295 matches
-
ascultat, deși ei și-au iluminare și distrugere a învelișului” (inima este vatra, flacăra făcut datoria de consiliere, de... prieteni. este sinele meu îmblânzit). Este clar că există foc exterior (palpabil), chiar și soarele, dar și foc interior. Purificarea - purgatoriu dantesc Iarăși Eminescu (Scrisoarea I): „Mâna care-au dorit sceptrul universului și gânduri Ce-au cuprins tot universul, încap bine-n patru scânduri... Or să vie pe-a ta urmă în convoi de înmormântare, Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_45]
-
aflat sub zodia clasicului, el are permanenta seninătate și prospețime a poeziei autentice, are puritate a ființei lirice, bogata sa cultură este una sintetică, el nu stă în umbra vreunui zeu protector. Pentru el, drumul lung trebuie să fie un dantesc permanent îndemn. Tit Liviu Pop- Scriitori contemporani Editura, George Coșbuc”, Bistrița, 2003. Emil Dreptate, un nume ca un pseudonim, nu și-a permis niciun rabat de la calitatea poetică a textelor sale. Poezia lui este meditativă, nu filosofică în sensul lui
Emil Dreptate () [Corola-website/Science/316265_a_317594]
-
lămpi inutile și găzoae; au început să se adune prin uliți și să iasă "pe linie", șopăcăind, întrebând, temându-se și încurajându-se. Voi uita vreodată acea noapte? Aveam mai înainte de a citi în cărți, imaginea fioroasă a unei bolgii dantești, în care o suferință comună convocase biete umbre din satul argeșan. Ce anume a mai urmat, se știe: entuziasmul victoriei de o clipă, pentru ca retragerea eroilor neînarmați să se scurgă spre o Moldovă adăpostitoare. Mai știu mersul pe jos al
Vladimir Streinu - Analist politic by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Memoirs/9659_a_10984]
-
Tudor Vianu o caracteriza drept "„opera cea mai de seamă a măiestriei sale poetice”". După un început de traducere după o versiune germană, Coșbuc a învățat singur limba italiană, a călătorit în Italia (1912), și-a alcătuit o vastă bibliotecă dantescă, reluând, după original, traducerea integrală, la care a lucrat mai mult de cincisprezece ani. O primă versiune românească integrală a "Infernului" a fost pregătită pentru tipar mai întâi în 1902 și apoi în 1906, asupra acestor versiuni revenind în 1907
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
de a XXVIII-a Bienală de la Veneția, i se decernează Premiul de pictură pentru compoziția ""La spiaggia"" ("Plaja"), tablou de mari proporții în care este proiectată o panoramă a vieții moderne, relevând eleganța cuceritoare a frumuseții juvenile. Fascinat de modelul dantesc, execută între 1959 și 1961 un ciclu de ilustrații la "Divina Commedia" de Dante Alighieri, care vor fi publicate în volum în 1970 cu titlul ""Il Dante di Guttuso"". În 1965 realizează ilustrațiile la romanul "Mizerabilii" de Victor Hugo. În
Renato Guttuso () [Corola-website/Science/311525_a_312854]
-
diplomați, șefi de școală, vagabonzi, academicieni, ființe îndrăznețe și bătăioase, ratați sociali, candizi până la sfinție, individualități tandre, melancolice ori colerice, încrezători ori dezabuzați, născuți sub stea norocoasă ori dezmoșteniți ai soartei, unii mândrii, alții umili - ce lume! Ce univers fabulos, dantesc! - funcționari banali, scoși din anonimat printr-un geniu pe care nici un coleg nu i-l bănuia, personalități de prim rang în lupta patriei lor, ori copilandri alungați din casă părinteasca, cioplindu-și versul că pe singură rațiune îndreptățită a vieții
Ștefan J. Fay și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6274_a_7599]
-
separat, ca În atâtea cazuri ale culturii lumii. Ceea ce este ingenios, irepetabil (ca la Emil Cioran Pe culmile disperării, ori ca la Petre Țuțea, judecățile riguros speculative În plan filosofic, religios, ori de morală), la Octavian Paler se adâncește aproape dantesc În limbajele de cugetare, unde proprietatea cuvintelor intră În consonanță cu transluciditatea emanației de sensuri. Rețin câteva: „principalele mele calități sunt defectele mele”, „disperarea e o formă de vitalitate”, “literatura a fost pentru mine o defulare”, “dragostea de viață e
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
pare să ne avertizeze Iancuț, perpetuează rătăcirea lumii în mlaștină nemântuirii. Desenele sale nu fac decât să amplifice acest avertisment la scară uni nesfârșit cortegiu de personaje - spectre trufase ale neputinței și impudorii - trecute prin arhetipal al omului infernal. Viziune dantesca și protestatara, totodată, pe care unii o numesc expresionism, dar care, ca atitudine estetică și morală, este veche de când lumea, Iancuț aparține acestei ilustre falange de conștiițe artistice, care se nutresc din acest malefic marasm al lumii, cu speranța că
Ion Iancuț () [Corola-website/Science/316478_a_317807]
-
și la Facultatea de Matematică din București. Studiază temeinic franceza, germana și engleza; cunoștea deja italiana, așa cum reiese din titlul ciclului de poezii „Fecioara în alb”, notat în manuscris " La creatura di bianco vestita" și cu un motto din Infernul dantesc (XXVI, 69); în plus, deținea aproape toate cataloagele librăriilor din țară și din străinătate, de la care se aproviziona; era interesat de literatura italiană, în lista sa de cărți deja achiziționate se afla un Dicționar italian, un volum de Dante Alighieri
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
sărutînd un falus din săpun care semnifica pe Iisus Hristos sau un sex de femeie care ziceau că e Maica Domnului și erai silit să bei "aghiazmă" din urină și să te împărtășești cu "anafură" din excremente". La acest summum dantesc nu se mai poate adăuga nimic. Nu ne rămîne decît tăcerea și groaza că așa ceva a fost cu putință. La mijlocul anului 1952, Securitatea și conducerea partidului hotărau încetarea "reeducării" prin tortură neîntreruptă. Și cum trebuiau aflați niște țapi ispășitori, s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
minte împăcat și detașat, e un pușcăriaș cu experiență. Dintre toate, mai rele ca foamea și setea e frigul, dar cel mai rău e nesomnul. În februarie 1962 ajunge în celula 34 din Reduit, la Jilava. Descrierea ei este apocaliptică, dantescă: e un fel de tunel întunecat și lung, cu numeroase și puternice elemente de coșmar, un canal, o hrubă, un maț subpămîntean, rece și ostil, de-a dreptul un iad decolorat. Și totuși, aici, în sinistra celulă, monahul de la Rohia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pe unul dintre ei. L-au identificat mult mai tîrziu, după 1989. Piteștiul a continuat ca axă a degradării omului în detenția politică și uneori la scara întregii societăți comuniste". (L.H.L.) Securitatea, partidul comunist și NKVD-ul au coordonat incredibilul, dantescul infern de la Pitești, ceilalți au fost direct sau indirect instrumentele lor. Deportările și dislocările de populație au debutat pe 13 ianuarie 1945, circa optzeci de mii de persoane, femei cu vîrste între șaptesprezece și treizeci de ani și bărbați între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
aceea cam optzeci de pușcăriași". Este fascinantă galeria de personalități colegi de detenție, prezentată de Pavlovici cu un condei de autentic portretist, reușind din cîteva tușe să afirme fibra adînc umană a prizonierului, redînd totodată și "povestea" acestuia. La bolgiile dantești, am putea adăuga pe a zecea. În ierarhia răului, răul cel mai greu de suportat la Jilava (și sigur în toate pușcăriile comuniste pentru deținuții politici) i se pare a fi absența oricărei intimități. Imposibilitatea de a rămîne o clipă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
eliberat. Și i-a repus în drepturi, i-a ridicat în grade și le-a acordat reparații materiale și statut de eroi. Și ofițerilor, și brigadierilor". Sînt de un lirism tragic și deviant, la limita anormalității psihice și a grotescului dantesc, împrejurările lustrării deținuților în a doua zi a Crăciunului anului 1959: "Pe 26 decembrie 1959 a fost o zi ca de primăvară. Soarele încălzea plăcut, vîntul se potolise, era senin, paznicii își dăduseră jos șubele și dormeau din picioare. Brigada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
convocat o întâlnire ministerială de urgență, spunând că "vreau să-mi exprim afecțiunea și solidaritatea cu victimele teribilului accident de tren din Santiago". Liderul guvernului regional Alberto Núñez Feijóo a remarcat: "Sunt trupuri întinse pe calea ferată. E o scenă dantescă". Tot el a declarat că în Galicia vor fi decretate șapte zile de doliu. Zeci de ambulanțe și elicoptere au ajuns imediat la locul accidentului, iar peste 320 de polițiști au fost mobilizați pentru a participa la operațiunile de salvare
Catastrofa feroviară de la Santiago de Compostela () [Corola-website/Science/329813_a_331142]
-
stilului său, el declara: „În numele vasului cu aburi, al avionului și al automobilului, cerem dreptul la sănătate, logică, Îndrăzneală, armonie și perfecțiune”. Spre deosebire de Parisul existent, care, după părerea lui, semăna cu un „porc spinos” și era „o imagine a infernului dantesc”, orașul său ar fi fost o „entitate organizată, senină, puternică, aerisită și ordonată”. Figura 17. Vedere aeriană asupra Alsaciei. Imagine datând aproximativ din anul 1930 și publicată În lucrarea lui Le Corbusier, La ville radieuse. Geometrie și standardizare Este imposibil
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
cercurilor dialectice", pe care le interpretează însă, prudent, ca cercuri hermeneutice, interesând deopotrivă obiectul comentat și comentatorul. Grație unei fascinații pitagoreice a numărului, opera eminesciană va fi descifrată prin parcurgerea a 9 cercuri dialectice, în replică la cele 9 cercuri dantești. Primul cerc pune în relație opera cu personalitatea poetului; refuzând separația eu empiric vs. eu creator și optând pentru perspectivele logicii dinamice a lui St. Lupasco, criticul explică prezența contradicțiilor între diverse sectoare ale operei sau între operă și personalitate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
compus din motive-clișeu, atribute imanente ale acestui spațiu, în mitologia biblică sau în folclor, printre care șobolanii, liliecii, făpturile demonice, în general, care alcătuiesc fauna trăind în preajma focului omniprezent, cu sensurile tradiționale, distrugător, dar și purificator, salvator etc. Amplul episod dantesc al romanului poate fi interpretat, în același timp, și ca un omagiu, indirect, Creației, în forma ei supremă, omul, și, prin consecință, ca îndemn la rezistență, la a nu capitula în fața răului care nu se poate eterniza, câtă vreme omul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
În ciuda frumuseții textelor, nici Orlando furioso, nici Gerusaleme liberata nu par să aibă azi cititori atât de numeroși și de fideli ca Divina Comedie: ele sunt ceea ce un critic numea recent „cărți facultative” și a le plasa alături de monumentalul poem dantesc e o confuzie de planuri. Dar nu trebuie să-i facem pentru asta un proces lui Voltaire. Goethe, care avusese totuși în fața catedralei din Strasbourg, revelația artei medievale și sub influența iui Herder, se lepădase de fadul gust pseudoantichizant al
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
țigări, a scris și Al. O. Teodoreanu nenumărate catrene. (E adevărat, de asemenea, că în expoziția recentă au fost în număr prea mare, în raport cu restul, caricaturile de acest fel.) Dar caricatura însemna pentru Ion Sava o metaforă absolută, o viziune dantescă asupra lumii, cu aceeași semnificație etică și existențială ca și la Hieronymus Bosch. Metafora teratologică ce divulgă și stigmatizează virtuala noastră monstruozitate cotidiană este, în concepția caricaturală a lui Ion Sava, o funcție purificatoare. De aceea, caricatura este pentru el
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
le ilustreze, a renunțat și a continuat să conceapă capodopera sa în dialectul toscan.4 Autorii asupra cărora ne îndreptăm atenția au preluat de la scriitorii latini date în ceea ce privește subiectul unor opere, dar nu și elemente de structură sau stil. Influența dantescă și cea franceză medievală 5 poate fi considerată însă majoră.6 Ambii au manifestat o atracție spre poezia franceză sau italiană din secolele XII-XIII, au admirat lirica trubadurilor sau a truverilor, maniera de a scrie a poeților din il dolce
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ale lui Geoffrey Chaucer. În primul rând, pentru cei doi scriitori donna angelicata nu mai este atât de mult spiritualizată, s-a umanizat, păstrează însușiri morale indiscutabil pozitive, este un exemplu, dar devine mult mai terestră decât fusese idealul feminin dantesc. Nu mai reprezintă, „ca la dolcestilnoviști subiectul contemplației în răpire extatică, există acum dorința de a o transforma în obiectul cucerii reale, al apropierii și în materie, nu numai în spirit.”20 Cu toate acestea pierde, asemenea modelelor care au
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cu Vita Nuova a lui Dante care a reprezentat mereu un model pentru proza italiană. Ca și Vita Nuova este divizată în nouă părți, și povestește tot despre nașterea și dezvoltarea sentimentului iubirii. Dar Fiammetta este un revers al operei dantești. În timp ce dragostea lui Dante pentru Beatrice era sacră și înnălțătoare, Fiammetta povestește despre concupiscență și o dragoste adulterină distrugătoare. Întâlnim topoi familiari: Fiammetta stă în biserică în sâmbăta Paștelui și este apreciată de privirile laudative ale multor bărbați, observă privirea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pot fi supranumite o Commedia Umana 572 și această denumire li se potrivește, nu doar pentru că aceaste opere portretizează admirabil viața umană, dintr-o perspectivă mai mult comică decât gravă, serioasă, ci mai ales pentru că reprezintă o antiteză la capodopera dantescă, Commedia Divina. Marele poem și lucrările citate din secolul al XIV-lea se opun ca o mască și antimască.573 „Divina Comedie a ieșit din rândul cărților vii și a fost interpretată ca o carte clasică, puțin citită, puțin înțeleasă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
fost divină, dar n-a mai fost vie. Comedie este pentru Dante beatitudinea cerească. Comedie este pentru Boccaccio beatitudinea pământească.”574 Lumea Decameronului sau a Povestirilor din Canterbury nu este una inversată, ca cea a lui Aristofan. Nu răstoarnă universul dantesc cu susul în jos. Este de fapt aceeași lume care a reușit să supraviețuiască dintr-un alt unghi, neschimbată, dar privită concret. Dante abordase umanul în legătură strictă cu Dumnezeu, iar viața de pe pământ în strânsă legătură cu cea de după
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]