258 matches
-
-o avea pe atunci și alți naturaliști cu mintea deschisă, care studiaseră în mod temeinic cartea lui Darwin. Într-un fel, observația lui Huxley este totuși înșelătoare. Naturaliștii fuseseră obișnuiți să privească lumea vie cu ochelari foarte diferiți de cei darwinieni. Ei reprezentau cea mai înaltă barieră în calea acceptării unei explicații a istoriei vieții prin selecția naturală. Este ceea ce semnalează chiar Darwin, la începutul ultimului capitol al Originii speciilor, intitulat „Recapitulare și concluzii“: „Nimic nu poate să pară la început
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
secolul al XVII-lea, în cunoscuta lui carte The Origins of Modern Science, 1949.) Mi se pare că aceasta este o caracterizare care se potrivește și pentru acea schimbare a abordării și înțelegerii istoriei naturii pe care o aduce știința darwiniană. De-a lungul multor generații, cercetătorii naturii fuseseră obișnuiți să privească ființele vii drept rezultatul realizării unui proiect al Creatorului lumii. Se sublinia că extraordinara ingeniozitate și economie a mijloacelor utilizate de organisme în vederea adaptării, a supraviețuirii și perpetuării fac
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
cu anumite curente de idei și practici ale grădinarilor și crescătorilor de animale, în mintea lui au căpătat contururi tot mai clare acele principii ale explicației care pot fi calificate drept noi ochelari ai gândirii. În cele ce urmează, revoluția darwiniană va fi înfățișată din această perspectivă, și numai din această perspectivă. 1. Marea călătorie și urmările ei Faptul că Darwin a făcut primii pași pe calea ce l-a condus la ideile sale, pe care le-a numit „heterodoxe“, poate
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
aride, numai acele animale ajung la maturitate care au o constituție puternică; cel slab și nesănătos nu trăiește pentru a-și propaga infirmitățile.“ Este foarte plauzibil că un rol deloc neînsemnat de ferment în raționamentele care au favorizat emergența teoriei darwiniene a selecției naturale l-a avut și familiarizarea minții curioase a lui Darwin cu gândirea economiștilor clasici. S-a remarcat că tema ei centrală, cea a mâinii invizibile, a putut favoriza sesizarea faptului că performanțele adaptative uneori uimitoare pe care
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
-i fi atras atenția ideea că optimul într-o economie de piață se obține dându-le posibilitatea indivizilor să-și maximizeze profitul, fără nici o restricție. Toate acestea l-au determinat pe unul dintre cei mai de seamă istorici ai ideilor darwiniene să afirme că „teoria selecției naturale este, în esență, doctrina economică a lui Adam Smith transferată asupra naturii.“ După cum în economia de piață acțiunile agenților, care își urmăresc exclusiv interesul egoist, conduc, prin efectele competiției, la starea optimă, tot așa
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
a fost aceea că aceste variații sunt întâmplătoare în sensul că ele pot surveni la indivizi aparținând aceleiași varietăți, în aceleași condiții de viață. Studiul selecției artificiale a avut un rol hotărâtor în constituirea unui element esențial al schemei explicative darwiniene, și anume a conceptului variabilității nedefinite. O caracteristică nouă, uneori valoroasă, poate să apară la mari intervale de timp printre milioane de indivizi crescuți în aceleași condiții și hrăniți în același fel. Este o variație pe care Darwin o numea
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
care păreau de nedespărțit în teoriile filozofilor germani ai naturii, la Lamarck sau la Spencer, sunt pentru prima dată în mod clar disociate. Și acesta este un element ce merită să fie reținut într-o încercare de caracterizare a revoluției darwiniene ca o schimbare a ochelarilor gândirii. Până în zilele noastre, mulți oameni instruiți leagă ideea evoluției speciilor de numele lui Charles Darwin. Nu puțini cred că Darwin ar fi fost câștigat pentru această idee pe temeiul înclinațiilor sale spre o anumită
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
selecționist“, noile specii apar datorită accentuării unor variații întâmplătoare, variații ce avantajează indivizii care le posedă în lupta pentru existență. Atât creaționismul, cât și transformismul lamarckian sunt tributare modelului explicativ numit „instrucționist“. Schimbarea ochelarilor gândirii, care a făcut posibilă revoluția darwiniană, va putea fi caracterizată, prin urmare, drept înlocuirea unui vechi model explicativ cu unul nou. Această schimbare, și numai această schimbare, a putut oferi o alternativă viabilă la explicarea finalității organice prin „mijloace superioare rațiunii umane, deși analoage cu ea
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
par să dea socoteală doar vechile principii. A doua prestație este explicarea unei diversități de fapte care nu au putut primi o explicație satisfăcătoare pe baza vechilor principii. Iar cea de a treia, asupra căreia ne atrage atenția examinarea revoluției darwiniene, este aceea că abia noi principii ale explicației naturii ne dau posibilitatea să punem în lumină fapte trecute cu vederea de toți cei care au cercetat conduși de vechile principii. Într-adevăr, Darwin a fost în măsură să arate că
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
multor biblioteci - au pus la îndoială calitatea lor științifică. Contestarea ideilor lui Darwin din această perspectivă nu a încetat nici în zilele noastre. Iată de ce mi se pare potrivit să mă opresc, mai întâi, asupra acestei teme. 1. Este teoria darwiniană a originii speciilor o teorie științifică? În contrast cu unii iluștri cercetători ai naturii, Darwin a fost cu totul lipsit de ambiții filozofice. El mărturisea fără rețineri că nu are nici o vocație pentru generalizările supreme. Își exprima, totodată, scepticismul cu privire la posibilitatea de
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
esențialistă și a adoptat-o pe cea populațională. Este ceea ce au subliniat filozofi și cercetători ai evoluției care au reflectat asupra premiselor acelei schimbări de perspectivă care a făcut posibilă formularea teoriei selecției naturale. Astfel, Stephen Toulmin a caracterizat explicația darwiniană a originii speciilor prin selecția variațiilor individuale drept produsul unei viziuni prin excelență populaționale. Iar Ernst Mayr aprecia: „Nici una din ideile lui Darwin nu a fost atât de revoluționară ca înlocuirea esențialismului prin gândirea în termenii populației. Tocmai acest concept
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
aduce Darwin reprezintă, prin urmare, o schimbare esențială a unui mod de a vedea asemănările și deosebirile dintre ființele vii care a dominat gândirea europeană încă din epoca lui Platon și Aristotel. 4. Înțelegerea naturii în termenii probabilității Drumul explicației darwiniene a originii noilor varietăți și specii prin selecție naturală a fost deschis și de trecerea de la examinarea corelațiilor dintre cauze și efecte potrivit tiparului determinist tradițional la o abordare probabilistă. Orientarea deterministă a gândirii îl conduce pe naturalist să caute
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
preponderent indirect. Și anume prin aceea că în medie statistică vor fi avantajați în lupta pentru existență indivizii care posedă caracteristici ce oferă avantaje adaptative, caracteristici care au apărut însă în mod întâmplător, adică independent de această presiune. Nucleul explicației darwiniene a originii speciilor este cuprins în cele trei capitole ale cărții privitoare la variația în stare naturală, la lupta pentru existență și la selecția naturală sau supraviețuirea celor mai apți. Este interesant de reținut că, încă de la apariția primei ediții
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
întârziau să pună în evidență acele forme de tranziție între specii și alte unități sistematice care erau implicate în explicația evoluției prin selecție naturală. Simpson susținea ceea ce părea a fi cel mai greu de susținut pe baza datelor paleontologiei: gradualismul darwinian. Evoluția speciilor are loc printr-o succesiune continuă de mici variații în numeroase direcții, prin promovarea de către selecție a variațiilor adaptative. În lucrări ca Major Factors of Evolution (1949), el apăra această viziune gradualistă, polemizând cu paleontologi care afirmau că
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
aceasta a fost și părerea celor care au propus și susținut noua interpretare. Gould a apreciat că alternativa schițată de Eldrige și de el la „gradualismul filogenetic“ a constituit punctul de plecare al unor reelaborări și dezvoltări substanțiale ale abordării darwiniene a evoluției speciilor. Acestea au fost prezentate pe larg și sistematic în ultima sa carte, The Structure of Evolutionary Theory, publicată în 2002. În ce sens punct de plecare? În sensul că „echilibrele punctuate“ implică ideea, cu totul neortodoxă din
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
care arată că paleontologii profesioniști au constatat, și în epoca lui Darwin, și mai târziu, apariția bruscă a multor specii fosile urmată de permanența lor pe termen lung. Mulți dintre ei au explicat discrepanța dintre aceste observații și gradualismul filogenetic darwinian prin „imperfecțiunea documentelor fosile“. Din perspectiva acceptării echilibrelor punctuate, invocarea acestei „imperfecțiuni“ apare drept o ipoteză ad hoc. Respingerea gradualismului filogenetic drept o interpretare nesatisfăcătoare a datelor paleontologiei și opțiunea pentru echilibrele punctuate a inaugurat o abordare diferențiată a cercetării
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
în fața acestor presiuni, apariția unor noi specii și dispariția altora reprezintă expresia eșecului încercărilor de a le face față. „Trăsăturile radicale din punct de vedere teoretic ale echilibrului punctuat decurg din sugestiile sale în ceea ce privește macroevoluția, cu speciile tratate drept indivizi darwinieni de nivel mai înalt, analoage organismelor în microevoluție.“ Altfel spus, speciile nu sunt diviziuni mai mult sau mai puțin arbitrare într-un continuu, așa cum înclina să le vadă Darwin. Prin punerea speciilor pe același plan cu indivizii, ca entități supuse
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
din părinții teoriei sintetice a evoluției, propusese, mai de mult, o nouă ipoteză (vezi Change of Genetic Environment and Evolution, 1954) pentru a face față provocării pe care o reprezenta dezacordul dintre lipsa verigilor intermediare în „documentele fosile“ și susținerea darwiniană a caracterului gradual al tranziției de la o specie la alta. Potrivit acestei ipoteze, evoluția se desfășoară încet, treptat în cazul speciilor cu un mare număr de membri. Schimbări rapide, în perioade scurte de timp, pot avea loc însă în populații
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
noi. O elaborare înfăptuită, ce-i drept, pe baza teoriei lui Darwin, dar prin revizuirea unora dintre principiile și ideile formulate în Originea speciilor. Gould vorbește de o teorie a evoluției „în mod fundamental revizuită“, care păstrează însă un „nucleu darwinian“. În cartea sa The Structure of Evolutionary Theory, care a apărut la treizeci de ani după articolul scris împreună cu Eldrege despre echilibrele punctuate, Gould apreciază că noua interpretare dată acolo datelor paleontologiei conține in nuce cele trei direcții ale noii
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
punctuate, Gould apreciază că noua interpretare dată acolo datelor paleontologiei conține in nuce cele trei direcții ale noii sale abordări a cercetării evoluției: o teorie a selecției pe mai multe niveluri, o critică de pe poziții structuraliste a funcționalismului și adaptaționismului darwinian și o distanțare radicală de viziunea uniformitarianistă asupra proceselor și mecanismelor macroevoluției. 7. Către o nouă abordare a cercetării evoluției vieții? Contururile noii abordări se desprind foarte clar în marea lucrare de sinteză pe care a elaborat-o Gould în
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
a caracteriza relația tabloului evoluției pe care îl propune el cu cel din Originea speciilor, scriind: „...susțin, în acord cu Falconer, că schimbări substanțiale, introduse în timpul ultimei jumătăți a secolului XX, au construit o structură atât de extinsă, dincolo de nucleul darwinian, și atât de lărgită prin noi principii ale explicației macroevoluționiste, încât expunerea completă, rămânând în domeniul logicii darwiniene, trebuie să fie construită esențialmente diferit de teoria canonică a selecției naturale, mai degrabă decât pur și simplu extinsă.“ Gould își caracteriza
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
acord cu Falconer, că schimbări substanțiale, introduse în timpul ultimei jumătăți a secolului XX, au construit o structură atât de extinsă, dincolo de nucleul darwinian, și atât de lărgită prin noi principii ale explicației macroevoluționiste, încât expunerea completă, rămânând în domeniul logicii darwiniene, trebuie să fie construită esențialmente diferit de teoria canonică a selecției naturale, mai degrabă decât pur și simplu extinsă.“ Gould își caracteriza ideile despre cauzele și mecanismele evoluției în raport cu cele clasic darwiniene prin termeni ca „expansiune“, „adăugare“ și „redefinire“. Deoarece
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
macroevoluționiste, încât expunerea completă, rămânând în domeniul logicii darwiniene, trebuie să fie construită esențialmente diferit de teoria canonică a selecției naturale, mai degrabă decât pur și simplu extinsă.“ Gould își caracteriza ideile despre cauzele și mecanismele evoluției în raport cu cele clasic darwiniene prin termeni ca „expansiune“, „adăugare“ și „redefinire“. Deoarece „sâmburele“, care este selecția naturală, nu este afectat, reelaborările desemnate prin acești termeni nu pot fi caracterizate drept „distructive“. Ele sunt apreciate de Gould drept intermediare între „prea multul“ unei distrugeri totale
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
pot fi caracterizate drept „distructive“. Ele sunt apreciate de Gould drept intermediare între „prea multul“ unei distrugeri totale și „prea puținul“ unor modificări cosmetice minore. În elaborarea lui Gould, teoria evoluției speciilor este una fundamental nouă, dar ea menține „nucleul darwinian“. Merită amintit că, abstracție făcând de cei numiți de Gould „hiperdarwiniști“ sau „ultradarwiniști“, abordarea lui nu este împărtășită astăzi de mulți cercetători reputați ai evoluției. De exemplu, Ernst Mayr, care a fost numit „Darwin ul secolului XX“, nota în ultima
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
mulți cercetători reputați ai evoluției. De exemplu, Ernst Mayr, care a fost numit „Darwin ul secolului XX“, nota în ultima sa carte, What Makes Biology Unique?, publicată în 2004, anul în care împlinise o sută de ani de viață: „Formula darwiniană de bază - evoluția este rezultatul variației genetice și a ordonării acesteia prin eliminare și selecție - este suficient de cuprinzătoare pentru a face față tuturor posibilităților din natură. A căuta o nouă teorie (paradigmă) a evoluției pare acum o întreprindere inutilă
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]