100 matches
-
nagamezi; engl. laugh ~ celtic Lugh, zeul soarelui; tc. gül- cu ghali „soare“ în klatskanie; aici e și gr. gel- „a râde“, de asemenea kul în ciuvașa. În limba keta (pe Ienisei) „a râde“ se zice dagh și se compară cu daga „soare“ în cercheza (Caucaz), respectiv cu kabardin dagha „soare“. Se observă apropierea dagha ~ Lugh cu d - l ce se mai întâlnește în dacrima - lacrima; dakota = lakota; ad în latină = al „la“ în semitica etc. La fel: siru „a râde“ în
AU AVUT DACII SUNETUL Â (Î) ? de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360059_a_361388]
-
soare“ în khasi, mânc. bira ~ beru într-o limbă din India, kur „rău“ în budukh (Caucaz) cf. khur „soare“ în iraniene = kur = kira în persana, de aici și verbul curg. La samoezi situația e următoarea: în enets daha „rău“ cf. daga „soare“ cerchez (Caucaz), nganasan bikažää „rău“ seamănă cu Bicaz al nostru, Ozana lui Creangă cea frumos curgătoare se aseamănă cu tătarul özen „rău“. Japonezii numesc râul kawa comparabil, după noi, cu kawle „soare“ în bamana (Mâli) și mai ales cu
AU AVUT DACII SUNETUL Â (Î) ? de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360059_a_361388]
-
BOQ în bezhita (Caucaz) CAAMU (yucuna) CADCEED (somaleza) ČI în erzya, mordvină CICI în apingi (macro-carib) COL (înseamnă și „luna“ în achumawi (Carolina de Nord)) ČUP (=CHUP) în ainu (Japonia) DA în central pomo, nat. amer. DABAI în shoshone (S.U.A.) DAGA în circassiană (= cercheza, Caucaz) DAGHDAE în vechea irlandeză DAKA• în makah (nat. amer.) DARE în Maipua (Papua N. Guinee) DÂRÎ în Tagota (Papua N. Guinee) DAVEN în laoțiana DEN în kiowa (central amerind.) DIELL în albaneză *DIL (presupus în nostratică
SUN IN WORLD LANGUAGES DENUMIRI ALE SOARELUI IN LIMBILE LUMII de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360060_a_361389]
-
naște e roj- iar același cuvânt înseamnă soare în kurdă. Verbul a naște e în legătură cu astrul diurn. Cf. i-e *gnasko, de unde gr. genesis se compară cu soarele actual turcesc gunes, szul la unguri cu sol latin, tc. dogmak cu daga, soare în cercheza. Lat. nasco a pierdut pe g inițial. Să se observe că termenul craca fundamental în Crăciun e în legătură cu soarele, cercul, roată, cârci, cârcel, disc cum am arătat. Craca, bat, ramura, creangă, buștean, ard, ele sunt în relație
ETIMOLOGIA CUVANTULUI CRACIUN de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359976_a_361305]
-
cu pers. kur = khur, cu keri „soare“ (în tariano, America de Sud). După noi, blood are în spate soarele bel celtic și beil (în rohingya, limba indo-iraniană). Iată și alte nume ale sângelui: • nara în limba moța cf. nar „soare“ în mongola; • daga în limba ragă (New Hebrides, Oceania) cf. daga „soare“ în cercheza (Caucaz); dara „sânge“ comun oceanic, cf. dare „soare“ în maipuană (Papua Nouă Guinee), respectiv dârî în tagota (Papua N. Guinee); magh. vér „sânge“ (și în alte limbi fino-ugrice) cf.
THE ORIGIN OF LANGUAGE.BLOOD. de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340987_a_342316]
-
tariano, America de Sud). După noi, blood are în spate soarele bel celtic și beil (în rohingya, limba indo-iraniană). Iată și alte nume ale sângelui: • nara în limba moța cf. nar „soare“ în mongola; • daga în limba ragă (New Hebrides, Oceania) cf. daga „soare“ în cercheza (Caucaz); dara „sânge“ comun oceanic, cf. dare „soare“ în maipuană (Papua Nouă Guinee), respectiv dârî în tagota (Papua N. Guinee); magh. vér „sânge“ (și în alte limbi fino-ugrice) cf. vera „soare“ în polineziana, melaneziana, dravidiana; semiticul dăm
THE ORIGIN OF LANGUAGE.BLOOD. de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340987_a_342316]
-
skr. rudhira?, îra „soare“ singhalez, iar georg. siskhli „sânge“ ~ asis „soare“ în limba nandi (Kenya). Burmezul swijt pare a proveni din sl. svet „lumină“ < „soare“. În sfârșit, swahili damu e semiticul dăm, iar somali dhiig, respectiv oromo dhiga amintesc de daga „soare“ în cercheza (Caucaz). Adăugăm „sânge“ în limba tora (ecuatoriala, Brazilia) este wi, exact formă cuvântului „soare“ în dakota: wi: J.H.Greenberg - Languages în the Americas, Internet. Adăugăm în martie 2015 altenume ale sângelui: ha în sentani,PapuaN.Guinee,față de
THE ORIGIN OF LANGUAGE.BLOOD. de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340987_a_342316]
-
ciuvaș tus față de tasa “astru diurn” în pima bajo; uzbecu yar “amic” cf. yor luminatorul diurn în khowar, Pakistan; oriya sanga “friend”: sngi “soare” în khasi, India de NE; udmurt esh cf. gunes “astru diurn” în turcă; iacut dogor cf. daga “soare”în Caucaz; esckimo illamar “prieten”: lmar “soare “în pashto, Afganistan; nara într-o limbă aborigeana din Australia cf. nar “soare în mongola”. Sunt multe exemple pe internet dacă scrieți soare prietenul omului. Citam numai din Sadoveanu “lăsăm să ne
de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348943_a_350272]
-
și astrul diurn siri în kashmir. Și tc. kayna- „a fierbe“ se compară cu soarele kan, kon, kün ultimele în turcice. Vezi și warlpiri wanta „soare, vara“, ainu sak „vară“ ~ sak „soare“ în jicaque (nat. amer.); dagis „vară“ în prussiană ~ daga „soare“ în cercheza; așadar vară se compară cu vară- „soare“ în limba molima (Papua N. Guinee). Urmăriți comentariile în continuare. Prof. Ion Carstoiu Referință Bibliografica: ORIGINEA LIMBAJULUI. CÂMPUL SEMANTIC: / Ion Cârstoiu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1580, Anul V
de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348943_a_350272]
-
intrare, ea se agăță de usciori cu toate puterile sale: — Nu! Așteptați! Priviți! strigă. E soldatul. Așteptați, vă spun! într-adevăr, barbarul nu înainta din proprie voință, ci împins de soldatul de care se izbise Hippolita în grădină. Acesta, cu daga în mână, alerga spre edificiu, împingându-și prizonierul și din când în când se întorcea să privească în urmă, în mod evident fiindcă era urmărit îndeaproape. Cu sabia scoasă din teacă, Cilonus îl chemă la sine pe celălalt milițian și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
privească în urmă, în mod evident fiindcă era urmărit îndeaproape. Cu sabia scoasă din teacă, Cilonus îl chemă la sine pe celălalt milițian și se repeziră în întâmpinarea celor doi. Imediat ce ajunse în fața barbarului, încercă să-și înfigă în el daga. Soldatul, însă, îl împinse brusc pe prizonier, astfel că lovitura, în loc să ajungă în pântece, îi atinse doar coasta; el tresări, îndoindu-se, duse mâinile la rană, dar nu căzu. Cilonus dădu să ridice sabia pentru o nouă lovitură, dar soldatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Flaviei, gândi ea cu scârbă - strânși pe picior cu șireturile sandalelor. în grădină, Hippolita îl văzuse privind-o ironic, auzise râsul său batjocoritor, însă acum atitudinea sa părea a fi cu totul alta: își apăsa coasta - acolo unde îl rănise daga lui Cilonus - cu o mână dungată de sânge și privea în jur neliniștit, cu o expresie înspăimântată, evitând să fixeze îndelung pe cei care îl înconjurau. Hippolita preferă să-l privească pe soldat, ale cărui trăsături le putea vedea acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cumplită. Atunci, el o să moară! strigă Mabertus, înșfăcându-l de păr pe prizonier și obligându-l să se ridice, astfel încât căpetenia barbară să-l poată vedea. Pentru aceasta, îi ceru lui Clemantius să se apropie cu felinarul, după care, ținând daga ascuțită la gâtul băiatului, îi spuse Hippolitei: — Cred că băiețașul asta e fiul lui. Să dea cerul să fie așa, altfel e de rău. La vederea băiatului, barbarii schimbară între ei priviri descumpănite. Războinicul cel vârstnic își aduse calul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cuvântul, el i se adresă lui Mabertus: Dacă vă atingeți de fiul meu, demolăm turnul ăsta piatră cu piatră și vă ucidem pe toți. Nu aveți nici o speranță, rosti apăsat. împingându-l pe băiat în balustradă și împungându-l cu daga sub bărbie, Mabertus se ținu tare. — Bagă de seamă! Turnul e solid și avem provizii suficiente pentru mult timp. Nu faci bine că ne ameninți. Mai fă un pas înainte și ți-l omor aici, sub ochi. Reinwalt se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
luându-și de la oblânc scutul rotund, lăsă liber calul, care în acel tip de înfruntare s-ar fi dovedit inutil, apoi, trăgând sabia din teacă, privi neliniștit spre Ambarrus; nu fu însă nevoie să-l îndemne în vreun fel: învârtind daga în aer, bagaudul, care, ca și el, renunțase la cal, strigă ceva către ei săi și se aruncă înainte, trăgând după sine mai mult de două mii de tovarăși; aceștia, scoțând un unic și imens strigăt, se revărsară ca o undă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fătului, și-și apăsa pântecele cu mâinile. Coborând de pe cal, Balamber se apropie de el și doar atunci zări, la o oarecare distanță, trupul cel lung la lui Reinwalt, întins cu fața în sus, cu brațele desfăcute și cu o dagă înfiptă în piept. Se aplecă asupra tânărului și îi înălță capul. — Cine v-a atacat? îl întrebă. — Burgunzi, șuieră el într-un horcăit. Ne-au... luat... prin surprindere. Ceru apă, iar Balamber, cu un gest scurt, luă burduful de la Toraman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
gladius-ul și scutul străpuns de săgeți. Căzut la pământ, lângă trunchiul frasinului sacru pe care romanii îl doborâseră de curând, Valerius își apăra fața cu mâinile, conștient însă că nimic - nici măcar vârsta lui fragedă - nu avea să-l salveze de daga ce se abătea asupra sa. În clipa aceea, doi războinici gali veniră în fugă, cu veșmintele sfâșiate, plini de sânge și de noroi, cu pumnalele întinse spre roman. Fulgerător, soldatul îl răni pe primul la umăr. Șuvoiul de sânge îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
încurajându-l pe adversarul său, un gladiator înarmat cu o plasă și un trident. Valerius îi întâlni privirea limpede, de nepătruns; avea chipul plin de cicatrice. Cercetă calm trupul acela care se înălța amenințător, gândindu-se unde să lovească. Ridică daga la timp pentru a evita o lovitură de trident; apoi, aplecându-se, o îndreptă repede spre genunchiul adversarului, înfipse lama în carne, apoi o împinse hotărât până la os. Scoase rapid arma. Impasibil, își privi adversarul prăbușindu-se în nisipul îmbibat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-se, o îndreptă repede spre genunchiul adversarului, înfipse lama în carne, apoi o împinse hotărât până la os. Scoase rapid arma. Impasibil, își privi adversarul prăbușindu-se în nisipul îmbibat de sânge. Impasibil, îi ascultă strigătele de durere. Ridică din nou daga spre cer și, încet, o coborî spre omul întins la picioarele sale — Nu-l omorî, îi ceru un glas abia șoptit. Nu-l ucide. Valerius se trezi cu o tresărire de spaimă. Privi în jurul lui, în peștera în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în timp ce cu mâna cealaltă agita scutul rotund, făcut din bucăți de lemn paralele, cu ținte metalice pe margine. Pe scutul de lemn era o cruce albă, în jurul căreia se vedeau picături de sânge uscat. Tot de sânge era plină și daga ce-i atârna la centură. De sus, celtul se uita la Valerius. Ca să-și scuture zăpada de pe umeri, trecu scutul peste blana pe care două curele de piele - una peste piept și alta în talie - o țineau lipită de trup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Ni s-a acordat cetățenia romană, după cum știi. Privea mâna ridicată a celtului și și-o imagina în jurul gâtului său, strângându-l până când avea să-și piardă suflarea. Sau poate că barbarul avea să-i taie și lui capul cu daga cu care îi decapitase pe cei doi soldați. Tarosh șovăi o clipă, apoi, cu un gest hotărât, își duse mâna la șold și scotoci sub haină. În clipa următoare, un jet de urină coloră zăpada în galben. În acel gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
îți dau abrasax. Îi puse la gât un colier de fier în care era încastrată o piatră neagră. — Ție îți dau tinctorium. Un oficiant cu gluga trasă pe cap îi întinse lui Antonius o pernă pe care se afla o dagă de bronz. Un altul îi oferi un scut format din două cercuri suprapuse, cu două mânere în partea centrală. Alții îi puseră la glezne și la încheieturile mâinilor inele de fier, fixate cu două lanțuri. Cineva îi smulse mantia. Flăcările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și la încheieturile mâinilor inele de fier, fixate cu două lanțuri. Cineva îi smulse mantia. Flăcările torțelor luminară trupul său gol, uns cu ulei. Antonius simțea frigul arzându-i pielea, simțea piatra înghețată sub picioarele goale. Într-o mână ținea daga, iar în cealaltă - scutul. În liniștea templului se auzeau timpanul și răsuflarea grea venind de nu se știe unde. Siluetele albe, mascate, nemișcate ce stăteau aliniate de-a lungul pereților păreau niște entități supranaturale. Pentru a-și liniști bătăile inimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
slabă a torțelor. Chipurile lor erau acoperite de măști. În clipa următoare, Antonius își dădu seama că erau înarmați. Se puse imediat în gardă, în timp ce sunetul timpanului devenea tot mai puternic. Antonius aștepta, cu scutul lipit de umărul stâng și daga în mâna dreaptă. Se scurseră astfel câteva minute. Deodată, o lovitură puternică îi șfichiui umărul. Furios, se întoarse spre bărbatul mascat din spatele lui. Încercă să-l atace, dar își dădu seama că gleznele îi erau prinse cu lanțuri, astfel încât nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
bărbați înarmați. Ei împiedicau ochiul să privească, ei aveau să-l împiedice și pe el să-și îndeplinească misiunea. Trebuia să-i doboare, imediat. Înaintă. Uimit, văzu că adversarii nu îl atacau; îl împungeau doar și se fereau de el. Daga lovea de fiecare dată în gol. Când unul dintre cei trei se afla în primejdie, altul îl ajuta, și în scurt timp Antonius să prăbuși epuizat, fără suflare. O nouă lovitură de bici - bărbatul mascat era tot în spatele lui - îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]