169 matches
-
surprinse cu agerime și zugrăvite în trăsături apăsate, care pun mai bine în relief grotescul, uneori evidențiat prin numele personajului. Viața în provincie e o adevărată schiță, creionând automatismele, tabieturile, toropeala, plictisul existenței dintr-un târg de provincie. Danțuri vechi, danțuri noi este o meditație asupra vremelniciei, sub semnul unei resemnări senine din care nu lipsește o undă de melancolie. Între Capșa și Palat... Impresiile unui trecător (1904) conține notațiile unui observator atent, preocupat de o tipologie diversă, ironizând subțire nestatornicia
ROSETTI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289375_a_290704]
-
Macedonski, Nopți albe (1887, 1898), Zile negre (1888), Poezii (1892, 1897) -, afișând pasiuni răvășitoare, versurile nu fac decât să capteze, în discursivitate fadă și într-o mecanică sterilă, naivități. Un macabru artificios învăluie reprezentările morții. Masca damnării, gesticulația agonică (Spasm, Danțul spânzuratului, Așternutul morții) nu revelă crisparea interioară și atmosfera halucinantă din Maurice Rollinat, modelul lui S., acesta rămânând la nivelul simplei imitații. Prințul Ral, fantezie macabră, conduce motivul fantastic spre un nedorit efect aproape parodic. Cerșetorul, Copilul mizeriei și alte
STOENESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289941_a_291270]
-
Comitetul Teatrului Național din Iași și apoi în cel al Naționalului din București) nu i se poate tăgădui meșteșugul, dar nici ignora desincronizarea. Jucate începând de prin 1860, scenetele comice, farsele (Sacagiul, Odă la Elisa, Balul mortului sau Mortul și danțul, Avocat sau paiață, Anghina difterică, Sticla de Cotnari ș.a.) prelungesc maniera comediografică a lui Vasile Alecsandri. I-au fost reprezentate, de asemenea, numeroase prelucrări: Cine este ea? după Bretón de Los Herreros, Porcarul și Măria Sa sau Dreptatea domnească după Lope
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
1858; Schițări de literatură română, Iași, 1859; O vorbă despre literatura desfrânată ce se încearcă a se introduce în societatea română, Iași, 1863; Les Sept montagnes (histoire moldave) (în colaborare cu Marie Boucher), Paris, 1863; Balul mortului sau Mortul și danțul, București, 1865; Cronicele noastre, București, [1865]; De clasicism, romantism și realism, București, 1865; Femeia română dupre istorie și poezie, București, 1865; Despre fabule în genere și în speciale despre Cichindel, București, 1866; Despre elocința română, București, 1867; Poezia în fața politicei
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
pentru a putea fi citit „fără oboseală, de la început până la sfârșit”. Cum prin vocație și prin profesiune și-a dedicat viața copiilor, și alte tipărituri se fixează în acest perimetru: La noi în sat! Teatru de copii cu cântece și danțuri naționale (1916), Răducu și Nușa la țară (1933). În 1924 are chiar inițiativa înființării unei colecții destinate scrierilor pentru copii și tineret, „Biblioteca «Laura Vampa»”, eșuată însă după numărul inaugural, Ce mai învățăm la școală? Oropsiții, asigurat tot prin strădania
VAMPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290421_a_291750]
-
școlar” cu titlul Reîntoarcerea, dar fără indicarea autorului, ar fi putut de asemenea să-i aparțină. SCRIERI: Nou!, pref. autoarei, București, 1895; ed. 2, București, 1896; Cronici feminine, București, 1905; La noi în sat! Teatru de copii cu cântece și danțuri naționale, București, 1916; Ce mai învățăm la școală? Oropsiții, București, 1924; Din lumea celor mici, București, f.a.; Răducu și Nușa la țară, București, [1933]. Repere bibliografice: H. [H. Sanielevici], „Nou!”, „Adevărul ilustrat”, 1895, 14; D. A. Sturdza, Concursul premielor, T, 1896
VAMPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290421_a_291750]
-
sau mitologică, ezoterismul imprimă un aer livresc poemelor. Imagistica sculpturală, cultul formelor fixe, versificația sonoră, impecabilă, trimit la parnasianism, de care O. se distanțează totuși prin accentul liric imprimat versului, expresie a eului „avid de reurcare”, dar și printr-un „danț pe-abise”: „Tu vei danța în negrul șir/ Pe drumul spre metamorfoze” (Flori de sânge). Visare, spleen, arome producând extazul, simboluri, analogii atestă și influența simbolistă (Vibrațiuni,Yahtul negru). Printr-o ușoară notă parodică la adresa propriei figurații simboliste, O. îl anunță
OBEDENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288502_a_289831]
-
Vergina îl strânge pe-amantu-i mai tare La sînu-i de crin, Și fața-și ascunde l-a lui sărutare În păr ebenin. Iar eco își râde de blândele plângeri, De junii amanți Și râul repetă ca cântul de îngeri În repede danț: "De-aș fi, mândră, râușorul, Care dorul Și-l confie câmpului, Ți-aș spăla c-o sărutare, Murmurare, Crinii albi ai sînului! ". {EminescuOpI 6} DIN STRĂINĂTATE Când tot se-nveselește, când toți aci se-ncîntă, Când toți își au plăcerea și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-vă!... căci tromba de moarte purtătoare Cu glasul ei lugubru răcnește la popoare Ca leul speriat; Tot ce respiră-i liber, a tuturor e lumea, Dreptatea, libertatea nu sunt numai un nume, Ci-aievea s-a serbat. Încingeți-vă spada la danțul cel de moarte, Aci vă poarte vântul, cum știe să vă poarte A țopăi în joc! Aci vă duceți valuri în mii batalioane, Cum în păduri aprinse, mânat în uragane, Diluviul de foc. Vedeți cum urna crapă, cenușa reînvie, Cum
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-nceput Pe Hristos să-l iei de mire! Îmbrăcîndu-te-n veșmîntu-i, Lepădând vieața lumii, Vei spăși greșala mumii Și de-o crimă tu mă mîntui". - " Traiul lumii, dragă tată, Cine vor, aceia lese-l, Dară sufletul mi-e vesel, Tinerețea luminată; Danțul, muzica, pădurea, Pe acestea le-ndrăgii, Nu chiliile pustii Unde plângi, gândind aiurea! " - " Știu mai bine ce-ți priește, Cum am spus așa rămâne; Pentru drumul cel de mâne De cu azi te pregătește! Mâna Ea la ochi și-o
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
în aceeași clipă și apoi să nu mai poți nimic. Din cauza depărtării, să te simți neputincios de a schimba cât de puțin mersul evenimentului. Și impresia că orice sforțare e vană. Cu ajutorul aței am mișcat paiața cum am vrut, în danțurile cele mai capricioase, și acum, ața rupîndu-se, paiața rămâne nemișcată, oricât m-aș strâmba, oricât aș întoarce în mână firul rupt sau oricâtă artă aș pune. 6 octombrie. Nu știu, poate neputința de a mă considera un altul în împrejurări
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
PASAJ RETRAS Reprezentațiune extraordinară dată de domnișoara NANONE, primadonă și dănțuitoare a teatrului St. Jam din Londra. Elle joue, mime, chante et danse tout à la fois. Reprezentațiunea cuprinde mai multe arii și cântece și se va încheia cu un danț egiptean, Fermecarea șerpilor, cu costum național de Harem executat de domnișoara Nanone pentru prima oară înaintea E.s. Mehmet Ali, pașă din Egipt. Priciurile locuriloru. Fauteluri, trei taleri. Chaizuri, doi taleri. Bănci, un taler. FINAL PASAJ RETRAS Poate că feciorul terminase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
național de Harem. Doar trup și piele de înger, dacă acele aripate cerești au și așa ceva, învăluite în strălucirea neliniștitelor șiraguri argintii de strasuri. Și, în tăcerea deplină care urmă după explozia minților, pe ritmul unei melodii orientale, Nanone începu danțul egiptean, ultimul ei număr din acea seară, transformându-se sub privirile fermecate ale spectatorilor într-o femeie mai misterioasă, mai ademenitoare și unduitoare decât șarpele din Eden. Eșarfa ei tresărea, ezita, vibra, zbura, aluneca, se avânta ca o flacără verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Mâini ușoare, glasuri slabe, Pietre scumpe-n mii de boabe Le încarcă cu podoabe, Și prin frunze străvezie A lor glesne argintie Mai nu calcă pe pământ Când se leagănă de vânt, Când ușor de mâni se prind, Trag un danț și mi-l întind, Leagănul încungiurînd Și din gură - ncet cântând. Una-i zice: Drag băiat, Să fii mare împărat Căci așa fel ți-a fost dat. Alta-i zice: Să fii tare Fără de asemănare Cum nu e viteaz sub
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
slabe, Pietre scumpe-n mii de boabe Pe-a lor văluri sunt podoabe. Și prin pânze străvezie, A lor glesne argintie Nu s-ating nici de pământ, Ci se leagănă de vânt, Căci ușor de mâni se prind, Trag un danț și mi-l întind, Leagănul încunjurînd Și din gură cuvântând, Cuvântând cuvinte rare Ca niște mărgăritare. Una zise: "Drag băiat, Vei fi mare împărat, Căci așa îți este scris, Cum ți-o spun acum în vis". Alta zise: "Vei fi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
am cuvinte a o spune, Geaba caut și gândesc Nu știu să le potrivesc. Nu-i dați daruri trecătoare Cum dați altora sub soare, Dăruiți-i lui ceva Ce în lume nimenea N-a avut, nici n-o avea". Atunci danțul se oprește, Zâna - a treia trist privește, Către mumă zise - așa: Știi tu ce-ai cerut ori ba? Nici o știi, nici o vei ști, Dară eu voi împlini Ce-ai cerut în ceasul sfânt, Sfânt în cer și pe pământ. Pe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Sfinții iar o pornesc pe jos/Curcubeul leagă orașele...”, Stimmung-ul imaginilor elaborate fiind preferat dicteului. Poemele mai radicale formal și tematic sînt postdatate: cel mai „insurgent” (deși doar în aparență) este mult-comentatul „Cosmopolis“, inclus în majoritatea antologiilor noastre de avangardă („...Danț îndîrjit al vremii care moare”), „Subiect“, datat „1916” (anul debutului Dada), pornește de la „pretextul” comentării revistei Cabaret Voltaire: „Emmy Hennings a scris:/«fata pescarului din Batavia»/(Prin vreme de război simplă veste/de la prietenii mei din Svițera/1915 data cabaret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Vinea este, în cea mai mare parte a ei, puțin datoare avangardei: cîteva poeme în proză, cîteva secvențe mai radicale - „urmuziene” sau ba - incluse în volumul de debut din 1925, Descîntecul. Flori de lampă, („Un căscat în amurg“, „Chronique villageoise“, „Danțul pe frînghie“, „Zvonuri“, „Ev“ dar mai ales „Cravata de cînepă“), extravagant-antiliterara „Aliluia...“, o oarecare amprentă suprarealistă în nuvelele din Paradisul suspinelor nu atenuează, în ochii majorității comentatorilor, senzația generală de postsimbolism heterodox, incapabil să „facă pasul” decisiv către forme cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
meu este domnul Habacuc”) și, după grotești peregrinări prin universul prostituatelor, agrementate cu episoade narcomane, își abandonează eroul într-un „sfîrșit de roman” bombastic. Gustul futurist - șarjat și mecanicist prin excelență - pentru compromiterea sentimentalismului, paseismului, individualismului romantic îi răspunde un „danț buf, cu reverențe și mecanice cadențe”, prin care grotescul schemei „ascunse” este scos la lumină. Comicul, ludicul au rolul de a compromite speciile canonice. O proză a lui Romulus Dianu, „De inimă albastră“, e subintitulată „Romanță 1897”. Jacques G. Costin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu caracter popularizator și polemic. Nu e cazul textului „Arta lui Marcel Iancu“, unde prima expoziție românească a colegului său este „cronicată” entuziast și aplicat (încercînd să-i traducă poetic limbajul plastic, va scrie însă și o scurtă proză poetică, „Danțul pe frînghie“, subintitulată „după un tablou al lui Marcel Iancu”). În schimb, în comentariul despre „Pictorul M.H. Maxy la Maison d’Art“, expoziția prezentată (nu fără unele rezerve) constituie mai curînd un pretext pentru un articol cu caracter teoretic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de odinioară prin aceea că nu e fixă (...) îndepărtînd psichologic actorul de public și liberînd creatura poetică de comediant”) și punerea în scenă fotoelectrică („are ca scop de a furniza într’o clipă o adîncime convenabilă sketchurilor teatrului sintetic și danțurilor”). Reinterpretarea modernă (futuristă) a marii tradiții italiene îl îndreptățește pe Bragaglia să se autointituleze - ironic sau nu - „mașinistul Ducelui”: „Și în sensul acestor reforme bănuim - parcă - glorioasa eflorescență a teatrului italian din 1600, atunci cînd răspîndea în lume luminile celeste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lasă-i dacă poți! Când o ostenea îi făcea cu ochiul lui Gheorghe: - Mai ia-o și tu! Acesta se înființa, ștergîndu-și palmele nădușite pe pantaloni, obiceiul lui de neam prost: - Cucoană, hai să te mai fac și eu un danț! Și trăgea cu oblonul la lungan, care se învîrtea neostenit. În timpul ăsta, Petrică Cîrcu o lipea pe Didina de pieptul lui, să-i simtă carnea caldă și sfârcurile. - Te are cu cununie? o întrebă. -Cine? - Dumnealui. Ibovnica rîse: -Nu. Meseriașul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
suflet. Mâna ei tremura într-a mea, ea roși ușor și-și plecă ochii. - Crezi? zise ea încet. - Și vrei să te numesc sora mea... să-ți zic tu? - Voi, tu!. M-am sculat... Am invitat pe-o damă la danț, dar asta părea c-o supără. Ea se sculase drept în picioare... ochii ei mă fixau cu toată turburarea lor, o seriozitate adâncă făcea ca fața ei să pară mai slabă și espresivă de cum era totdeuna. Am aflat în urmă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ca zaharul, cu flacăre diamantine. Aerul salei e argintat, cald de miroase, strălucit de oglinzi cu privazuri de marmură neagră... Cu părul disfăcut poetic, pale trec copile pin ninsoarea aerului și de razele albe, de dulceața cântării nevăzute, de aprinderea danțului e plină lumea salei... Câte grații tăinuite, brațele lor albe și goale, hainele lungi, cununile de roze în părul lor... și numai muzica animă plăcerile cu sunetele ei sfinte, le mișcă cu suflarea ei... Pintre ele, tineri în haine negre
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
plângi, Anna? întrebă el. - Doamne, mă mir cum mai întrebi, sărmanul meu amic. Tu nu știi că eu am aflat? - Ce-ai aflat? - șut! să n-auză nimeni, căci nimeni nu știe. El intră în sala de bal. Cântece, vuiet, danț... dar mai ciudat i se părea că orice femeie îi zâmbea, ba-l lovea peste obraz cu evantaliul, chiar fetele cele mai rușinoase nu se jenau de loc de el. Dacă una ajunsese până a-l ruga să-i încheie
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]