105 matches
-
sunt nesemnificative în comparație cu familiile biparentale. Este de reținut însă că interacțiunea trebuie să fie sistematică și pozitivă. Sistematică, adică des și regulat, pozitivă, în sensul că tatăl, păstrându-și autoritatea rezonabilă, trebuie să fie cald și înțelegător, să nu-l dădăcească tot timpul sau să-l „monteze” împotriva mamei sau a tatălui vitreg. În SUA, există state în care prin lege, după divorț, copilul este lăsat expres în custodia ambilor părinți. Aceasta presupune că amândoi părinții au responsabilități zilnice în creșterea
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
de medicină, în Centrul medical universitar american unde lucrează Gamill, care se va ocupa de terapia lui. În urma acestui episod, mama pacientului, care i-a fost învățătoare timp de doi ani, se dovedește a fi o femeie anxioasă care își „dădăcește” fiul, intervenind chiar și în alegerile lui amoroase. După șase luni de tratament, pacientul, căruia îi este mai bine, reușește să facă față, alături de cursurile sale la universitate, și unui post de asistent de laborator. Totuși, după vacanța lui Gamill
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
neliniște (care fusese agravată În ultima vreme de muzica swing de la etajul superior) Îi reînviase palpitațiile la inimă. Erau deja o prezență zilnică. Cu toate acestea, În perimetrul acestei neliniști Desdemona rămânea un focar de activitate, gătind făcând curat Încontinuu, dădăcindu-și copiii sau dădăcindu-i pe ai altora zbierând Întotdeauna din toți bojocii, plină de zgomot și viață. În ciuda lentilelor cu dioptrii ale bunicii mele, lumea Îi rămânea neclară. Desdemona nu Înțelegea pentru ce se băteau atâta. În Smirna japonezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În ultima vreme de muzica swing de la etajul superior) Îi reînviase palpitațiile la inimă. Erau deja o prezență zilnică. Cu toate acestea, În perimetrul acestei neliniști Desdemona rămânea un focar de activitate, gătind făcând curat Încontinuu, dădăcindu-și copiii sau dădăcindu-i pe ai altora zbierând Întotdeauna din toți bojocii, plină de zgomot și viață. În ciuda lentilelor cu dioptrii ale bunicii mele, lumea Îi rămânea neclară. Desdemona nu Înțelegea pentru ce se băteau atâta. În Smirna japonezii fuseseră singura țară care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de la mână, Însă discret e puțin zis. Șeful Șantierului vigilent, opservând manevra. „Te grăbești...? „A, nu Șefule...Am privit ceasul din lipsă de ocupație...” Fără a mai ciocni paharele, Șeful Șantierului Îl bău pe al său dintr’o singură sorbire, dădăcindu-l. „Asculta la mine inginerule, zilele omului sunt numărate. Astăzi existăm, mâine cine poate ști...? Privește la omul din fața dumitale, ajuns la apogeul drumului.Parcă ieri am pășit În lume cu iluzii, având speranțe nemărginite ca după o viață Întreagă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
poți pleca liniștită...!” “Chiar, pot pleca...?” - murmură ea emoționată și fericită În acelaș timp presupunând scăparea din ghiarele diavolului. “Înainte de-a păși afară pragul acestei instituții doresc să-ți intre bine În cap...!” - socoti inchizitorul necesar s’o mai dădăcească. “Așa dar, deocamdată ești În afara oricărui pericol, cu condiția să ți-i gura Închisă. Nu ai voie să spui nimănui cele petrecute aici desigur, nici măcar soțului dumitale. La timpul potrivit, vei fi confruntată cu șoferul și cu Tony Pavone În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
prisosință apetitul mesenilor către o Îmbuibare peste măsură, o dovadă În plus: sticlele numeroase de vin golite În care unele pe jumătate consumate Își risipea restul conținutului pe sub masă, În timp ce Mingoti așezat În scaun confortabil, picior peste picior, Încerca să dădăcească interlocutorii. “Uitați-vă la mine...! Mare minune să fiu profet mincinos dar, vă asigur eu, are să scape nesuferitul de Tony Pavone!!” Amețit de băutură,Maiorul Huzum holbă ochii la el. “Nu vorbi prostii colega...! Maistrul gândește acționând cu o așa
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dispoziție s-a terminat, de aceia, penetenciarul va fi Încunoștiințat când veți avea un nou termen de recurs...!” Gândindu-se mai bine, Tony Pavone realiză istețimea Șefului de Șantier ce cu felul lui virulent reușise să contacteze și să-l dădăcească pe Marele Avocat Pora Încât acesta să preia acest dosar a unui acuzat ce de fapt era o persoană ce nu făcea parte din anturajul de vârf al nomenclaturei de partid ori guvern. Această mare realizare, Tony Pavone o atribui
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a cerut un cocktail nesănătos împreună cu sosul de curry. Sheba i-a sugerat să ia o băutură mai slabă sau o bere, dar el a insistat: voia rom cu Cola. Ea n-a mai insistat. Era cam greu să-l dădăcească pe băiat cu pericolele băuturilor tari când tocmai urma să-l ducă într-un parc, ca să facă sex. La începutul poveștii, Sheba s-a apucat să-și cumpere lenjerie - chestii de nailon înflorate, făcute pentru fetele de vârsta lui Polly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Nu degeaba mă tot îmbie să citesc și nu mă va ierta de nu voi fi la înălțimea așteptărilor lui” - gândeam eu cu îngrijorare, fiindcă îl știam că nu trece cu vederea nici-un amănunt... Cu bunătatea lui părintească, m-a dădăcit așa o săptămână întreagă. De multe ori, seara, mă lua la vecernie... Îl admiram cum îi ședeau odăjdiile. Parcă era născut în ele! Arăta ca un sfânt de pe icoană. Câtă armonie în el!... Când cânta, parcă dispărea bătrânul pe care
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
așa cum știi, valorează ceva. Julia a luat o gură de vin. —James o să se învârtă prin casa aia mare, o să deschidă frigiderul și - oroare și șoc! - o să-l găsească gol, așa că Deborah o să stea din ce în ce mai mult pe-acolo, ca să-l dădăcească și să se asigure că toate poftele îi sunt satisfăcute... până când o să se mute cu totul. Julia s-a lăsat pe spătarul fotoliului cu un aer conclusiv. E straniu, dar atunci, singura dată când am luat masa împreună, Deborah mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cramponez de tine până mor? Unde o să ajungă relația noastră? Mai devreme sau mai tîrziu o să te saturi de mine. O să te întrebi tu însuți ce s-a ales din viața ta. Adică să nu faci altceva decât să mă dădăcești pe mine? Nu pot să sufăr gândul acesta și, oricum, problema mea tot nu se rezolvă. — Bine, dar n-o să ai probleme toată viața, am spus eu, bătând-o pe spate. Se vor termina ele o dată și o dată, iar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să fie neapărat, dar neapărat, înapoi, mâine până la ora șase, spre ziuă. Fără nici un fel de amânare sau de discuție! Vă țin pumnii strânși, amândurora! Succes! Ai grijă, Șefu', la cap, ai grijă. Atenție! Că vii de-a dura! îl dădăcea Bossul, mămos, pe Avocat, ca pe un potențial suferind, în vreme ce Fratele scobora încet, treaptă cu treaptă șubredă, în subsolul igrasios, pipăindu-și neîncrezător buzunarul, gol în urmă cu câteva clipe, al bluzei largi, kaki, gen Sukhoi Gun, unde simțea acum
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dădu voie să sfârșească și continuă: ― Toți sunt îndărătnici și lacomi, domnule! De aceea trebuie o mână de fier să-i dezmeticească, altfel... Prefectul întrerupse batjocoritor, parcă și-ar fi găsit replica definitivă: ― Dumneata vrei un guvern care să-ți dădăcească țăranii, colonele! Ei, bată-te să te bată! De ce nu spuneai?... Ai văzut ce cere dumnealui de la guvern, domnule Herdelea? Ia să scrii asta la Drapelul, să-și dea seama și cei mai mari câte de toate ni se cer
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în care trăia, pentru ceea ce ea poseda ca recuzită sofisticată în acest domeniu. Când suna de intrare, noua colegă se îndrepta prima spre ușa clasei, cu mișcări foarte iuți, "înțepate", mișcări de fată vioaie, obișnuită să poarte toc înalt și dădăcită în privința ținutei în mers. Pantofiorii ei, de măsura cea mai mică la femei, făceau întotdeauna zgomot, un țocăit caracteristic, după care mai târziu o recunoșteam imediat, înainte s-o văd, încă din capătul culoarului cu mozaic alb și roșu. Mă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să le-o deschid, își aduceau și păpușile cu leagăne cu tot, cu plăpumioarele de satin, trusele medicale de jucărie, stetoscop și seringă de plastic, suzetele și zornăitoarele de bebeluși. Ne suiam în remorca mașinii și improvizam acolo o grădiniță. Dădăceam păpușile, le învățam să se poarte cuviincios, le dezbrăcăm și le îmbrăcam. Când ne plictiseam, le lăsam acolo și mergeam în spatele casei, unde dădea ușa de la bucătărie. Acolo se afla o platformă de ciment, lustruită bine, cu latura de vreo
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sub soarele palid de sfîrșit de toamnă. E amiază. Ni se dă voie să ieșim la poartă, există acolo un spațiu cu niște mese amenajate pentru astfel de Întîlniri, pe lîngă gard, În jurul parcării. Găsim loc pe o bancă. Mă dădăcește, Îmi dă sfaturi, bazîndu-se pe lucrurile pe care le-a Înțeles din scrisori despre cum vine treaba asta cu umilințele pe care le Îndurăm din partea veteranilor, despre uniformele jegoase și mici, despre o mie de alte chestii de care m-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ți-i pus. Unde-i cel ce ar putea să citească ce scrie pe fruntea mea și nu numai?... Unii dintre acești băieți abia au deschis ochii, cum se spune, și iată că îi așteaptă focul frontului. Trebuie să-i dădăcești mereu. Da’ ce spun eu de ei? Eu n-am fost și poate încă mai sunt la fel ca ei? Doar că știu mai multe despre cercetășie. Pe câmpul de luptă trebuie să ai prezență de spirit și inspirație. Cu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și nici cultură. Se crede-mpăratul lumii, Pentru că-i poruncitor; Dar, de fapt, copilul este Impulsiv, nerăbdător. Nu iubește-nvățătura, E obraznic, prost crescut; Hai s-o zicem pe-ndelete: Băiatul e chiar incult. Mamițica îl iubește Și mam’ mare-l dădăcește; Mătușica-l îndrăgește D-l Goe le jignește! Damele se simt jignite De comportamentul lui; Dar nu-i vina noastră!... Nu-i! Dacă este prost crescut, Nu e tocmai vina lui!... Chiriac Florina - Mădălina Clasa a X-a PRIMELE SEMNE
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
Spre marea lui satisfacție. Pe care le-o picura ca pe un venin în sânge. Deși sta jos, tolănit în scaun, îi privea de sus, ca din înaltul cerului. Chicotea. Degaja o trufie fără margini. Se puse chiar să-i dădăcească aidoma unui atotcunoscător pe niște învățăcei cu caș la gură. Nu mai constituia o anchetă. Se transformă într-o dispută. În care el era protagonistul. Le dădea lecții. Își bătea joc de ei. Râdea cu gura până la urechi. Cu toate
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
prietenos. Cu bărbații făcea afaceri și nu se putea lega prea mult. Femeile îi erau devotate, dar el nu le lua în serios și nu avea încredere în ele decât pentru treburile femeiești: pentru cârpit, cusut, spălat, călcat și pentru dădăcit fata. Discret și prudent din fire și prin ocupații, avea și un fel de sfială pentru traiul lui mahalagesc. Lică era oarecum ambițios și foarte curat. Totdeauna spălat, pomădat, spilcuit, își curăța și moralul de oarecare mici murdării inevitabile. Avea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ministru străin într-o baie de hotel cu apa curgând. Dar asta fusese când erau în joc negocierile. Acum, presupunea ea, era altceva. Panica legată de Uri și acum asta. Se simți deodată ca o idioată: anul petrecut pe margine, dădăcind cupluri expirate, o făcuse să-și iasă din mână mai tare decât crezuse. Avea dreptate. Trebuia să-și dea seama că sunt ascultați. La un semafor, Uri se aplecă spre ea în așa fel încât să-i poată șopti la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
răspunse cu un zâmbet neperturbat. § Porfiri bătu repede în ușă, ținând cadoul pe care-l cumpărase pentru Vera în cealaltă mână. Tot într-un zâmbet, îi reaminti lui Salitov: ă Nu uita, fii aspru. ă Chiar simți nevoia să mă dădăcești? rosti Salitov înroșindu-se. ă Dragă Doamne, Ilia Petrovici! Glumești? Îți arde de glume? ă Ai măcar bunăcuviința și nu... Salitov se opri, nervos. Un fel de tremur agitat puse stăpânire pe el. Își întoarse privirea de la Porfiri și continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ști, n-ar sta el atât de liniștit și de zâmbitor, privindu-i pe copii cum se joacă.“ — Ascultă, Gaston... — Da. Tomoe mai repetă o dată întrebarea pe care i-o pusese de atâtea ori. Vorbea ca o mamă care-și dădăcea copilul greu de cap. Chiar ai de gând să mergi la Endō? — Da. — Dar știi unde să-l găsești? Gaston a dat din cap. Apoi a scos o bucată de hârtie din buzunar și a arătat cu degetul o adresă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ea la un mall aflat la câțiva kilometri, ca să-mi fac provizii de lenjerie intimă, de pantaloni scurți și de rochii de vară. Mi-a zis că mă lasă pe mine să-mi aleg și a sfârșit prin a mă dădăci la cap și a alege ea totul... și nu știu cum, m-am trezit că nu am nici măcar un articol de îmbrăcăminte negru. Îmi pun cu grijă o rochie roz mulată și o pereche de sandale și mă uit în oglindă. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]