106 matches
-
arsesem În talpă cu fierul roșu, dar numai ca să vindec arsura șarpelui). Așadar, mama Îmi pregătea trăistuța; dis-de-dimineață mâncam bine-bine, ca să am puteri, Îmi luam plosca și toporașul, apoi treceam amândoi pârleazul la Moș Iacob. - Moș Iacob, Începea să-l dăscălească mama, să ai mare grijă de copil, să nu-l muște vreun șarpe, să nu mănânce vreo fructă veninoasă, să nu stârnească vreun cuib de viespi, să nu... - Da se poate, doamnă? Da cum nu, doamnă, doar e cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
sătulă? Cu câtă poftă pufăie acum din țigară, gândindu-se că s-ar fi vrut sătul de fumat. N-a mai fumat de aseară și-ar mânca de vie țigara, până într-atât încât i se face iar să-l dăscălească pe Mărgărit cu ce spunea el că zice doctorii, deh, cu boala lui de plămâni, de asta i-a mai rămas să se lege, explicându-i pe îndelete că boala și necazul, și răul se cuibăresc în om și lucrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nimeni să nu afle ceva despre asta, clar?” După ce a spus „clar”, s-a uitat insistent la mine. Se vede treaba că eu eram factorul de risc. M-am grăbit să aprob, dând din cap. De câteva săptămâni, tata ne dăscălise întruna: „În cazul când vă întreabă cineva: plecăm la munte. Vizităm mânăstirile sau așa ceva. Ori mergem la mare, la rude. S-a înțeles?” Stăteam toți trei în sufragerie, vorbind mai mult pe șoptite. Mama și cu mine dădeam din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Din geam, văzu pe Modreanu cum își ferea geamantănașul de insistențele hamalilor, pe căpitanul înalt cum, depărtîndu-se, se uita speriat împrejur, parcă ar fi căutat pe cineva, pe Rogojinaru, umeros și legănat, ținîndu-se după omulețul împovărat cu geamantane și legături, dăscălindu-l necontenit atât de energic, că glasul lui parcă domina tot vacarmul gării. În sfârșit, când se mai potoli vălmășagul, tânărul Iuga coborî și el, găsi anevoie o trăsură și porunci să-l ducă acasă în strada Argintari. Birjarul apucă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ocupa două cămăruțe, amândouă spre curte. Una avea fereastră, cealaltă ușă de intrare. Atelierul era în colț, după ușă. Aici ciocănea și cosea și bombănea toată ziua, ghemuit pe scăunelul cu trei picioare, bătrânul Mendelson, sfădindu-se cu muierea, ori dăscălindu-și ucenicul, dacă n-avea alături vreun mușteriu cu care să tăifăsuiască. Deși împlinise cincizeci de ani, nici un fir alb nu i se ivise încă în părul negru, stufos, veșnic încîlcit ca și barba. Se fălea că a învățat meseria
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Numai Marin Stan își păstrase curajul deplin și striga din când în când, răgușit, parc-ar fi vorbit singur: ― Pămîntu-i al nostru, că noi îl muncim, tot pămîntul! Cârciumarul, văzând că s-au încurcat lucrurile, își făcu treabă la tejghea, dăscălindu-și ajutorul cu mai multă vehemență. La o masă, lângă ușă, un jandarm tânăr, cu înfățișarea sfioasă, stătea la un pahar cu Anton Nacu, vorbind rar și uitîndu-se cu jind afară la hora tineretului. Om prudent, Busuioc trăgea mereu cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu știu? Se sculă de la biroul său acoperit de jurnale, luă pe tânărul Herdelea de mână ca pe un școlar și-l duse la o hartă a României bătută cu piuneze pe un perete. ― Vezi tu potcoava asta, puiule? îl dăscăli cu un glas de corepetitor experimentat, urmărind cu arătătorul sinuozitățile graniței. O vezi, vasăzică... Îți aduci aminte, acum vreo zece zile, când am vorbit noi despre tulburările țărănești, ce ți-am spus? Ei, am avut dreptate?... Iacă, d-aici au
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
profund jignit de țăranii nerecunoscători, care-l făcea să-și calce pe inimă și să stea de vorbă cu urmașul său. Când el personal s-a ostenit de a cutreierat mai toate satele și i-a sfătuit și i-a dăscălit ca un părinte și ei, totuși, s-au dedat la ticăloșii cum a întors spatele ― asta nu le-o putea ierta țăranilor. Unde să mai pui că netrebnicii nu s-au rușinat să incendieze și să devasteze chiar conacul lui
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
schimbați datorită trecerii prin sita anilor. Sunt oameni în toată puterea cuvântului, reușiți unii în viață mai mult, alții mai puțin, cum le-a fost scris în zodie. Desigur, îi întreb unde și când mi-au fost elevi, deoarece am dăscălit la mai multe școli. Mai ales, după ce m-am pensionat, am mai profesat încă vreo opt ani „ciugulind” acolo unde nu se prezentau cei repartizați. Deci, într-una din plimbările mele prin Piața Unirii, un bărbat de vreo 50 de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ajutat când ne-a fost greu.” Observ sub pleoapele lui două lacrimi ca două boabe de rouă. Nu-i mai spun nimic. La despărțire mă invită la el în sat, la casa lui, prilej de a revedea locul unde am dăscălit ani buni. Ieșim din bar și afară în piața centrală a orașului, acolo unde străjuiește domnitorul Alexandru Ioan Cuza, ne strângem mâna și ne îmbrățișăm ca doi prieteni. PUSTNICUL PANDELE Era prin primăvara anului ’53, când în satul Cordenari și-
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
urmare nimeni nu spune să nu, dar totuși, e momentul să ținem seama de situație, de problematică, de interesele mai mari. Eu fără nici o atenție, desigur că ascultam, ceilalți desigur că fără nici o atenție și ei ascultau cum anume ne dăscălea tinerește cutare viitor șef al PS care s-a rupt de la PSM, pe urmă s-a fuzionat cu PSDR în așa fel încât tinerețea și-a dat armonios mâna cu istoria și pe urmă așa împreună au pătruns în Parlamentul
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
lipită acolo. — Poți s-o iei, spuse conu Costache, fără să mai dea vreo explicație. Îți fac cadou și creionul, și hârtia. Dar... uite ce-i! Vrei să-l ajuți pe străin sau nu? Nicu recunoscu că da. Polițaiul îl dăscăli o bună bucată de vreme, apoi îi dădu drumul. — Ce mai face maică-ta? întrebă în loc de la revedere. — Bine, răspunse Nicu, terminându-și vizita la Poliție așa cum o începuse, adică tot cu o minciună. De unde mai știe și de maică
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
i-a explicat lui Dan Crețu cine-i Frosa Sarandy, fiindcă el nu părea să fi auzit de marea noastră actriță. Între timp musafirul mânca dus pe gânduri, mama șoptea slujnicei câte ceva, ce să aducă, ce să ducă, deși o dăscălise din timp, eu și Jacques ne făceam tot felul de semne discrete, iar Giuseppe înfuleca cu poftă și râdea zgomotos. Și când să vină desertul, papa a fost chemat de urgență. Suntem obișnuiți cu asta și nu știu cum, dar, mai ales
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Răpus de marele efort oratoric, părintele dădu pe gât un alt pahar de vin, și apoi zise cu glas profund: - "Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale șterge fărădelegea mea." Popa Țuică îi dădu replica dăscălește: - "Doamne, buzele mele vei deschide, și gura mea vavesti lauda Ta!" Și numaidecât bău țuica. Părintele, scuturîndu-și fărămi-turile de pâine de pe antereu și privind la ceas, găsi că e vremea să plece: - Să ne sculăm, cuvioase, să mergem, că s-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ridicate din apă și susținând pe sinusozitățile lor adevărate lanțuri muntoase din pulberi răsturnate din cutiile de detergenți și înălbitor. Ungîndu-l, tacit, drept un soi de adept al interminabilelor lui comentarii, Spectrul întîrzie pe banchetă alături de Genel, pentru a-l dăscăli cum să-și scoată taxiul din mocirlă, până pe pavajul din strada Perone și pentru a-l ajuta și cum să și-l și desponosească, aducîndu-i-l adică, prin vrăji standardizate, la materialitatea și dimensiunile normale. Săltîndu-se cu măiestrie într-un braț
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu privirile nătânge, cu nădragii sparți în șezut, guralivi, și cu degețelele iuți doar la a-și cuprinde și deșerta pe esofag butelcuțele cu pileală? Cine s-ar fi încumetat să-i care pe acești pitecantropi în spate? Cine îi dăscălea, îi civiliza, le cizela manifestările, cine le dădea peste bot, când n-aveau chef să lucreze? Că n-aveau, domnule Floyd. S-o spunem pe șleau. Ce, erau proști?!... În sensul acesta, nu, nu erau!... Cine i-a ținut, pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nu le strice potopuLFusese o ploaie repede și caldă, apoi ieșise soarele. Iar au așezat scaunele sub duzi. În casă, muierile o găteau pe gagică. Bozoncea se învîrtea de colo până colo, fără treabă. Se îmbrăcase în haine negre și dăscălea lăutarii, ce să-i cânte și cum să-i strige la masă darurile. Nerăbdător și vesel, se mai uita cum potriveau croitoresele rochia miresei și îi era și mai dragă țiganca. Didina se privea neliniștită în oglindă. Avea o inimă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Populară... își aminti Chisăliță, neînțelegând, de altminteri, nimic din ce spusese bătrânul. Nici nu sună rău... — Să te ferească Dumnezeu de ce sună bine, spuse Bunelu, așezându-se cu tălpile mai aproape de foc. — Ce-i aia bine ? întrebară Puțică. — Binele, îi dăscăli Isaia, e când nu iei în cur șutul pe care îl meriți. Hai, la culcare. Mâine-dimineață devreme e iarmaroc, avem multă treabă. Muntele Casei Domnului va fi cel mai înalt și toate neamurile se vor îngrămădi spre el. Oricum, toți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Chaucer, în „The London Mercury”, vol. II, nr. 8, June, 1920, p. 189. (trad. n.) 983 Ibidem. 264 Că-n ochii-i limpezi raiul s-a-ntrupat.../ și frumusețea-i fără-asemuire/ Se întrecea cu dulcea ei simțire.// Cinstită, cumpătată și cuminte,/ și dăscălită-n orișice privință,/ Plăcută îndeobște la cuvinte,/ Miloasă, mândră, dornică ființă,/ și-n toate dovedind îngăduință,/ Cu suflet galeș, lunecos din fire [subl. n.]” 984 . Caută mereu să fie protejată, să găsească la cei din jur siguranța de care avea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Chaucer, în „The London Mercury”, vol. II, nr. 8, June, 1920, p. 189. (trad. n.) 983 Ibidem. 264 Că-n ochii-i limpezi raiul s-a-ntrupat.../ și frumusețea-i fără-asemuire/ Se întrecea cu dulcea ei simțire.// Cinstită, cumpătată și cuminte,/ și dăscălită-n orișice privință,/ Plăcută îndeobște la cuvinte,/ Miloasă, mândră, dornică ființă,/ și-n toate dovedind îngăduință,/ Cu suflet galeș, lunecos din fire [subl. n.]” 984 . Caută mereu să fie protejată, să găsească la cei din jur siguranța de care avea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
mic răgaz îi instrui pe soldați și pe sergentul lor, cum să se ferească de lovituri: apreciind șuieratul proiectilelor prin aer. Ca să se convingă c-au înțeles - era o chestiune de viață și de moarte - îi ascultă ca la școală, dăscălindu-i iar și iar, până fu convins că știau cum să se comporte sub ploaia de artilerie. ,,Au înțeles, dar neprevăzutul? Spaima, camaradul căzut aproape, îi va lăsa să gândescă, să-și amintească sfaturile lui?” Trecură Prutul prin apa repede
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
care o propune limbajul haikuului una motivată doar de funcționalitatea textului În economia poemului? Nu cumva modul de exprimare folosit de el se suprapune peste unul din registrele stilistice ale limbii vorbite (și nu al aceleia scrise asupra căreia sîntem dăscăliți și oarecum deformați din vreme la școală)? Sau, nu putem descoperi În limbajul colocvial, un sector mai restrîns care sar putea numi limbajul evocator? Și, În acest caz, nu putem spune că autorul de haiku se străduiește să folosească resursele
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
pierde iremediabil. Reducerea dimensiunilor clipei (În care palpită eternitatea) la instantaneu este asemănătoare cu aceea a statuării celor trei Întrebări la care ar trebui să răspundă orice haiku: ce, unde, cînd. Este o regulă didacticistă care Încearcă infructuos să ne dăscălească asupra revelației concretului. Asta mi-aduce aminte de mărturisirea pe care o făcea Simone de Beauvoir despre felul suficient și satisfăcut de argumentare al profesorului ei de filosofie din școală. Acesta rostea propoziția “ce este, este” și bătea demonstrativ cu
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
pe Viorel, un copil vagabond ce vine des pe la Thomas, ceva mai spălăcel, el vinde umerașe prin autobuse, Viorel abia ține în brațe florile, îl trimit cu taxiul, să nu greșească casa, să nu le dai decât Anei, l-am dăscălit eu, ceri s-o vezi pe Ana, îl aștept la capătul străzii, i-am trimis și un desen, portretul ei făcut din amintire, din amintiri tandre și delicate și nu din deznădejdea neputinței, de ce stă atât de mult copilul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu toții În pace, Efraim. Nu sunt mama voastră. Am un proiect care trenează deja de câțiva ani din cauza unei grămezi Întregi de bebeluși atârnați de fusta mea, să-i șterg la nas. Cândva, când eram mică, tatăl meu, pionierul, mă dăscălea să rețin că În realitate bărbații sunt sexul slab. Era o glumă de-a lui. Ei bine, vrei să-ți spun ceva, acum că tot am pierdut ora la coafor din cauza ta? Dacă aș fi Înțeles atunci ce știu acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]