91 matches
-
larg (mai puțin edițiile cratimatice actuale) - indicație de citire / recitare sacadată, balansată - iar în versul 7 numai Titu Maiorescu, numai în primele 3 ediții, are: De și nu e de cât femee - care este forma din manuscrisul 2261, 81 v (databil 1882-1883). Este scris pentru a se recita silabic, sacadat. Titu Maiorescu nu putea, tocmai el, angajat în reformarea scrierii limbii române, să pună astfel, neapărat el a respectat manuscrisul (sau i-a scăpat corectura de și pentru deși, de cât
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
Rodica Zafiu Dintre cuvintele familiar-argotice databile, care apar la un moment dat și cunosc o rapidă răspîndire, inovația Mertan nu e desigur prea semnificativă din punct de vedere semantic, dar poate atrage atenția asupra unor procedee derivative și asupra unor valori stilistice specifice registrelor orale. Cuvîntul
"Mertan" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17485_a_18810]
-
fragmente. Aceeași nedreptate se întîmplă și la nivelul global al volumelor și nu de puține ori ne aflăm în situația de a admira cărți de critică din acei ani de factură mai impresionistă tocmai pentru că nu sînt așa de ușor databile, deși seriozitatea ne-ar îndemna înspre celelalte. Oricum, citită în întregul ei, cartea lui Florin Manolescu rezistă la reeditare și s-ar putea să fie totuși cel mai spectaculos moment al acestui an Caragiale. Povestirile din Misterul camerei închise ne
Florin Manolescu și Florin Manolescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15471_a_16796]
-
31 de ani François Villon a părăsit Parisul și a dispărut definitiv. Deși „Semincerul” ("Le Lais") este considerat ca poemul său de debut, Pinkernell consideră că Villon a scris după revenirea sa la Paris, în anul 1456, prima sa operă databilă, „Balada adevărurilor false” (), o parodie ironică la o baladă moralistă a poetului Alain Chartier (1385-1433), ca o antiteză adresată anturajului său de "tineri delicvenți cultivați". Laitmotívul care conclude fiecare strofă, „Nici înțelepciunea îndrăgostiților” ("il n’y a bien conseillé que
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
nu era loc aici de stat poetul În cerdac și cântat poeta la pian. Nici măcar nu știm, apoi, dacă această casă ieșeană avea grădină. Desigur, e oțios să faci istorie literară după un text poetic. Faptul, Însă, că sonetul este databil 1879 deci trimite În zona vieții cronometrice; apoi faptul că Veronica oferă mărturia de mai sus, Întărind impresia timpului real iată ce ne face să insistăm. Până În august 1879, la moartea lui Ștefan Micle, este din principiu extrem de puțin probabil
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
e un fel de obiect magic, ce trece de la narator (prozatorul însuși, așa cum se prezintă în prima secvență a cărții) la personajele sale. El reprezintă "dulceața vieții", puterea salvatoare și protectoare în împrejurări dramatice. Nucleul romanului îl alcătuiesc straniile întâmplări, databile prin 1980, din satul Bahuseni, situat la marginea codrilor, bântuit de proliferarea onirică a coarnelor de cerb (anomalie răspândită și în orașul vecin, Călărași), ce pot apărea imprevizibil crescând chiar din pereții caselor. Protipendada zonei petrece la vânătoare de turturele
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
substituie autobiografiei, confesiunea își creează naratorul...” Acesta este, într-adevăr,unghiul din care îl analizează pe Creangă Eugen Simion, punând mereu în legătură invenția cu biograficul, fie că sunt în discuție scrierile în care invenția primează (basmele propriu-zise), fie scrierile databile istoricește (Moș Ion Roată, Popa Duhu etc.), fie, cu atât mai mult, Amintirile din copilărie. Plasarea discuției despre Creangă în sfera preocupărilor legate de genul autobiografic, de jurnal și de autoconfesiune îmi pare a fi, într-adevăr, una din importantele
Alt Creangă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5301_a_6626]
-
n-a avut nici un fiu, nu mă mai enerva ! Și citatele se amestecau și țigările se stingeau, una după alta, greu să-ți aduni gândurile. ...Simonetta de’ Bardi moare la 26 aprilie 1476, susține cronicarul. Tabloul lui Cosimo ar fi databil pe la 1520. Și portretul... sigur... o reprezintă pe celebra Venus Medici, dar și pe tânăra Vespucci, dacă nu sunt cumva una și aceeași sau visul în care au apărut cândva, fiecare sau împreună, suprapuse Siei Strihan, în după-amiaza când intra
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
creștinismului în armată a revenit rapid prin împărații Valens și Valentinian. Barbarii, care de-acum reprezentau ca foederati cea mai mare parte a trupelor, dacă nu erau creștini, deveneau curând (cazul vizigoților). În mormântul Concordiei, cu caracter prevalent militar și databil între secolele IV-V, documentele epigrafice ne vorbesc în cea mai mare parte despre o prezență covârșitoare de soldați creștini de origine orientală. Creștinarea armatei este un aspect al creștinării Imperiului, acțiune aproape completă la sfârșitul secolului IV în timpul domniei
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
parte a cărții, dacă ar fi dat dovadă de mai mult curaj, Rouaud s-ar fi potrivit și el În pielea cinicului bonom În care se recunosc mulți tineri scriitori francezi; romanul său ar fi fost inclasabil. Așa, cu referințe databile, impregnat de melancolie și vorbind destul de direct despre eroismul soldatului confruntat cu absurdul războlului, Les Champs d’honneur rămâne o carte excelent scrisă și plină de farmecului discret al detaliului - atribut tipic francez -, o cronică duioasă a unor vieți care
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
regi, departe de a reflecta împrejurări și personaje proprii mileniului al II-lea sau începutului mileniului I î.C., ne transpun în perioade mult mai recente, adică atunci când au prins viață aceste povestiri: există foarte puține texte în mod cert databile în epoca preexilică, anterioare secolului al VI-lea, în timp ce nici unul nu poate fi datat în mileniul al II-lea; în consecință, atât autorii, cât și cei care au transmis textele aveau în minte de cele mai multe ori circumstanțe sau condiții din
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
târzie Din cele afirmate până acum, trăgând concluziile necesare, reiese destul de clar că discursul nu poate fi organizat în acest fel. a) Cu alte cuvinte, dacă toate textele au fost scrise într-o perioadă mai mult sau mai puțin tardivă (databile cel mult în epoca preexilică târzie), în unele cazuri prezentând evenimente și persoane care preced cu mai mult de un mileniu timpul redactării, este imposibil să le utilizăm ca izvoare ale timpului despre care se povestește. Din motivele expuse mai
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
precum unele fragmente profetice, Psalmii și textele sapiențiale, în jurul cărora, deși există un consens de principiu (cu unele excepții) asupra datării postexilice, dezbaterea este departe de a ajunge la concluzii irevocabile. c) Constatăm foarte des deosebiri importante între conținutul, restrâns, databil înainte de exil și masa mare a izvoarelor mai recente, ceea ce dovedește că, în Israel, cultul nu a fost dintotdeauna la fel și că, de-a lungul timpului, în sanctuare, se exprima în forme variate. Un grăitor exemplu sunt templele de la
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
din păgânism, cât și din creștinism, astfel încât să dobândească o formă cât mai aproape de Crăciunul creștin. 14 Sărbători și solemnități: Sâmbăta și Luna nouă 14.1. Sâmbăta Ex 23,12 și 34,21, două fragmente considerate între cele mai antice, databile în epoca preexilică, conțin o poruncă ce-l invită pe cel credincios să se „odihnească” (ebr. tišbōt, „te vei odihni”; versiunea greacă a LXX, codexul Vaticanus, traduce ușor diferit poiḗseis...anápausis, „vei face ... odihnă”; codex Alexandrinus redă prin anapaúseis sau
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Fântâna Blandusiei, a căutat să fie cât mai credincios indicațiilor manuscrisului”. Această dilemă scoate din discuție „notesul” lui Eminescu și-i permite lui Perpessicius să claseze și să dateze ambele poezii la anul 1879, pentru că ciorne anterioare ale lor sunt databile la acest an. Perpessicius răspunde unor comandamente de moment: în urma centenarului nașterii lui Eminescu (1950) s-au discutat și asemenea lucruri mai specioase și s-a stabilit astfel: că Eminescu n-a mai creat nimic original după criza din 1883
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
nu e loc aici de stat poetul în cerdac și cântat poeta la pian. Nici măcar nu știm, apoi, dacă aceste case ieșene aveau grădină. Desigur, e oțios să faci istorie literară după un text poetic. Faptul, însă, că sonetul este databil 1879 - deci trimite în zona vieții cronometrice; apoi faptul că Veronica oferă mărturia de mai sus, întărind impresia timpului real - iată ce ne face să insistăm. Până în august 1879, la moartea lui Ștefan Micle, este din principiu extrem de puțin probabil
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
III, 1978-1988) conține unul din textele cele mai bune ale criticului, o interpretare la romanul Nopțile de Sânziene de Mihail Sadoveanu. În contextul în care mitocritica devenise o modă și un furnizor convenabil de scheme interpretative, S. polemizează cu clișeul (databil încă de la G. Călinescu) care vedea în roman o „intrigă mitologică”. Deconstruirea clișeului se face tacticos și exemplar, iar concluziile sunt spectaculoase. Acestea din urmă pot fi extrapolate la alte scrieri sadoveniene, precum Baltagul; este vorba, în rezumat, de o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289872_a_291201]
-
martor ocular al faptelor pe care le relatează. Limpezimea și simplitatea narațiunii exclud orice îndoială asupra autenticității. După opinia criticilor, această cronică este un compendiu datorat lui Bernard Trezorierul, care a continuat-o din 1229 până în 1231. Opera este oricum databilă între 1227 și 1229. Se va putea observa că, spre deosebire de Toma de Celano și de Sfântul Bonaventura, în aceste prime mărturii, nu se face nicio referință la vreun gest de violență din partea sarazinilor față de Francisc. Textul, din Chronique d’Ernoul
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
refuzat toate, replicându-i că au venit nu să caute favoruri materiale, ci bunuri spirituale. Și acceptând niște gărzi din partea sultanului, au fost conduși în tabăra creștină. C) Istoria lui Eracliu Opera anonimului francez, succesorul lui Guglielmo de Tiro, este databilă între 1229 și 1231. Mărturia lui, chiar dacă este foarte succintă, este de mare relevanță întrucât prezintă trei aspecte care nu sunt semnalate de ceilalți: 1) șederea lui Francisc la Damietta până la cucerirea orașului; 2) motivul plecării; comportamentul urât al armatei
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
o notă prețioasă referitoare la stigmatele lui Francisc. El respinge afirmația celor care susțineau că Răstignitul a avut doar trei răni provocate de cuie. Pentru aceasta, se inspiră direct din 1Cel, așa cum rezultă din citatul literal (1Cel 94). Scrierea este databilă între 1231 și 1235. Fragment din LUCAS TUDENSIS, Adversus Albigensium errores; II, cap. 11: Cf. LEMMENS, în TM, 92-93. Așa cum se menționează în Legenda lui sacră și după cum mărturisesc cu fervoare mulți religioși, clerici, laici și seculari care au avut
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
e miercuri, / Și peste rotirea a sute de cercuri, / În liniștea caldă și dulce de roade, / Copila mea-ngână duioase silabe...” (Silabe, în Marival, 1974). În Nevoia de alb (1996) poetul își antologhează creația, revizuind ușor unele poeme cenzurate sau databile, cu intenția vădită a concentrării lirismului și a transpunerii reflecției în gnomism moral, uneori în versuri memorabile. Singura lui piesă de teatru reprezentată - Iubesc pe al 7-lea, a stârnit interesul criticii de specialitate. Alte compuneri dramatice i-au rămas
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289805_a_291134]
-
HAE, vol. I, pp. 207-211) în care, la liniile 2-3, se citește: „Binecuvântat să fie Uriah înaintea lui Yhwh pentru că el l-a salvat de dușmanii săi cu ajutorul Așerei sale,” și încă mai clar, de unele forme de salut/binecuvântare databile la începutul secolului al VIII-lea î.C., scrise pe două mari urcioare de provizii găsite la Kuntillet ‘Ajrud, pe muntele Sinai. Ultima parte de pe una dintre aceste inscripții, scrisă pe așa-numitul pithos A, notează: „Eu te binecuvântez înaintea
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Ajrud, unde, în condiții atât de fragmentare încât nu se poate reda contextul frazei, citim: „binecuvântat fie Baal în ziua de” (HAE, vol. I, p. 59), precum și numele de persoană Anî-Baal atestat în ostraconul n. 7 provenit de la Meșad Hashavyahu databil spre sfârșitul secolului al VII-lea î.C. (HAE, vol. I, pp. 332-333). În concluzie, este posibil să afirmăm cu certitudine reținută că în timpul regatelor lui Israel și Iuda zeul Baal a primit un cult discret, mai mare în Regatul
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
preexilică, în afară de Yhwh, Așera și Baal, sunt atestate și alte divinități, între care cele astrale par să fi avut o mai mare importanță. Prima mărturie între aceste documente constă în două fragmente de plăci de bronz găsite la Tel Dan, databile în jurul secolului al IX-lea î.C. (Biran, 1999). Pe ambele plăci este redată imaginea unei persoane rugându-se, în picioare, cu un braț ridicat către divinitate. Din prima placă a rămas doar o parte a tronului deasupra căruia se
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de regele aramean Hazael împotriva lui Israel. Succesiv, sunt datate șase sigilii reprezentând o zeiță înconjurată de un cerc de stele, ce poate fi identificată cu zeița Iștar (Ornan, 2001). Ele provin tot din teritoriul regatului lui Israel, dar sunt databile în perioada dominației asiriene (secolele al VIII-lea - al VII-lea î.C.). Numai pentru patru dintre aceste șase sigilii proveniența e certă: primul, într-un context stratigrafic neclar, este o amprentă a sigiliului cilindric asirian din Sihem, altul este
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]