă. El îmi zise să îmbrac imediat copilul, se îmbrăcă și el, îl învelirăm într-o cuvertură și ieși cu el în brațe pe ușă. Reușise să-mi zică doar că intenționa să meargă la parcul de mașini al gospodăriei, să roage pe omul care era de serviciu în acea noapte să-i ducă la spital. Încuiasem
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cu stupoare golul din perete unde cândva fusese o oglindă. În cameră era plăcut și liniște, se vedea bine că de mult nu fusese renovat, pereții erau murdari pe la colțuri, tocurile ușor mâncate de carii, perdelele galbene, iar draperiile și cuvertura, cu firele trase. Am deschis geamul și m-a întâmpinat o priveliște minunată: un verde cald al ierbii cufundat în albastrul lacului printre frunze de toate culorile sub cerul senin ca o mătase fină. Nu mă mai săturam privind abisul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cojiți. Urmele lui negre rămaseră în praful de pe linoleum, iar ușa de la intrarea în apartament se închise brusc în curent. Slavko locuia singur. Mai singur decât el nu mai era nimeni. Trecu pe lângă masa cu mileu și se trânti peste cuvertura ce acoperea canapeaua. Arcurile ieșite împingeau însă în sus cuvertura ca niște dealuri. Își scoase puloverul și îl întinse lângă el în canapea ca și cum ar fi fost o ființă. Se cuibări lângă mâneca dreaptă, pe care o așezase în așa
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ușa de la intrarea în apartament se închise brusc în curent. Slavko locuia singur. Mai singur decât el nu mai era nimeni. Trecu pe lângă masa cu mileu și se trânti peste cuvertura ce acoperea canapeaua. Arcurile ieșite împingeau însă în sus cuvertura ca niște dealuri. Își scoase puloverul și îl întinse lângă el în canapea ca și cum ar fi fost o ființă. Se cuibări lângă mâneca dreaptă, pe care o așezase în așa fel încât să-i acopere creștetul. Iar mâneca se mișcă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
era rușine. Am urmărit dezinteresați jocul lui Cristi până când cineva i-a smuls lumânarea din mână și a pus-o în sertar. Câteva minute Cristi a rămas nedumerit, degetele lui grăsuțe și neastâmpărate începură să se joace cu ciucurii de la cuvertură. Împleti mai întâi doi, apoi îl adăugă și pe al treilea, când se întinse spre al patrulea se trezi smucit de umăr. Instantaneu lăsă ciucurii să atârne liber. Se frecă la ochi, își băgă un deget în nas, iar cu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
agricultură și sport. Nu te interesează perioada în care au apărut, căci oricine își poate da seama cât de vechi sunt după colțurile întoarse ale coperților deja îngălbenite. În dreptul măsuței se odihnește o canapea cu brațe imense, acoperită cu o cuvertură verde ai cărei ciucuri plini de praf stau răsfirați pe jos. Ultimul lucru care îți atrage atenția este biroul încărcat de hârtii, iar în mijlocul lui, mașina de scris. O mașină de scris mecanică, cu tastele rotunde și carul mic, probabil
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
vor perinda prin camere, își vor arunca priviri înțepătoare sau drăgăstoase, vor pune la cale aventuri, petreceri, își vor împărtăși păreri sau secrete, vezi mai sus, vor unelti unele împotriva altora, sau pur și simplu vor sta pe canapeaua cu cuvertură verde și vor medita asupra evenimentelor ce vor urma. Te aștepți ca în această seară Vera, la fel de tânără și de frumoasă, să intre în cameră având un aer solemn și fiind pregătită să mărturisească secretul ce o leagă într-un
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
plimbându-se pe stradă, în ploaie, așa cum face acum, așteptându-l pe el, speriată la gândul că ar putea să nu vină. Firește că ea nu știe că o privim de dincoace, liniștiți, întinși pe canapeaua acoperită cu o imensă cuvertură verde. Scena aceasta înfățișează camera cu care deja ne am obișnuit. La masă stă un bărbat între două vârste, dar, în același timp, poate fi un tânăr cu părul lung, sau un bătrânel cu ochelari rotunzi și lentile foarte groase
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
amintiri nu mai erau așa de clare. Dacă nu ar fi avut manuscrisul de la el ar fi zis că nici nu-l vizitase în seara asta. Trânti ușa de la intrare și fugi spre camera în care o aștepta canapeaua cu cuvertură verde. Nu dorea decât să citească manuscrisul. Se opri brusc. Camera era alta acum. Dispăruseră toate obiectele de mobilier, masa, cuierul, canapeaua. În locul lor apăruseră corpuri de bibliotecă încărcate cu manuscrise, iar în mijloc, un birou imens. Vera aprinse lumina
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
în propria-i poveste, condamnată la aceleași sentimente, gesturi, replici; cu alte cuvinte la aceeași viață ce urma să se repete mereu, ori de câte ori cineva avea dispoziția necesară încât să ia cartea din bibliotecă, să se așeze pe canapeaua cu aceeași cuvertură verde și să înceapă să citească povestea Verei. Spațiul unei lumi infinit imaginabile se restrânsese la acest text. Instinctual alergă afară. Însă nu mai exista afară. De jur împrejur era doar un gol negru, imens. Povestea ei începea și se
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
să facă. Nu voia ca Alex să afle taina ei de suflet, să i-o așeze în față precum farfuria cu supă de la prânz. Într-un moment de iluminare, cu o repeziciune incredibilă, ascunse caietul voluminos sub pernă, trase bine cuvertura și sări în picioare în întâmpinarea soțului. - Nu mă așteptam să vii la ora asta! Înseamnă că vom lua masa împreună, pară ea ad-hoc situația în care se putea desluși o oarecare stânjeneală, silindu-se să o acopere cu o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
pe pat, fără cunoștință. Doica mă pansă și mă îngriji. Înainte de a mă culca, m-am examinat în oglindă. Fața mi-era răvășită, flască și cadaverică. Atât de flască, încât nu o recunoșteam. M-am urcat în pat, trăgându-mi cuvertura peste cap. După ce m-am frământat un timp, m-am întors cu fața la perete. Mi-am îndoit picioarele, am închis ochii și am continuat să-mi urmez gândul. Șiruri compunând destinul meu sumbru, trist, teribil și extrem de plăcut - locuri unde viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și neașteptat mă făcu să o lovesc involuntar. Recipientul căzu și se sparse. În sfârșit, mi-am închis ochii strâns. Mi se păru că doica se sculase pentru a veni la mine și că mă privea. Îmi încleștam pumnii sub cuvertură. Dar nu se întâmplă nimic extraordinar. În sfârșit, pe jumătate ațipit, am auzit scârțâitul ușii dinspre stradă, pașii doicii care, târându-și sandalele, se ducea să ia pâine și brânză. Apoi răsună vocea îndepărtată a unui negustor: „Dude negre, bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
fusese o celebritate, deși niciodată nu făcuse nimic. Iar când spun „nimic“, chiar la „nimic“ mă refer. Gustav doar zăcea, umplând spațiul cu el Însuși. În locul lui putea fi un ursuleț de pluș, o arbaletă vizigotă sau o cută a cuverturii, dar, de parcă așa se nimerise, era el. Părea că asta era singura sa rațiune de-a exista: să pună În locul aerului pe care-l substituia ceva aflat Într-o altă stare de agregare, mai densă. Când s-a născut, În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
un tîrziu, doamna Agneta descoperea, totuși, fie că perdeaua fusese zgîriată, fie că vreo cutie cu orez uitată pe masă fusese răsturnată, iar conținutul ei Împrăștiat prin toată bucătăria. Sau găsea cioburile de la o ceașcă spartă ascunse sub dulap. Alteori, cuvertura de pe canapea era trasă pînă În mijlocul dormitorului. Întîmplări simpatice și hazlii... Dar, cînd s-a Întors acasă de la Marea Spirală, nu l-a mai găsit. L-a strigat pe nume, i-a pus aripi de pui, mîncarea lui preferată, În
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
au atins pe lama sabiei de samurai. Mi-am ascuns fața în mâini. Ambulanța sosi. 26 În jurul patului lui Georgie era o atmosferă animată și totodată febrilă. Eram toți acolo, ca o familie reunită la patul unui copil bolnav. Pe cuvertura patului erau împrăștiate ambalaje viu colorate, cutii cu bomboane, animale de jucărie, cărți din colecția „Penguin”, țigări de proveniență exotică iar șirul de vaze cu flori de pe noptieră și pervazul ferestrei dădea cămăruței albe de spital aspectul unei florării. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ceva. Cu degetul Întins, nerăbdător, arătă pălăria. Jos, jos, jos. Apoi m-a rugat să mă duc În pat. Șșșt, Anton. Fii și tu mai cooperant. N-are nici un haz dacă ești mereu așa de serios. Hai, Întinde-te. Netezi cuvertura. Hai să te Învăț ceva despre bărbați și femei și alte lucruri. Neîndemânatic, dar fără să mă Împotrivesc, m-am Întins - parțial pe pat, parțial În poalele Dorei. Mângâindu-mă cu mâinile sale electrice, se deplasă mai Întâi pe piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Șapte Pitici, Tati! Ei, Hannah, Frate-tău, Posomorâlă, Ne-a Onorat Cu Prezența Lui În Seara Asta, Ce Plăcere Să Te Avem Printre Noi, Posomorâlă. „Ai-ho“, oftează mama când mă vede repezindu-mă în dormitor, să-mi înfing colții în cuvertură. „Iar are draci conașu’.“ Către sfârșitul anului întâi, lui Kay nu i-a mai venit la un moment dat ciclul, așa că ne-am apucat, cu o încântare plină de însuflețire - dar, interesant lucru, fără pic de panică - să ne facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
apă caldă sau o ceașcă de ceai și i-ar oferi pentru o durere de cap un Înlocuitor străin al aspirinei, să se Întoarcă la un apartament elegant, cu robinete strălucitoare și apă caldă permanentă și un pat moale, cu cuvertură Înflorată, de mătase - asta ar merita cu adevărat orice efort, orice neplăcere nocturnă. Dar e prea frumos ca să fie adevărat, se gândi ea, și după noaptea asta, când mă va găsi rece și speriată și neobișnuită cu lucrurile, nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fusese mobilat cu canapele decolorate și carpete din blană de oaie, iar dormitorul nostru era atât de romantic, că mă Întrebam dacă vom ieși vreun pic din el. Patul era făcut, așternut cu lenjerie scumpă, peste care era aruncată o cuvertură din blană. Era mai grozav decât Într-o reclamă pentru gama vestimentară Ralph Lauren Ski. Cui Îi mai păsa că de fapt eu habar nu aveam să schiez? Este splendid, Hunter, am spus, În timp ce ne lăsam lucrurile În dormitor. Ajunsesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nu a agățat vreun fir. Își desfăcea asemenea unei femei obscene / Picioarele"... izbucnesc cu violență, în amintirea lui Mihai, versurile lui Baudelaire despre hoitul "pe un prundiș zvîrlit", întregind fiorul de gheață ce l-a cuprins, coapsele femeii, deformate pe cuvertura bej de pe pat, asemănîndu-le cu hălcile de carne, diforme, de pe tejgheaua măcelarului un amestec dezgustător de carne, ciorapi și poale mototolite, ceva diform, de la care ochii lui se întorc spre fereastra clătinată mereu de viscol. "Doamne, ce coșmar!" gîndește, grăbindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rotește încet, să vadă mai bine toată încăperea. Te rog, ia loc! face Mihai un gest spre fotoliul de lîngă masă, un fotoliu foarte comod, făcut în întregime de el, cu schelet metalic, rotativ, căptușit cu burete, acoperit cu o cuvertură asemeni aceleia de pe pat. Oo, dar este de invidiat! izbucnește Maria într-un rîs sincer, domol cînd se așază. Pot să fumez? întreabă, luîndu-și de pe capătul patului poșeta. Mihai coboară de pe etajera fixată în perete, deasupra mesei, o scrumieră, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]