131 matches
-
primitivitatea, sub desvoltarea intelectului. Politic și moral Gibris nu sunt decît o consecință de mare intensivitate a personalității individuale, pe cînd Shaduko se distruge prin urîtul lor caracter și a manierelor lor. Artistic-Gibris sunt abstracția generală și Shaduko aparțin curentului dadaist și suprarealismului.Pentru înțelegerea curentului Shaduko care ignoră diferența între cele două sexuri-bărbat-femeie ,ipoteze care sunt analizate și explicate,au fost realizate schițe și tablouri pe cuprinsul a două etaje ale expoziției. Deasemenea au fost realizate filme care durează 2
SHADUCO de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371736_a_373065]
-
adapteze noilor forme ale vieții sociale". Pentru Lovinescu, Gîndirea este ultima dintre manifestările conservatorismului ruralist și ortodox. Unele luări de poziție ale colaboratorilor Gîndirii acelea ale lui Radu Gyr, spre exemplu, care-i acuză, într-un articol din 1924, pe dadaiști și pe suprarealiști că ar fi dezmembrat națiunea franceză, că ar fi distilat scepticismul, că ar fi pervertit pe tineri pot justifica aprecierea lui Lovinescu. Însă există o axă a filosofiei gîndiriste pe care el nu o ia în seamă
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
în vreme? Nu. Angoasele olandezului aveau rostul explicitării îndoielilor. Dureroaselor îndoieli ale diletantului de geniu. Că va fi înțeles greșit de contemporani, de improbabilii discipoli. Apoi, modernii tîrzii, mai toți s-au exersat prolific în pagini de exegeză. Iar suprarealiștii, dadaiștii au practicat, dincolo de pagina scrisă, gesticulații exhibiționiste, oripilînd sau dînd de gîndit. Artele momentului? Ritos antitradiționaliste, cunosc o fascinantă ebuliție a punerii în scenă, a montării șocante. Chiar și într-un oraș "cuminte", clasicizant, ca Iașii, sînt promovate soluții total
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care mai șocante, mai teribiliste, asta ține de neesențialul subsidiar comportamental al artistului. Doar certitudinea unicității fiind, se înțelege, condiția sine qua non care decide finalmente. De revăzut mintal spectacolele burlești ale avangardei secolului trecut, pentru a reconstitui, cronologic, sindromul. Dadaiștii, suprematiștii, cu osebire suprarealiștii începutului de secol au excelat în înscenări care frizau grotescul. De Chirico își amintește, în Memorii, cum provocării sale șocante cu ocazia propriului vernisaj, ceilalți confrați suprarealiști i-au replicat printr-o scabroasă scenografie în chiar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai mult sau mai puțin umilit și amărît. Bucuria, prospețimea senzației pur animalice, voioasa impresie de libertate și-au luat zborul!" Pasajul e din Jurnalul răsfățatului vienez Stefan Zweig, din 1935, și dau peste el absolut întîmplător, deschizînd cartea ca dadaiștii. Nu vi se pare că e scris chiar acum și că amărîtul "cetățean al lumii" Stefan Zweig e oricare dintre noi, cetățenii... unui stat? Dar ce fac? Era vorba, parcă, de un NU hotărît actualității... Gata, atît a durat evadarea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
copii, călărite de ei cu voluptate nedisimulată. De la experiențele acestea încă plastice pînă la faza... deșeurilor nu-i decît un pas. Pe care "oportunistul" César îl face cu franțuzească nonșalanță. Bîntuie, împreună cu echipa lui de zgomote, cimitirele mașinilor avariate, combină dadaist caroserii divers colorate între care își fac loc ibricele, cratițele, tacîmurile aferente călătoriilor auto totul supunîndu-se, în final, unor puternice prese mecanice. Încît produsul ultim ("artisticul" produs) e un coșcogea calup, numai bun să ajungă rapid în... Bienala de la Veneția
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de interioarele albe, selecte, dandy contradictoriu. Nu se sinucide prin mijloace „clasice”, dar e la limita jocului cu moartea un alt dandy celebru În anii de până la primul război mondial, alăturat mereu personalității ostentative a lui Vaché: Cravan, „dandy-ul dadaist absolut”, fondatorul, În 1912, al revistei Maintenant, de o agresivitate ieșită din comun. Fabian Avenarius Lloyd, englezul care, instalat la Paris, semnează Arthur Cravan, și-a consumat cei 33 de ani (1887-1920) paroxistic. Anarhist convins, el trece prin primul război
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
pentru un dandy, Înseamnă a nu fi nimic. Romanticii n-au vorbit atât de magnific despre singurătate decât pentru că aceasta era durerea lor reală, durere de nesuportat. Revolta lor Își are rădăcini profunde, Însă de la Cleveland al abatelui Prévost până la dadaiști, trecând prin freneticii anului 1830, Baudelaire și decadenții de la 1880, mai bine de un secol de revoltă se astâmpără În mod ieftin În Îndrăznelile „excentricității”. Dacă toți au știut să vorbească despre durere este pentru că, În disperarea că n-o
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
străină. În scurt timp de la apariție, C. își asigură colaborarea a numeroși reprezentanți ai noii arte din Olanda, Franța, Italia, Germania, Danemarca: futuriștii Marinetti și Prampolini, expresioniștii Herwarth Walden și Ludwig Kassak, cubiștii constructiviști Theo van Doesburg, Georg Linze, foștii dadaiști Hans Arp, Tristan Tzara, suprarealiștii André Breton, Paul Eluard, B. Peret. Apar și desene în manieră avangardistă realizate de Marcel Iancu, cronici dramatice susținute de F. Aderca, cronici cinematografice, articole de popularizare a recitalurilor și spectacolelor de artă nouă organizate
CONTIMPORANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286393_a_287722]
-
fotografii de clădiri în stil constructivist, informa constant publicul românesc despre manifestările curentului și despre avangardism în genere, întreținea relații cu centrele din străinătate ale mișcării. Cele mai multe și pătrunzătoare articole aparțin lui Marcel Iancu și lui Hans Richter, fost comiliton (dadaist, apoi constructivist) al primului, la Zürich, Basel și Düsseldorf. Pictor, sculptor, arhitect, scenograf, Marcel Iancu ilustrează revista, împreună cu mulți alți avangardiști din țară și de peste fruntarii, precum Constantin Brâncuși, Milița Petrașcu, Mattis Teutsch, M. H. Maxy, Gropius, Le Corbussier, Kurt
CONSTRUCTIVISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286389_a_287718]
-
fi așa, strofele ar trebui înlocuite de versuri, versurile - de cuvinte, cuvintele - de silabe, silabele - de litere, iar literele - de neant; căci în orice secvență, oricât de îndepărtată de norma logicii comune, există o coagulare, o închegare, o realizare semantică. Dadaiștii înșiși nu se lăsau - deși pretindeau, superb, că o fac - în voia hazardului pur: cuvintele extrase de ei „la întâmplare”, primind „cum se cuvine” articolul hotărât și nehotărât, fiind corect precedate de prepoziții și înlănțuite prin conjuncții, dovedeau că exista
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
care Ion Minulescu, îi apare la București volumul Priveliști, reunind poeziile scrise în românește începând din 1917. În Franța, renunțând la visurile de a da „o justificare estetică Universului”, urmărește totuși îndeaproape experimentele literare ale anilor ’20. Se apropie de dadaiști, apoi de suprarealiști, continuând totodată să ofere texte revistelor de avangardă românești „unu”, „Chemarea”, „Integral”. Dezamăgit de André Breton și de suprarealiști, le reproșează încercarea de a „explora în mod rațional subconștientul”, ca și adeziunea unora dintre ei la comunism
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
neantului și înfrânge blestemul pierderii de sine, consecință a îndepărtării omului de realul sacru. Dincolo de enunțul, deseori abstrus (el a dus la situarea lui S., în Istoria literaturii române de la origini până în prezent a lui G. Călinescu, în capitolul rezervat dadaiștilor, suprarealiștilor și hermeticilor), poetul este, în esență, un romantic. Definitorie, la el, este înfruntarea contradicțiilor proprii naturii omului, a unui dualism funciar: perechile de animale din arcă arată sufletul și trupul în dezunire (Talazuri înlăuntru); cele două „părți” ce nu
STANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
exemplu) de inteligența estetică. Poetul se autoconstruiește în limbaj prin destructurarea discursului. În izbitoare contradicție cu propriile pledoarii patetice pentru constructivism și integralism, pentru „ordinea sinteză, ordinea esență constructivă, clasică, integrală”, el sfidează orice construcție, cedând inițiativa nu cuvintelor, ca dadaiștii, ci fanteziei, unei frenezii nesupravegheate cel puțin la prima vedere. De aici rezultă erupții de imagini analoage focurilor de artificii, fenomen similar celui din lirica lui Ion Vinea, dar de o violență considerabil sporită și de aparență cu totul spontană
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
avut posibilitatea de a studia și câteva dintre lucrările lui Doll jr. (în curs de apariție) cu privire la rolul controlului în educație 183. Se pare că el a adoptat, în acest sens, o poziție negativistă care îi conferă o aură de dadaist întârziat - ceea ce poate însemna, așa cum suspectam mai sus, și o cădere jenantă în mrejele himerei nondirectiviste de la începutul secolului XX. După el, controlul ar fi, în exclusivitate, „inchiziția” curriculumului modern, „stafia care bântuie curriculumul” (ghost which haunts the curriculum): Controlul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
literaturii moderne pe spații mai întinse. Poezia, proza, critica, dramaturgia merg împreună sub același steag estetic și cu participarea mai multor promoții de autori (criteriul generației rămâne secundar). Mai e de spus că în noua istorie ermeticii sunt despărțiți de dadaiști și de suprarealiști (ei conviețuiau în istoria lui G. Călinescu) și primesc acum o altă denumire: „de la parnasianism la manierism”, ceea ce pare corect și oportun. În fine, se introduce un punct de marcaj nou, anul 1930 (Orientări noi după 1930
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
al decoperirii nimicului ce ne înconjoară, ajungând astfel la forme ale creativității dintre cele mai diverse și inedite. Nu gândul de a crea o artă măreață, nu dorința de a expune ori de naște idei concrete i-a determinat pe dadaiști să se manifeste. Nu putem vorbi de o artă DaDa, pentru că însăși cuvântul artă era negat, vorbim însă de un spirit ce a cucerit artiștii interbelici refugiați la Zürich, vorbim de o negare și o afirmare simultană a artei. “Dadaismul
Mişcarea dada şi influenţa asupra artei contemporane. Conceptul de urât la dadaişti. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
sale (începand din 1917 cu Fântâna), rupte din cadrul lor funcțional și investite cu valoare artistica. Lucrarea capătă valoare în funcție de spațiul în care este plasată, spațiul devine element de limbaj plastic în măsura în care reușește să contribuie la evidențierea mesajului ideatic. De fapt dadaiștii nu doreau acest lucru, ei nu doreau o sacralizare a realității ce ar fi fost determinată de plasarea producțiilor lor în cadrul artei. Realitatea trebuia să rămână în accidentalitatea ei, în lipsa ei de artă. Dada era în fapt realitatea fără sens
Mişcarea dada şi influenţa asupra artei contemporane. Conceptul de urât la dadaişti. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
sunet, fiecare mișcare e determinată de anumite cauze mai mult sau mai puțin determinate logic. Rațiunea poate sau nu să controleze această spontaneitate însă tocmai aceste oscilații ce au la bază controlul asupra rațiunii reprezintă unul din punctele pe care dadaiștii au mizat mult; aceste oscilații sunt ridicate acum la rangul de act artistic. Artistul nu mai elaborează schițe, nu mai calculează compoziții, nu mai combină culori, ci pur și simplu crează, nici măcar nu mai elaborează idei, crează și iar crează
Mişcarea dada şi influenţa asupra artei contemporane. Conceptul de urât la dadaişti. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
natura. Dada este pentru natură și împotriva artei. Dada este nemijlocită ca și natura și încearcă să dea fiecărui lucru locul sau esențial. Dada este morală ca natura. Dada este pentru sens nelimitat și pentru mijloace limitate. Viața este pentru dadaiști sensul artei. Arta poate înțelege greșit mijloacele și în loc de mijloace limitate să folosească mijloace limitate. Atunci viața și natura sunt simulate în loc să creeeze viața. Pictura academică simulează viața și natura“. Afirmația și negația rămân alte puncte de sprijin importante în
Mişcarea dada şi influenţa asupra artei contemporane. Conceptul de urât la dadaişti. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
umoristului Shalom Alehem. Ov. S. Crohmălniceanu discută pe larg aceste aspecte în monografia sa dedicată expresionismului în literatura română. Potrivit lui Salomon Schulman (Jiddischland. Bland Rabbiner och revolutionarer, Nora, 1998), citat de cercetătorul suedez Tom Sandquist („Cum a devenit Samuel Rosenstock dadaist. Tristan Tzara și contextul său românesc“, în Balkon. Revistă de artă contemporană, nr. 4, septembrie 2000, Cluj, pp. 12-13), pe „tărîmul idiș”, caracterizat de „ludism lingvistic” și ireverențiozitate antiintelectualistă, exista o „capacitate singulară de a înțelege logica nebuniei și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mulțumit cu ce-am găsit în plachetă: «Zilele acățate în turnuri...» — dacă cumva am înțeles bine — foarte frumos”. Registrele sînt amestecate, badinajul amical conține în subsidiar o rezervă estetică prezentă și în articolele despre simultaneism, Apollinaire sau futurism. Față de entuziasmul dadaiștilor, adeziunea celui rămas în afara jocului pare mai degrabă o reverență diplomatică (în care se amestecă, poate, și un strop de invidie): „Aș fi un copil rău dacă n-aș dănțui în entuziasmul vostru, — după aceeași scripcă. Fumisteriile sînt un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un sertar melancolie/ cu panglici, cu bucle de hîrtie/ căci paiața-i fără de scufie!”). În comentariul publicat în Manuscriptum, Henri Béhar consideră că „În ciuda invitației de a-l publica, acest poem modernist și languid n-a avut fericirea să placă dadaiștilor aflați în fervoarea exaltării lor, sau încă rezervele lui Marcel Iancu (...) vor fi devenit un obstacol de netrecut, versurile n-au fost traduse și Vinea n-a fost astfel integrat noului curent”. Este la fel de posibil însă ca, în pofida autopersiflării sarcastice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a metaforelor iconoclaste, antiromantice, a unui imagism aproape „fauve” și a prezenței unor elemente de civilizație modernă (trenul, sirenele), poemul din scrisoare — un lamento postsimbolist, laforguean, cu elemente de Geigenhumor („zgardă, scutură-te de peron”) — să nu fi fost trimis dadaiștilor în vederea traducerii și eventualei „omologări”... El pare a transmite mai degrabă distanța sufletească a autorului față de entuziasmul prietenilor săi de departe, golul metafizic din spatele decorului modern, „colorat” al unei gări de provincie — provincia românească de care Tzara tocmai se rupsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pline de refugiați și de călători de pretutindeni, a stîrnit o vîlvă fără seamăn pentru poporul strîngător al țării. Nemții s-au interesat numaidecît, exercitîndu-și dialectica lor greoaie în foiletoane pline de argumentări solemne cari, desigur, i-au înveselit pe dadaiști pînă la lacrimi. Astăzi Franța s-a supărat și ziarele vorbesc de dedesubturi «boșe» (n.n. - bolșevice), de spionaj la adăpostul imposturei artistice. (...) Tzara spion? Se vede limpede că și francezii au «mărșăluit» în această glumeață cursă internațională. Întrebarea lor dovedește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]