131 matches
-
are aici o frecvență considerabilă, însoțindu-se, în imagini surprinzătoare, cu un sentiment, lipsit de ostentație, al neliniștii existențiale. Bunăoară, timpul „gonește la tot pasul pe străzi de-a lungul liniilor de rămas bun și lasă în urma sa prichindeii”. Rebelul dadaist revine la o elegie cu tonalități oarecum mai solemne: „Vezi tu în mine înșiruirea de stârvuri/ Și puntea durerilor închegate în șiruri de vremi,” epicul „înalt”, ca și elegia fiind deseori subminate de o imagistică violență, de repetiții, paralelisme sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
1994, passim; Dumitru Micu, Reverie și joc, L, 1995, 37, 38; Caraion, Tristețe, 103-106; Ciopraga, Amfiteatru, 403-407; Popa Convergente, 48-60; [Tristan Tzara], ATN, 1996, 3 (semnează Daniel Dimitriu, Constantin Ciopraga, Ion Apetroaie, Valentin Silvestru, C. D. Zeletin); Ion Pop, Un dadaist la o sută de ani, RL, 1996, 14; Radu Bogdan, Tristan Tzara și Pablo Picasso, RL, 1996, 14; Ion Pop, „Lampisteriile” lui Tristan Tzara, LCF, 1996, 15; Livius Ciocârlie, Un magazin de lux, LCF, 1996, 16; Tristan Tzara 100, L
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
exemplu) de inteligența estetică. Poetul se autoconstruiește în limbaj prin destructurarea discursului. În izbitoare contradicție cu propriile pledoarii patetice pentru constructivism și integralism, pentru „ordinea sinteză, ordinea esență constructivă, clasică, integrală”, el sfidează orice construcție, cedând inițiativa nu cuvintelor, ca dadaiștii, ci fanteziei, unei frenezii nesupravegheate cel puțin la prima vedere. De aici rezultă erupții de imagini analoage focurilor de artificii, fenomen similar celui din lirica lui Ion Vinea, dar de o violență considerabil sporită și de aparență cu totul spontană
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
și aduna în miezul său crema artiștilor din țară și nu numai, alăturând orașul celorlalte centre europene culturale de elită. Formele lui Brâncuși și unitatea esenței lor colindă prin expoziții întreaga lume. Tristan Tzara, Barbu Fundoianu și alți suprarealiști și dadaiști pleacă să cucerească Parisul. Mulți încă se lansează în revista Contimporanul, a lui Vinea, o altă voce de marcă a avangardei, alături de Gherasim Luca, Ilarie Voronca, Gheorghe Dinu (Stephan Roll) sau Alexandru Binder (Sașa Pană). Nicolae Tonitza, Camil Ressu, Marcel
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
literaturii moderne pe spații mai întinse. Poezia, proza, critica, dramaturgia merg împreună sub același steag estetic și cu participarea mai multor promoții de autori (criteriul generației rămâne secundar). Mai e de spus că în noua istorie ermeticii sunt despărțiți de dadaiști și de suprarealiști (ei conviețuiau în istoria lui G. Călinescu) și primesc acum o altă denumire: „de la parnasianism la manierism”, ceea ce pare corect și oportun. În fine, se introduce un punct de marcaj nou, anul 1930 (Orientări noi după 1930
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
avut posibilitatea de a studia și câteva dintre lucrările lui Doll jr. (în curs de apariție) cu privire la rolul controlului în educație 183. Se pare că el a adoptat, în acest sens, o poziție negativistă care îi conferă o aură de dadaist întârziat - ceea ce poate însemna, așa cum suspectam mai sus, și o cădere jenantă în mrejele himerei nondirectiviste de la începutul secolului XX. După el, controlul ar fi, în exclusivitate, „inchiziția” curriculumului modern, „stafia care bântuie curriculumul” (ghost which haunts the curriculum): Controlul
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
M. Eminescu). Pentru secolul XX, el fixează „momente” semnificative, care generează o anumită stare de spirit, o direcție, o estetică: momentul 1901 (Tendința națională), momentul 1906 (Teoria specificului național), momentul 1919 (Moderniștii. Sburătorul. Fenomenul arghezian), momentul 1926 (Ortodoxiștii), momentul 1928 (Dadaiști. Suprarealiști. Hermetici), momentul 1933 (Noua generație) ș.a. Dar acestea sunt deduse nu din programele revistelor, ci din analiza creației, unde se descoperă personalitatea dominantă, fapt ce face să nu se mai respecte întotdeauna cronologia. Scriitorii sunt grupați în genere pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
ori prerafaelitismul, au însemnat, pentru secolul trecut, momente de negație, mai mult sau mai puțin violentă, ale literaturii precedente sau în curs. Dar aceste negații înlocuiesc, de fapt, o convenție literară cu alta, un sistem de valori, cu altul. Revolta dadaiștilor ori a futuriștilor a înlocuit însă sistemul de valori al începutului de veac cu o stare de permanentă negație a oricărui sistem, a oricărei constrângeri. In anii primului război mondial, și imediat după, fenomenul a părut efemer, o simplă extravaganță
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
Europa. A vrut să evite un șoc, dar a creat un electroșoc, care ne zgîlțîie bine inclusiv pe noi. Filosoful care l-a influențat cel mai mult pe Sarkozy a fost Bernard Henri-Lévi. Mă tem că Hollande a ales vreun dadaist de mîna a treia... Și totuși, spirite lucide mai sunt, atît în Germania (Jurgen Habermas) cît și în Franța (Emmanuel Levinas), care să încerce să restaureze dimensiunea umanului, să regîndească fundamentele eului, dar ca excepții. Ultimele decenii sunt traversate de
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
eului, dar ca excepții. Ultimele decenii sunt traversate de o criză cu multe fațete : cea a reprezentării umanului. Concepția clasică, cea renascentistă, sau cea a luminilor sunt depășite. Umanismul însuși, cum aprecia Unamuno, e în criză. Nu întîmplător au apărut dadaiștii, apoi suprarealiștii, care practică nonsensul, deriziunea și chiar distrugerea. O inumanitate s-a extins ca o plagă, devenind atotprezentă și dezmembrînd sensul lumii într-o țesătură de erori și iluzii. Este tărîmul celor proști, care nu vor să știe mai
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
revelatoare: "Critica lui Vladimir Streinu se dezvoltă în plan estetic; însuși scrisul său elegant, nuanțat liric, este o admirabilă expresie estetică." Rămâne un paradox faptul că G. Călinescu stăruie în Istoria sa din " asupra poetului Vladimir Streinu (inclus în capitolul Dadaiști. Suprarealiști. Hermetici. Momentul "Ă, deși la data apariției monumentalei lucrări autorul Ritmului imanent publicase numeroase studii și eseuri critice precum și un volum: Pagini de critică literară, Marginalia, Eseuri, Editura Fundațiilor Regale, ". G. Călinescu admite concesiv reticent: Poetul a scris și
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
un „muzeu” al valorilor recunoscute, devenite exemplare, generând admirația stagnantă, se ghicește ușor răspunsul, ce nu va întârzia de altminteri, să apară: unicul loc de „refugiu” se poate afla doar în afara operei, mai ales a capodoperei („perfecțiunea plictisește” - spusese încă dadaistul Tzara, iar Voronca îl urmează, susținând că „era desăvârșirilor e sfârșită”), adică a acelui „rezultat” pasibil, în timp, de „oficializare”, deschis „admirației unanime”, pândit de epigonice preluări. „Poate pentru o menținere într-un echilibru de azur pur ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cunoaște, dar care i se pare demnă de a fi citită. E vorba de Tzara mea de Tamara Carauș, "ceva între jurnal literar și eseu sociologic", după cum o califică dl Ciobanu. Ortografia neașteptată a titlului conține o referire implicită la dadaistul Tristan Tzara. O carte, despre postmodernismul basarabean. Nasc și dincolo de Prut postmoderni. Scenarii și opinii despre criza din PNȚCD Demisia de la președinția PNȚCD a profesorului Andrei Marga și întîmplările de tot felul produse în partid după această demisie au ținut
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16024_a_17349]
-
o parte burgheză, precum o narațiune a rațiunii victorioase și a progresului, iar pe de altă parte estetică, precum o critică a acestei raționalități și a valorilor adiacente, taxate drept ipocrite, interesate în sens materialist, filistine (Baudelaire, Flaubert, Matthew Arnold, dadaiștii), alienante și chiar represive (Ibsen, Kafka, Bruno Schultz, Trakl, Cehov, Școala de la Frankfurt, Michel Foucault). În altă variantă putem consemna o dublă direcție, una care transmite o jubilație a modernizării (futurism, constructivism, naturism sau Neue Sachligkeit), alta ostilă modernizării industriale
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
nu a fost un martor direct, dar a cercetat serios chestiunea, se arată prudent: «Cabaretul era la numărul 1, pe Spiegelstrasse. Or, Lenin și soția lui locuiau pe aceeași stradă. Lenin juca șah la cafeneaua Terrasse, ca și unii dintre dadaiști. Se ignorau cordial.» 8) Mult mai tîrziu, în 1975, Soljenițîn, într-o reconstituire romanescă - Lenin la Zürich -, menționează existența Cabaretului: «Puțin mai departe - scrie el - aproape de strada Catedralei, se afla „Lăptăria” în care se instalase Cabaretul Voltaire, unde, la începutul
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
de revoltă - pe care omul le traversează sub impactul revoluției industriale și al deselor reconsiderări în raport cu imaginea consacrată despre sine. Astfel, titluri cum sînt Între două lumi, Romantismul, Realitatea, Impresioniștii, Simboliștii, Postimpresioniștii, Perioada crizei, Cubiștii și futuriștii, Avangarda, Expresioniștii, Abstracțiunea, Dadaiști și suprarealiști și între cele două războaie nu reprezintă doar capitole de istoria artei, ci și, dacă nu cumva mai întîi, încercări de autoclarificare ale unei umanități aflate într-o goană irepresibilă. Cei o sută unu de artiști care se
Cărți despre artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14909_a_16234]
-
Victor Brauner, după o expoziție personală, mai pronunțat avangardistă, colaborează la organizarea expoziției internaționale din 1924 de la București, momentul de vârf al avangardei românești. Nici printre participanții români, nici printre cei străini nu există însă vreun suprarealist. Orfiști, constructiviști, expresioniști, dadaiști cuminți. Printre expozanții străini se află și Hans Richter, cinefil și cineast, realizator de filme „abstracte”. În același an încep să ruleze și la București filmele mute ale lui Fritz Lang: Nibelungii și Dr. Mabuse, iar în 1926, faimosul Metropolis
Centenar Victor Brauner by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13461_a_14786]
-
presa naționalistă, unde se vorbește despre "balega dadaistă", adăugându-se că "nu se poate pretinde românului Tzara bum bum să se exprime altfel" și se denunță "dadaismul, negrii și metecii"... (La rândul său, Aragon nu e mai clement cu "frivolitatea" dadaistului, iar Breton și grupul său se vor mai manifesta o dată, violent, cu ocazia unei noi reprezentații cu piesa lui Tzara, Le Coeur à gaz în iulie 1923, încheiată cu cotonogeli reciproce și chemarea poliției. Apărarea vine mai curând din străinătate
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
de revoltă - pe care omul le traversează sub impactul revoluției industriale și al deselor reconsiderări în raport cu imaginea consacrată despre sine. Astfel, titluri cum sînt Între două lumi, Romantismul, Realitatea, Impresioniștii, Simboliștii, Postimpresionistii, Perioada crizei, Cubiștii și futuriștii, Avangardă, Expresioniștii, Abstracțiunea, Dadaiști și suprarealiști și Între cele două războaie nu sînt doar capitole de istoria artei, ci și, daca nu cumva mai întîi, încercări de autoclarificare ale unei umanități aflate într-o goana irepresibila. Cei o sută unu de artiști care se
O panoramă a picturii moderne by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17867_a_19192]
-
decadente" și se cer măsuri contra vinovaților. în apel se specifică faptul că "această campanie este propagată în România îndeosebi de Grupul pentru Dialog Social (Generația 80) și în SUA prin intermediul Centrului Cultural din New York al Consulatului Român (ex. Festivalul dadaist Zen Dada)." Cetățenii cu pricina au solicitat parchetului "efectuarea de cercetări sub aspect infracțional și pedepsirea autorilor" Mihai Gălățanu, pentru poezia O noapte cu patria, și Marius Ianuș, pentru poezia România. Deși "cei doi autori nu au fost încă identificați
Poezia și codul penal by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16796_a_18121]
-
care o va dezvolta într-o manieră distinctă în eseul Muncitorul. Laudă vocalelor se află din acest punct de vedere în strânsă legătură cu curentele antifizionomice din literatura și arta vorbirii secolului 20, așa cum se regăsesc în poezia fonetică a dadaiștilor, teatrul "măștilor acustice" al lui Canetti sau teatrul epic la Brecht. Literatură pentru rostit și ascultat Unul dintre fenomenele surprinzătoare ale culturii literare din ultimele decenii în țările de vest, industrializate, este revenirea unei literaturi pentru rostit și ascultat. Mulți
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
timid, devenit militant fervent până la un fel de agresivitate iconoclastă ce-l contrariase pe Lovinescu, se străduia energic să le recupereze. A reluat, așadar, în acel moment de rememorare afectuoasă, în unicul număr din “75 H.P.” (octombrie 1924) a “scandalului” dadaist regizat de Tzara pe la Zürich sau Paris, cu teribilisme în mare parte jucate, alăturându-le unor texte care puteau trimite deopotrivă la hazardul extragerii din sacul dadaist a cuvintelor ori la “imaginația fără șir” și “cuvintele în libertate futuriste”, nu
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
subiectivism, integrarea portretului, naturei moarte, nu ca expresie de suflet, ci ca existență materială, organică”. Sintetic, aceste operații se concentrau într-o definiție a imaginii poetice care circula, în datele ei de bază, în întreg mediul avangardist, de la futuriști la dadaiști și chiar suprarealiști, însă pe care Voronca o remodelează sub accent constructivist-abstracționist: “Plăsmuire abstractă, imaginea: raport pur a două elemente cât mai îndepărtate (sau cât mai apropiate) între ele” (v. Tudor Arghezi, fierar al cuvântului, în nr. 3 din mai
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
care l-a plasat în Istoria sa la capitolul... Tradiționaliștii. Poezia roadelor, în baza unui criteriu mai degrabă tematic, de altfel restrictiv, identificând ecoul pillatian, nu foarte important. Marele critic, care se întreba, contrariat, dacă Voronca e un futurist, un dadaist ori un suprarealist, îi înregistra, totuși, pertinent, un număr de trăsături aproximate la media acestor orientări, recunoscându-i puterea de “a ridica la rang poetic oprice percepție” și un “simț al plasticei cuvântului, excelent”. Astăzi, poziția sa în istoria poeziei
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
autobiografică. Pot să văd lucrurile cu inima, cu ochii... și de aceea cred că ceea ce scriu este autobiografie... R.B.: Dar și cultură fiindcă vedeți - acuma v-am prins asupra faptului. Ați afirmat aici, în public, că vă plac suprarealiștii și dadaiștii, care de altfel s-au și întîlnit la cafeneaua "Voltaire" din Zürich, cînd și-au prezentat manifestul. A.V. (Rîde cu poftă): Da, îmi plac foarte mult! R.B.: Deși ați trăit prea puțin în țară, credeți, așa cum spun unii, că
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]