190 matches
-
și disciplinare care distorsionează accesul la egala circulație a ideilor. Uniformizarea inevitabil „de la centru” ar face din cunoaștere un joc de putere la limita imposturii. De jure, o asemenea omogenizare a pieții cognitive riscă să fie contraproductivă, deoarece cunoașterea este darwinistă : produce „mutații” și evoluează cu atît mai bine cu cît se alimentează dintr-o diversitate mai mare. Pentru apărătorii actualei legi a învăță mîntului, „modernizarea” este un alibi care se dorește imbatabil. Legea ca atare este purtătoarea unei viziuni de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
dintre ei. Distrus, urcă prin mlaștini, coboară pe o stîncă și se îneacă, într-un capitol care amintește de finalul Cărții a doua. Apoi se naște din nou, fără să-și amintească nimic din trecut, într-un fel de purgatoriu darwinist cu accente buddhiste. La un moment dat, eroul, după ce fură dulciuri, devine suspicios, morocănos și începe să simtă înțepături pe tot corpul ca un arici de mare! Legătura cu dragonita este evidentă. Se salvează moral datorită unei întîlniri cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
considerată actuală sau la modă credința in Dumnezeu, subliniindu-se faptul că aceste idei aparțin vremurilor apuse. Omul contemoporan s-a revoltat împotriva Creatorului său, refuzând să accepte existența unei Ființe supreme superioare. Cu toate acestea, unii cred in teoria darwinistă, cum că omul ar evolua din maimuță ( homo sapiens ). Astfel, istoria demonstrează că nu folosește adevăruri absolute, ci adevăruri limitate, terestre, efemere. Alte teorii „explică” cum a apărut omul, Universul, dar nu explică ce a determinat apariția omului, Universului în
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
dacă se face cu ei o fâșie și se apasă, rezultatul este o prismă hexagonală. Trebuie să respingem aceasta și alte impedimente pe care le-a pus în circulație știința modernă. Zi de zi, cocotologia suferă de asemenea de lepra darwinistă și este cineva care să-mi demonstreze că păsărica pe care le-o trimit a apărut prin evoluție, deși sunt sigur de faptul că eu am creat-o, deși ar aparține altor figuri. Sunt convins de faptul că Sumo Hacedor
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
acestor filiații și foarte scurte comparații dau o imagine incompletă a unei influențe care s-a exercitat dincolo de granițele științei, pînă în sfera culturii în genere. Cîteva dintre tendințele acestui secol se pot chiar defini ca fiind "impregnate de biologia darwinistă și de estetica wagneriană, de rasismul lui Gobineau și psihologia lui Le Bon, de anatemele lui Baudelaire, de negrele profeții ale lui Nietzsche și Dostoievski și, mai tîrziu, de filosofia lui Bergson și psihanaliza lui Freud"69. Îmi dau seama
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
în generațiile următoare. 1.3.6. Selecția naturală Întrebarea de bază a cărții lui Charles Darwin Originea speciilor (1859) a fost cum apar speciile. Într-o lucrare foarte recentă despre mecanismele evoluției, Futuyuma (2005) oferă un fir călăuzitor al teoriilor darwiniste. Astfel, Charles Darwin este primul care și-a pus întrebarea cu privire la motivul pentru care organismele tind să producă un număr mai mare de descendenți decât ar fi necesar pentru menținerea constantă a numărului de indivizi dintr-o populație dată de la
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
și social) operează într-o manieră selectivă, ducând la reducerea variantelor „mai-puțin-adaptate” și la creșterea variantelor „mai-bine-adaptate”. Acest proces a devenit cunoscut sub numele de selecție naturală. Așa cum s-a dezbătut ulterior în multe lucrări ce au analizat originea teoriilor darwiniste, este evident faptul că Darwin s-a aflat la acea vreme în imposibilitatea descifrării complete a mecanismului evoluției prin selecție naturală. Această imposibilitate s-a datorat în mare parte lipsei metodologiei avansate de cercetare, dar și lipsei cunoștințelor de genetică
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
împăciuitor, conciliant și cel puțin conștient nu va avea pică pe cineva" (ibidem). b. Indivizii caracterizați prin trebuința de a merge împotriva celorlalți sunt duri și agresivi, ei resimt lumea ca pe o arenă în care, într-un sens pur darwinist, numai cei supradotați vor supraviețui. Ei iau de la sine înțeles faptul că orice om este ostil și că întotdeauna cel puternic îl anihilează pe cel slab. Tipul agresiv crede că "totul poate fi condus prin raționament și previziune" și nu
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
H. Huxley a susținut în lucrarea sa Lupta existențială, apărută în anul 1888, teoria conform căreia cel mai important motor la evoluției umane este competiția. La rândul său, filosoful rus (ajuns la Londra) Peter Kropotkin a apreciat că interpretarea teoriei darwiniste dată de Th. Huxley este greșit construită și total inexactă. Lucrarea sa, Ajutorul reciproc. Un factor al evoluției, este o replică dată de gânditorul rus savantului britanic. Cooperarea, susținea prințul rus, este larg răspândită în lumea animalelor. Caii și căprioarele
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
servesc ele. Dispunem astăzi de un cadru explicativ care ne permite să înțelegem utilitatea unor asemenea deosebiri dintre sexe. Acest cadru este cel al „selecției sexuale”. Dar ce este selecția sexuală? Să aruncăm mai întâi o scurtă privire asupra modelului darwinist. O specie evoluează deoarece indivizii care o compun sunt selecționați prin diferitele presiuni ale mediului. Doar însușirile cele mai bine adaptate pentru supraviețuire se vor conserva. Indivizii care le posedă se reproduc și le transmit progeniturii lor. Cei care nu
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
din urmă, sunt mai competente decât bărbații în detectarea altor emoții. Considerându-le din punct de vedere adaptativ, rezultatele referitoare la mânie nu ne miră. Este important să putem repera o persoană nervoasă pentru a evita o agresiune. În cheie darwinistă, presiunile selective ne-au determinat să ne specializăm în această privință. Iar faptul că bărbatul este chiar mai prompt decât femeia când este vorba despre această emoție se explică desigur prin predispoziția mult mai accentuată a masculilor din lumea animală
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
Iubirea este de asemenea o dependență, acționează asupra acestui circuit al recompensei; este motivul pentru care ne simțim rău, ne lipsește ceva atunci când suntem departe de ființa iubită. Dar de ce există iubirea? Care este finalitatea ei? Totul are o explicație darwinistă: iubirea a evoluat astfel pentru a permite bărbaților și femeilor să rămână împreună suficient de mult timp pentru a-și îndeplini funcțiile parentale. Spre deosebire de celelalte mamifere, puii de om sunt vulnerabili foarte mult timp. Dezvoltarea anatomiei și a inteligenței lor
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
la o eterogenitate definită și coerentă, iar mișcarea conservată suferă o transformare asemănătoare”. Legea evoluției este un principiu care specifică progresul natural ca o trecere de la simplu la complex, prin constituirea de „Întreguri” de un ordin superior. Dintr-o perspectivă darwinistă, evoluția este rezultatul a doi factori sinergici: transformările materialului ereditar al unui organism și selecția naturală a organismelor În funcție de adaptabilitatea la mediul de viață. Unii biologi insistă că evoluția operează la nivel de indivizi, În timp ce alții privesc grupurile de indivizi
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
care pornesc de la axiome și se bazează pe raționament logico-matematic. Iată și considerațiile unui matematician, Leonard Susskind: „Cred cu tărie că știința reală trebuie să ofere explicații care să nu implice agenți supranaturali. Cred că ochiul a evoluat prin mecanismul darwinist. În plus, cred că fizicienii și cosmologii trebuie să găsească de asemenea o explicație naturală a lumii noastre, inclusiv a uimitoarelor accidente norocoase care au conspirat pentru a face posibilă existența noastră. Cred că atunci când oamenii introduc magicul În locul explicațiilor
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
descriu fapte care ar TRACTATUS-UL ȘI „SFÂRȘITUL FILOZOFIEI“ 163 avea ceva comun cu filozofia. Ceea ce aruncă o lumină asupra unor observații ca acestea: „Psihologia nu este mai înrudită cu filozofia decât orice altă știință a naturii.“ (4.1121); „Teoria darwinistă nu are de-a face mai mult cu filozofia decât oricare altă ipoteză a științei naturii.“ (4.1122) 6. Ce nu se poate spune? Tractatus-ul susține că tot ceea ce se poate spune se limitează la „imagini“, la acele expresii care
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Sellars, „Toward a Theory of the Categories“, în (eds.) L. Forster, J. Swanson, Experience and Theory, Duckworth, London, 1970, pp. 55-56. Tractatus-ul, ca și Critica rațiunii pure, ar conține o teorie a experienței. Între cele două opere stau însă revoluția darwinistă și revoluția în logică, ce culminează prin Principia mathematica a lui Russell și Whitehead. Resursele lui Kant și Wittgenstein ar fi fost, în acest sens, diferite. (Op. cit., pp. 56-57.) 66 Ibidem, p. 68. 67 Hacker observă că dacă privim propozițiile
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
adoptare produc schimbarea în limbă. Sub acest aspect al modului de producere a schimbării, și Alexandru Philippide 194 afirma că în limbă au loc permanent creații, care realizează evoluția, prin variabilitate, prin selecție și, apoi, prin generalizare, potrivit modelului teoriei darwiniste. Actualizarea repetată a unui sunet, de exemplu, determină o "alunecare" (= o deviere) a sunetului ocazional față de "sunetul uz" (= fonem), iar această alunecare dacă se manifestă în mod repetat în aceeași direcțe provoacă la un moment dat schimbarea sunetului inițial în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
la fel de vag precum cel de "evoluție". Sub influența școlii istorice germane, Veblen distinge destul de arbitrar, patru etape în evoluția societății umane: sălbăticia, barbaria, era muncii manuale și era mașinismului. Proprietatea privată este considerată ca fruct al exploatării. Veblen opune abordarea darwinistă concepției marxiste pre-darwiniene, cu forțele sale antagonice și obiectivul său predeterminat. Deși nu o recunoaște, preia de la Marx caracterul irațional al evoluției generate de forțe antagonice, impulsuri constructive vs. impulsuri destruc tive. Dezvoltînd această schemă destul de primitivă, el transformă cercetarea
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
celebrează formele de viață sintetică ca o ilustrare a lipsei creatorului, a autonomizării față de modelul frankensteinian al demiurgului. Dincolo de această dualitate conceptuală, caracteristică vieții artificiale este reversibilitatea între mașina care simulează umanul și omul care simulează mașina, prin utilizarea tiparelor darwiniste în programarea computațională. Viața postbiologică, descrisă ca o nouă fază evolutivă, este atât rezultatul cât și inițiatoarea proceselor de supraviețuire prin simulare în conjuncturi în care se înregistrează evoluția mutuală dintre uman și mașinal. Compenetrarea dintre materie și spirit (vezi
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
impresia că ar exista propoziții ce descriu fapte care ar avea ceva comun cu filozofia. Ceea ce aruncă o lumină asupra unor observații ca acestea: „Psihologia nu este mai înrudită cu filozofia decât orice altă știință a naturii.“ (4.1121); „Teoria darwinistă nu are de-a face mai mult cu filozofia decât oricare altă ipoteză a științei naturii.“ (4.1122) 6. Ce nu se poate spune? Tractatus-ul susține că tot ceea ce se poate spune se limitează la „imagini“, la acele expresii care
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
aducă o contribuție la cunoașterea noastră despre lume îi vor contesta teoriei lui Darwin orice semnificație filozofică. Dintr-o asemenea perspectivă capătă sens o aserțiune (4.1122), la prima vedere extravagantă, din Tractatus Logico Philosophicus a lui Ludwig Wittgenstein: „Teoria darwinistă nu are de a face mai mult cu filozofia decât orice altă ipoteză a științei naturii.“ Nu este aici locul pentru a discuta dacă un asemenea punct de vedere poate fi, în genere, susținut. Este însă incontestabil că teoria lui
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
înțeles, altora, dimpotrivă, le apăreau naturale și convingătoare. Puși în situația să judece și să opteze, naturaliștii vremii nu se puteau situa într-o lume a gândirii neutră, exterioară celor pe care le reprezentau modelul creaționist tradițional, cel lamarckist și darwinist de a privi lucrurile. Susținerea de care s-a bucurat din partea noilor generații a depășit, de fapt, așteptările lui Darwin. Căci el era pe deplin conștient că argumentele în favoarea teoriei sale sunt puternice, dar nu sunt câtuși de puțin constrângătoare
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
nu trebuie să ne surprindă dacă ne gândim că o sută de ani mai târziu Karl Popper, un cunoscut filozof al științei, va contesta pe temeiuri asemănătoare calitatea științifică a explicației propuse în Originea speciilor. Darwin și mai târziu evoluționiștii darwiniști au resimțit din plin consecințele evaluării unei teorii care explică fapte ale istoriei naturale în lumina unor reprezentări de excelență științifică inspirate de teoriile științei matematice și experimentale ale naturii. Se știe că astronomul John Herschel, cunoscut și drept un
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
nu ar putea fi păstrat. Oricum ar sta lucrurile, explicația stabilității speciilor în intervale îndelungate de timp, ca și a apariției de noi specii în perioade scurte de timp, nu a fost o temă a lui Darwin. Punctul de vedere darwinist asupra istoriei vieții pe pământ, consacrat de teoria sintetică a evoluției, a fost acela că diferențierile care au dat naștere tuturor varietăților și speciilor au fost produse încet, gradual și continuu, în perioade foarte lungi de timp. Din diferite cauze
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
și episodice de speciație.“ În această interpretare, pe care autorii au numit-o a „echilibrelor punctuate“, discontinuitățile din rămășițele fosile reflectă modul în care a avut loc efectiv evoluția vieții pe pământ. Ele nu sunt, cum credeau mai înainte paleontologii darwiniști, consecințe ale distrugerii verigilor intermediare. Lungi perioade de stază (stasis) sunt „punctate“ de perioade scurte de prefaceri, care sunt rapide la scară geologică. Unii cercetători ai evoluției speciilor au contestat că noua interpretare ar reprezenta o îndepărtare de darwinismul strict
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]