341 matches
-
osârdie menajera sa, tânăra Marie Dénarnaud. Menajeră e un fel de a spune: mademoiselle Dénarnaud Îi era metresă În toată regula. Se cunoșteau de mult, de pe vremea când Bérenger Saunière, proaspăt aterizat la Rennes-le-Château, se trezise slujitor Într-o biserică dărăpănată ca vai de capul ei. Și cum o nenorocire nu vine niciodată singură, nici casa parohială nu se afla Într-o stare mai bună, lucru care Îl obligă pe preot să-și caute o gazdă. Familia Dénarnaud, biensûr, că doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
încât tata zicea că-i amintește de iad și nu stătea niciodată cu noi acolo. Cred că și din cauză că perdelele erau costumele lui tanti Mae și nu voia să-l bată soarele prin ele. Sus, în dormitoare, aveam niște paturi dărăpănate pe care le lăsase cineva în casă și erau atât de tari și miroseau atât de puternic încât nu reușeam niciodată să adorm fără să mă foiesc încolo și-ncoace vreo oră. Oricine se apropia de ele putea să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
mei din Castle Road. Voiam să văd ce știu despre investigațiile asupra morții lui Lee. Și mai voiam să vorbesc cu Claire încă o dată. Era totul prea curat să se fi întâmplat așa. Casa de pe Castle Road arăta neîngrijită și dărăpănată. Mi-am parcat mașina pe un covor de frunze putrezite și am zăbovit puțin în fața casei, aducându-mi aminte cum am văzut-o cu câteva săptămâni înainte, muzică și lumini și voci revărsându-se pe geam, bătrână și senilă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
500 lei. Situația grea a școlii din Lunca fusese sesizată de pretorul de plasă (comuna Filipeni făcea parte din plasa Parincea) care, într-un proces-verbal din 1946 nota: „Școala Lunca: local rău întreținut; o sală de clasă în localul vechi dărăpănat. Grădina școlii e neîngrijită. Să se ia măsuri de îndreptare. La școala Lunca se făcea curățenie cu elevii, situație care era generalizată.” Lipsa spațiului de școlarizare a dusă la închiderea unor camere din locuințele lui Dumitru Borcea și Toader Boca
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
din ce acumulase prin lecturi și experiență de viață. Foștii lui elevi, plecați prin țară, veneau să-l vadă; oamenii din sat veneau la „Domnu’ ” pentru un sfat, o vorbă bună. Pot spune, după ce am văzut școala și locuința lui dărăpănată, parafrazând un mare scriitor: „Și aici, a trăit, altădată, un om.” Anexe: Directori ai Școlii Lunca - FilipeniVichenție Gavrilescu - 1877-1878; - Gheorghe Cârlănescu - 1879-1 dec. 1880; oct. 1881-22oct. 1888; - Gheoghe Mircea - 18881890; - Gheorghe Postoi - 1890-1931; - Ilie Pintilescu din 1938 până în 1945, alternativ
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și răcoros. Nici nu se pot găsi cuvinte pentru a descrie Paradisul acela. Și aici trăia el fără să bage în seamă lumea și uitat de lume. Presupun că pentru ochii europenilor ar fi părut uimitor de sordid. Casa era dărăpănată și nu prea curată. Când m-am apropiat, am văzut vreo trei-patru băștinași culcați pe verandă. Știți și dumneavoastră cum le place băștinașilor să stea unul lângă altul ca o turmă. Era acolo un tânăr întins cât era de lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ultim pelerin. În schimb, ultima ajunsese Moartea, cel mai nedorit dintre oaspeți. Sau poate că Moartea Îi așteptase deja acolo, cu craniul gălbejit ascuns sub chipul unuia dintre ei. Și se pregătea să preia cârma vieților lor În turnul acela dărăpănat, așa cum făcuse odinioară pe corabia morților. Soarele Își Începuse coborâșul, Înroșind fațadele caselor. Ajuns În apropiere de Orsanmichele, Dante se gândi să o ia spre Torre della Castagna, pe lângă casele familiei Cerchi. Putea fi un prilej să Își salute repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
câteva monede, Josăphine, pe care copiii o strigau Pielea, îi dădea comorile ei lui Elphège Crochemort, care le tăbăcea într-o moară veche de pe malul râului Guerlantei la șase kilometri în amonte de unde locuiam noi. O moară veche, pe jumătate dărăpănată, care lua apă ca un mare vapor cu o spărtură în el, dar rămânea totuși în picioare, an după an. Crochemort venea rareori în oraș. Dar când ajungea pe aici lăsa în urma lui o dâră urât mirositoare. Știam fără nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
stângaci printre tinerii În costume sport albe și cu capul dezvelit, care erau, desigur, studenți din ultimii doi ani, judecând după savoir faire-ul cu care se plimbau. A constatat că numărul 12 de pe University Place era un imobil mare și dărăpănat, aparent nelocuit, deși știa că Își aveau În el căminul cam o duzină de boboci. După o discuție grăbită cu proprietăreasa, a ieșit din nou din clădire ca să exploreze Împrejurimile, dar nu parcursese nici măcar o distanță de lungimea unui cvartal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cu siguranță excentrică. Fusese Însoțitorul ei Într-un grup care se dusese să Înoate sus, În Westchester County, iar cineva menționase faptul că Annette Kellerman, fusese În vizită acolo cândva și plonjase În apă de pe acoperișul unei cabane de vacanță dărăpănate, de la o Înălțime de zece metri. Rosalind insistase imediat ca Howard să se cațere cu ea pe acoperiș, ca să admire priveliștea. După un minut, cum stătea el pe marginea acoperișului, bălăbănindu-și picioarele, o umbră țâșnise pe lângă el. Rosalind, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să-i bag În seamă pe vagabonzii care strigau după mine ceva Într-o limbă pe care nu o Înțelegeam. Pe drum cineva m-a strigat din spate: „Hei!“. Tocmai treceam prin fața intrării unui mic restaurant libanez dintr-o clădire dărăpănată. În drepul ușii erau Îngrămădite cioburi de sticlă și gunoaie menajere. La Început nu mi-am dat seama că mi-a vorbit În japoneză. Era un bărbat cu plete foarte lungi, Îmbrăcat În blugi și În bluză de trening, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
În rest, poate să fie o marionetă, o statuie sau o miniatură a lui Buddha. N-are nici o importanță cine e. După ce zise asta, Yazaki mă apucă de braț. — Să mergem. Am trecut din nou prin fața restaurantului libanez pe jumătate dărăpănat, dar Yama nu mai era acolo. Se scurseseră câteva ore de-atunci. E posibil să fi fost transportat la spital sau să se fi ascuns pe undeva de teama agresorilor. Aș fi vrut să văd reacția lui Yazaki trecând prin fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
apropiați amenințător de malurile Mureșului. O înjurătură înfundată se pierdu de-a lungul apei cu sclipiri uleioase. -- Ce-ai mă? -- Mi-am agățat cârligu’ de nădragi! -- În față sau în spate? Ai grijă la râmă! Chicotiră, strecurându-se în spatele gardului dărăpănat care delimita terenul îngrășătoriei de bovine. Nu era prima dată când vizitau zona aceea, Cotul Mureșului, în care știau ei că sunt deversate dejecțiile de la grajduri. Acolo era împărăția peștilor. Se strângeau cele mai babane exemplare de somn, adevărații monștrii
ARĂTAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362999_a_364328]
-
Livia Mihaela Frunză Publicat în: Ediția nr. 1922 din 05 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Ce-am construit până acum? Imperii cu patru hotare, Când noi ca dâra de parfum, Ca ieriul trecem în uitare? Ce-am construit până acum? Dărăpănate tribunale, Ca Nedreptății, un album, Să-i dedicăm, cu osanale? Ce-am construit până acum? Temple unor statuete, C-un Dumnezeu zvârlit în drum - La rând, la casa de bilete? Ce-am construit până acum? Doar carcerele iluzorii Din care
CE-AM CONSTRUIT PÂNĂ ACUM? de LIVIA MIHAELA FRUNZĂ în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368343_a_369672]
-
Să-i facem o vizită lui Șenase, ne-a propus Georgescu, imediat ce coborâserăm din șalupă, de obicei vizitatorii erau aduși de barcagiii din partea locului în niște lotci mari care acostau frecvent direct pe plaja cu nisip fin, chiar lângă zidurile dărăpănate, dar pitorești în felul lor, ale fostelor fortificații, exista și un debarcader rudimentar din piatră, dar când afluența de turiști era mare, în sezonul estival mai ales, acesta nu mai făcea față solicitărilor. Firește, pentru oaspeții mai simandicoși, cum eram
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
cu acei clienți, ba mai scoteau și ceva bani pe deasupra. Aiko învățase astfel cât de dură putea fi viața. Dar nu știa dacă cuvântul ”speranță” ar fi trebuit să mai aibă vreun înțeles pentru ea. Singură, stând pe un pat dărăpănat, având deasupra capului doar un tavan îngălbenit și o lustră veche. Fără o posibilitate reală de a evada, fără să-și poată vedea părinții. Deseori, Shinji și ai săi se îmbătau și spuneau anecdote vulgare, făceau gălăgie și se comportau
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
județul Bistrița Năsăud și Dragomirești din județul Maramureș. Viața Părintelui Dometie Manolache este strâns legată de obștea Mănăstirii Râmeț. În primii ani ai înjghebării acestei mănăstiri, Părintele Dometie și cele 40 de viețuitoare au îndurat multe neajunsuri: chilii puține și dărăpănate, un atelier necorespunzător, lipsa hranei, a îmbrăcăminții și a medicamentelor, precum și multe altele. În anul 1960, luna mai, în urma nefastului decret 410/1959, maicile au fost nevoite să plece din mănăstire pe la casele părinților sau să lucreze în lume, mânăstirea
UN AUTENTIC EROU AL CREDINŢEI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349800_a_351129]
-
mână. Nici primarul, nici preotul nu l-au întâmpinat la venire, din simplul motiv că satul era prea mic și nu avea nici preot și nici primar. Iată-l ajuns în dreptul unei clădiri ceva mai arătoase, din mijlocul satului, puțin dărăpănată, dar spațioasă, pe fațada căreia era agățată o tablă pe care scria “Școala generală Clasele I-VIII“. Primul obiectiv din acea zi a fost atins: a găsit școala. Poate aici, la școală, va găsi pe cineva care să-i propună
SUFLET DE PROFESOR de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347688_a_349017]
-
și foșnete de aripi obosite. Se lăsa seara și fiecare vietate se îndrepta spre culcușul ei, așa cum se îndreptau și ei spre casa lor. „Casa lor”. Fiorul de anticipație îi ghemui din nou stomacul. Dacă avea să găsească o cocioabă dărăpănată, cu acoperișul din stuf , prin care se plimbau animale? Îl privi pe Florin pe furiș. Vâslea lejer, de parcă s-ar fi născut cu vâslele în mâini, fixând-o cu privirea de culoarea apei. Mona reuși să schițeze un zâmbet mic
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
Virgil, îndeosebi starea de degradare a Bisericii Unitariene și a casei monument istoric unde au fost trădați și deținuți conducători moților la Răscoala din 1784. Până la Roșia Montană mai erau puțini kilometri, ultimii în pantă, printre niște clădiri una mai dărăpănată ca alta, dar lăsau de înțeles trecutul lor frumos al bunăstării de atunci ce acum s-a transformat în monumentalitate neglijată. Piața veche din centrul istoric, deprimantă și bandajată de gabrieleni era aproape pustie, cu cutia Poștei Romane, roșie și
SALVAŢI ROŞIA MONTANĂ (8) – DIN NOU LA ROŞIA MONTANĂ de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365141_a_366470]
-
defini. Eu văd oamenii ca pe niste nefericiți pe care viața îi testează cu multe examene. Unii le trecem, alții nu, dar până la urmă tot neștiutori rămânem. Eu nu am avut decât o mamă amărâtă, am trăit într-un grajd dărăpănat, iar despre școală nu am învățat decât cinci clase. Educația despre care vorbiți uneori nu se prinde nici de săraci și nici de bogați, fiecare cu norocul lui. Cred că nimeni nu se naște hoț, criminal sau sfânt. Viața te
CRIME IN NUMELE IUBIRII de SILVIA KATZ în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364782_a_366111]
-
ce producea. De data asta abia aștepta să ajungă din nou la coliba înțeleptului. Și avea încredere deplină că își va primi răspunsul, ca și în celelalte dăți. Ajuns în fața colibei, fu cuprins de un sentiment ciudat. Era și mai dărăpănată, arăta de-a dreptul părăsită. „Oare o fi murit?" se întrebă el și îl trecu un fior. Ciocăni în ușă cu mâini tremurânde și deschise oblonul îngust. Un sentiment De recunoștință îi cuprinse inima când văzu din nou ochii în
OCHII – POVESTEA OLARULUI LENEŞ ŞI A ÎNŢELEPTULUI MUT de GEORGE ROCA în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345681_a_347010]
-
mi-am văzut împlinit visul căderii dictaturii comuniste. Am fost printre primii care inca în zilele în care se trăgea la Timișoara, am participat la întâlnirile partidului liberal, ce se țineau pe atunci într-o cămăruța dosnica dintr-o clădire dărăpănata din cartierul vechi. Îmi închipui că poate aș fi avut ceva șanse să avansez în viața politică - cel puțin, la nivel local și regional. Participasem nemijlocit la Revoluție, nu eram membru de partid, făcusem parte din diferite grupări, să le
UN ROMÂN ERUDIT PROFESEAZĂ AVOCATURA CU SUCCES ÎN GERMANIA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355742_a_357071]
-
cu fulgi mari Plouă peste-oraș - guguștiucii clocesc fără umbrelă Din primul balcon sare sticla cu apă - nuntă de pisici În zorii zilei - cicoarea înflorește sub pomul trăsnit Seară de vară - în brațele bunicii toarce pisica Plouă peste sat - prin gardul dărăpănat crește pelinul Referință Bibliografică: Autori români de haiku, Maria Tirenescu / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 261, Anul I, 18 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
AUTORI ROMÂNI DE HAIKU, MARIA TIRENESCU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355384_a_356713]
-
de ani, prin Bucureștiul iubit (istoric), doar de tot felul de șmenuri... Imobiliare! Rămânemi dâmbovițeni iar europeni doar prin declarațiile sforăitoare! Lângă Banca Comercială Română, din fața Universității e și sediul Băncii (pușculiței) PSD! E drept într-o clădire tot mai dărăpănată.E musai, să politizăm până și centrul Capitalei, domnilor-tovarăși? * Cu prilejul Nopții Muzeelor, mi-am dus nepoata mijlocie-mare prin târgul Bucureștilor pentru a intra în atmosfera serii speciale. Am pornit din Piața Victoriei, unde doar la Guvern, cu exponat de
TABLETA DE WEEKEND (35): PRIN BUCUREŞTIUL IUBIT ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 895 din 13 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346074_a_347403]