944 matches
-
idealul căutat de el se află dincolo de tărâmul uman. Poeme ca Infinità al lui Leopardi, Ode on Melancholy al lui John Keats, Harmonie du soir al lui Baudelaire, Dintre sute de catarge al lui Eminescu sunt cleștare măiestrit tăiate cu dalta, dar din care lumina ideilor se răsfrânge în universal și astfel, infinit în receptarea noastră. Poemul eminescian sau hölderlinian, iau naștere dintr-o idee poetică unică și se învoaltă dinlăuntru în afară concentric, ca un organism viu, analog unei corole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Sfânt, delirul sacru dionisiac, arhanghelul Gabriel cu lăuta lui, Apollo cu lira sa. Verlaine evocă nopțile în care poetul lucrează cu ardoare pentru ca să răsară soarele Operei. Arta nu este un suflet împăiat, este marmură asemenea Afroditei din Cnide, "Sculptată cu dalta Gândurilor în blocul fecioară al Frumosului imaculat, să facem ca, sub mâinile noastre grăbite să țâșnească o statuie pură cu peplos înstelat. În felul acesta, într-o zi, lovind cu raze argintii și trandafirii, Capodopera senină, ca un nou Memnon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
din cercul tău de stele: Ca să te ador de-acum pe veci, Marie! Afrodita Anadyomene se întruchipează și se înalță din marea de suferințe ale iubirii: Și să-mi răsai din marea de suferinți, înaltă/ Ca marmura eternă ieșită de sub daltă." (Gelozie). Lacrimile, suferința sunt expresia stării abisale a iubirii; Cum străbăteau atât de greu/ Din jalea mea adâncă,/ Și cât de mult îmi pare rău/ Că nu mai sufăr încă." (S-a dus amorul...) Cea mai tragică suferință eminesciană: eterna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mai realiza unitatea primordială. Sclipitor șirag de "cioburi fragmente firimituri", surogat al paradigmelor, acesta reverberează în suita de eforturi ce "fură identitatea", precum un har al unui "înger invers". Un artificiu habitual, livrescul: "cărțile și trupurile care lucrează ca niște dălți la alura noastră post-umană / iubirea care ne descarcă de întrebări și cărțile care ne încarcă din nou cu iubire / desfătarea de a culca un animal tînăr și sătul lîngă o carte veche deslușită în sfîrșit" (pilula de neîncepere. îndreptarea picioarelor
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
Nu știe nimeni nici în lume cine-i Rilke, pentru că sau este prost tradus, sau e atît de abstrus, atît de complicat, în Elegiile duineze, încît nu le înțelege absolut nimeni. Lumea are nevoie de poezii simple. Ei, apropo de daltă, apropo de "disprețul" meu față de limbă, după ce-i șocam, le dădeam acest model, spuneam așa: eu sînt un sculptor, ca Michelangelo, care scoate așchii din blocul de marmură ca să descopere acea figură frumoasă, ideală, din marmură. Și bat în dalta
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
daltă, apropo de "disprețul" meu față de limbă, după ce-i șocam, le dădeam acest model, spuneam așa: eu sînt un sculptor, ca Michelangelo, care scoate așchii din blocul de marmură ca să descopere acea figură frumoasă, ideală, din marmură. Și bat în dalta mea cu ciocanul, pînă decroșez această statuie. Voi începeți, și voi, să bateți, dar la un moment dat vă plictisiți, sau nu știu ce se-ntîmplă, și luați dalta și începeți să faceți mici figuri pe daltă. Lucrați limba. Păi, limba nu-i
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
blocul de marmură ca să descopere acea figură frumoasă, ideală, din marmură. Și bat în dalta mea cu ciocanul, pînă decroșez această statuie. Voi începeți, și voi, să bateți, dar la un moment dat vă plictisiți, sau nu știu ce se-ntîmplă, și luați dalta și începeți să faceți mici figuri pe daltă. Lucrați limba. Păi, limba nu-i decît o daltă, un instrument. Eu am mai multe dălți, eu nu stau așa, să fac mici floricele pe daltă, nu? (Rîde.) "Rolul femeilor în viața
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
ideală, din marmură. Și bat în dalta mea cu ciocanul, pînă decroșez această statuie. Voi începeți, și voi, să bateți, dar la un moment dat vă plictisiți, sau nu știu ce se-ntîmplă, și luați dalta și începeți să faceți mici figuri pe daltă. Lucrați limba. Păi, limba nu-i decît o daltă, un instrument. Eu am mai multe dălți, eu nu stau așa, să fac mici floricele pe daltă, nu? (Rîde.) "Rolul femeilor în viața mea a fost sî fie lîngî mine în
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
ciocanul, pînă decroșez această statuie. Voi începeți, și voi, să bateți, dar la un moment dat vă plictisiți, sau nu știu ce se-ntîmplă, și luați dalta și începeți să faceți mici figuri pe daltă. Lucrați limba. Păi, limba nu-i decît o daltă, un instrument. Eu am mai multe dălți, eu nu stau așa, să fac mici floricele pe daltă, nu? (Rîde.) "Rolul femeilor în viața mea a fost sî fie lîngî mine în momentele mele grele" D.P.: Să revenim la iubite. Ziceați
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
și voi, să bateți, dar la un moment dat vă plictisiți, sau nu știu ce se-ntîmplă, și luați dalta și începeți să faceți mici figuri pe daltă. Lucrați limba. Păi, limba nu-i decît o daltă, un instrument. Eu am mai multe dălți, eu nu stau așa, să fac mici floricele pe daltă, nu? (Rîde.) "Rolul femeilor în viața mea a fost sî fie lîngî mine în momentele mele grele" D.P.: Să revenim la iubite. Ziceați că vroiați să scrieți bine ca să placă
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
plictisiți, sau nu știu ce se-ntîmplă, și luați dalta și începeți să faceți mici figuri pe daltă. Lucrați limba. Păi, limba nu-i decît o daltă, un instrument. Eu am mai multe dălți, eu nu stau așa, să fac mici floricele pe daltă, nu? (Rîde.) "Rolul femeilor în viața mea a fost sî fie lîngî mine în momentele mele grele" D.P.: Să revenim la iubite. Ziceați că vroiați să scrieți bine ca să placă damelor. N.B.: A, nu, nu. Astea sînt visuri de adolescent
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
pare cu atât mai îndreptățit. Ca întotdeauna în asemenea momente de îngustare a filtrului, metodele de strecurare preiau toți laurii atracției cititorului. Ceea ce "trece" încântă radical mai mult decât ceea ce - după obiceiul vremii și fără metafore gratuite - era ciobit cu dalta încă din stadiu de tipar. Boema pe care o profesau cu dezinvoltură mulți dintre cenzori - după mărturia lui Stelaru - era și ea, alături de micile, simpaticele complicități, o formă aparte de toleranță. O aprobare tacită din partea agenților Cenzurii alterna cu un
Romanul cenzurii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8956_a_10281]
-
piatră de Peter Jecza. De ce mai ales "triade"? Desigur, pentru că întreaga lucrare are drept armătură ideea de trison. O curgere irepresibilă de acorduri majore, minore, mărite și micșorate în varii stări și poziții, descriind trasee oblice, directe sau contrare determină dalta compozitorului să arunce în subsidiar materia sonoră degajată de obsesia unei Trinități atotstăpînitoare. Morfoza, Metamorfoza, Anamorfoza, Catharsis sunt secțiuni în care magma melodică, polifonică sau omofonă este brăzdată de fenomene pulsatorii ori, dimpotrivă, extatice, de procese ce fie că aglomerează
La o aniversară... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9147_a_10472]
-
necunoașterea de sine în ipostasul ei de subiect, de ființă concretă și vie în care contingentul și substanțialul se vor una. Aforismul este instituția topos și etos cunoașterii de sine. Din carieră, scoasă, piatra se află pe traseul metabolic-creativ de sub dalta cioplitorului un traseu al cioplirii, astfel pulsul dălții conturează, în însăși tăcerea pietrei, ascultarea propice primirii revelației-adevărului de un proroc dispus, cu tot riscul, să ducă mesajul către cei dintre semenii săi cu inima împietrită, rătăcită de ea însăși chiar
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
de ființă concretă și vie în care contingentul și substanțialul se vor una. Aforismul este instituția topos și etos cunoașterii de sine. Din carieră, scoasă, piatra se află pe traseul metabolic-creativ de sub dalta cioplitorului un traseu al cioplirii, astfel pulsul dălții conturează, în însăși tăcerea pietrei, ascultarea propice primirii revelației-adevărului de un proroc dispus, cu tot riscul, să ducă mesajul către cei dintre semenii săi cu inima împietrită, rătăcită de ea însăși chiar. Pas cu pas, așchie după așchie, revenirea la
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
materialele sale consacrate, renunță la suporturile cunoscute, se apleacă spre realitatea imediată și intră voluntar în malaxorul ei. Orice obiect îi poate fi util, orice material poate fi recuperat, folosit provizoriu și apoi abandonat. Fără pînză, șevalet, piatră, penel sau daltă, el oferă un spectacol fără consecințe și folosește de cele mai multe ori expresia propriului său corp, plastica mișcării și narațiunea gesturilor. Evoluînd într-un spațiu comun, cu predilecție într-unul public, artistul se integrează în ritmurile vieții obișnuite, în cel mai
Artistul a ieșit în stradă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9571_a_10896]
-
sus, însă, după cum s-a văzut, de data aceasta lucrurile merseseră mult prea departe, iar femeia se găsea acum într-un mare pericol. „Cred c-am lovit prea brutal cu ciocanul în locul în care trebuia să sculptez delicat c-o daltă fină...”, își zise băiatul în sinea lui și imediat se repezi la femeie, acum aproape muribundă. Primul și cel mai important lucru, pe care îl constată el, fu acela că femeia nu-și pierduse cunoștința, însă nici lucidă întru totul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
-ți permiți așa ceva. În plus nu-i nici zece... Te privește ironic și zice cu un sarcasm greu de egalat: "Nu-i nici zece? Lasă, tălică, că mi ți-i trezesc eu mintenaș!" Pune mâna plin de draci pe o daltă și începe să bată cu furie. Un sfert de ceas mai târziu, după ce ți-ai cerut scuze, cu obrajii dogorind de rușine, de la cei din jurul apartamentului tău, marele meseriaș ajunge la "fondul" problemei. Trebuie să încovoaie artistic niște țevi plăsticoase
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-și menține silueta, aleargă după o minge, pe o parcelă limitată, împreună cu alți cunoscători ai acestui sport intitulat minifotbal. Aceleași abilități tehnice le dovedește și în calitate de percuționist, având o slăbiciune pentru toba mică, toba mare, falțul din os, mistrie și dalta cu zimți. A debutat cu proza scurtă „Pătratul de sârmă“, în revista Vatra (1997), dar a colaborat și la Tribuna. Momentul afirmării sub semnul scrisului îl constituie însă obținerea Premiului pentru Proză la Concursul de manuscrise al Uniunii Scriitorilor din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și calculă că avea la dispoziție o jumătate de oră. Timp berechet, se gândi el și-și apăsă degetul mare, umezit, pe ușa seifului. Oțelul nu avea nici doi centimetri grosime. Lăsă servieta neagră pe birou și-și scoase uneltele. Dălțile lui erau Într-o stare minunată - foarte bine lustruite, cu lama ascuțită... Era mândru de condiția uneltelor sale, ca și de viteza cu care lucra. Ar fi putut forța ușa subțire de oțel cu un levier, dar Anna ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de oră. Și dacă s-ar fi Întors mai devreme, am fi putut să stăm pitiți. Mintea lui Josef lucra cu repeziciune. Nu pierdu timp blestemând-o pe femeie, ci stinse flama și puse tubul Înapoi În geantă, laolaltă cu dălțile, levierul, șperaclul și cutiuța cu piper. Renunță fără să se mai gândească nici măcar o secundă la una din cele mai ușoare spargeri din cariera lui, dar asta era mândria lui, nu-și asuma riscuri inutile. Nu fusese prins niciodată. Uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de pe acoperiș expresul de Istanbul, și se Întrebă: Aș putea ajunge În el fără să-mi cumpăr bilet? Nu voia să lase nici o dovadă În urma lui și chiar Îi trecu prin minte s-o orbească pe Anna cu una din dălți, așa Încât aceasta să nu-l poată identifica. A fost doar un gând trecător. Îi repugna violența inutilă, nu pentru că-i displăcea violența, ci pentru că-i plăcea să fie precis și metodic, să nu omită nimic necesar și să nu adauge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
care am auzit din gura ei sute de ocări și blesteme, care am încasat palme, nuiele și curele usturătoare, ei bine, eu am rugat-o într-o zi de primăvară, senină, să-mi împrumute un ciocan, o șurubelniță și o daltă. Era puțin după prânz, tocmai ieșisem de la școală pe la începutul trimestrului III, făceam pe mine, simțeam că-mi explodează vezica și nu reușeam să descui cu cheia de la gât. Am bătut la ușă minute întregi, tare, cu degetele și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
până la urmă pacea are un preț), iar eu le-am luat, am suit iute la etajul patru și m-am apucat să lovesc cu putere în toc, acolo unde bănuiam că trebuie să fie limba de la broască. Eram concentrat, înfipsesem dalta în lemn și izbeam cu ciocanul, zgomotul era asurzitor, casa scării vuia ca o hală industrială, când, deodată, în plină străduință a mea de-a vedea încuietoarea cedând, s-a petrecut un lucru neașteptat, am auzit înăuntru o voce de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
convinsă și în ziua de azi că peștișorul ăla a fost cel mai mare și mai frumos pește din lume“, fiind vorba de-o babușcă prinsă de ofițer, cu mâna, în apele Argeșului, c) eu n-aș fi spart cu dalta și cu ciocanul ușa apartamentului 40 și nici n-aș fi zărit-o pe mama, „cu pântecul ei ca o proră și cu silueta de fregată“, aducându-l pe lume pe Mircea, d) n-ar fi și nu s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]