577 matches
-
într-o geantă burduhănoasă din vinilin adică piele ecologică, pe înțelesul tuturor generațiilor pe care o strecură strategic în spatele tomberoanelor încă pline. Ostenit, mai trase o dușcă zdravănă din "Romulus" și umplu o căldare cu apă, căldare pe care o deșertă frumușel în bidoanele cu insecticid lipsă. Închise încetișor ușa de la micul depozit și, în cel mult un sfert de oră, aproape că isprăvi cu vodca, păstrându-și o ultimă înghițitură după ce va fi mâncat. Rumen de acum în obraji, se
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
specializat. Răbdarea cu care-i asculta ore Întregi pe bolnavi povestindu-și păsurile l-a transformat Într-un psihanalist extrem de apreciat. A primit Premiul Freud pentru poziția corpului În timpul ședinței de psihanaliză, considerată perfectă În vederea stimulării pacientului În a-și deșerta borcanul cu amintiri. Anumite partide politice au Început să-l curteze, iar prezența lui la tribuna unui congres al libertarienilor a stârnit, prin atitudinea discretă și cumpătată, ovații prelungite și o propunere de candidatură din partea partidului respectiv la postul de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Sena lăsînd neglijent din mînă trusa de scule care se izbește de pămînt făcînd un zgomot metalic asurzitor, ia să vedem ce avem aici. Ăsta da arsenal, dom’ Președinte, se vede că aveți legături strînse cu reprezentanții clasei muncitoare, zice deșertînd totul pe jos, trecînd în revistă șurubelnițe, chei, pile, ciocane, leviere, de toate felurile și mărimile. Pe etajera din baie și în dulăpiorul de sub lavoar îl așteaptă toate instrumentele necesare întreținerii igienei corporale fără care nu poate să conceapă viața
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ultimul camion care tocmai se pregătea să părăsească rampa la care fusese încărcat cu marfă, închipuindu-și că o să pună laba pe dovezile pe care le căutau. După ce au întors cu fundul în sus cabina șoferului, scoțînd banchetele din șuruburi, deșertînd pe jos tot conținutul torpedoului pentru acte, aruncînd în stradă covoarele de cauciuc, negăsind nimic, și-au îndreptat în sfîrșit atenția și asupra încărcăturii. Zbîîrrrr, zbîîrrrr, și bucata de material iese pe partea cealaltă, tactactactac, la ce-ți stă capul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mei. Le-am făcut un semn scurt să mă urmeze și tiptil ne-am strecurat printre manifestanți pînă într-un gang din spatele Comitetului Central. Acolo am lăsat bagajul jos și le-am făcut semn să se strîngă în jurul meu. Am deșertat totul rapid, nu le-a venit să creadă ochilor ce era acolo, Părințele, de unde ai făcut rost de toate jucărioarele astea? Mi le-a dat un necunoscut, ei nu mai văzuseră așa ceva, habar n-aveau de păpușele care zăcuseră atîta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Ce cuvânt e ăsta? Kawabata se scarpină Îndelung pe după urechea clăpăugă, părând că o insectă nevăzută și-a Înfipt acul În scăfârlia lui nespălată de astă vară, când Antoniu i-a curățat-o cu o coajă de săpun, cu forța, deșertând o găleată de apă călie pe ea. N-am reținut cuvântul. Seamănă cu altul pe care l-am mai auzit, dar nu sunt sigur. -Seamănă cu micțiune, exact ce-a țâșnit din pântecele tău de gorilă, mai Înainte, În spatele șandramalei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de tei, pe care le-a scos dintr-un borcan, după ce le-a mirosit cu lăcomie, așa cum miroase o fiară prada. Când apa Începe să sfârâie și să se zbenguie În ibric, Antoniu stinge flăcăruia, suflând În ea, după care deșartă ceaiul Într-o cană, aflată pe taburetul din Încăpere. Aroma de tei, dumnezeiască umple Încăperea și le intră În nări, aspirată cu lăcomie. -Uite ce, Kawabata, am acceptat să Împart cu tine aerul de care spui, dintr-un motiv simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
doar un oftat. Astăzi este ,,Ziua Mondială a râsului,, dihor leșinat. Râzi că nu te costă, animal preistoric. Râsul te ajută să nu te pierzi În universul ăsta jalnic, Îți Întărește mușchii feței și te vindecă de urât. ,, Banii sunt deșertați În buzunarul fără fund al vestei kaki de care Antoniu nu s-a despărțit de când a dat frigul. Un timp degetele lui Îi pipăie prin stofa grosolană, Încleștându-se pe ei ca brațele unei caracatițe. Kawabata nu scoate nici un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fi cineva care poate să-i dea o minimă explicație. O femeie Încă tânără, grasă, cu trei rânduri de burți ce se revarsă peste pantalonii ce pleznesc pe ea, stă pe un scaun În fața unei măsuțe metalice pe care a deșertat un morman de bijuterii de argint, cărora le lipește bucățele de hârtie pe care sunt scrise gramajul și prețul. Femeia vorbește În timpul ăsta la un telefon mobil pe care-l strânge Între gât și umăr. Se amuză copios povestind ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
gâtul sticlei și o duce la gură. Bea și tot bea sub privirea Îngrozită a lui Antoniu. Se oprește din când În când din băut, și privește În sticlă ca printr-o fereastră, cantitatea de lichid, rămasă. Însfârșit, l-a deșertat pe tot În stomac. Aruncă sticla pe jos, aproape de picioarele lui Antoniu. Se lungește apoi pe pat, și-și pune geanta sub cap, În chip de pernă. -Știi pentru ce am fost la mititica? Pentru crimă bătrâne. Mi-au dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fusese angajatul unui depou de tramvaie. Cu siguranță, creierul lui defect cocea acum o nouă crimă. Pentru asta, făcea antrenamente dure, ca un sportiv de performanță. Își făcea nevoile În Încăpere, În lighean, și-l obliga pe Antoniu să le deșerte, biciuindu-i auzul cu un limbaj Îngrozitor. Era duminică, ultima zi a celei de-a doua săptămâni, de când criminalul năvălise În magerniță , o zi mohorâtă, umedă, tristă. Antoniu dormise ca de obicei iepurește, dârdâind de frig pe priciul improvizat. Aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dat de știre amândurora, să sperăm că n-a fost o încercare adevărată. Ai găsit pastilele? Nu mă gândisem la asta. Am început căutarea, am mutat din loc cărți și hârtii, am golit scrumiere, am răsturnat grămezi de lenjerie, am deșertat sertare, pășind tot timpul peste picioarele lui Georgie. Am răscolit patul răvășit și am căutat sub perne. Întorcându-mă și văzând-o pe Georgie acolo și zărind pentru o clipă fața concentrată a lui Honor, m-am întrebat în ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
conjugal) - împiedicându-l astfel pe el, vezi bine, să devină un erou în ochii nevesti-sii și ai copiilor. Câtă mânie! Câtă obidă! Și nici măcar n-avea pe cine să-și verse năduful - în afara propriei lui persoane. „De ce nu-mi pot deșerta mațele - sunt îndopat cu prune până-n cur! De ce m-o durea capu-n halul ăsta? Unde mi-s ochelarii? Cine mi-a luat pălăria?“ Asemenea atâtor bărbați evrei din generația lui, care își slujeau familiile într-un mod atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mototolite, de șervețele igienice mânjite și de pijamale pătate, îmi mișcam penisul jilav și umflat de perpetua spaimă că scârbosul meu obicei ar putea fi descoperit de careva care-ar fi dat peste mine chiar în momentul în care îmi deșertam cu frenezie sămânța. Cu toate astea, nu reușeam nicicum să-mi iau labele de pe făcăleț din momentul când acesta începea să-mi urce în sus pe burtă. La școală, în timpul orelor, ridicam mâna să mă cer afară, o zbugheam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
sărim în sus de pe colacul toaletei, și eu, și pumnul meu încleștat, cu conținutul lui cu tot. — Hai odată, mai lasă-i și pe alții la budă, auzi? îmi zice tata. Hai, că de-o săptămână nu mi-am mai deșertat mațele. Îmi recapăt stăpânirea de sine, după bunul meu obicei, contraatacând indignat: — Am o diaree îngrozitoare! Chiar nu-i pasă nimănui de treaba asta? și între timp îmi reiau lucrul manual, mărind ritmul pe măsură ce organul meu canceros începe, în chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
categoric. Vreau să văd și eu ce ți-a ieșit. Nu-mi place deloc toată povestea asta. — Iar eu - se bagă tata, mișcat ca de obicei de realizările mele, respectuos și invidios în egală măsură - eu, unul, nu mi-am deșertat mațele de-o săptămână. În acest moment mă ridic cu greu de pe colacul WC-ului și, cu un icnet de animal biciuit, screm din mine trei stropi apoși în bucățica de pânză în care-și adăpostește sfârcurile ei prăpădite soră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Te-ndopi sau nu cu cartofi-pai și cu ketchup pe Hawthorne Avenue după ore? Jack, vino-ncoa’, vreau s-auzi și tu ce zic, strigă mama după tata, care tocmai ia baia în stăpânire. — Lasă-mă, că vreau să-mi deșert mațele, răspunde el. N-am destule pe cap, voi îmi mai lipseați cu zbieretele voastre acum, când vreau să-mi deșert mațele? — Știi ce face fi-tu la școală, elevul eminent care nici n-o mai lasă pe maică-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
tu ce zic, strigă mama după tata, care tocmai ia baia în stăpânire. — Lasă-mă, că vreau să-mi deșert mațele, răspunde el. N-am destule pe cap, voi îmi mai lipseați cu zbieretele voastre acum, când vreau să-mi deșert mațele? — Știi ce face fi-tu la școală, elevul eminent care nici n-o mai lasă pe maică-sa să-i zică căcuță, că, vezi tu, Doamne, a ajuns om mare? Ce crezi că face maturul de fi-tu când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
aștepți până ies? — Nimic, răspunde mama. S-a rezolvat. Mă privește dezamăgit la culme. Eu sunt rostul vieții lui și știu asta. Ce-a făcut? — Ce-a făcut e bun făcut și gata, cu voia Domnului. Ia zi, ți-ai deșertat mațele? îl întreabă ea. — Ba bine-nțeles că nu. — Of, Jack, ce-o să se întâmple cu tine, cu mațele astea ale tale? — Or să se facă beton, asta o să se întâmple. — Asta-i din cauză că mănânci prea repede. Nu mănânc prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ziceți? Vă învoiți, ori ba? Încuviințară cu toții și, fără a mai pierde vremea, s-au și apucat de treabă. Yugong, împreună cu trei dintre fiii lui și cu nepoții, începură să sape muntele, să umple coșuri întregi cu pământ și pietre, deșertându-le apoi în Marea Bohai. Trudiră ei din zori și până în noapte, trecu și vara, veni și iarna, dar din apriga lor muncă, mai nimic nu se vedea. Zhisou, un alt moșneag din partea locului, râdea de Yugong și căuta într-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Pietrele de pe suprafața străzii îmi înțepau, inegale, tălpile pantofilor, aruncate acolo în urma trecerii unui uragan. Zidurile de ciment ale pasajului superior, desecate și cenușii, semănau cu intrarea într-un hipogeu. Mașinile care circulau sporadic pe autostrada de deasupra mea își deșertaseră încărcăturile de lumină, și se mișcau acum zornăitoare aidoma instrumentelor deformate ale unei orchestre pe fugă. Dar, întorcându-mă, soarele care se lovea de zidurile de ciment ale pasajului superior forma un cub de lumină intensă, aproape ca și când suprafața pietroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
al unuia dintre ele, începu să trieze plicurile mari, pline cu însemne ciudate. Degetele lui maronii erau atât de agile încât nici nu le puteai urmări. Găsi destul de repede plicul căutat, îl desfăcu și fața îi radia de satisfacție, îl deșertă pe covor la picioarele Carminei. În ele erau decupaje din ziare și reviste, unele îngălbenite de vreme, altele mai proaspete. Carmina se ridică în picioare. Citește, o îndemnă Nina, hai, hai, citește. Nu se poate, nu se poate chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vină la noi. Fata se urni, se auzea pășind, avea pantofi cu tocuri ascuțite, talpa scrâșnea prin praf. După nici un minut apa curgea în chiuvetă, fata pufăia apa, apoi se auzi cum cade capacul WC-ului și cum rezervorul se deșartă cu zgomot. Apoi se pieptănă cu peria Ninei, neagră de murdărie și cu mulți dinți lipsă, se studie în oglindă. Apa o înviorase, își frecase obrajii cu prosopul până se înroșiseră. Veni către ei pășind puțin cam nesigură, având o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că se vor revedea după un an de absență. Ca să o vadă pe Fana avea nevoie de un alt suflu, mai vioi, mai plin de acea nepăsare tinerească, trebuia să-și compună o figură surâzătoare, să fie gata să-și deșerte sacul cu noutăți, care mai de care mai frapante, asta aștepta de la ea Fana și era normal să i se înfățișeze, altfel trebuia să suporte figura triumfătoare a prietenei sale, micile ei vanități de femeie mondenă, gesticulația plină de importanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
apoi pe larg întâlnirea, fără să-i ascundă nimic. Spera, prostește că, apropiindu-se de Sidonia, va reuși să guste din mierea prea plinului ei sufletesc, că descoperise, în sfârșit, un om din lumea largă, în fața căruia să-și poată deșerta amărăciunile, ca să primească în schimb, vorbe de duh, bine chibzuite, trecute prin ciurul experienței de peste ani, ca să poată căpăta încredere atunci când echilibrul cu ea însăși amenința să se clatine. De când fusese alungată sau mai bine zis singură se îndepărtase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]