KorAP: Find »[drukola/base=cyberspațiu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 ...9 >

218 matches

Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532

eul real devine descentrat, iar identitățile confuze, prin simplul fapt că utilizăm comunicarea mediată computerizat pentru a descrie și exprima diferite personaje sau personalități. Totuși, membrii comunității sunt conștienți de virtualitatea identităților celorlalți și relaționează în baza similarităților descoperite în cyberspațiu, indiferent dacă acestea au sau nu corespondent în spațiul real. Unul dintre principiile care stau la baza relațiilor din cadrul comunităților de acest tip este acela că modalitatea în care aleg membrii comunității să se prezinte pe ei înșiși reprezintă, în

by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
faptul că întreaga experiență a participanților la comunitățile virtuale este trăită la aceeași intensitate cu experiențele similare din viața reală și că identitatea virtuală este asimilată și integrată în identitatea globală a individului la un stadiu superior celui de potențialitate. Cyberspațiul oferă multiple spații sociale în care identitatea individuală poate fi modelată, reinventată și renegociată, și aceasta, alături de dorința de a experimenta forme noi de viață socială, reprezintă una dintre principalele motivații ale participării la comunitățile virtuale (Williams, 2006). Viața cotidiană

by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
motivații ale participării la comunitățile virtuale (Williams, 2006). Viața cotidiană poate fi simplă, neinteresantă sau nesatisfăcătoare, iar relațiile sociale din spațiul real pot exercita nenumărate constrângeri asupra rolurilor sociale pe care putem sau suntem nevoiți să le jucăm. Navigarea în cyberspațiu oferă o infinitate de ocazii pentru a crea o identitate diferită, compensatorie. Acestea variază de la participarea activă la un grup de suport până la jocul online sau la crearea unei lumi și popularea acesteia într-un spațiu virtual 3D. Posibilitatea de

by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
ale identității de grup (Ren, Kraut, & Kiesler, 2007). I.8. Etica și mecanismele reglatorii ale comunităților virtuale Participarea la comunitățile virtuale comportă o serie de probleme de natură etică, legate de sistemul de reguli și sancțiuni care reglementează interacțiunile în cyberspațiu. Codul de conduită care se naște în mod natural într-o comunitate virtuală are la bază ceea ce Fernback și Thompson (1995) sau Krol (1992) numesc "netichetă" (netiquette) codul etic al cyberspațiului, care include bunele maniere online și utilizarea corectă a

by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
sistemul de reguli și sancțiuni care reglementează interacțiunile în cyberspațiu. Codul de conduită care se naște în mod natural într-o comunitate virtuală are la bază ceea ce Fernback și Thompson (1995) sau Krol (1992) numesc "netichetă" (netiquette) codul etic al cyberspațiului, care include bunele maniere online și utilizarea corectă a cyber-jargonului. Cele două principii etice care fundamentează comunicarea și interacțiunile din spațiul virtual sunt, în opinia lui Krol (1992, p. 35): a. Individualismul este valorizat și protejat; b. Rețeaua este bună

by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
acționează împotriva scopului comunității, acesta este pedepsit prin excluderea din grup (numele, ID-ul sau profilul persoanei este șters și accesul la comunitate este restricționat pentru terminalul respectiv). În consecință, după cum observă Fernback și Thompson (1995), construcția granițelor comunității în cyberspațiu nu este complet arbitrară, iar comunitățile mediate computerizat ar putea să nu fie atât de egalitariste pe cât s-a crezut inițial. O categorie de membri experimentați poate alege, la un moment dat, să elimine abuziv o altă categorie de participanți

by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
fac parte. Odată cu expansiunea spațiului virtual, la polul opus comportamentului etic, comportamentele deviante au căpătat noi forme de manifestare și medii de propagare, dând naștere problemei dificil de delimitat a cyber-crimelor. Acestea se deosebesc de faptele ilegale care există în afara cyberspațiului și care folosesc Internetul ca mediu de comunicare sau ca sursă de informații. Cyber-crimele sunt produsul oportunităților create de Internet și pot fi realizate doar în interiorul cyberspațiului (Wall & Williams, 2007). Din această categorie fac parte: * transmiterea de mesaje spam ca

by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
de delimitat a cyber-crimelor. Acestea se deosebesc de faptele ilegale care există în afara cyberspațiului și care folosesc Internetul ca mediu de comunicare sau ca sursă de informații. Cyber-crimele sunt produsul oportunităților create de Internet și pot fi realizate doar în interiorul cyberspațiului (Wall & Williams, 2007). Din această categorie fac parte: * transmiterea de mesaje spam ca mijloc de comunicare cu victime potențiale pentru alte infracțiuni (sustragerea de bani din conturile bancare, însușirea ilicită de bunuri sau servicii); * atacurile asupra rețelelor informatice (hacking, spargerea

by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
securizarea spațiului virtual și reafirmă locul pe care îl ocupă comunitățile virtuale în existența reală a societăților naționale și a societății la nivel global. I.9. Impactul comunităților virtuale asupra vieții reale Încă de la primele forme de organizare socială în cyberspațiu, comunitățile virtuale au stârnit reacții puternice, atât de apreciere a oportunităților nelimitate pe care le oferă, cât și de scepticism sau îngrijorare cu privire la impactul negativ asupra diferitelor dimensiuni ale vieții din timp și spațiu real. Ca piesă nouă într-un

by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
la cybernetizarea mediului fizic și social? Cum transformă comunitățile virtuale culturile umane? La acestea se adaugă o serie de întrebări formulate de Durgin și Sherif în introducerea unui studiu realizat în 2003: Avem sarcina de a contracara seducția globalizantă a cyberspațiului? Implicarea noastră în comunitățile virtuale transformă în mod negativ felul în care interacționăm cu ceilalți? Este posibil ca atunci când trecem de la tehnologii vechi la altele noi să creștem într-un mod distructiv imersivitatea și interactivitatea cu acestea? Este comunicarea mediată

by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
mult timp online, angajați în activități sociale comune, granițele dintre spațiul virtual și cel fizic, real devin mai permeabile (Turkle & Salamensky, 2001), permițând comunităților virtuale să pătrundă în existența fizică a individului și celor fizice (geografice) să se extindă în cyberspațiu. În consecință, comunitățile virtuale se pot încadra în existența umană ca noi forme de comunicare, relaționare și organizare socială fără a elimina formele tradiționale. Problema implicațiilor pe care le au comunitățile virtuale asupra comunicării și sociabilității umane nu poate fi

by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
statice ale imaginației, ci și părți active ale personalității. Pe măsură ce creăm identități alternative și le activăm în spațiul virtual, ele sunt înglobate în identitatea noastră. Parafrazându-l pe Rheingold, comunitățile virtuale la care participăm ne colonizează și suntem asimilați de cyberspațiu. Calhoun (1991) se dovedește un adept al distopiei atunci când afirmă că rețelele virtuale sunt impersonale și conduc la crearea de personalități diferite ale aceleiași persoane, ceea ce poate crea fricțiuni între comunitățile online și offline și între contactele personale. În acest

by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
dezvoltării spațiului virtual în toate formele sale cunoscute până acum. De la primele încercări de utilizare a Internetului în scopuri religioase la începutul anilor '80, spațiul virtual a cunoscut o dezvoltare explozivă, trecând de la "o frontieră deschisă la un oraș aglomerat. Cyberspațiul a devenit o metropolă superpopulată și îndelung călătorită, umplută cu fiecare biserică oficială imaginabilă, slujbe religioase live și predici nesfârșite" (Helland, 2007). Oportunitățile oferite de Internet pentru viața religioasă și/sau spirituală a utilizatorului promit a fi inepuizabile. Totuși, o

by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
spațiu destinat comunicării, informării, promovării diferitelor credințe, închinării și săvârșirii ritualurilor religioase. Utilizarea metaforei spațiului pentru a desemna Internetul deschide oportunitatea conceptualizării acestuia ca "spațiu sacru". Implicațiile acestei conceptualizări se referă la posibilitatea de replicare a vieții comunitare religioase în cyberspațiu prin exercitarea practicilor specifice, a ritualurilor și a activităților spirituale individuale sau de grup. Bittarello (2009) realizează o trecere în revistă a metaforelor utilizate pentru a descrie și conceptualiza Internetul ca spațiu, observând că acesta a fost adesea descris ca

by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
evident caracterul non-fizic și, în consecință, potențial spiritual al Internetului. Această descriere este (cel puțin parțial) similară cu aceea a Raiului (sau a cerului), prezentă sub diferite forme în multe dintre religiile lumii, în special în cele creștine. În consecință, cyberspațiul poate fi privit ca "o reîmpachetare a vechii idei a Raiului, dar într-un format secular, sancționat tehnologic" (Wertheim, 2000, p. 21). Ca spațiu sacru, Internetul reprezintă singura locație cu adevărat nouă a identității religioase. "Granițele încetează să mai fie

by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
în spațiul virtual, cele care alimentează și susțin experiențe religioase de durată. Ideea Internetului ca spațiu sacru este opusă aceleia de unealtă de comunicare. Cea din urmă reprezentare anulează caracterul inovator și revoluționar al religiei online, încadrând manifestările religioase din cyberspațiu în categoria mass-mediei. După Dawson și Cowan (2004), există, totuși, o serie de diferențe între cele două medii (Internetul și televiziunea) care afectează decisiv natura relației pe care o stabilește fenomenul religios cu acestea: * Internetul este interactiv și nu doar

by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
fenomenul: Internetul și domeniul religios. 1. Paradoxul accesului la comunitate Internetul aplatizează ierarhiile, creând un spațiu social în care oamenii pot face schimb de idei și își pot exprima opiniile indiferent de rang și status social. Inițial, aceasta a dăruit cyberspațiului iluzia unei incredibile libertăți. Posibilitatea de exprimare liberă a ideilor diferite a constituit una dintre principalele atracții ale comunităților virtuale. Totuși, calitățile Internetului care au permis mai multor voci decât oricând să vorbească în spațiul public au deschis atât spațiul

by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
permis mai multor voci decât oricând să vorbească în spațiul public au deschis atât spațiul public, cât și pe cel privat persoanelor deviante și preocupărilor acestora (pornografie, pedofilie, terorism), inclusiv în domeniul religios. După cum sugerează Brasher (2004), terenul electronic al cyberspațiului a devenit rapid populat de cei care scriu mai repede și mai provocator în limbile dominante, în defavoarea celor care gândesc cel mai profund sau posedă experiența cea mai bogată. S-a creat astfel o elită care posedă abilitățile, dar și

by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
organizările religioase în furnizori de servicii spirituale. 4. Paradoxul varietății Una dintre cele mai apreciate trăsături ale spațiului virtual este aceea a posibilității de exprimare a unei pluralități de perspective. Coexistența facilă a atâtor opinii diferite și deschis eterodoxe în cyberspațiu expune navigatorul web la un mediu doctrinal mult mai fluid, care are potențialul de a încuraja religiile individuale și experimentarea spirituală" (Dawson & Cowan, 2004). Totuși, analiza unui număr suficient de mare de comunități virtuale religioase induce inevitabil senzația de déjà-vu

by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
diferențiat atât ca metode și tehnici, cât și ca fundamentare teoretică. Analizând cercetările din domeniul religiei în spațiul virtual, Hojsgaard și Warburg (2005) au identificat trei valuri apărute consecutiv: * Primul val de cercetări s-a axat pe elementele inedite ale cyberspațiului ce creează premisele unei dezvoltări extraordinare a religiei în spațiul virtual. Problema centrală era aceea a felului în care Internetul transformă religia și toate manifestările culturale în general. * Un al doilea val al cercetărilor, mai reflexiv și mai realist, a

by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
apud Larsen, 2001) considera că, în cele din urmă, Internetul va schimba în mod fundamental natura închinării în rândul creștinilor. El anticipa faptul că, într-o decadă, milioane de indivizi care nu aparțin vreunei comunități religioase vor practica închinarea în cyberspațiu și că o mare proporție de membri ai comunităților virtuale religioase vor fi persoane care și-au abandonat bisericile reale pentru a se alătura celor virtuale. Asemenea anticipații au întărit temerile unor membri ai comunităților religioase cu privire la impactul negativ pe

by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
apreciază comunitățile virtuale ca fiind mai puțin satisfăcătoare decât cele locale și sunt conștienți de limitele pe care le presupune participarea la activitatea unor comunități online. "Cei mai mulți participanți realizează faptul că cei săraci și cei flămânzi nu se găsesc în cyberspațiu, în special nu în cadrul unor comunități presetate, imateriale. Cei mai mulți sunt conștienți de pericolul utilizării Internetului ca o modalitate de evadare din calea nevoilor oamenilor adevărați și de faptul că membrii comunităților religioase au mai multe să își spună decât ceea ce

by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
incertitudinea ridicată asupra validității și fidelității răspunsurilor. Fiecare dintre aceste dificultăți este rezultatul uneia sau mai multor caracteristici ale comunităților virtuale și constituie o problemă specifică. a. Dificultatea utilizării unor instrumente de dimensiuni mari. Având în vedere explozia informațională specifică cyberspațiului, dar și lipsa unei comunicări nemediate între cercetător și subiecți, atenția acestora din urmă poate fi cu greu susținută pentru a putea fi utilizate instrumente care să surprindă cât mai multe aspecte semnificative și să ofere o imagine de ansamblu

by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
produse individuale și de grup care nu se rezumă la comunicarea prin intermediul limbajului scris. Emoticon-urile, pattern-urile de accesare a comunității, profilurile personale, elementele de design sunt doar câteva exemple. În plus, odată cu noua generație de comunități virtuale găzduite în cyberspații tridimensionale, sunt posibile simulări foarte realiste ale cercetării de teren. Pentru a realiza un studiu al spațiului virtual Second Life, Boellstorff (apud Schackman, 2009) a creat un avatar, Tom Bukowski, căruia i-a construit o casă și un birou virtual

by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
din cele patru etape, autorii au obținut o descriere a culturii, normelor și proceselor dinamice definitorii pentru comunitatea Kneeboard. IV.4. Deontologia cercetării comunităților virtuale Problemele de etică și deontologie legate de studiul comunităților virtuale nu sunt simple transpuneri în cyberspațiu a normelor din spațiul real. Unele cerințe deontologice sunt mai facil de îndeplinit, în timp ce altele provoacă înțelesurile eticii în situații noi, a căror abordare necesită precauție și onestitate intelectuală. În acest context, spațiul virtual poate fi privit ca o lume

by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]