287 matches
-
se ivise încă.) Se scăldase în „oalele cu aburi“ și arăta ca un rac fiert, dar se ferea să se observe că era un înotător foarte mediocru. Acum, în timp ce privea cu îngrijorare în jur, ca să n-o scape pe Anthea, dârdâia de frig. Emma îl stârnise să discute subiectul afectiv - devenit astfel prin accentul pe care-l punea Emma asupră-i - a istoriei Irlandei în secolul al XIX-lea. Discutaseră și despre Triumful Afroditei. Hei, voi doi, v-ați găsit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-l găsește. Vedea mereu căței-fantomă în clocotul valurilor verzi. În cele din urmă, renunță și el. Brian a fost următorul și Tom, ultimul. Nu s-a făcut auzit mult așteptatul strigăt: „Iată-l!“. Fără se uite unul la celălalt și dârdâind de frig, virtualii salvatori se grăbeau să apuce prosoape uscate și să-și îmbrace hainele uscate. Brian își căută pulovărul și-i trebui câtva timp până să-și dea seama că-l purta Alex. Se înfășură în fulgarinul lui Gabriel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
țevile asudate, care trepidau parcă de viață. „Nu e posibil oare ca întreaga construcție să fie pe punctul de a exploda? Nu cumva din pricina acestui pericol iminent era întreaga clădire pustie? Toată lumea fugise, în afară de el.“ Țevile păreau să gâfâie, să dârdâie și să se îndoaie în aerul pâclos. Tom se retrase, urcând câteva trepte. Atmosfera, aproape prea fierbinte pentru a fi respirată, îi apăsa plămânii. Apoi, reușind să vadă o lungă secțiune de trepte în spirală, alergă iar în jos, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Cățelul Pământului! Cerberus! Fratele Hidrei și Gorgonelor! Mă tem că m-am scăpat și eu pe mine! Ptiu...! Să nu vă prind că mâncați borș cuiva, că vă omor! Boss, fii atent! La doi! zice Dănuț, scoțând cutia de chibrituri. Dârdâind binișor din balamale, Vierme eliberează dopul sticlei cu matrafust, din coș, ridicând-o în mâna dreaptă, gata să zvâcnească. Unu..., doi! Și...!! Aruncă, Bossule!!! Chibritul aprins de Poet zboară fulgerător, întersectând în văzduh jerba prelungită a jetului lichid de alcool
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Moise rămîne În ușa cantinei, bătînd cu pumnii ca un apucat. — Mă, ești nebun, ce război? Ce Timișoara? Plecați, aici vor cădea bombe! se aude vocea calmă a bucătarului dinăuntru. Cărăm bidoanele la căruță. Barbu e impasibil. Moise În schimb dîrdîie. Mie vorbirea bucătarului nu mi-a făcut o impresie serioasă. Totuși, cred că ar trebui să aflăm ce se Întîmplă. — Ori e război civil, ori ne batem cu ungurii? Ce dracu’, ție nu ți se pare ciudat? Bă, dar treaba
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
diferențe În privința dansurilor. Spectacolul, atât catarctic cît și coregrafic, prezintă diferențe neînsemnate. Scopul principal este unul terapeutic, de vindecare a celui luat de căluș, „adică pe acela care are un dor În cap și la inimă, Îi tremură capul și dârdâie, slăbește, are aiurări, ba se mai zice că adesea se Întâmplă să bată și din pinteni ca, călușarii.” Vindecările au la bază atât dansul ritual, cât și formule magice. În această datină a Călușarilor, precum și În cea a Căiuților se
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
Patinoarele sînt prăbușite, copleșite de abur și de ură de rasă. Pînă la urmă, nu mai e hochei, e un fel de război între români și unguri, din care nu cîștigă nimeni. În asemenea condiții, nu ne rămîne decît să dîrdîim de frig șase luni pe an, să înghețăm în așteptarea medaliilor de iarnă pe care le obțin inclusiv țări care folosesc gheața doar la refrișarea băuturilor exotice. februarie 2006 Citius, altius, bugetarius Avem un sport de stat, disputat în sălile
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
uita ca oricând te-nveșmântezi, Haine reci să nu Îmbraci pe trupul transpirat. XXI Nu neglija nici marea, nici râul curgător, Dar când se face vremea, du-te la plajă sau scăldat; Totuși, nu sta dezbrăcat, să tremuri și să dârdâi, Nici nu te teme În apă sănătos să te arunci. Spală-ți bine membrele, chiar dacă mușchii tremură, Și Învață să Înoți, nu-ți fie frică să te scufunzi; Înotul revigorează toate mădularele și pieptul, Face ziua veselă, iar noaptea aduce
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
le producea cu intenția de a atrage atenția cuiva. Hangiul speriat ieși pe hol, să vadă ce se întâmplă. Văzu un om palid bine îmbrăcat, care scrijela peretele cu unghia. -Dați-mi hârtie și un creion. Hangiul aduse hârtie și creion dârdâind de frică, punându-le pe masa care era pe hol. Personajul misterios scrise : -Toți cei treizeci de negustori, suntem morți. Am fost îngropați aproape vii, în căminele de canalizare. criminalii sunt în cartierul rău famat. Pentru mâine noapte, pregătește-ne
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
bătrân, pe care îmi era imposibil să îl evit, în ciuda faptului că mă ascundeam tremurând sub pătură"39. Un alt coșmar ce revenea cu obstinație în fantasmele copilului Ernesto era că se făcea că, fiind singur sub o cupola cosmică, dârdâia de frica în fața cuiva sau a ceva nedeslușit, ceva ce aducea vag cu tatăl său, pe care scriitorul de mai tarziu îl evocă obsesiv, ca și Kafka, ca fiind un om extrem de dur, care înțelegea că fiii lui să aibă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
răspuns misterului: ,,căprița s-a apropiat de mâna mea; e un ied negru foarte drăguț, care se lasă blând să-l ridic de jos. L-am pus în desaga din dreapta peste niște haine. În vremea asta, calul se cutremură și dârdâie din toate încheieturile ca de frigurile morții’’. Tânărul erou se află pe poziția celui încredințat că n-a fost vorba decât de o ciudățenie firească, explicabilă întru totul. Constatarea este legată de prezența concomitentă a celor două luni pe bolta
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
a fost un succes. Pietrele ascuțite mi-au rănit picioarele și am întâmpinat iar mari greutăți la ieșirea din mare, întrucât valurile și panta povârnită a plajei făceau ca pietrișul să cadă în ploaie peste mine. M-am întors indispus, dârdâind de frig, și mi-am uitat pe plajă lemnele pe care le adunasem. Mi-am luat prânzul (supă de linte, cârnați cu ceapă fiartă și mere mustite în ceai, apoi caise uscate și pișcoturi cu cremă: totul stropit cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
înfricoșat de ceea ce-mi propusesem să săvârșesc în acea zi. Mi-am îmbrăcat lucrurile cele mai calde pe care le aveam la îndemână, plus puloverul de lână groasă, irlandeză, pe care mi-l dăduse sărmana Doris, dar continuam să dârdâi. Te bănuiești că bănuielile lui James în legătură cu „gripa“ erau întemeiate. Pământul și marea continuau să fie voalate de o ceață compactă cenușiu-aurie, care aducea cu sine o teribilă tăcere vătuită. Marea, abia vizibilă când am ieșit afară, dezmierda, cu valuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
expresie de o intensitate brută, animalică. Își scosese pardesiul și nu dădea nici un semn că i-ar fi frig. Iar eu mă întrebam ce-o fi cu mine, nu se putea să fie rece, în fond era vară. Și totuși dârdâiam. Și nu era la fel de absurd să ții lumânările aprinse la ora unsprezece dimineața? De altfel, lumânările nu răspândeau nici o lumină, și le-am stins. Poate că ceața se mai risipise, deși ferestrele păreau tot obturate. Rosina tocmai se pregătea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
precauție, mânerul ușii încuiate, sperând și temându-se, totodată, că va reuși să se furișeze pe scări în jos și să fugă în beznă? M-am întors grăbit în dormitorul meu și am încuiat ușa. M-am așezat pe pat, dârdâind de frică, și m-am uitat la ceas. Era două și jumătate. Ce făceam sau, mai bine-zis, ce se întâmpla cu mine? Mi-am luat capul în mâini. Mă simțeam extrem de vulnerabil și de neajutorat, îmi pierdusem controlul asupra vieții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
lăsa mai curând ca un nor, întunecând orice dâră de lumină pe care ar fi putut-o oferi cerul crepuscular. Cădea o ploaie măruntă și cu toate că vântul nu sufla puternic, casa părea să se hurduce, să se zgâlțâie, să clănțăne, dârdâind și scârțâind și încordându-și mădularele, ca o corabie de lemn. Auzeam chenarele ferestrelor pârâind, perdeaua de mărgele clincănind, ușa din față trosnind, și o vibrație ușoară, ascuțită, a cărei sursă, după numeroase căutări, am descoperit-o în firul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
al formulei „trupe de intervenție“. Atinge, așa, ca o adiere perfect masculină, ideea de bravură, de sacrificiu de sine, de glorie. Când Vasile B. a fost angajat lăcătuș de intervenție la o fabrică de plăci aglomerate, unde până și pereții dârdâiau din cauza sutelor de motoare și motorașe răspândite peste tot, a avut viziunea sumbră a unei slujbe cu o rată a eșecului foarte mare. Mai ales că era angajat „de probă“, pentru câteva luni. Vasăzică, nu scăpau toți cu viață. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cam treizeci și cinci de mii de indivizi, o persoană dintr-o sută murea în fiecare an din cauza unei degenerescențe a sis temului nervos central, manifestată printr-un tremur incontrolabil (de unde și numele bolii : kuru, care înseamnă „a tre mura” sau „a dîrdîi” în limba principalului grup implicat) și printr-o lipsă de coordonare progresivă a mișcărilor voluntare, urmate de multiple infecții. După ce a crezut că boala era de origine genetică, Gajdusek a demonstrat că era cauzată de un virus lent, deosebit de rezistent
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
curmarea abuzurilor și adoptarea unor reforme democratice. A fost prea târziu pentru repararea propriei imagini și, probabil, prea devreme pentru o Rusie încă năucită de teroare. Hrușciov și-a luat inima în dinți, a obținut ajutorul capilor armatei și, cu toții dârdâind de frică, izbutesc, până la urmă, să-l aresteze pe Beria. De aici începe partea cea mai interesantă a cărții, fiindcă despre ororile perioadei s-a scris, până acum, o întreagă bibliotecă, dar despre sfârșitul lui Beria nu circulă decât zvonuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
a UE și trebuie să respecte întru totul reglementările acesteia. Dar UE însăși are un parteneriat cu Rusia, iar multe țări ale Uniunii din Vestul Europei depind de gazul rusesc. Dacă rușii închid robinetul, milioane bune de cetățeni ai UE dârdâie de frig. În aceste condiții, de ce România n-ar încerca o relație privilegiată cu Rusia în acest domeni vital al energiei în loc să plătească cel mai mare preț din Europa pe gazul rusesc? c. Tezaurul de la Moscova. Este o moștenire istorică
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
Dar până să ajung la tejghea, purtat în dreapta și în stânga de valurile mulțimii ce se zbătea și uneori chiar se bătea de-a binelea, pâinea se termina. Și atunci, bătând din picioare și suflând în palme de frig, stăteam afară, dârdâind rezemat de tejgheaua brutăriei, așteptând și privind cum înăuntru se făcea focul, până se încingea cuptorul și până ce punea pâinea la și, în sfârșit, până ce se cocea. Toate aceste migăloase operații, nu tocmai distractive când așteptai pe un ger de
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
la ducere. Avionul balansa și asta mă cam amețea. La aeroport mă aștepta Dan603, Vladimir 604 și cățelul. Am rămas să luăm masa la terasa bufetului și ce bucurie e să dai de căldură! Adio, jachete și ciorapi. Nu mai dârdâi de frig serile ca la Băncuță când am fost cu sora mea! Urmăresc cu febrilitate concertele festivalului Enescu. Am o sursă de bilete și duminică am fost chiar la 3 concerte. Până acum am auzit și văzut pe Szering (vioară
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
putrede, era mai știrbă decît baba cloanța. Pe sub punte curge iadul. Puhoiul face urît al naibii cînd i se opune un bolovan sau un trunchi încîlcit în crengile sale. Amîndoi mor de frică. Guță își ia inima-n dinți. Tremură, dîrdîie, lunecă și... trece. Hai, treci și tu, țipă la Pamela. Nu pot. Mor de frică, ajută-mă! N-am cum, treci și tu ca mine. Dacă pic în hău? Guță tace. Pamela imploră. Ajută-mă că mor, uite se întunecă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
public în găthă pe unii din dușmanii săi personali: Bandva, "mereu obstacolul cel mai mare" (Y., 49: 1-2), și "micul prinț Vaepya" care "1-a jignit pe Zarathustra Spitama, refuzându-i la Podul de iarnă, lui și animalelor înhămate, care dârdâiau de frig când au ajuns la el, oprirea și popasul" (Y., 51: 12). Se pot descifra în aceste imnuri găthă unele indicații privind activitatea misionarei a lui Zarathustra. Profetul este înconjurat de un grup de prieteni și discipoli, supranumiți "săraci
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
porcoase. De ce porcoase - e întrebarea. Îmi sunt indiferente. În spital am învățat să fiu indiferent, să mi se rupă. Ei simt nevoia să fie duri. Virili, masculi feroce. Înainte să mă internez, citeam în Zodia scafandrului, reciteam, de fapt, și dârdâisem de fericire când înțelesesem teoria aceea a masculinității castrate. Zice acolo că nu există activitate care să-i confere bărbatului demnitate. Când văd prin parcuri sau la piață femei care târâie câte un mascul caricatural de un hartan, nu pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]