332 matches
-
pe terasa noastră de la etajul șase. în timp ce ferestrele întregului imobil s-au făcut țăndări, taică-meu a avut fulgerător instinctul bun de a mă lua în brațe și, cu mama de mână, ne-a condus în adăpostul antiaerian din subsol. Dădaca mea Anica, cea care m-a îngrijit cu dragoste și devotament până la plecarea mea în America, împreună cu simpaticul ei soț, Niculae Călin (amândoi făgărășeni mândri), ne-au urmat în grabă, aducând și coșul cu provizii care era mereu la îndemână
O biografie by Andrei Serban () [Corola-journal/Journalistic/10649_a_11974]
-
în largul închis. Coama ta luminând acolo-n fereastră îmi ține trează câmpia... 1960 Moment Copilul cântă. Stelele rânduite solemn ascultă. Copilul cântă. Lumea e bătrână. Copilul cântă. Istoria se teme. Copilul cântă. Adevărul alungat de oamenii mari îi e dădacă - Copilul cântă! 1961 Toast Cine știe de mai vii! Numai anul stă să vie ziua mea, a mea pustie. Cine știe de mai vii - Beau cu mine și închin pentru ce să-nchin? În vreme mi s-au troienit troiene
Florența Albu - inedit () [Corola-journal/Imaginative/13365_a_14690]
-
că aveți dreptate! M-a speriat îngrozitor! - E și vvina ta ccă mmai lăsat singur! Vvreau să mă cculc! Se bagă în vorbă cretinu dând să intre iar. Celălalt oftă exasperat și-l repezi: - Să știi că eu nu-s dădaca ta Ioane! Bagă-ți mințile în cap bețivane și dute să dormi în cortul tău! - Nnu-l găsesc! Ccredeam că e ăsta! - Iată-l colo tâmpitule! Îi arătă celălalt cu degetul un grup de corturi pe partea opusă de plajă și
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
am întâlnit în stradă și te-am învățat unele reguli ale supraviețuirii, iar acum îți spun împacăte cu Sofia calcăți în picioare orgoliul tău e spre binele tău.” Însă Mihai izbucni din nou: ,,Asta-i bună acum îmi ești și dădacă și sfătuitor ia te uită ce binefăcător mi-am găsit eu. Lasă-mă mai bine în pace nu știu ce mă face să îți spun toate aceste lucruri, iar tu care văd că ești un mare filozof te întreb te-ai fi
PAȘI SPRE ABIS ( 3 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383006_a_384335]
-
mai sus, Despina era o fată cu totul și cu totul normală, evlavioasă, cu frică față de Dumnezeu și respect față de turci, crescută în spiritul solidei educații feudale de-atunci, știind oleacă de latină, oleacă de greacă, puțină franceză, având o dădacă poloneză de frontieră care rupea turca, cântând binișor la cobză, gătind onorabil, ba chiar posedând în micul pavilion de lângă conac o lunetă nemțească prin care, în nopțile senine de vară, cerceta, din păcate, ce fac slugile în odăile lor. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fi găsit la Veneția, ai fi văzut gondole ticsite de funcționari somnoroși - aprozi în genere - ducându-se la muncă, de meșteșugari aurari, fierari tăcuți întorcându-se de la schimbul trei, de țărănci din împrejurimi încărcate cu coșuri de legume, fructe, de dădace cu bonetă mergând să facă piața, de dieci grăbindu-se spre slujbă și de cel mult trei-patru curtezane obosite venind din schimbul de noapte. Să se înceteze o dată cu ideea falsă că Veneția ar fi fost un oraș al distracțiilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
acela l-am auzit în barul din oraș când treceam cu mama prin apropiere ca să mergem la cumpărături. N-am aflat niciodată cum de l-a învățat tanti Mae. Când am întrebat-o, mi-a spus că i-l cânta dădaca ei când era mică. Dar eu știam că dădacele nu cântă melodii din acelea. Încă de prima oară când l-am văzut, mie nu mi-a plăcut de George. Avea părul lung și gri și era întotdeauna slinos. Avea pete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
treceam cu mama prin apropiere ca să mergem la cumpărături. N-am aflat niciodată cum de l-a învățat tanti Mae. Când am întrebat-o, mi-a spus că i-l cânta dădaca ei când era mică. Dar eu știam că dădacele nu cântă melodii din acelea. Încă de prima oară când l-am văzut, mie nu mi-a plăcut de George. Avea părul lung și gri și era întotdeauna slinos. Avea pete roșii pe toată fața și era foarte slăbănog. Stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
spinarea de bara de nichel. Nu mă neliniștea deloc gândul la taxă. O puteam duce și a doua zi, iar din casă banii n-aveau cum să dispară. De vreo doisprezece ani, locuiam doar cu mama și cu bătrâna mea dădacă Stepanida, pe post de slugă. Singura slăbiciune a Stepanidei, dacă nu pasiunea ei, erau neîntreruptele șoapte și plescăituri din buze, cu ajutorul cărora, din lipsă de interlocutori, ea purta cu sine lungi convorbiri, uneori certuri, întrerupte de interjecții sonore, ca: „ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
încât, tot privind-o pe furiș, m-am trezit spunând cu un glas fals aspru: - Ei, nu trebuieă - Ce-ți veniă n-ai de ce! Am vrut să adaug, „mămico“, și chiar să mă apropii de ea s-o sărut, când dădaca apăru din coridor cu felul doi și închise ușa cu un picior, balansându-se periculos pe celălalt. Atunci nu știu de ce și pentru cine am tras cu pumnul în farfurie și, cu mâna rănită și cu pantalonii murdari de supă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cu un picior, balansându-se periculos pe celălalt. Atunci nu știu de ce și pentru cine am tras cu pumnul în farfurie și, cu mâna rănită și cu pantalonii murdari de supă, încredințat de propria-mi dreptate, întărită vag de spaima dădacei, m-am dus în camera mea, după ce am tras o înjurătură urâtă. Nu mult după scena aceasta, mama s-a îmbrăcat, a plecat undeva și s-a întors acasă abia către seară. Auzind-o cum se îndreaptă direct spre camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
s-a turnat apă și pe deasupra căreia plutesc nori zbârliți de stropi când trece o barcă; nu departe de apă, într-o cutie mare, dar foarte joasă, fără fund și fără acoperiș, foiesc copii plini de nisip roșcat. Pe mal, dădacele și bonele stau pe bănci și împletesc ciorapi, mamele citesc cărți, iar vântul mișcă umbra dantelată a frunzelor pe fetele, pe genunchii lor și pe nisip. Sunt însă bulevarde zgomotoase, pe care cântă fanfara militară; în alămurile ei strălucitoare se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
un sentiment de neliniște sfâșietor, de o bucurie intensă, neobișnuită pentru durerea cruntă de cap, pentru uscăciunea ca de tablă a gurii și pentru înțepăturile în inimă pe care votca mi le producea de obicei. Era încă devreme. Pe coridor, dădaca își târșâia papucii, șoptind „pșș, pșș, pșș“ pentru persoana cu care discuta în imaginația ei. Se vede că era tare agitată, căci, oprindu-se chiar lângă ușa mea, exclamă tare: - Da, tu, cum să nu. Stăteam culcat pe o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
percepeam mă iritau atât de mult, încât, pentru a mă descărca de bucuria care mă inunda, m-am ridicat și, mișcând acul care mi se înfipsese în inimă și scuturând din creștet durerea surdă și blestemată, începui să urlu la dădacă. Robinetul se opri pe dată. N-am auzit papucii ei pe coridor, așa că, atunci când, brusc și fără zgomot, dădaca a apărut în cameră, mi-am spus că a ajuns acolo zburând. Dar, și fără să o privesc, mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și, mișcând acul care mi se înfipsese în inimă și scuturând din creștet durerea surdă și blestemată, începui să urlu la dădacă. Robinetul se opri pe dată. N-am auzit papucii ei pe coridor, așa că, atunci când, brusc și fără zgomot, dădaca a apărut în cameră, mi-am spus că a ajuns acolo zburând. Dar, și fără să o privesc, mi-am dat seama de ce nu i-am auzit pașii. - Ce-i asta, Vadicika, nici nu s-a luminat bine de ziuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cum palpită o durere surdă între ceafă și pernă. - Tare mă dor picioarele, Vadicika, îmi răspunse ea cu glas rugător, apoi adăugă plină de interes, de asta m-ai chemat? Dând din cap mustrător și acoperindu-și gura cu palma, dădaca mă privea cu ochii ei plini de veselie și de iubire. - Da, da, îi răspunsei eu, încercând s-o înșel cu liniștea somnoroasă a glasului, numai de asta. Apoi sării rapid din pat și, aplecat ca un ucigaș gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
a glasului, numai de asta. Apoi sării rapid din pat și, aplecat ca un ucigaș gata să se arunce asupra victimei, cu mâinile ascunse la spate de parcă aș fi avut în ele un pumnal și tropăind cu picioarele desculțe în urma dădacei care deja o luase la fugă înfricoșată, urlai sălbatic: - Întinde-o! Ei, vezi că te ajung, tule-o de aici! Dar spectacolul pe care l-am dat în dimineața aceea în fața ochilor albaștri ai absentei Sonia Minț nu s-a limitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
duplicitare și sentimentele față de oamenii apropiați. Sub influența iubirii mele pentru Sonia, devenisem - în comparație cu felul meu de a fi anterior - extrem de bun. Dădeam de pomană cu generozitate (mai generos fiind când eram singur decât în prezența Soniei), glumeam permanent cu dădaca, iar odată, noaptea târziu, pe când mă întorceam acasă, am luat chiar apărarea unei prostituate pe care trecătorii o jigneau. Dar această nouă relație cu oamenii, această radioasă dorință de a îmbrățișa lumea întreagă, cum se spune, scoase imediat la iveală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
la gândul că Sonia mă așteaptă deja și că eu nu pot merge la ea, am nevoie de bani și pentru asta vând casa, fac moarte de om! Străbătui rapid sufrageria și, ieșind în fugă pe coridor, dădui acolo de dădaca mea. Trăgea cu urechea. - Tu-mi mai lipseai, băbătie! spusei eu, împingând-o cu cruzime și dând să trec mai departe. Dar dădaca, tremurând toată din cauza îndrăznelii ei, îmi prinse mâna de parcă ar fi vrut s-o sărute, mă opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
casa, fac moarte de om! Străbătui rapid sufrageria și, ieșind în fugă pe coridor, dădui acolo de dădaca mea. Trăgea cu urechea. - Tu-mi mai lipseai, băbătie! spusei eu, împingând-o cu cruzime și dând să trec mai departe. Dar dădaca, tremurând toată din cauza îndrăznelii ei, îmi prinse mâna de parcă ar fi vrut s-o sărute, mă opri și, privindu-mă de jos în sus cu ochii rugători cu care se uita la icoană, îmi șopti: - Vadia, n-o supăra pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
este ziua în care a murit tatăl tău. Și, privindu-mă nu în ochi, ci la nivelul bărbiei, spuse: Poate iei de la mine, ce zici? Ia, te rog. Pentru Dumnezeu, primește! Iei, da? Ia, nu mai sta pe gânduri. Și dădaca șlepăi rapid spre bucătărie de unde, peste un minut, se întoarse cu un teanc de hârtii de zece ruble. Știam că strânsese acești bani în ani de muncă, că i-a adunat ca să-i ducă la un azil pentru ca, la bătrânețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
aștept pe stradă. Cobor din birjă și încep să mă plimb în așteptarea ei când, deodată, aproape de colț, cineva îmi atinge mâna. Mă dau înapoi. E mama. Are capul descoperit, și părul ei cărunt e ciufulit. Poartă haina vătuită a dădacei și în mână ține o plasă de sfoară pentru provizii. Îmi mângâie umărul rugătoare și speriată. - Fiule, am făcut rost de ceva bani, dacă vrei. - Duceți-vă, duceți-vă, o întrerup eu, înspăimântat la gândul că va apărea Sonia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ce fel am gonit-o eu pe mama ca să n-o vadă ea, Sonia? În sfârșit, cum aș fi putut să-i mărturisesc că banii cu care plătesc birjarii sau înghețata pe care o mănâncă ea sunt economiile bătrânei mele dădace? Pe de altă parte, nu puteam fi sincer cu Sonia, pentru că nici măcar poveștile despre părțile bune și nobile nu s-ar fi potrivit: mai întâi, în viata mea nu existau fapte bune, apoi (în cazul când aș fi inventat pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
care tocmai trecusem se află ușa de la apartamentul nostru. Cobor; mă gândesc cam în ce parte se află ușa care-mi trebuie, apoi mă apropii cu gând să bat în ușă; îmi pregătesc expresia cu care s-o întâmpin pe dădacă, dar observ că ușa este întredeschisă. „Poate-i pus lanțul“ mă gândesc, dar abia ating ușa cu mâna, că se deschise ușor, fără să scârție. Am în fața ochilor bucătăria noastră. Deși e foarte întuneric, îmi dau seama că e apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
umflată îi acoperea aproape complet ochiul. La întrebarea prevenitoare a medicului-șef dacă are rude sau prieteni care l-ar putea îngriji, a răspuns că nu are. După o scurtă tăcere, a adăugat că mama i-a murit și că dădaca lui, care l-a ajutat eroic în tot acest timp, are ea însăși nevoie de ajutor, că un coleg de clasă, Stein, a plecat nu demult în străinătate și că nu știe unde se află alți doi colegi - Egorov și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]