168 matches
-
amputată. Ce s-a „tăiat”? Un „discurs” cu multe întrebări și afirmații percutante: „Societatea și, mai precis, statul au ele dreptul să-și educe tineretul conform unor idealuri speciale? Spre exemplu statul mussolinian sau statul hitlerist... (Punctele de suspensie din dactilogramă îmi arată că textul a mai fost „curățat” o dată - n.m.). Dar să ne întrebăm: care stat? De unde știe respectivul stat că are dreptul să se perpetueze pe deasupra tuturor celorlalte posibilități de perpetuare formală? Unui individ periculos societății, societatea noastră îi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
reprodus, parțial, în cartea mea. La toate acestea, se adaugă o scriere memorialistică necunoscută până acum. De dimensiuni medii, aceasta se păstrează sub forma unui text dactilografiat despre care am motive să cred că a fost redactat după anul 1967. Dactilograma descoperită de mine în această arhivă personală are cinci file și este compusă din două părți. Prima filă, nenumerotată, conține un foarte scurt text autobiografic și este semnată de autoarea sa. A doua parte, pe patru file numerotate de la 1
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
nu are titlu. Sublinierile din text aparțin autoarei. Toate cele cinci file poartă diverse însemnări și modificări pe text, făcute de mâna Nadiei. Am păstrat ortografia pe care a folosit-o, cu "î" și "sînt". Păstrez o fotocopie de pe această dactilogramă în arhiva mea personală. Redau mai jos aceste amintiri, nădăjduind că, incluzând-le în prezentul volum, aduc un omagiu Nadiei Russo-Bossie și contribui la păstrarea memoriei sale printre iubitorii istoriei militare românești. I. "Numele meu este Nadia Russo, actualmente Nadia
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
Gavrilescu. În chestia cu Bacalu nu sunt prea lămurit. Aștept precizările dv. La ce mai lucrați? Omagiile mele pentru doamna dv. Salutări amicale, V.G. Popa </citation> <citation author=”POPA Vasile G.” loc=”(Fălticeni)” data =”5 faur 1974”> Signor Eugenio, Trimit dactilograma prezentă care e revăzută mai cu atenție și mi-o trimiteți pe cealaltă. Cred că Întreg materialul ar trebui dactilografiat din nou căci are destul de multe corecturi . Cu amiciție, V. G. Popa </citation> <citation author=”POPA Vasile G.” loc=”(Fălticeni
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
mi-ați dat acum 3 zile. Ne Înțelegem și ne decontăm săptămâna viitoare când ne Întâlnim. Cu amiciție, V.G. Popa </citation> <citation author=”POPA Vasile G.” loc=”Folticeni” data =”14 august 1975”> Signor Eugenio, Am vorbit cu doamna Butnaru despre dactilograma privitoare la „Amintiri de la Rotopănești”... sau așa ceva . Respectiva doamnă spune că a prezentat lucrarea la editura Junimea și anume la unul din șefii de prima mărime, Mircea Radu Iacoban. Tovul s-a uitat la lucrare, a răsfoit-o cu interes
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
citation author=”SOLACOLU Barbu” loc=”București” data =”luni 4 febr. 1974”> București În 18 sept. 1974 Stimate domnule Dimitriu, În sfârșit, Îmi fac plăcerea de-a răspunde la scris. Dvs. din 29 ian. 1974 În sensul, că vă pot Înapoia dactilograma versurilor atât de cuceritoare ale Lucreției Andriu . Firește, a fost binevenită „somația” d-nei Dr. Roxana Cristian . M-am conformat și am scris prefața făgăduită, Doamne, făgăduită Încă de-acum vreo 9 luni. Cum vedeți, o gestație... normală! Mi s-a
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
celelalte, arată un vârf strălucitor al aisbergului liric admirabil, în liniște, plutind la suprafață. (Irina Gavrilă, București) * O rugăminte către cei tentați să trimită la post-restant dischete cu poezii. Sunt de preferat, deocamdată, din motive lesne de închipuit, manuscrisele și dactilogramele. Mulțumesc! (Elena Adam, Vaslui) * Am primit cu bucurie urările. Sigur, la mijloc a fost o neînțelegere, nici măcar importantă. Prilej cu care vă mărturisesc că m-am bucurat că în epistolar sunteți mai puțin, chiar deloc, naivul veritabil din versuri. Recitind
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14095_a_15420]
-
se supără acum pe revizuiri și caută motive oculte pentru a le justifica oricum altfel decît estetic, ar fi putut să spună, chiar și în sinea lor: "marea majoritate a poeziilor scrise din 1987 (data cînd am predat editurii ultima dactilogramă) și pînă în 1990 rămîn nepublicabile. Pentru că erau polemice la adresa unei realități care nu mai există și devin, ca atare, superflue." Încă o dată: cel care spune asta, se referă la propria literatură! Începînd cu luna martie 1990, lucrurile încep să
"De cînd mă știu am trăit într-o paranteză" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15585_a_16910]
-
și colegial al lui Leon Volovici. Chiar dacă incompletă (lipsesc paginile 1, 7, 8, 58-64, 78; ultima are numărul 79), chiar dacă este în mod evident o formă imperfectă, cu multe și evidente greșeli de dactilografiere, plină de ștersături și corecturi manuscrise, dactilograma rămasă de la S. Schafferman conține mărturii extrem de prețioase pentru clarificarea perioadei de militantism sindical și social-democrat a Ťtînărului Istratiť. Amintirile fostului director al Anchetei sînt în mod evident Ťcompletateť cu date și informații ulterioare, fie livrești, fie provenite din tradiția
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
cunoscut cu mulți ani în urmă, că încă nu știe dacă l-a iertat și că el, Petre, i-a dedicat un ciclu de poeme. De mult!” După care totul a decurs normal: {erbana Drăgoescu i-a trimis editorului timișorean dactilograma însoțită de un CD care conținea înregistrarea unui vernisaj din 1981 (în cadrul căruia Ovidiu Iuliu Moldovan citea, în contrapunct, chiar aceste poeme). Patru ani mai târziu, în vara lui 2013, în toiul pregătirilor pentru publicarea volumului de față, {erbana Drăgoescu
Încă 11 elegii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2764_a_4089]
-
anumite momente ale sale, placheta aceasta e atât de stănesciană încât, parafrazez, gestul devine de neînțeles. Nu și inexplicabil. Spuneam că împrejurările joacă un rol de căpătâi. Dacă este să credem notițele manuscrise de pe marginea foilor (căci volumul reproduce întocmai dactilograma, cu tot cu însemnările și corecturile lui Petre Stoica) o bună parte din aceste poeme au fost scrise în noaptea de 30 spre 31 decembrie 1975 (în pagină apare 1957, ceea ce este destul de greu de crezut: {erbana Drăgoescu avea pe atunci doar
Încă 11 elegii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2764_a_4089]
-
clujeană ajunge să corespondeze, nu neapărat susținut, dar substanțial, cu un mare lingvist originar din Iași, de multe decenii bucureștean. La fel de minuțios sunt editate și interviurile, realizate la începutul intervalului de corespondență. Ilie Rad a păstrat dovezile materiale ale convorbirilor - dactilograma sau banda de magnetofon - și reconstituie pasajele tăiate de cenzură la apariția în periodicele culturale ale epocii, evident, semnalând această completare. Inclusiv cadrul personal în care au loc convorbirile este refăcut de editor, fiind pus în relație cu situația din
Iorgu Iordan în scrisori și interviuri by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5319_a_6644]
-
citind Jurnalul foarte intim atribuit lui Marin Preda. Ștefan Agopian l-a publicat în Ziua literară exprimînd firești îndoieli redacționale asupra autenticității sale. Cred însă că a făcut bine publicîndu-l chiar dacă e vorba, așa cum bănuiesc, de un text apocrif. Istoria dactilogramei pe care Darie Novăceanu a încredințat-o celor de la Ziua literară e aburită rău. O persoană care a murit între timp a fost pusă să copieze la Ministerul Justiției toate manuscrisele lui Marin Preda, ridicate din biroul său de la Cartea
Note la un jurnal foarte intim by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14915_a_16240]
-
că originalul a rămas la copist. Numele acestuia devine esențial, fiindcă e ultima persoană identificabilă care a avut jurnalul în mînă. Totuși Darie Novăceanu îl ține sub tăcere. Din mica istorisire, împănată cu diverse paranteze, prin care actualul deținător al dactilogramei explică în ce chip a ajuns în posesia ei n-am înțeles cîteva lucruri. De pildă ce căutau la Ministerul Justiției manuscrisele lui Preda. Ele puteau fi luate fie de Procuratură, fie, mai degrabă, de Securitate, pentru a fi copiate
Note la un jurnal foarte intim by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14915_a_16240]
-
Și am toate motivele să mă îndoiesc că o persoană căreia i s-au încredințat manuscrisele lui Preda spre copiere nu putea face ore suplimentare acasă, pentru a le citi și expertiza cît mai rapid. Poate că dl Novăceanu, cu dactilograma sa, s-a lăsat păcălit de acel cineva care i-a încredințat-o, luînd de bună autorecomandarea acestuia că lucra în Ministerul Justiției. Dar, dacă e așa, de ce nu îi scrie numele, căci omul ar merita, mai ales postum, să
Note la un jurnal foarte intim by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14915_a_16240]
-
luînd de bună autorecomandarea acestuia că lucra în Ministerul Justiției. Dar, dacă e așa, de ce nu îi scrie numele, căci omul ar merita, mai ales postum, să fie citat. Să fie nerecunoscător dl Novăceanu față de cel care i-a oferit dactilograma? Putem admite și asta, dar numele persoanei în discuție ar fi putut fi un argument pentru autenticitatea acestui jurnal. Dl Novăceanu se expune însă astfel bănuielii că, de fapt, acel copist n-a existat și că această dactilogramă e propria
Note la un jurnal foarte intim by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14915_a_16240]
-
a oferit dactilograma? Putem admite și asta, dar numele persoanei în discuție ar fi putut fi un argument pentru autenticitatea acestui jurnal. Dl Novăceanu se expune însă astfel bănuielii că, de fapt, acel copist n-a existat și că această dactilogramă e propria sa producție. Iar dacă e așa, în ce calitate?
Note la un jurnal foarte intim by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14915_a_16240]
-
în primul său volum, citat mai sus, modalitate identică celei utilizate de autorii următoarei cărți, aici ea impunându-și respectarea normelor consacrate de tradiția restituirii epistolare, prin prezentarea unei fișe orientative, privind destinatarul, locul și data, forma de prezentare (manuscris, dactilogramă etc), limba, sursa, dacă a fost sau nu publicată și tradusă - date care înlesnesc interpretarea corectă a documentelor, norme eludate de ceilalți doi îngrijitori. Desenele/ caricaturi precizează numele celui reprezentat în trăsături de creion, definitorii (multe figuri nefiind cunoscute unor
OMAGIEREA MUZICIANULUI PAUL CONSTANTINESCU by Vasile Vasile () [Corola-journal/Journalistic/84334_a_85659]
-
executorul testamentar al acestuia) îl invită pe Ion Vartic la Metz, curioasă să afle conținutul acestei prefețe. O întâlnire singulară, la care a participat și Marta Petreu, și al cărei rezultat fast a constat într-un dar extrem de prețios: „o dactilogramă voluminoasă” (p. 39), în limba engleză, plină de corecturi și adaosuri, care ar fi urmat să devină ultima carte a lui Petru Dumitriu. Nu o carte de ficțiune, ci un „studiu” (în caracterizarea autorului), un „testament spiritual”. Povestea editării acestei
Alte chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2556_a_3881]
-
voluminoasă” (p. 39), în limba engleză, plină de corecturi și adaosuri, care ar fi urmat să devină ultima carte a lui Petru Dumitriu. Nu o carte de ficțiune, ci un „studiu” (în caracterizarea autorului), un „testament spiritual”. Povestea editării acestei dactilograme e, în sine romanescă (Marta Petreu o dezvoltă exemplar în cea de-a doua prefață care însoțește acest Non credo, oro). În cele din urmă acum, la mijlocul lui 2014, aventura inedită se încheie, odată cu publicarea, în traducere, la Editura Polirom
Alte chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2556_a_3881]
-
în engleză de Pessoa între 1913 și 1914 - aproape 300 la număr - pe care poetul le trimisese din proprie inițitivă unui editor la Londra să le publice într-o faimoasă colecție. Dar a izbucnit războiul, editura britanică a dat faliment, dactilograma trimisă în Anglia nu a mai fost regăsită, cartea a putut fi însă reconstituită din cele 12 de pagini ale proiectului inițial rămase în arhiva Pessoa; și din corespondența lui Pessoa cu respectivul editor. Aceeași editură Ática ne propune un
Noi explorări pe continentul Pessoa by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/2702_a_4027]
-
a tatălui...” Emoționante sunt și concisele paragrafe epistolare inserate în poem: „De la 14 septembrie și pînă la 10 octombrie mă voi odihni citind. Apoi, alte zece zile, să încerc să selectez niște poeme din cele vreo trei sute de pagini de dactilogramă ce s-au adunat. La ce bun? Nu mai am nici un cititor. Și totuși.” Din fericire, iată, poetul are cititori și astăzi, la treizeci și cinci de ani de la acele amare însemnări. Cât despre sentimentul că scriitorul vorbește în deșert: lucrurile stau
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4279_a_5604]
-
și pentru prima dată, umilit și indignat, se refugiază în anarhie și cinism, împotrivindu-se în felul acesta statului și altor evenimente de asuprire colectivă a individului. Acum, va redacta și prima lucrare "literară", monografia Ilustrissimae familiae Gombrowici, (rămasă în dactilogramă), ale cărei informații genealogice îi vor adânci și mai mult snobismul și însingurarea. Trăiește, prin urmare, o acută criză de inadaptabilitate, stârnind mila rudelor apropiate: "Artificialitatea mea provoca artificialitatea celorlalți. Eram nefericit. Nu puteam să-mi găsesc locul în lume
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
la Paris între februarie și iunie 2001. Trebuie să admit că problema scrisului de mînă mă preocupă de cîtăva vreme, fiindcă de el se leagă existența manuscrisului, ca formă originară, astăzi pe cale de dispariție, a unei opere literare, înlocuită de dactilogramă și apoi de printul de computer. Scriitorii epocilor anterioare, cel puțin de la o dată încoace, ne-au lăsat manuscrisele ca pe niște documente personale excepționale (era să spun, de primă mînă!). E destul să vedem o pagină de Eminescu ori de
Mâna care scrie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15740_a_17065]
-
de la o dată încoace, ne-au lăsat manuscrisele ca pe niște documente personale excepționale (era să spun, de primă mînă!). E destul să vedem o pagină de Eminescu ori de Proust ca să înțelegem valoarea psihologică și artistică a unui manuscris. Neutra dactilogramă sau impersonalul print nu ne mai spun nimic despre autorii lor. Un capitol foarte important din istoria scrisului se încheie. "Caietul" de care am amintit conține, pe lîngă splendide facsimile de manuscrise franceze (Pascal, Hugo, Zola, Nerval, Sartre și alții
Mâna care scrie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15740_a_17065]