463 matches
-
care legau Ulpia Traiana Sarmizegetusa și Micia de Apulum și asigura paza teritoriului, în general. În castru au fost cantonate și detașamente ale Legiunii a XIII-a Gemina. În vecinătatea castrului se afla așezarea civilă și necropola romană. În punctul „Dâmbul Romanilor” a fost identificat și cercetat complexul termal din perioada romană. Mamelonul de travertin și tuf calcaros pe care au fost identificate termae-le are o formă circulară cu diametrul de 90-95 m. În perioada romană complexul a funcționat în două
Idee de vacanță: Germisara, băile romane din Apuseni by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/75987_a_77312]
-
Dogaru. Traducerea: Irina Velcescu. Pe un vînt cumplit, încercam să înaintez în zona Batiștei spre sala ARCUB. Acolo, și cînd e vară, curenții sînt puternici și îți iau mințile pe sus. Deși atentă la drum, nămeți, gheață, suind și coborînd dîmburi cu zăpadă, mă gîndeam cine va veni la teatru. Cine iese pe așa o vreme, chiar dacă este sfîrșit de săptămînă. Și nici vremurile nu sînt îmbietoare. Cocoțată, suspendată între realitate și vîntul din mine, am mers ca un robot ce
Un puzzle by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4902_a_6227]
-
dat de coloniștii germani (Klausenburg); Constanța - de la orașul Constanța (care a fost denumit Constantiana de împăratul bizantin Constantin cel Mare); Covasna - din cuvântul slavon “cvaz” (acrișor, referitor la gustul apelor minerale din zonă); Dâmbovița - posibil după râul Dâmbovița (de la cuvântul dâmb); Dolj - de la cuvântul slav “dolu” (vale); Galați - fie de la tribul celtic al galilor, care locuiau prin aceasă zonă în antichitate, fie de la regiunea Galiția; Giurgiu - de la orașul Giurgiu, fondat de genovezi în secolul XIV pentru a controla traficul pe Dunăre
De unde vine numele județului în care locuiești by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/46115_a_47440]
-
toridă, Maia, / Topit în vers pervers e orice cînt naiv. E mai...A!// Ce pîine rotundă, pufoasă și rumenă-i iubirea, unică Maia,/ Să nu înnebunești cînd știi că-i frămîntată din trupul tău - Maia?!// Te urca pe Himalaya, din dîmbul meu, Copou,/ Ce vîrf inaccesibil, Maia, sacerdotalul tău popou!” (7 distihuri cu iz etern despre Maia Morgenstern). „Bruma/ Se afișa cu Montezuma// Curierul/ Se afișa cu Julien Ospitalierul// Amarul/ Se afișa cu Samovarul// Dar tu,/ Vai/ Cu cine prin Copou
Un parodist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3457_a_4782]
-
prin care nu se încâlcise nici un fir de păr alb, cu ochii verzi, aprigi, cu câteva pișcături de vărsat în plinul obrazului; era chipeș și călărea voinicește pe roibul încomat. Fusese de dimineață la niște fânețe îndepărtate, pe costișa de la Dâmburile ce-i veneau peste mână, trecuse și pe la livezile de pruni, vreo cinci pogoane, de unde scotea o țuică cunoscută prin partea locului. înstărit, popa! Avea și vreo sută de pogoane de arătură în marginea satului, grădini de pomi, fânețe, zăvoi
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
Emil Brumaru Cum se aude pe ciment o bilă, Rostogolindu-se,-mi țopăie clipa Pe creierii boțiți. N-ai tiv de milă. Rîzi că-s pocnit în creștet cu aripa Gînsacilor. îți folosește trupul, Atîtea-ntortocheri și dîmburi calde, Dacă-l topești, departe,-n ceaiuri fade, Sorbite-n buze blegi, guri fără scrupul, De niște popîndăi, de niște broaște! Ce freacă lacuri limpezi în gargara Lor putredă? Te-afunzi încet în mlaște Găinățate. Fluturii duc seara Să-ți
Scrisoare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15936_a_17261]
-
de vîrsta a treisprezecea... Să... lupt!! ( Repet de atîtea ori cuvîntul "lupt" că-mi vine să-l mănînc, e bun, e hrănitor, e rotund, l-aș desface-n felii de portocală sau... nu!... e mai gustos întreg, cu coajă-n dîmburi minuscule peste carnea sacră... și chiar îl înghit!) Și-acum? Iarăși mi-e foame, iarăși mi-e sete, iarăși mi s-au împotmolit ochelarii într-o unsoare geloasă... De unde-i grăsimea ce-mi unge întruna lentilele neschimbate de la moartea lui
Clapele literelor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16734_a_18059]
-
de îngropăciune a mii de ostași români aruncați de-a valma în 1941, în timpul războiului de apărare al Basarabiei. Aici am cules oase de pe câmp cum culegi ciupercile, gropile fiind făcute în grabă, la suprafață, iar cimitirul ridicat pe un dâmb, a făcut că ploile să spele în timp pământul și oasele să rasară ici-colo, precum ghioceii. Cu o pungă de oase, culeasa practic din gură câinilor (la acel timp cimitirul era loc de adăpostire și pășune pentru două turme de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
impresie. Curtea e așezată deasupra satului în mijlocul unui parc destul de mare. Lângă drum e grădina cea aleasă cu flori, crochet, pomi roditori, mai la deal sunt curțile, apoi vine o grădină cu arbori imenși și cu chioșc în vârful unui dâmb, acoperit de o strașnică desime de brazi tineri, care te îmbată cu mirozna lor - aici va fi locul meu favorabil de lectură - și cu o căprioară mult drăgălașă care m-a întâmpinat azi dimineață cu niște ochi așa de mirați
G.T. Kirileanu și cercetarea literară by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3741_a_5066]
-
de 15 kilometri la ora. Chiar dacă gropile au fost peticite în repetate rânduri, acest lucru nu a dus la ameliorare a situației, din cauza că plombele nu sunt la nivel cu restul șoselei. „Acolo unde înainte era groapă, acum este un dâmb și tot îți strici mașină”, a explicat Doru N., taximetrist. Din cauza înghețului din timpul iernii, gropile de anul trecut s-au transformat în adevărate cratere, îndeosebi pe Străpungere Silvestru, de la Gară până sub pasarelă Alexandru. Lucrările de decapare a gropilor
Avem strazi faine, bine alese pentru ARO, Dacia 1300 si asa mai departe [Corola-blog/BlogPost/95501_a_96793]
-
din păr de porumb învârtit în pănuși, hiiii, caii popii-n păpușoi!, când tot așa făcea hiii, cum a tras acum aerul printre dinți. Stolnicul mergea mic și subțire și drept ca un sfredel și țanțoș în șaua calului, spre Dâmbul Melcilor, dincolo de care se întindea satul. Moșia ar fi fost o câmpie întinsă, dacă fantezia naturii n-ar fi așezat gruiețe pe ea, botezate de oameni în fel și chip, Dâmbul Merelor, Colnicul Vătafului (numit așa pentru că de aici îi
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
ca un sfredel și țanțoș în șaua calului, spre Dâmbul Melcilor, dincolo de care se întindea satul. Moșia ar fi fost o câmpie întinsă, dacă fantezia naturii n-ar fi așezat gruiețe pe ea, botezate de oameni în fel și chip, Dâmbul Merelor, Colnicul Vătafului (numit așa pentru că de aici îi urmărea vătaful toamna la seceriș, cu pălăria dată spre ceafă și ștergându-și mereu asudul frunții cu un ștergar), Gorganul Găinii (nimeni nu mai știa de ce se numește așa), Măgura Dulce
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
sacră, pentru un șotron cosmic. Nu-și cunoștea vârsta Ștefan, dar doica ținuse oarece socoteală și îi spusese că are cam șaptesprezece ani. Privi iar călăreții. Stolnicul și flăcăii înaintau pe drumul plin de glod și se pierdură încetul în spatele Dâmbului Melcilor. Când trecură de gruieț, stolnicul Constandin văzu înainte satul, unul din satele moșiei sale, cel mai apropiat de mlaștina pe care odată vroise s-o asaneze și unde acum, când văzduhul se limpezise după ploaie cu o nefirească tihnire
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
câțiva oameni propteau cu pari pereții de chirpici ai unei case spartă la temelie și agățaseră în meri și pruni veșminte și velințe la uscat... Ștefan privise o vreme după tătâne-său, până ce dispăru cu pâlcul de flăcăi în dosul Dâmbului Melcilor și privind spre urzici, îi veni gândul să bage mâna între ele, spre a vedea ce simte pielea urzicată și cum se bășică și cum îl ustură și cum va fi când o să dea cu apă rece peste spuza
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
Se-aleargă razele pe jos; În umbra teiului stufos Pășește-un țap cu ochi de drac, În frac și în bocanci de lac. Privește lumea ca un zeu, Cu șarm de țap și cu tupeu, Apoi se-oprește pe un dâmb Și unui gând zâmbește strâmb. Răsună în salcâm: Boc! Boc! El are barbă dar și cioc, Își umflă mușchii de pe piept Să pară caprelor deștept. Se uită-n juru-i pe furiș Și rupe-o floare de măcriș Și-o ia
ŢAPUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385264_a_386593]
-
rând , Și cu dragoste de mamă îi tot numără în gând . Unu ,doi ,trei ,patru ,hai vă rog ,lăsați cântatul , Nu mai legănați din cap că mă-ncurc la numărat ! Nu cumva să călcați strâmb că vă-mpiedicați d’un dâmb , Sunteți mici și vă iubim dar... iute că ne grăbim ! Cinci ...șase... ,să ajungem mai degrabă , Șapte... ,opt... ,unde... e apa mai caldă . Nouă...hei dar stai așa, parc-am numărat în plus , Nu cumva ieri după baltă am luat
LA BALTA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382403_a_383732]
-
fie santinela soldatul Emil pe care el îl stima foarte mult. Iar după obiceiul santinelelor ce treceau prin posturile cinci și șase știa că în acea noapte puteau stă de vorbă, pentru că cele două posturi erau apropiate iar de pe un dâmb ce era între posturi se putea sta de vorbă și veghea în același timp, era într-adevăr puțin riscant însă că soldați veterani ce făceau gardă permanentă și cunoșteau modul cum decurgea totul în acea unitate, în legătură cu gardă își permiteau
TIMPUL MARILOR HOTARARI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383561_a_384890]
-
o pasiune sau de o mare taină pentru că avea un aer solemn în tot ce făcea, de asemenea era foarte serios. Ionuț intra în post făcu o ronda pentru a vedea dacă totul este în regulă, apoi se urcă pe dâmbul ce unea cele două posturi și fluiera, din întuneric la depărtare de după niște magazii Emil îi răspunse fluierând. Acea noapte de vară îl încântă pe Ionuț, mai ales bolta cerească și calea lactee pe care putea să o admire, apoi
TIMPUL MARILOR HOTARARI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383561_a_384890]
-
o baie turcească și bărbații se Întorc cu fața În jos și se deșartă, cuprinși de un fior epileptic, În nisipul care șterge toate urmele. Țărm de nerăbdare, de pîndă, de așteptare, delicii ale regnului alunecos și umed. Sus pe dîmb recruții În uniformele lor cafenii, În poziție de drepți lîngă tunuri, scrutînd marea, auzindu-i geamătul Într-un foșnet de cearșafuri moi, jilave... și deodată un fulger crestînd pielea clorotică a aerului asemeni unui viol, „trage-i-o pînă-n gît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pădure, se hotărî să meargă pieziș spre dreapta. Era conștient că această decizie îl va face să meargă mai mult și implicit durata de deplasare va fi mai mare, însă își continuă drumul. Examina rapid fiecare copac mai deosebit, fiecare dâmb ori viroagă de pe drum în speranța că va recunoaște locul și își va da seama că mai trecuse pe acolo, semn că se afla pe drumul cel bun. Zadarnic însă, locurile îi erau necunoscute. Toma nu se putea lăuda are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spațiu ceva mai larg se afla acolo, numai cât să permită unei căruțe să întoarcă. De jos, până la casa bătrânului, nu puteau urca decât pe niște ulițe abrupte ce șerpuiau pe coastă. Acestea se furișau prin fața caselor vechi, aruncate între dâmburile ca niște cocoașe pline de vegetație. Se aflau pe fundul unei căldări între munți, așezarea fiind ridicată pe mai multe niveluri, ca într-un amfiteatru enorm. Era clădită concentric, ca o cetate fortificată, iar casele se răreau abia către vârfuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
apoi imagini condensate ale copilăriei, reduse, ca să spun așa, la semne ideografice: numele Învățătorului, ale colegilor, „cei mai frumoși ani“ ai băiețelului În succesiunea anotimpurilor; chipul radios pe care șiroiau picăturile de ploaie, scalda la rîu, datul cu săniuța pe dîmbul troienit, vînătoarea de păstrăvi, ca apoi imediat - sau În același timp, dacă așa ceva este posibil - Întoarcerea ostașilor de pe cîmpurile de luptă europene, bidonul din mînuțele băiețelului, masca de gaze cu vizorul spart, de la marginea drumului. Și din nou nume, biografii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
al Berheciului și al Dunavățului, în apropierea confluenței acestor ape, la hotarul dintre moșia satului Fruntești - Filipeni și Oncești, în satul Lozinca, pe versantul drept al pârâului Berheci și pe cel stâng al Dunavățului, la punctul numit „Poarta arinei” sau „Dâmbul lui Gologan”, pe o întindere de 1,5 ha, s-a găsit o așezare prefeudală, încadrată cronologic între sfârșitul secolului al VIII-lea și întreg secol al IX-lea, aparținând culturii Dridu. în această așezare a fost descoperită o locuin
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
luă înainte. Cei doi pământeni, după un schimb îngrijorat de priviri, porniră după el. K.M. 273 urcă în cabină, așteptând până Aciobăniței și Amărășteanu se cățărară pe una din treptele laterale de acces, și porni tractorul, întorcându-l spre un dâmb din capătul lanului. Motorul duduia îngrozitor, se gripa, hârâia, scotea fum. — Cam mediocru motorul! strigă Amărășteanu spre cabină. — Da, da, e bun, merge! răspunse tractoristul, săltând cu însuflețire în scaun. Ajunseră pe culmea dâmbului. De-acolo pământenii noștri zăriră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
porni tractorul, întorcându-l spre un dâmb din capătul lanului. Motorul duduia îngrozitor, se gripa, hârâia, scotea fum. — Cam mediocru motorul! strigă Amărășteanu spre cabină. — Da, da, e bun, merge! răspunse tractoristul, săltând cu însuflețire în scaun. Ajunseră pe culmea dâmbului. De-acolo pământenii noștri zăriră de cealaltă parte, jos în vale, un soi de hangar lung, de lemn, spre care se îndreptau din toate părțile zeci de bărbați voinici, scunzi, stăpâni pe soartă, și mame și copii și fete mediocre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]