509 matches
-
și văd că e adevărat. Bate după dictare și se gândește hăt departe, cine știe unde se gândește. Ce să facă acasă se gândește. Ceva de genul ăsta. Ce treabă să-nvârtească. Ciorbe, salate, tochituri, tocane. Bate mecanic, nu înregistrează ce bate. Dactilografa care trece prin memorie, că sunt mulți care în mintea lor repetă ca inconștienții încă o dată ce-a zis clientul, aia nu rezistă până la pensie. Ia asupra ei cazu’. Nu trebuie să te implici în ceea ce faci. Așa zice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
chiar dacă nu ești obișnuit să aștepți în pândar, fii totuși calm. Nu te precipita. Domnule Sima, nu mai comenta. Acuma nu mai ești director și nici șeful meu și al altora, tot așa cum nevasta d-tale, Iozefina, nu mai e dactilografa care ne scrie textul. Înțelegeți odată. Nu fiți copii. De fapt pe vremea aceea nici nu era mașină de scris, nici tiparniță, cu toate că foamea de citit era mai mare ca oricând. Nu era nici Casă de Cultură sau de Incultură
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
seară. Așadar, ziua o întâlnea în bibliotecă, în carne și în oase, seara o întâlnea imaginar, în lectura scenetei la care încă scria de zor. Numai că ziua, cu părere de rău, ea era parcă numai soția lui Sima, o dactilografă și o contabilă deosebit de sfioasă, iar seara, noaptea, contesă de Bethlen, îndrăgostită de Mihai de Giulești. Atât în realitate cât și în lumea fictivă, destinele lor, de bine de rău, se întâlneau cât de cât, și acest gând îl consola
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în somn tot felul de intimități, mă decisesem să dezvelesc adevărul în linii mari. Poate că și simțeam acest lucru. Așa cum era Iozefina. Sau măcar așa cum eu însumi o cunoscusem. Povestindu-i Reliei despre Iozefina, o vedeam în fața mea pe dactilografa textului meu dramatic, ca prin minune, plutind din nou deasupra noastră, ca un abur, și privindu-mă adânc în ochi, din seamă afară de insistent. Îmi priveam în răstimpuri, palmele și mă întrebam dacă ele au mângâiat cândva cu adevărat, acea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
recoltei) și la insistențele șefului Ststului Major al Brigăzii, am fost înlocuit și adus la „luptă”. Credeți că nu am fost mândru? Am fost, mai ales că în perioada anterioară fusesem cooptat în echipa restrânsă (operator, consilier - eu - și o dactilografă), pentru lucrarea de doctorat a comandantului Brigăzii. Aveam un picior în ghips, în urma unei tabere de schi (se întâmplă), dar dimineața și seara târziu mașina comandantului Brigăzii mă lua și mă aducea acasă. Revin la acea aplicație în care Brigada
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Aurel MIHĂIESCU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93210]
-
și strălucitor, ca o mamă mai vârstnică al cărui ultim copil se putea dovedi un artist. O pendulă-dulap, care, Împreună cu biroul, umplea aproape tot spațiul rămas, bătu orele două, dar, așa devreme cum era, Joyce se afla deja acolo. O dactilografă dispăru Într-un fel de boxă din fundul Încăperii. — Sunt ceva vești despre Eckman? — Nu, domnule, spuse Joyce. Myatt Își aruncă ochii peste câteva scrisori și apoi Îl părăsi acolo, ghemuit ca un câine credincios peste biroul lui Eckman și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de la etajul al șaptelea, Rowe putut citi: „Ajutoare pentru mamele din națiunile libere. Informații“. Începuse să creadă că, la urma urmelor, domnul Rennit avusese dreptate. În fața lui se afla o femeie voinică și destoinică, vizibil incoruptibilă În calitatea ei de dactilografă nesalariată - calitate subliniată de mica insignă ce-o purta la butonieră. — Ce doriți? Întrebă femeia, cu un glas aspru. Toată furia și orgoliul Îi dispărură ca prin farmec. Încercă să-și aducă aminte ce-i spusese individul În legătură cu cozonacul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
tombolă... — Știți, toate doamnele care lucrează la tombolă sînt voluntare. Nu vă putem spune adresele lor. — Se pare că s-a făcut o greșeală, stărui Rowe. Mi s-a dat un cozonac destinat altuia... — Mă duc să mă interesez, zise dactilografa, și intră Într-o Încăpere alăturată. Rowe avu răgazul să se Întrebe dacă nu fusese cumva imprudent venind singur Încoace. N-ar fi fost mai bine să-l ia cu el și pe A-2? Dar se liniști curînd, spunîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mai are asigurat dreptul la viață. Scumpe domn, ești mobilizat În slujba patriei. Stăteau toți trei pe trotuar. Pe lîngă ei trecea cîte un comisionar de bancă, cu țilindru pe cap și cu servieta prinsă de mînă cu un lănțișor; dactilografe și funcționari se Întorceau grăbiți spre birourile lor, de la restaurantele unde-și luaseră masa de prînz. În acest colț al Londrei nu se mai zăreau ruine; te-ai fi putut crede În timp de pace. Dacă fotografiile acelea ar trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pentru amândouă la începutul fiecărei zi. Nu avea neapărată nevoie de o secretară, dar, pentru ca afacerea să fie luată în serios, îi trebuia cineva care să răspundă la telefon sau să preia mesajele dacă ea lipsea. Mma Makutsi era o dactilografă de excepție - obținuse nota 9,70 la examenul de absolvire al școlii de secretariat - și probabil se irosea într-o firmă măruntă ca aceasta, dar îi ținea o companie plăcută, era loială și, cel mai important, era discretă. — Nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
le ofere atâta plăcere. Domnul J.L.B. Matekoni îi auzise vorbind și avea o părere proastă despre trăncăneala lor. — Ești miștocuță! Ai mașină? Aș putea să ți-o reglez. Aș putea s-o fac să meargă mai repede. Cele două tinere dactilografe de la Ministerul Apelor chicotiră și grăbiră pasul. — Ești prea slabă! Nu mănânci destulă carne! O fată ca tine trebuie să mănânce mai multă carne ca să poată avea copii mulți. De unde ți-ai luat pantofii ăștia? Sunt cumva pantofi Mercedes Benz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și viața cu toate trăirile ei, se simțea închisă într-o colivie, ca o pasăre exotică, fără putință de scăpare. Văzu, apoi, un anunț în ziar, care înștiința că a doua zi se organiza concurs pentru ocuparea unui post de dactilografă. Speranțele îi prinseră din nou aripi. Se prezentă la adresa respectivă, o cocioabă din tablă cu două încăperi. În prima funcționa un xerox, în a doua erau înșirate patru mașini de scris. În ciuda numărului mare de candidate, Luana câștigă. Seara, împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
încăperi. În prima funcționa un xerox, în a doua erau înșirate patru mașini de scris. În ciuda numărului mare de candidate, Luana câștigă. Seara, împreună cu bărbatul ei, destupă o sticlă de șampanie iar negura în care acesta-i prevedea viitorul ca dactilografă nu reuși să-i umbrească fericirea. Se trezi devreme, se îmbrăcă cu ce avea mai frumos și se prezentă la lucru. Din capul locului, patronul o înștiință că va munci două luni în perioadă de probă, fără s-o plătească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
moral care a pus-o pe picioare. Luana a început să mănânce, să iasă din casă, să-și viziteze fostele colege stabilite în oraș iar într-o bună zi a cumpărat presa și-a văzut că ziarul local "Ochiul" angaja dactilografă. S-a prezentat la redacția ziarului și făcând o impresie deosebită prin seriozitatea afișată a fost angajată pe loc. Deși salariul fetei reprezenta un sfert din retribuția lunară minimă pe economie, Sanda era fericită s-o vadă activă și preocupată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în cadrul redacției. Se stabilise ca ziarul să se axeze pe anumite domenii care să nu lezeze, în nici un fel, edilii orașului, nicidecum să și-i ridice în cap. Domnișoara întrecuse măsura și trebuia pusă la punct. Nu era altceva decât dactilografă și toate fumurile de scriitoare necesitau a fi stopate. După o discuție istovitoare cu personalul angajat, patronul hotărî să aibă o întrevedere, între patru ochi, cu domnișoara Leon. Luana luă loc pe scaunul din fața biroului și ascultă cuminte propunerile șefului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în șir făcând planuri de viitor. Studiau împreună locurile de muncă apoi se întindeau în tot felul de discuții, în vreme ce micuțul Sergiu se juca pe covor. Intr-o astfel de zi văzură un anunț interesant. O fabrică de textile angaja dactilografă. Se uitară una la alta și strigară, în același timp: Asta e! Domnișoara Leon începu lucrul în prima zi de toamnă. Impresionat de pregătirea arătată la concurs, domnul Daniel Liga, directorul fabricii, o conduse personal în biroul registratură unde avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
un zâmbet prefăcut. Domnule Zereghia, să aduci mata o fată așa frumoasă la noi și mie să nu-mi spui nimic! Să-ți fie rușine... Deși nu se omora de dragul ei, bărbatul îi făcu pe plac și-i prezentă noua dactilografă. Femeia o măsură din cap până-n picioare. O, ce apariție! Bucle blonde, pulover mulat, fustă scurtă... Domnișoară, ai să bagi în boale bărbățimea din întreprindere. Ai grijă, spuse, făcându-i cu ochiul, mai toți sunt însurați. N-o să ne trezim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la serviciu. În scurt timp, își făcu o obișnuință din a-și aduce pachețelul cu gustare în biroul Luanei, pentru a mânca împreună, din a veni la sfârșitul programului s-o însoțească spre casă. O prindea de braț și domnișoara dactilografă nu știa unde să se ascundă de groaza privirilor crunte pe care i le aruncau celelalte colege. Una o avertiză să-și vadă de treabă și să pună capăt, cât mai curând, acestei prietenii dar cum să scapi de Nuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
acidă față de Nuța. Pe limba ei bârfa făcea muguri și dădea în floare instantaneu, fără nici un filtru care să curețe eventualele erori. Radu Noia, inginer mecanic, sosit în fabrică în urmă cu doi ani, imediat după terminarea facultății, veni la dactilografa registraturii să ceară o adeverință de salariat. Prinsă într-o lucrare cu termen imediat de rezolvare, Luana îl repezi. Tânărul ieși jenat, lipsit de curajul de-a mai încerca alte demersuri. Fata se simți vinovată de bruschețea cu care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu se va uita vreodată la o femeie divorțată. Insistă asupra acestei idei de parcă Luana ar fi fost o paria a societății. Femeile cu care-l văzuse erau superbe, titrate și-i cerea să-și uite gândul că o simplă dactilografă ar avea șansa să atragă atenția unui bărbat ca acesta. Fata se simți ofensată. Ca să-i alunge supărarea, Nuța îi propuse un alt pretendent. Pe colegul Marin Nanu. Domnișoara Leon o privi stupefiată. Dar domnul Nanu e însurat! E chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
deja atentase la pudoarea unui coleg de-al lor. Luana crezu că visează. Senzația, din ce în ce mai puternică, că nimerise într-o troacă cu porci, o sufoca. Subțirelu aruncă Nuții o privire de gheață, o repezi cu bădărănie și insistă la domnișoara dactilografă să-l ierte. Cordel izbucni în plâns. Îl înșfăcă pe bărbat de mână și-l târî în biroul ei. Luana auzi rotirea cheii în yală, hohotele Nuții întrerupte de șoapte răstite și vocea lui agasată. Apoi, o bufnitură pe birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-l întreabă. Calmul și lipsa de reacție a celei pe care se chinuia zadarnic să o supere, făcură să-i sară muștarul. Începu să urle: Nenorocito, ești arogantă și mă sfidezi. Te crezi superioară deși nu ești decât o biată dactilografă iar eu sunt șefă de birou. M-am coborât la a-ți fi prietenă și tu ți-ai bătut joc de mine. De azi înainte, am eu grijă de tine! De atunci, nu scăpă nici o ocazie să-i facă viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-l iubea! Prietena ei, aia sau alta, nu mai conta, umbla dezlegată pe la fel de fel de case, câteodată o prindea nevasta și ieșea un tărăboi, mai mare rușinea. De ce, oare, inginerul Noia n-o lua de nevastă pe domnișoara dactilografă și se folosea, doar, de calitățile ei trupești, făcând-o de rușine la muncă? Dacă "fetița" se "dădea" pe lângă ea, avea s-o învețe cum să revină pe drumul cel bun. Fugea repede și mai completa ceva în registre apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
încrețise părul scurt și-l ridicase spre înalturi, nu mai înainte de a-l vopsi într-o culoare de catran. La scurt timp, cum vechea denumire a postului nu se mai justifica, veni adresă de la minister cu înștiințarea că funcția de dactilografă se transforma în aceea de referent. Această depeșă lăsa la latitudinea șefilor stabilirea atribuțiilor noului post. Nuța înnebuni de fericire. Se așeză pe un scaun lângă Luana, înecându-se cu vorbele ce curgeau râuri. Privește, doamnă Noia, ți s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
gura, mare și buzată, pentru a le arunca în obrazul subalternei. Printre altele se legă de Radu Noia, un fraier care nu vedea cine e, de fapt, nevasta lui dar ea, Nuța Cordel, dotată cu inteligență, cunoștea exact talentele doamnei dactilografe. Urla atât de tare, încât inginerul, aflat pe culoar, dădu buzna în încăpere să vadă ce se petrece. Auzi ultima remarcă și se crispă de mânie. Se repezi la Nuța cu mâna ridicată și Luana sări să-l oprească. Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]