299 matches
-
(n. 16 aprilie 1896, Moinești - d. 25 decembrie 1963, Paris) este pseudonimul lui Samuel Rosenstock, poet și eseist român evreu, născut în localitatea Moinești din România și stabilit mai târziu în Franța, cofondator al mișcării culturale dadaiste, care a condus la o revoluție majoră în artele plastice și literatură. În 1912, pe când era încă în liceu, publică Revista „Simbolul” împreună cu Marcel Iancu și Ion Vinea, cu binecuvântarea lui Alexandru Macedonski și ajutorul lui Iosif Iser. În această
Tristan Tzara () [Corola-website/Science/297108_a_298437]
-
tânărul poet, ci, după cum spunea Colomba Voronca (soția lui Ilarie Voronca și sora lui Claude Sernet) datorită faptului că exprima starea de spirit a tânărului poet „trist în țară” (sursa: Heinrich Stiehler în „Tristan Tzara zwischen Peripherie und Zentrum”). Mișcarea dadaistă își are originea în orașul elvețian Zürich în timpul Primului Război Mondial. Tzara ajunge acolo în toamna lui 1915 și curând se alătură unui grup de tineri intelectuali care pun la cale „happening-urile” de la Cabaret Voltaire. Astfel s-a născut celebra mișcare
Tristan Tzara () [Corola-website/Science/297108_a_298437]
-
perioada cu adevărat inovativă a mișcării încetează odată cu acest „transfer”. Fiind la Paris s-a angajat în activități tumultuoase cu André Breton, Philippe Soupault și Louis Aragon pentru a șoca publicul și a dezintegra structurile limbii. Cele mai cunoscute texte dadaiste ale lui Tzara sunt: "La Première Aventure céleste de Monsieur Antipyrine" (1916; Prima aventură cerească a domnului Antipyrine") și "Vingt-cinq poèmes" (1918; "Douăzeci și cinci de poeme"), respectiv manifestele mișcării: "Sept manifestes Dada" (1924; "Șapte manifeste Dada"). În 1924 o întâlnește pe
Tristan Tzara () [Corola-website/Science/297108_a_298437]
-
modul în care își aproprie simboluri populare comune și artefacte culturale "gata făcute", aducînd ceea ce altă dată era considerat mundan sau trivial pe terenul artei înalte. Atitudinea critică a postmodernismului este împletită cu aprecierea unor opere precedente. Astfel operele mișcării dadaiste primesc o recunoaștere ca și ale autorului de colaje, Robert Rauschenberg, a cărui operă a fost inițial considerată lipsită de importanță în anii 50, dar care a devenit unul dintre precursorii mișcării prin anii 80. Postmodernismul a ridicat în rang
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
Sașa Pană, asistat de Moldov. Colaborează la ea Geo Bogza, Stephane Roll, Ilarie Voronca, Ion Călugăru, Virgil Gheorghiu, B. Fundoianu, pictorii Victor Brauner, M. H. Maxy, Milița Petrașcu, S. Perahim, B. Herold, etc. Manifestul publicației este destul de vag, cuprinzând elemente dadaiste, futuriste, suprarealiste, introduse în noțiunea generală a desfacerii de orice constrângere academică. În fond, "unu" înoată mai mult în apele suprarealismului. Este venerat, studiat și editat Urmuz, pe care Moldov îl imită în rele contrafaceri. În căutarea automatismelor, redactorul apelează
Literatura română avangardistă () [Corola-website/Science/297640_a_298969]
-
Paul Valéry. A studiat medicina și mai târziu psihiatria datorită căreia, în 1921, l-a cunoscut pe Sigmund Freud. În timpul primului război mondial, l-a cunoscut pe Jacques Vaché, un dadaist înfocat. În 1916 el s-a alăturat curentului cultural dadaist, dar după un timp a formulat o serie de obiecții la adresa dadaismului, declarând: „Lasă tot. Lasă Dada. Lasă-ți nevasta. Lasă-ți amanta. Lasă-ți speranțele și temerile. Lasă-ți copii în păduri. Lasă-ți substanța pentru umbră. Lasă-ți
André Breton () [Corola-website/Science/297543_a_298872]
-
printr-o traducere de către observant a observatului, iar orice traducere falsifică într-o anumită măsură. ‘Mașinile uruind pe străzi’ era un “poem citadin”, ‘țăranii cosând’ un “poem semănătorist”, ‘visul cu ochi deschiși’ un “poem suprarealist”, ‘vorbirea în dodii’ un “poem dadaist”, ‘conversația în chineză pentru un necunoscător al acestei limbi’ un “poem lettrist”, ‘discuțiile alternante ale călătorilor, într-o gară, pe diverse teme’ un “poem postmodernist” (inter-textualism). O clasificare pe verticală? “Poem vizual”, “poem sonor”, “poem olfactiv”, “poem gustativ”, “poem tactil
Paradoxism () [Corola-website/Science/297176_a_298505]
-
pasioneze zoologia. Frecventează Școala de Arte Frumoase din București (1919 - 1921) și Academia Liberă de Pictură a lui Horia Igiroșanu. Vizitează orașele Fălticeni și Balcic, și începe să picteze peisaje "cezanniene". Apoi, după propria-i mărturisire, trece prin toate fazele: "dadaiste, abstracționiste, expresioniste". În 1924, la 26 septembrie, are loc prima sa expoziție personală, la București, la "Galeriile Mozart". În această perioadă îl întâlnește pe poetul Ilarie Voronca, cu care va înființa revista 75 HP, în care Victor Brauner publică manifestul
Victor Brauner () [Corola-website/Science/297585_a_298914]
-
fabrică"" (în maniera lui Holder). Participă la expoziția "Contimporanul" (noiembrie 1924). În 1925 face primul voiaj la Paris, de unde se întoarce în țară, la București în 1927. În perioada 1928 - 1931 colaborează la revista "Unu", revistă de avangardă, cu concepții dadaiste și suprarealiste, în care publică reproduceri după majoritatea tablourilor și desenelor sale: "desene limpezi și portrete făcute de Victor Brauner prietenilor săi, poeți și scriitori". În 1930 se instalează la Paris, unde îl întâlnește pe Brâncuși, care-l inițiază în
Victor Brauner () [Corola-website/Science/297585_a_298914]
-
structuri scheletice în locul tradiționalului complex compact de statui. Dadaiștii cu înclinație anarhică au rupt radical orice legatură cu tradițiile, au creat voit compoziții „antiartă” provocatoare de scandal, de exemplu „asamblări” realizate din obiecte alese întâmplător sau din deșeuri. Multe gesturi dadaiste, care mai demult au avut drept scop iritarea cetățenilor, au reapărut și în ultimele decenii dar acum fără orice tentă batjocoritoare. Un exemplu renumit este pisoarul expus de dadaistul francez Marcel Duchamp, acesta anunțând că datorită alegerii făcute obiectul este
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
ai curentului dadaist de după război. Ulterior curentul a jucat un rol de influență în dezvoltarea muzicală al lui Erik Satie. În crearea formelor timpurii a muzicii ambient/ de fundal, de la începutul secolului 20, compozitorul francez Erik Satie, a utilizat explorări Dadaiste, muzică pe care a etichetat-o drept "muzica de mobilier" ("Musique d'ameublement"). El a descris această muzică ca fiind acea muzică, care putea fi folosită în timpul unei cine, mai degrabă pentru a crea o atmosferă de fundal, decât a
Ambient () [Corola-website/Science/317513_a_318842]
-
reviste ca "Der Spiegel", "Die Buribunken", "Schattenrisse" și altele, proiectând chiar un ciclu de poezii, și a elaborat un studiu despre Theodor Däubler, un cunoscut poet contemporan. S-a împrietenit cu Hugo Ball (un scriitor care ulterior s-a raliat mișcării dadaiste din Zürich) și cu Franz Blei. A devenit un admirator al poetului Konrad Weiß, un exponent al catolicismului politic. Cu câțiva ani mai târziu s-a împrietenit cu scriitorul Ernst Jünger și cu pictorul Richard Seewald. În același timp, Carl
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
de gata, fotografii, asamblări de materiale, aerograme, - dezvoltând un stil artistic propriu, chiar dacă influențat uneori de Marcel Duchamp. În 1916 a expus un obiect pre-dadaist intitulat „Autoportret”. Împreună cu Marcel Duchamp și Francis Picabia a întemeiat secția new yorkeză a mișcării dadaiste. A editat și primul și unicul număr al revistei „Dada la New York” (1920). Exemple de creații din această perioadă sunt "The Rope Dancer Accompanies Herself with Her Shadows" (1916), influențată de asamblajul încă neterminat atunci al lui Duchamps, "The Bride
Man Ray () [Corola-website/Science/328327_a_329656]
-
de Montparnasse, cu o boneta orientala în postura unor femei pictate de Ingres, și având spatele nud, decorat prin tehnică supraimprimării, cu două aperturi acustice de vioară. La Paris a continuat să creeze un șir întreg de obiecte și instalații dadaiste, unele în colaborare cu alți artiști Împrietenit cu Marie-Laure de Noailles și cu Charles, viconte de Noailles, a turnat în 1928 în vila acestora la Hyères al treilea film al său, "Leș Mystères du chateau de Dé" Vreme de câteva
Man Ray () [Corola-website/Science/328327_a_329656]
-
1919, mai mulți oameni uciși de un inamic nevăzut decât în război. 10 ani mai târziu, lumea avea să fie devastată de Marea Criză Economică. După încheierea Primului Război Mondial au apărut stiluri artistice noi. S-a născut arta suprarealistă din mișcarea dadaistă, arta abstractă și Cubismul. Muzică occidentală clasică a parcurs o perioadă de prefaceri și experimente. Muzică ușoară occidentală a fost dominată de SUA, unde artiștii de culoare au jucat un rol important datorită folclorului din care s-a desprins jazz
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
mai ales după ce în 1919, acesta își mutase centrul de manifestare de la Zürich la Paris). De altfel, atât în "Littérature" (unde Breton publică, în colaborare cu Phillipe Soupault, "Câmpurile magnetice", primul text specific suprarealist), cât și în alte reviste, textele dadaiste alternează cu cele ale noii orientări, ce avea să se numească apoi suprarealism. Sunt două mișcări apropiate, având scriitori comuni, dar alianța nu va dura. În 1922 se produce ruptura și, după doi ani de frământări, căutări și tensiuni polemice
Suprarealism () [Corola-website/Science/297390_a_298719]
-
reîncepem actul creaței pornind de la o "tabula rasa". La Cabaret Voltaire, noi vrem să zguduim ideile, opinia publică, educația, instituțiile, muzeele, bunul simț așa cum este el definit la momentul actual, pe scurt, tot ceea ce ține de vechea ordine.”" Astfel, manifestul dadaist a fost publicat într-un prim și singur număr al revistei Cabaret Voltaire. Originea numelui este neclară. Sunt păreri care susțin că provine din afirmația "Da", folosită foarte des în discuțiile purtate de inițiatorii mișcării, de origine românească, Tristan Tzara
Dadaism () [Corola-website/Science/297542_a_298871]
-
Cornel Ungureanu este îndreptățit să afirme: „Primele poeme ale lui Tristan Tzara, publicat în revistele celui de al doilea deceniu al veacului trecut, sunt ale non-locurilor, ale golirii spațiilor și ale timpului în sine”. Sublinierile mele ridică din contextul opțiunilor dadaiste elemente de ordin filosofic - doar categoriile de spațiu și de timp sunt aparținătoare acestui domeniu al ideilor. Spirit contradictoriu, Tristan Tzara „la 16 ani are proiecte poetice, la 20 este la Zürich, unde face parte dintre liderii insurecției DADA. Rămâne
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_445]
-
îi permite să-și transforme visele și viziunile în tablouri. Pictura lui Magritte, reflectare a gândirii sale misterioase, se bazează pe întâlnirea minunată și neașteptată dintre irealitate și cotidian. În felul acesta el seamănă cu De Chirico și cu artiștii dadaiști, cu care împărtășește același caracter remarcabil și ironia. Între anii 1920-1967 pictează aproximativ o mie de tablouri, care vor constitui o sursă de inspirație pentru generațiile viitoare de pictori. primește primele lecții de desen în Châtelet la vârsta de 12
René Magritte () [Corola-website/Science/298187_a_299516]
-
de artiști dezgustați de valorile burgheze, găsesc un cuvânt, aparent fără sens, "dada", care să descrie starea lor de protest și acea artă pe care urmau să o creeze sfidând orice normă sau criteriu estetic preconceput. Cel mai cunoscut pictor dadaist francez, Marcel Duchamp (1887-1968), își exprimă dezaprobarea față de arta care să produca plăcere în mod gratuit și, în semn de protest, adaugă o mustață celebrului portret al Mona Lisei a lui Leonardo da Vinci. Alti artiști dadaiști: Francis Picabia (1879-1953
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
mai cunoscut pictor dadaist francez, Marcel Duchamp (1887-1968), își exprimă dezaprobarea față de arta care să produca plăcere în mod gratuit și, în semn de protest, adaugă o mustață celebrului portret al Mona Lisei a lui Leonardo da Vinci. Alti artiști dadaiști: Francis Picabia (1879-1953), George Grosz (1893-1959) și Max Ernst (1891-1976). Multe din operele dadaiștilor sunt create accidental, la întâmplare, fără un studiu prealabil. Metoda a fost adoptată și de succesorii acestora, suprarealiștii. Termenul de "suprarealism" a fost introdus de scriitorul
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
să produca plăcere în mod gratuit și, în semn de protest, adaugă o mustață celebrului portret al Mona Lisei a lui Leonardo da Vinci. Alti artiști dadaiști: Francis Picabia (1879-1953), George Grosz (1893-1959) și Max Ernst (1891-1976). Multe din operele dadaiștilor sunt create accidental, la întâmplare, fără un studiu prealabil. Metoda a fost adoptată și de succesorii acestora, suprarealiștii. Termenul de "suprarealism" a fost introdus de scriitorul André Breton (1896-1966), care a elaborat manifestul acestui nou curent care punea în prim
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
pentru scurt timp în Ungaria, în timpul revoluției bolșevice ungare. Noile forme teatrale sovietice și germane au fost rapid importate în Europa de Vest, Asia și Statele Unite, în special prin intermediul colaborării în cadrul Internaționalei comuniste. În Germania, germenii teatrului politic au apărut în cadrul mișcării dadaiste, impulsionați în primul rând de militantismul pacifist în timpul Primului Război Mondial și în legătură directă cu mișcările revoluționare: Se discută la nesfârșit despre arta, dar numai din punct de vedere politic. Și cu toții am căzut de acord că arta nu putea fi
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
cea mai reprezentativă pentru această perioadă. Poezia interbelică va ajunge să se sincronizeze cu marea poezie europeană. Cei mai însemnați poeți din această perioadă sunt: George Bacovia, Tudor Arghezi și Ion Barbu. De asemenea, Tristan Tzara, unul dintre fondatorii mișcării dadaiste, era originar din România. De asemenea, în timpul acestei epoci s-au ivit și în filozofia română figuri ca Lucian Blaga, Dimitrie Gusti, Tudor Vianu și Vasile Conta. În domeniul istoriei, perioada a fost dominată de marele erudit Nicolae Iorga. După
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
(n. 2 aprilie 1891, Brühl - d. 1 aprilie 1976, Paris) a fost un pictor și sculptor modernist german, care a aderat în 1919 la curentul dadaist, pentru ca, în anul 1924 - odată cu apariția oficială a suprarealismului - să se încadreze în această mișcare. , fiul unui pictor care lucra la o școală de surdo-muți, s-a născut la 2 aprilie 1891 în orășelul Brühl, lângă Köln. În anul 1908
Max Ernst () [Corola-website/Science/300781_a_302110]