KorAP: Find »[drukola/base=cvartă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 5 >

104 matches

Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153

economie” de mijloace. Măiestria compozițională constă în modalitatea de variație a celor 26 de reeditări ale afirmației tematice, conservată integral în aspectul său ritmico melodic (excepția o constituie transpoziția acesteia la cvarta mărită descendentă în măsurile 31 - 32 și la cvarta perfectă descendentă în măsurile 37 38). Astfel, în contextul unui discurs static, elementul dinamic se va recunoaște în explorarea insistentă a resurselor timbrale, datorată frecventelor schimbări de registru și culori sonore. De asemenea, episodul secund al lucrării operează o transformare

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
un efect contrastant în raport cu ariditatea sonoră a discursului introductiv. Cea de-a doua apariție a motivului tematic dobândește o culoare tensională inedită prin alunecarea cromatică descendentă a sunetului inițial ( devine ), adăugând în expresivitate prin augmentarea implicită a primului interval melodic (cvarta perfectă devine mărită) și transformând, în același timp, scara pentatonică introductivă într-o configurație anhemitonică. Secțiunea secundă a structurii macro-formale se delimitează prin opțiunea pentru elemente de limbaj inedite în raport cu evoluția sonoră anterioară: scriitura în tonuri; desfășurarea cu preponderență în

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
treapta a II-a coborâtă () a tonalității de bază, amplificând tensiunea prin nerezolvarea acestuia și abandonarea sa într-o senzație de suspendare. Ulterior, acestuia i se va juxtapune intervalul de cvintă mărită (fa#), pentru a-și afla apoi detensionarea la cvarta perfectă descendentă (do#). Dar, deși acest ultim sunet reprezintă terța acordului de la major, aportul pedalei de rezonanță îl va mixa într-un efect comun cu acordul de anterior, rezultând astfel o armonie de cluster ca metaforă a momentului de relaxare

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
acordului de la major, aportul pedalei de rezonanță îl va mixa într-un efect comun cu acordul de anterior, rezultând astfel o armonie de cluster ca metaforă a momentului de relaxare sau de fuziune a simțurilor. De altfel, frecventa reiterare a cvartei perfecte descendente, pe parcursul întregului preludiu, conduce la investirea acesteia cu semnificații profunde la nivelul viziunii conceptuale. Cel de-al doilea material tematic al preludiului poartă aluzia „valsului melancolic” al lui Baudelaire datorită animării tempo-ului, precum și cantabilității vocii superioare asupra

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
într-un plan inferior al ierarhiei pregnanței tematice. Transpunerea motivului principal la tonul de stabilește o legătură vitală cu viziunea conceptuală, imprimând discursului senzația căderii, acel permanent sens al prăbușirii. Această sugestie o regăsim în efectul sonor rezultat din plasarea cvartei mărite () în registrul grav al discursului, încetinirea mișcării de avansare (Plus lent), precum și oprirea pe coroana sunetului final al motivului, aspecte de limbaj care induc o profundă concentrare a simțurilor auditorului. Dezvoltarea va constitui o prelungă dezbatere a celor două

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
culoare modală înrudită cu sonoritățile de început. Acest modalism îl recunoaștem în linia melodică a planului superior ce oscilează inițial într-un spațiu pentatonic (măsurile 14 15), pentru ca ulterior să avanseze în mod preponderent prin tonuri cu evitarea ostentativă a cvartei (sunetul mi apare atins în mod pasager). O trăsătură esențială ce potențează în mod semnificativ aspectul vocal-melodic al temei o reprezintă fraza de largă respirație a acesteia (7 măsuri), semnalând astfel un caz inedit al limbajului debussyist, axat prin excelență

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
în stilul medieval al organum-ului (sec. XII). Acesta din urmă reprezintă o practică medievală consacrată a polifoniei occidentale, în care melodiei gregoriene i se atașează o altă voce, cu un traseu melodic identic, ce evoluează paralel la interval de cvartă, cvintă sau octavă. Printr-un pentatonism specific limbajului debussyist, tema apei aduce în debutul preludiului înlănțuirea prelungită a unei parafonii de acorduri de cvinto-cvartă, sugerând cu plasticitate profunzimile adâncurilor. Devenind entități de sine stătătoare prin eliberarea de orice funcție tonală

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
devine un simbol al ezitării și nehotărârii. Țesătura sonoră a măsurilor 7 - 8 este un exemplu elocvent al concepției de scriitură simetrică specifică limbajului debussyst, care se evidențiază, de această dată, în multiple aspecte ale discursului: paralelismul acordurilor minore cu cvartă perfectă adăugată (cu unica excepție a acordului de re# micșorat); evoluția paralelă a acordurilor celor două planuri superioare; secvențarea descendentă prin același interval de cvartă perfectă (unitate intervalică decupată din linia melodică a temei - măsura 3); sensul evoluției, precum și linia

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
care se evidențiază, de această dată, în multiple aspecte ale discursului: paralelismul acordurilor minore cu cvartă perfectă adăugată (cu unica excepție a acordului de re# micșorat); evoluția paralelă a acordurilor celor două planuri superioare; secvențarea descendentă prin același interval de cvartă perfectă (unitate intervalică decupată din linia melodică a temei - măsura 3); sensul evoluției, precum și linia sinuoasă a secvențării constituie metafora sonoră a fluctuațiilor și mișcărilor circulare ale frunzelor în cădere; pedala armonică a sunetului la; menținerea aceluiași nivel de dinamică

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
Cel de-al patrulea plan al discursului afirmă doar intervenții izolate pe parcursul avansării. Complexitatea agregatelor sonore se amplifică prin suprapunerea unei scări hexatonice anhemitonice (linia melodică ascendentă a planului superior) cu structura cromatică a ostinato-ului motivic. Disonanțele intervalelor de cvartă mărită sau sextă mărită ale acordurilor (planul superior) sunt subliniate expresiv de crescendouri repetate, ce determină fluctuații sonore subtile, integrate unei dinamici generale reduse (p). Construcția ritmică valorifică ritmul punctat al ideii tematice generatoare (măsura 2 - vezi Exemplul 155), ce

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
sonoritate amplificată (un peu en dehors - puțin în afară), motivul tematic al secțiunii centrale se afirmă în planul median al discursului. Mersul treptat al acestuia confirmă preferința lui Debussy pentru intervalele mici (cel mai mare interval constitutiv al acestuia este cvarta perfectă). Linia melodică a acestor noi idei tematice prezintă același aspect sinuos (simbol al plutirii), amplificat de caracterul variat al ritmurilor evoluției. Astfel, la acest nivel al limbajului sonor, se disting multiple elemente comune (formula ritmică punctată, inversarea formulei de

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
Aceasta eclipsează prezența constantă a motivului ostinato, care se retrage discret în spațiul unui plan secundar (pp), după o apariție introductivă plină de impetuozitate. Ideea tematică evoluează în exclusivitate în configurația unei scări arabe (), ce se suprapune pedalei armonice de cvartă mărită a planului median, precum și ostinatoului repetat cu insistență în registrul grav. Această structură armonică inedită învăluie imaginea evocată într-o lumină difuză, care amplifică senzația de mister. Alternanța intervalelor de 2m și 2+ prin care avansează melismele liniei melodice

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
mod adițional de profilul amplificat al acesteia. Astfel, melismele vocale vor fi dublate la interval de 3m (în mod frecvent), 3M și 4p, desfășurându-și arabescurile cu o dezinvoltură care ignoră aspectul imobil al pedalelor inferioare (reeditarea pedalei armonice a cvartei mărite, precum și reapariția ritmului de habanera centrat pe tonalitatea de ). În plan interpretativ, această dublare a melodiei solicită o redare diferențiată din punct de vedere timbral, în scopul evidențierii liniei inferioare, purtătoare a profilului original. Reapariția motivului tematic în registrul

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
Utilizarea acestei configurații armonice conduce la conflicte disonante acute: între cvinta perfectă și mărită a acordului de ( și ) de pe timpul I al măsurii inițiale, precum și a acordului de ( și ) de pe timpul al III-lea al acesteia; între cvinta perfectă și cvarta mărită a acordului de (cu ortografiere enarmonică) de pe timpul al II-lea al primei măsuri; la nivelul fundamentalei acordurilor de și de pe timpul al II-lea și, respectiv, al III-lea din măsura secundă, prin cromatizarea ascendentă a tonului principal

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
cadru tonal de do major afirmat de noua armură. Linia melodică ce evoluează prin repetiția frecventă a unei celule de dimensiuni reduse reprezintă o reminiscență a motivului afirmat în măsurile 11-14, într-o versiune metamorfozată prin diminuarea intervalului constitutiv de cvartă (4 -). Secțiunea introductivă revine într-o ipostază amplificată, prelungind starea de frenezie și statornicind în memoria auditorului atmosfera unei bucurii de viață, arareori întâlnită în tablourile sumbre întruchipate cel mai adesea de muzica debussystă. Imaginea personajului feeric se risipește printr-

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
disonanță a secundelor proiectată în vârful acestora, amplifică aspectul enigmatic al imaginii sonore evocate. Această impresie devine unanim resimțită o dată cu apariția ulterioară a unei linii melodice predominant cromatice (desfășurată în sens descendent), precum și prin aportul sonorității disonante a intervalului de cvartă mărită plasat în debutul celui de-al treilea motiv, realimentând în mod evident stridența sonoră. Astfel, asistăm la un ritual magic șoptit de rezonanțele misterioase ale vibrațiilor celeste ce alunecă pe razele luminii selenare, aurind conturul formelor în tainica feerie

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
va deveni o prezență constantă până la finalul preludiului, fapt ce determină investirea sa cu o funcție evocatoare la nivelul viziunii conceptuale. Iar, evoluția planurilor inferioare ce se suprapun acestei pedalei sonore oferă surpriza unei noi parafonii care alătură intervale de cvartă și cvintă perfecte într-un mod frigian, ce își află rezolvarea pe acordul final de fa# major. Transparența țesăturii finale se topește apoi în liniștea contemplării, aflându-și sensul emoției în puritatea tăcerii. Întoarcerea către Sine, tăinuită sub umbra misterului

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
Într-un tempo Scherzando (având recomandarea limitelor metronomice de ), descrierea mediului acvatic supus evocării, precum și sugestia caracterului instabil al acestuia, își află proiecția sonoră în opțiuni de limbaj ce confirmă adecvarea cu viziunea conceptuală determinantă (introducerea acordurilor de septimă, asocierea cvartei mărite și perfecte în suprapunere sau succesiune, ritmul sincopat, precum și alternanța structurilor metrice de 6/8 și 9/8). De asemenea, abundența intervalului de secundă, prezent în cadrul acordurilor de tip cluster (măsurile 1 3 și 5), precum și ca interval rezultat

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
5, căreia i se juxtapune mersul descendent al unor motive melodice în zig-zag, îmbogățite de multiple iluminări politonale, ca sugestie sonoră a lumii acvatice supuse permanentei metamorfoze dictate de circuitul natural. În același plan noțional, asocierea acordurilor cluster cu rezonanța cvartei mărite produce o sonoritate neutră, privată de contururi distincte, menită a întruchipa printr-o plăsmuire sonoră inspirată personajul lipsit de suflet al Ondinei. Modalitatea de utilizare a pedalei de rezonanță, asociată valorilor de durată ale pedalelor sonore (do# și la

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
ipostaza enarmonică a intervalului de terță mică), generează vizualizarea acelor mișcări capricioase și unduitoare ale nimfei ce taie crestele valurilor. Iar surpriza unei dispariții spectaculoase a Ondinei care se retrage pe un arpegiu de re major cu nonă mare și cvartă mărită aduce în premieră spațiul tonal anunțat inițial de armură într-o intervenție dilatată, operată prin schimbarea agogică (Rubato). Servind aceleiași concepții de flexibilitate agogică, trăsătură definitorie la nivelul construcției de ansamblu a preludiului (12 indicații agogice în decursul a

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
unitar și coerent. Într-un cadru tonal inedit evoluției anterioare (si major, în care centrul tonal apare evitat cu insistență, marcând o singură prezență în contextul măsurii 52), „ascultăm” vocea valurilor sugerată prin intermediul aceleiași concepții de asociere a rezonanțelor de cvartă mărită și perfectă, prezente în ipostaza unui trison desfășurat sub formă de ostinato armonic. Imaginea acelui balans al talazurilor sau acea nestatornicie legănată a apelor apar ilustrate deopotrivă prin combinația cvartelor cu o nouă asociere de cvinte (micșorate și perfecte

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
sugerată prin intermediul aceleiași concepții de asociere a rezonanțelor de cvartă mărită și perfectă, prezente în ipostaza unui trison desfășurat sub formă de ostinato armonic. Imaginea acelui balans al talazurilor sau acea nestatornicie legănată a apelor apar ilustrate deopotrivă prin combinația cvartelor cu o nouă asociere de cvinte (micșorate și perfecte), ce se întrepătrund ulterior printr-o suprapunere de ritmuri (ternar și binar), dar și prin apelul la aceeași instabilitate metrică ce alternează structurile de 6/8 și 9/8. Murmurând (pp

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
iluminată de ecleraje armonice schimbătoare: sol minor cu treapta a VI-a urcată cu treapta a VI-a și cu septimă mică (măsura 13), efectul pedalei de rezonanță menținându-le în mod corespunzător cu valorile de durată ale acordurilor. Alternanța cvartelor mărite și perfecte inserată în apogiaturile de început ce implică deopotrivă jocul dinamic al juxtapunerii diferitelor registre anunță apariția secțiunii mediane (Animez un peu). Discursul acesteia imprimă o ușoară activare avansării sonore, ce pare să corespundă proiecției pentru o clipă

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
intensificare a planului dinamic ( ff ). Acesta va fi unicul motiv al preludiului, repetat până la sațietate în mijlocul exploziei de lumină și culoare ce animă mulțimea, conturând tabloul unei frenetice bucurii populare. Cea de-a doua ipostază a temei reprezintă transpoziția la cvartă perfectă ascendentă a versiunii inițiale, producând transformări esențiale la nivelul calității intervalelor constitutive. Astfel, schema inițială: 6M↑ - 2M↓ - 3m↑ - 2M↓ - 5p↓ devine 6m↑ - 2M↓ - 3M↑ - 2M↓ - 5-↓. Proiecția acesteia în registrul acut evoluează, în exclusivitate, în spațiul restrâns al scării

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
aceluiași material tematic, transpus la un ton descendent față de versiunea originară și prezentat într-o suprapunere bitonală cu liniile în arabesc desfășurate în major (această ipostază recurge deopotrivă la diminuarea intervalului introductiv, „semnalul” inițial de cvintă perfectă transformându-se în cvartă perfectă). Dubla apogiatură ce anticipează tonul de va evolua spre formula de triolet , ritmului ternar atribuindu-i-se ulterior un rol structural definitoriu în episodul Scherzando (măsurile 47 - 54). Acesta din urmă se va construi prin secvențarea insistentă a ultimelor

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]