294 matches
-
italienistei Mira Mocan, un studiu substanțial și extrem de interesant prin aducerea în discuție a celor mai recente comentarii (precum A. Prete, All’ombra dell’altra lingua. Per una poetica della traduzione, Torino, Bollato Boringhieri, 2011) atrage atenția asupra simetriilor intertextuale dantești echivalate de traducător, asupra preciziei filologice pe care Marian Papahagi o pune în slujba interpretării textului, în măsura în care „a traduce înseamnă a transforma în practică o formație lingvistică și literară: de aceea este atât de strânsă legătura dintre traducere și exegeză
Transparentă, aspră, vie: traducerea Infernului în hermeneutica lui Marian Papahagi by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4720_a_6045]
-
Traducerea, artă sau meșteșug? Accentuând ideea că „meșteșugul” e un termen valoros, Rodica Zafiu constata că destinatarul traducerii determină esențial păstrarea sau pierderea unor elemente, și că Marian Papahagi, adresându-se în primul rând specialiștilor, a păstrat, pe lângă monumentalitatea operei dantești, aspecte stilistice și registre ale limbii care trădează reacția teoreticianului: „caz interesant de traducere-ecou care încearcă să recreeze sonoritățile și de rescriere într-o română transparentă sub care se regăsește italiana” (idee confirmată de înseși cuvintele lui Marian Papahagi: „traducerea
Transparentă, aspră, vie: traducerea Infernului în hermeneutica lui Marian Papahagi by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4720_a_6045]
-
umane va informa rudele victimei și, în pofida depărtării geografice, se va întâlni cu ele, inclusiv cu mama imigrantei, aducând cu sine coșciugul. Călătoria de la Ierusalim până la respectiva, misterioasa destinație, dus și-ntors, se dovedește a fi nu numai un fel de dantesc descensus ad inferos, ci și o adevărată odisee plină de primejdii mortale, dar totodată inutilă. Rudele Iuliei sunt de părere că locul de veci al femeii cu ochi fascinanți de tătăroaică era la Ierusalim. Fusese opțiunea ei inapelabilă. Drept care directorul
Expiere și renaștere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4957_a_6282]
-
ideal și definitiv pierdut. E curios că nu s-a observat, nici chiar de către G.Călinescu, primul care s-a referit la mesianismul care l-ar apropia pe Goga de profeții Vechiului Testament, că țara cu pricina nu e Purgatoriul dantesc, ci Sionul biblic, acela „unde șezum și plânsem”. Dacă există cu adevărat o „jale de popor străvechi, îmbătrânit în experiența crudă a vieții, ajuns la bocetul ritual”, conform memorabilei definiții călinesciene, ea nu trebuie nicidecum interpretată ca o „desfacere de
Octavian Goga (1 aprilie 1881-7 mai 1938) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5647_a_6972]
-
diplomați, șefi de școală, vagabonzi, academicieni, ființe îndrăznețe și bătăioase, ratați sociali, candizi până la sfinție, individualități tandre, melancolice ori colerice, încrezători ori dezabuzați, născuți sub stea norocoasă ori dezmoșteniți ai soartei, unii mândrii, alții umili - ce lume! Ce univers fabulos, dantesc! - funcționari banali, scoși din anonimat printr-un geniu pe care nici un coleg nu i-l bănuia, personalități de prim rang în lupta patriei lor, ori copilandri alungați din casă părinteasca, cioplindu-și versul că pe singură rațiune îndreptățită a vieții
Ștefan J. Fay și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6274_a_7599]
-
între altele, și pe tema paternității, personaje cârmuite de legea morală și de pietatea care le patronează călătoriile sau rătăcirile (pp. 12-13). Motivează absența din romanul lui Joyce a scenei masacrării pretendenților prin faptul că protagonistul se înscrie în tradiția dantescă a lui Ulise ca erou temerar al cunoașterii, explorator al spiritului lipsit de agresivitate (pp. 14, 21). Califică drept eșec tentativa teatrului secolului al XX-lea de a reintegra spiritul tragic în piese cu subiect mitic și explică nereușita prin
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
lămpi inutile și găzoae; au început să se adune prin uliți și să iasă "pe linie", șopăcăind, întrebând, temându-se și încurajându-se. Voi uita vreodată acea noapte? Aveam mai înainte de a citi în cărți, imaginea fioroasă a unei bolgii dantești, în care o suferință comună convocase biete umbre din satul argeșan. Ce anume a mai urmat, se știe: entuziasmul victoriei de o clipă, pentru ca retragerea eroilor neînarmați să se scurgă spre o Moldovă adăpostitoare. Mai știu mersul pe jos al
Vladimir Streinu - Analist politic by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Memoirs/9659_a_10984]
-
Grete Tartler Jorge Luis Borges. Nouă eseuri dantești. Borges oral. Traduceri de Irina Dogaru și Tudora Șandru- Mehedinți, Polirom 2012 Văzut acum de departe, din alt secol, se poate spune că Borges (1899 - 1986), binecunoscutul autor de proze, eseuri și poezii erudite, bogate în simboluri, sapiențial-concise, a avut
Borges, Dante, Orient by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3633_a_4958]
-
natura simbolurilor și a timpului, nemurirea, oglinda, realitatea și reflectarea ei fantastică, cartea, identitatea, găsesc în Orient cărările bifurcate spre mister și utopie. Aflate la a doua ediție, sub pana cunoscutelor traducătoare Tudora Șandru-Mehedinți și Irina Dogaru, cele Nouă eseuri dantești” (1982) și prelegerile transcrise în Borges oral (1979) subliniază din plin pasiunea autorului lui Zahir pentru Orient. Comentariile la Divina Comedie ilustrează „noțiunea panteistă a unui Dumnezeu care este totodată universul, a unui Dumnezeu care este fiecare dintre creaturile sale
Borges, Dante, Orient by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3633_a_4958]
-
cunoscuți, ca florentinii Chiaro Davanzati și Guido Orlandi (cu primul dintre ei se pare că Dante avusese un schimb de texte poetice), figurează numele necunoscuților Salvino Doni și Ricco di Varlungo și al notarului ghibellin Cione Baglioni. De altfel, sonetului dantesc îi răspunseseră, e drept, poeți cu prestigiu, ca Davanzati și Cavalcanti, dar și seminecunoscutul Terino da Castelfiorentino, despre care știm că fusese în corespondență cu Monte Andrea și Onesto degli Onesti din Bologna. Lucrurile se schimbă în a doua jumătate
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
ale ei. Ca și la Ion Alexandru, întâlnim și la N. Stănescu un vers torențial, « dedalic », rotativ, întins. Dar în câte meandre și aventuri ale cuvântului ne poartă versurile lui Nichita Stănescu; chiar și când acestea ne amintesc de cercurile dantești, nicicând nu dăm de întuneric: doar lumină, peste tot lumină. Fără îndoială, Nichita Stănescu este nu doar un mare poet român, dar și un poet de amploare universală. Corneliu șerban - fire adânc gânditoare și de o rară stăpânire de sine
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
sonet întruna/ Sperând că lacrima, doar ea, străbuna/ Va-nmuguri tăcerea ce ucide...” O atmosferă de arhaicitate, realizată printr-un lexic străvechi creează o atmosferă cețoasă de Ev Mediu, care se va perpetua până la ultimul text, cu o identică vigoare dantescă, ca în Sonetul CCCLXVI: „Ultim sonet! Sunt viu după coridă!/ Am sângerat destul! Am plâns în mine!/ Cu ceam rămas? Cuvintele-albine/ Roit-au toate! Mierea-i aguridă?// Rănit definitiv, văd ghilotine!/ Golgota e aproape... Sub hlamidă,/ Iubirea tace, inima-i
RIGOAREA LIBERTĂŢII ÎN ARTA SONETULUI. In: Editura Destine Literare by AURELIU GOCI () [Corola-journal/Journalistic/101_a_271]
-
ființei umane la scara universului, imposibilitatea omului de a-și putea controla sau anticipa destinul, nevoia unui refugiu în calea agresivității lumii exterioare. Oarecum ciudat, dacă existența este o spaimă fără sfârșit, moartea este privită cu o oarecare serenitate. Călătoria dantescă spre lumea de dincolo este mai puțin înfricoșătoare decât experiența vieții de zi cu zi în această lume. Ea este înveșmântată în hainele sărbătorești ale miracolului, și îi dă prilejul mult încercatului eu liric a-și găsi, în sfârșit adăpostul
Corola de minuni a spaimei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10233_a_11558]
-
salută și apoi se lungi în fața lor pentru o porție dublă de scărpinat. Și chiar așa se întâmplă. Ușa aceea trântită de Mira-Mică, cu acompaniamentul zgomos al cheilor, își zise aproape cu voce Mira, semăna atât de mult cu vocabulele dantești, oarecum ușor modificate: Lasciate ogni speranza, voi che uscite cui! Referință Bibliografică: Romanul LEGĂTURA DE CHEI - CAPITOLUL 11 / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1843, Anul VI, 17 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Angela Dina : Toate
CAPITOLUL 11 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373746_a_375075]
-
iubirea spirituală - la care ne cheamă Iisus Hristos și cu care Dumnezeu Însuși iubește lumea). Dumnezeu, înțeles ca Agápe, este acel l'Amor che muove il sole e l'altre stelle (“Iubirea ce rotește sori și stele”) din finalul poemului dantesc. La nivel uman, “dragostea sagápet este o dispoziție bună și afectuoasă a sufletului, datorită căreia el nu cinstește nici unul dintre lucruri mai mult decât cunoștința lui Dumnezeu. Dar este cu neputință să ajungă la deprinderea dragostei cel ce este împătimit
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU ?' ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384836_a_386165]
-
din casă. Partea proastă era că nu prea aveam de ales. Drumul până la camera În care urma să dorm mi-a accentuat deprimarea - nimerisem Într-un soi de fortăreață tehnologică, pe frontispiciul căreia putea fi afișată perfect adecvat cunoscuta inscripție dantescă de pe poarta infernului: lasciate ogni speranza voi ch`entrate. Nici că se putea imagina ambient mai potrivit pentru edificarea unei Încrederi devastatoare În aproapele meu, aferim! 9 Ieșit de sub duș, m-am Întins pe pat și, cu ochii ațintiți În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ce se aruncase asupra lui arătându-și amenințătoare colții, altul crezu că împușcătura era împotriva lui și trase la rându-i un glonț, un altul răspunse din întuneric - și, astfel, cu toții reușiră ca acea învălmășeală să atingă proporții cu adevărat dantești, fără ca nimeni să fie în stare să înțeleagă ce se întâmplă cu adevărat și care e cauza acelui imens vacarm. Regulile unei lumi ce se conducea de veacuri după niște norme foarte stricte se dăduseră cu totul peste cap. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
gata să se informeze asupra faptelor de care era nevoie pentru ca cronica sa neagră să ajungă Înainte de Închiderea ediției de azi, unde, e de prisos s-o mai spunem, spectacolul petrecut În local este calificat, cu o mitocănie bombastică, drept dantesc și cutremurător, În titulare de corp douăzeci și patru. Nu-i cu putință, zise tata. Dar parcă don Federico se Îndreptase. Don Anacleto Încuviință cu vehemența unui pastor. — Da, Însă nu uitați de cartea de proverbe, tezaur și glas al simțirii noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și mie iar mi-e dor și iar mi-e dor aceste cuvinte ard ca stelele și sunt crucea mea pe care mi-am clădit efemera existență nu se poate ca ele să aibă o destinație ca-n cercurile infernului dantesc ele lasă urme prin toți munții noștri și prin câmpii pe unde și-au urmat pașii Iancu, Tudor, Stefan și Mihai Viteazul și alți viteji anonimi ai acestei țări ele curg precum doina prin Tise și Pruturi, prin Nistruri și
CE E POEZIA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1046 din 11 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363190_a_364519]
-
de cercetătorii și teoreticienii literari Anatol Gavrilov, Mihai Cimpoi, Leonid Curuci, Andrei Țurcanu, criticii și profesorii universitari Valeriu Senic și Sergiu Pavlicenco, observațiile mele personale au culminat în Teza de licență intitulată „Discursul literar: între mistificare și cenzură” (O descindere dantescă în purgatoriul totalitarist sovietic”, 1995). După absolvire am fost angajat, în paralel, în calitate de redactor consultant (Agenția de Stat pentru Protecția Proprietății Industriale și Intelectuale din Republica Moldova), lector universitar (Universitatea de Studii Umanistice, Chișinău), colaborator la Centrul Educațional „ProDidactica” (Fundația „George
TAINA SCRISULUI (4): PATRU IPOSTAZE de IGOR URSENCO în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366574_a_367903]
-
Dumitru Velea, în drama Podul umblător, Editura Fundației Culturale „I.D. Sârbu”, face acea mișcare ce se sfârșește de la semnificant către referentul existențial, pentru ca „prezența” referentului să devină „flagranță”. Piesa pe care ne-o propune Dumitru Velea este o zguduitoare dramă dantescă în care găsim aceleași idei, mituri și esența secretă a înțelegerii lumii, elemente pe care le-a folosit autorul și în piesele „Zilele de pe urmă”, 1997, „Ușa bătută în cuie”, 2002, dar și în substanța volumelor sale de versuri: „Pânza
DUMITRU VELEA-PODUL UMBLĂTOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366593_a_367922]
-
Fiindcă autorul este un fin „cunoscător atent al sistemelor filosofice antice, cu precădere grecești și al teoriilor estetice moderne, începând cu cele propagate de Hegel, dramaturgul de acum propune un alt mit - al vânzării de oase” („O dramă de tip dantesc” prefață de Marian Barbu). Exploatarea acestui subiect, inedit și puțin abordabil, vine din perioada sfârșitului antichității și începutului de ev mediu, și nu este deloc simplă, întrucât stă sub semnul mitului, al ecletismului, al metamorfozei spirituale. Elementele acestea sunt identificate
DUMITRU VELEA-PODUL UMBLĂTOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366593_a_367922]
-
motiv pentru ca „deformare fiziologică” a unor personaje, incertitudinea trăirii vieții, mereu sub amenințarea apei” sunt doar pretexte. Apa fiind timpul istoric, iar podul societatea, totul oscilând între timpul personal și cel istoric. Tabloul creat de Dumitru Velea este de sorginte dantescă, cu elemente pur existențiale, acestea confirmând, încă de la început, dedicația: „Bunicul meu, Ilie Zisul Dumitru, care continuă să mă ducă de mână și dincolo de zonele improbabilului”. Piesa, structurată în două părți, exprimă două lumi paralele, care sunt interferate de personaje
DUMITRU VELEA-PODUL UMBLĂTOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366593_a_367922]
-
existențial, plătind vamă cu bănuțul ce se pune pe pieptul mortului, de care vorbește Moșu Ilie. Iar mitul zburătorului, folosit pentru a explica prezența ursitoarelor la moartea Chivei, este un element al unei țesături narative dramatice, cum spuneam, de tip dantesc. Drama lui Dumitru Velea este una psihologică, cu scene de un profund dramatism, dar și cu interpretări filosofice, amintind de încleștarea din piesele lui Eschil și Shakespeare. În concluzie, pot afirma, că, după Blaga și Sorescu, Dumitru Velea este singurul
DUMITRU VELEA-PODUL UMBLĂTOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366593_a_367922]
-
poet încă din „Testamentul” lui. Cu ” Florile de mucigai” Arghezi coboară în infern. Poeziile din acest ciclu dezvăluie o existență de coșmar, trădând înăbușirea libertății sub toate aspectele. Aici „bestializarea omului și mucenicia prin suferință”( Pompiliu Constantinescu) ne relevă scene dantești. „Florile de mucegai” s-au născut din „podoaba zidurilor întunecate și umede ale zidurilor” (O.Crohmălniceanu). Poezia ce poartă și titlul ciclului „Flori de mucigai” este un fel de prolog ce stabilește legătura dintre poet și mesaj, el o consideră
ESTE ARGHEZI UN POET OBSCUR? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365580_a_366909]