99 matches
-
parte și altul în cealaltă a copacului trăsnit, care ardea ca un stog de paie. M-au târât și pe mine spre foc. Când am simțit arsura pe obraz, am dat drumul dârlogilor. În fuga lor nebună, au prins în dârlogii legați tocmai copacul care ardea! A urmat ceva ce nu se poate vedea niciodată. Dârlogii legați între ei și prinși în copac i-a dat peste cap. Se zvârcoleau nechezând ca în groapa cu lei. Încercau să se ridice. Cu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
M-au târât și pe mine spre foc. Când am simțit arsura pe obraz, am dat drumul dârlogilor. În fuga lor nebună, au prins în dârlogii legați tocmai copacul care ardea! A urmat ceva ce nu se poate vedea niciodată. Dârlogii legați între ei și prinși în copac i-a dat peste cap. Se zvârcoleau nechezând ca în groapa cu lei. Încercau să se ridice. Cu mare greu, i-am văzut în picioare, smucindu-se să scape de foc.” ― Și nu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
-i ajut” - a continuat Traistă. „În cele din urmă, mi-am amintit că am baioneta la șold. Am scos-o și dintr-un salt am fost lângă copacul care ardea cu flacără... Cu o lovitură puternică am reușit să tai dârlogii și... Abia de aici începe necazul cel mare... Cum au simțit că nu-i mai ține nimic în loc, au pornit într-un galop nebun, fiecare în altă parte... Asta am putut s-o văd doar cât bătea lumina flăcărilor de la
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Mă duc la cazarmă să duc caii, că altfel Curtea Marțială știe de mine. Nu știu cum să-ți mulțumesc, moș Gheorghe, că ai avut grijă de cai. Rămâi sănătos și să trăiești> - am mai apucat a spune. Am luat caii de dârlogii făcuți ferfeniță și am ieșit pe poartă. Și iacătă-i îs aici!” - a sfârșit povestea Traistă... ― Strașnică întâmplare! Acum, după ce îi mai goli paharul cela, să-mi spui cum v-au primit la cazarmă. Dumitru nu s-a lăsat rugat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și Însetați, se târau cu greu prin zăpezi și prin noroaiele Înghețate. Caii erau și ei flămânzi, iar unii căzuseră, slăbiți, neputând să se mai ridice. Călăreții trebuiseră să se alăture pedestrimii, mergând pe jos și trăgându-și caii de dârlogi. Micile unități de spahii trimise În recunoaștere nu se mai Întorseseră. Exasperat, Soliman trimisese În față un corp de cavalerie de cinci mii de achingii. Din aceștia se Întorseseră două sute, Înspăimântați. Fuseseră surprinși Într-o ambuscadă și mai bine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
unor luptători calmi, antrenați ani de-a rândul. În doar câteva minute, călăreții turci fură decimați de atacul concentrat al cavaleriei italiene. Majoritatea căzuseră din șei, tăiați cu mișcări iuți și precise de sabie, sau rămăseseră cu un picior În dârlogii cailor și erau târâți, prin zăpadă de caii Înnebuniți de spaimă și de mirosul sângelui. Ienicerii se iviră, la rândul lor, pe creasta muntelui. Erau mulți. Peste șase mii. Dar sosiseră prea târziu. Întreaga cavalerie a achingiilor era distrusă Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
luptă și de sânge. Și un culoar de făclii se deschidea către codrii care acum deveniseră la fel de Întunecați ca noaptea. La capătul acelui culoar se ivea un om. Omul se apropia Încet, mergând pe jos, dar ținându-și calul de dârlogi. Era un cal murg, neastâmpărat, care fornăia nemulțumit. Nu-i plăcea, pare-se, că stăpânul lui mergea pe jos. Dar nici nu se Îndura să-l lase pe seama necunoscuților care se aflau În jurul lui. Astfel că Îl urma, scuturând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
același glas cu care poruncea atacurile Apărătorilor: - Fiți bineveniți În casa noastră, signor Gianluca și prietene Pietro! Poftiți! Chiar mă gândeam să-mi mai Împrospătez puțin cunoștințele de italiană! - Iertare, căpitane, spuse Pietro, intrând În curte cu calul ținut de dârlogi, am picat chiar la ora mesei, dar venim cu știri proaspete. Și ne trimise măria sa Încoace! - Bongiorno signor capetano! se auzi și vocea lui Gianluca. Oaspeții intrară În bucătărie, salutară și, la Îndemnul căpitanului, se așezară la masă. Alexandru le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
același galop nebun, zguduind dughenile din jur. --Mai domol, streche, că scoli și morții! Asta nu știu dacă am rostit-o, dar știu că am gândit-o. Ca un adevărat călăreț de Țarigrad, a sărit din șa și a aruncat dârlogii în mâna unui copilandru apărut ca din pământ... --La porunca măriei tale - s-a prefăcut a se ploconi gândul de veghe, stârnindu-mi râsul. --Ei? Ce ai aflat nou? --Aflat-am că la 6 februarie 1756 (7264) unul Gligoraș Moarte... --Ce
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
că Hristos avea fustele roșii, albastre, portocalii sau dracu știe cum erau vopsite, dar numa cu negru nu. Pe măsa o chema Maria iar pe taso nu știu cum că era bătrân dă tot și ramolit și se ținea cu mâna de dârlogul măgarului pe care era cu fiusu, călări amândoi, când se ducea să nască.” Relatarea continuă pe mai multe pagini dând măsura talentului de scriitor al fiului dar și valoarea scriiturii tatălui, între altele corespondent al ziarului Curentul. * Întreaga desfășurare a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
că Hristos avea fustele roșii, albastre, portocalii sau dracu știe cum erau vopsite, dar numa cu negru nu. Pe măsa o chema Maria iar pe taso nu știu cum că era bătrân dă tot și ramolit și se ținea cu mâna de dârlogul măgarului pe care era Maria cu fiusu, călări amândoi, când se ducea să nască. Atunci săream noi: Păi cum să se ducă să nască, Don Majur, dacă ziceți că era cu Isus călare pe măgar ? Nu vă privește pe voi
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
care v-o relatez eu vouă? Cu măgarul domajur! A, dă. Și ce să vezi, cum mergeau ei așa, el, bărbatul fecioarei Maria naște pe Mesia, cum mergeau ei cu bărbatu-su în frunte, cu măgarul după el, tras de dârlogi, că măgarii e niște persoane foarte încăpățânate, mai rău ca catârii și când n-o vrea ei să meargă , nu merge deloc. Așa face și nevastă-mea mă, că e încăpățânată ca un catâr și-mi zice mie că-s
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
tata despre momentele dificile de pe front. Eram încredințat că bravul "kanonir Alecsandru Paleriu", cum își scrisese tata numele, cu cerneală neagră, lângă indicativul unității, pusese pe fugă mulți dușmani prin asalturile sale impetuoase. Îl priveam cum strângea cu mâna stângă dârlogii, cum își îndemna calul cu pintenii și parcă auzeam zgomot de trupe care se retrăgeau, intimidate de acei artileriști cu pantaloni albaștri și cizme lucitoare, trimiși în luptă de bătrânul cu favoriți albi, din medalionul de deasupra, căruia tata îi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ca să se usuce și-ți spun ce am de spus, că nu rabdă... Drumul, un fel de scurtătură, nu era deloc curățit, primăvara încă nu înfrunzise lăstărișul și crengile lăsate făceau anevoie călăritul. Opriră. Descălecară. Turculeț desfăcu chingile șeilor, scoase dârlogii la amândoi caii, îl acoperi pe Breazu cu macatul turcesc pe care îl prinse în curele pe dedesubtul burții și fluieră într-un anume fel, așa că slobozi caii să se zbenguie. Ne-a dibuit domnia sa spătarul Mihai și a pus
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să-i dea sfinției sale răvașul. — Cheamă caii repede. Trebuie să-l văd și eu pe fratele ăsta... și răvașul. Turculeț fluieră ca o mierlă și caii se iviră din lăstăriș. Grăbiți fiecare, prințul și așa-zisul argat înșeuară armăsarii, potriviră dârlogii și porniră călare pe o potecă ce ocolea pădurea și care dădea în drumul domnesc al Cotrocenilor. Se înseninase și soarele încălzea de-a binelea. Ieșiți în drumul mare, porniră în galop nebunesc spre mânăstire. Șirul de carete aștepta în fața
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
concurs hipic național desfășurat pe el. Atunci am văzut ce înseamnă un cal de rasă și ce este o mârțoagă! Apoi ce înseamnă să călărești pe deșelatelea și cum devine treaba să stai înfipt în șa și să strunești din dârlogi un cal focos! Ia te uită, domnule, pe cine am lângă mine și habar să n-am! Atunci încălecarea, și la galop! Înainte de a ne lua vântul, spune-mi cam pe unde ne putem vedea mâine dimineață, ca să ajungem la
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
lăzile cu pâine de război, conserve. Aproape de intrarea într-un sat, le ieși în cale un grup de oameni înarmați. Primul lui gând fu că se va repeta scena de la Hâncești, numai că oamenii, suspect de autoritari, puseră mâinile pe dârlogii cailor, anunțându-i dur: - Se rechiziționează! - Măi oameni buni, în furgon am tot avutul, în lada de campanie, caii sunt proprietatea armatei, trebuie să-i predau la unitate! Unul scoase imediat un pistol și i-l puse-n piept: - Am
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
plăceri mexicane. Duminica, lumea se strânge aici și se distrează amestecând soarele cu puțină cruzime. Fiecare charro vrea să dovedească, bineînțeles, că e cel mai grozav. Se pregătește în capătul arenei și își așteaptă rândul. Când trebuie să pornească, strânge dârlogii calului, se concentrează și țâșnește în plin galop. În toată atitudinea acestor bărbați e un amestec ciudat de tandrețe și violență. După ce și-au învins victima, mângâie calul și zâmbesc sfios. Apoi se îndepărtează cu aerul unor cuceritori care ies
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
zăbală, eh?, bronz, se pare din stratul timpuriu. Și tot el era cel care reușise să-și adauge la colecție o piesă de metal, în timp ce eu nu aveam decât niște amărâte de cioburi și nici măcar nu știam ce înseamnă cuvântul „dârlog“. Cum aș fi putut, fără noțiunea unui lucru legat de frâu, să găsesc obiectul sub frunze și pietre? Dar în timp ce mă chinuiam încă, privirea mea a rămas ațintită în grămada de frunze de mai an, pe ceva boltit, de culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
atenuaseră fobia. Iar când am pornit de la grajduri, eram sigură că o să reușesc s-o scot la capăt. Ed era în față, urmat de copii și de Rachel imediat în spate. Unul dintre băieții de la grajduri îmi ducea calul de dârlogi, după ce se convinsese că habar n-aveam să călăresc și că eram un potențial pericol pentru cal. La fiecare pas al lui Daisy, simțeam ceva ca o lovitură de tun propagându-se în tot trupul, provocându-mi dureri nespuse. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
alb, ca din basme. Purta coif de argint, tunică albastră, pantaloni albi și cizme de lac cu pinteni de argint. Muzica militară izbucnise chiar în spatele meu, înspăimântându-mă cumplit, tocmai când regele meu mă zări. Și iată că-și strânge dârlogul calului jucăuș și oprindu-se chiar în fața mea, îmi strigă jovial, cu chipul strălucitor ca soarele: - Să vii la dejun! Abia i-am putut prinde cuvintele din cauza fanfarelor și a uralelor nesfârșite. Făcui un pas înainte, înclinându-mă adânc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
întreaga pădure cu simfonia ei, cu lumină și întuneric, cu vânt blajin sau supărat, care, odată cu clătinatul arborilor, îl adormea adeseori, în leagăn împletit din zvonuri triste și duioase spovediri. Cu trenul următor plecai la Viena. Singurătatea mă întristă. Scăpam dârlogul din mâini și piticul mă ducea câteodată până la poarta ospiciului, de unde mă întorceam profund nefericit. Începui să caut cauzele tristeții mele fără leac. Analizele sângelui erau negative deși în așteptarea rezultatelor, vedeam un cimitir cu cruciulițe negre presărat pe toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ochiul drept îmi este aproape închis între pleoapele vinete și însângerate. Muțenia mea încăpățânată o făcu să suspine. - Zitta, urmai nemilos, după o lungă și chinuitoare pauză, cu ochii ațintiți în farfurie. Sunt ani de zile de când mă chinuiești. Zăbala dârlogului tău mă doare. Totuși dacă l-ai scăpa din mânușița ta o singură clipă, te-aș târî după mine, fără șovăire, în prăpastia morții. M-ai pătruns ca o râie și n-am puterea să mă spăl de tine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
la care este înhămat un cal mărunt și slab, trece către București ridicând în urmă-i un nor de praf. Strigă și face semne largi către căruțaș. Slobozind un sonor "Prrr, măi Bălane!", acesta trage hamurile, sare de pe capră, prinde dârlogii calului și aduce căruța chiar lângă ei. Își scoate pălăria de pai ștergând cu dosul palmei fruntea asudată, apoi salută dând tăcut din cap. E un bătrânel scund, cu părul alb tuns foarte scurt și obraji supți. Poartă o cămașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
vreau, am dus palmele la ochi. Lumina a dispărut, dar i-am simțit prezența pe mâini. Mi-am frecat ochii, molcom, lenevos. În mădulare simțeam o oboseală plăcută. Când am deschis ochii, mi-am dat seama că soarele dimineții scăpase dârlogii unei raze care, furișată printre perdele, își găsise de hârjoană cu pleoapele mele...M-am uitat nedumerit în jur, rămânând cu privirea la masa de lucru, unde ceva mi-a atras atenția...Ceasul deșteptător trona maiestuos pe un manuscris frumos
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]