280 matches
-
primi pe nou-veniți se simte pretutindeni, nu numai în fața Statuii Libertății, ci și pe stradă, în magazine, în metrou. Aproape toată lumea te încurajează, te îndrumă dacă ai nevoie, îți acordă încredere. Pe străzile New-York-ului sunt foarte mulți oameni urâți. Turtiți, deșirați, aduși de spate, crăcănați, cu fețe ca niște bidoane sau cu corpuri ca niște saci de cartofi. N-am văzut nici o femeie frumoasă după care să întorc capul (foarte bine, pentru că nici nu e voie să întorci capul după o
Țara de cincizeci de stele by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7342_a_8667]
-
tristețe prefăcută, nu mi-e plăcut să-ți spun, dar pe piața de carne vie trebuie să faci investiții serioase, nimeni n-o să se apropie de tine dacă porți așa ceva, îmi flutură prin față niște chiloți verzi și decolorați, aproape deșirați, iar eu simt roșeața ridicîndu-mi-se în obraji, de parcă aș fi fost pălmuită, cară-te de aici, perversule, ia-ți labele de pe dulapul meu, dar Gaby continuă să scotocească, doar te-am rugat să mă ajuți, face el pe naivul, pescuind
Zeruya Shalev - Thera by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/6189_a_7514]
-
pe aceea a personajelor. Este un spectacol de o intimitate răvășitoare, pe care l-am văzut, ca într-un ritual inițiatic, de trei ori, savurîndu-i finețea, rafinamentul, bucurîn-du-mă de performanța extraordinară a lui Mihai Constantin în Clov, un clovn trist, deșirat, un artist care se desprinde total de silueta tatălui, care devine el însuși în mod absolut. Fiecare pas, fiecare gest, fiecare cuvînt, fiecare șoaptă sau tăcere îl definesc pe Mihai Constantin ca pe un actor cu totul special în acest
Iluzia sfârșitului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6156_a_7481]
-
nicicum, nici în poșeta veche și demodată, nici în aceea nouă, din ultimul val. Copiii habar nu au, încă, de suma necontabilizată a traumelor, a weekend-ului petrecut după înțelegeri avocățești, juste, poate, dar lipsite de afecțiune. Prietenii par mai deșirați decît ei înșiși. Dar și ei se rătăcesc în analiza „celorlalți”. Despre ei, mai nimic. Nimic nu îi scapă lui Claudiu Goga și pare inepuizabil în ceea ce le povestește actorilor despre viață, despre noi, despre inerție și distrucție, despre îndepărtarea
Un puzzle by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4902_a_6227]
-
Despre fuga cu amintirile și despre adevărul lor, din când în când. O poezie cu o epică discretă, doar atât cât propriile simțiri să nu fie prea la iveală. Nu o poveste, ci un abur de trăiri montate în logica deșirată și extrem de sinceră, în felul ei, a visului. Conversații în care nimerești, la un moment dat, fără nici un sentiment de indiscreție, asta sunt poemele, scrise ca și când le precede și le urmează o veșnicie de stat de vorbă. Din când în
Amintire și adevăr by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5366_a_6691]
-
inima semnificațiilor textului. Autobiografic sau nu, romanul trebuie citit prin ceea ce spune cititorului actual, și nu încercând să aflăm cine se află dincolo de măștile personajelor. E de natură secundară - chiar dacă plin de spectaculozitate - faptul că poetul Mark Frost, "un tânăr deșirat și arătând ca o fantomă", autor de versuri ermetice, cu o figură și atitudine de veșnic constipat e modelat după Samuel Gilmore, unul din poeții de la "The Double Dealer." După cum identificarea lui Bill Spratling, cel mai apropiat prieten al lui
Primul Faulkner (VIII) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6708_a_8033]
-
ogorul familiei, i-a privit ca pe niște arătări infime, de acută insignifianță culturală, căzuți din ordinea conceptului, care se zbăteau silnic sub apăsarea chinului georgic, din neputința de a intui lava ideilor. Iar el, Ion Papuc, el efebul înalt, deșirat și slab ca o fantomă, el simțea că nu poate să rămînă la treapta minoră a țărînei agricole, humusul conceptelor fiind singurul ferment în stare a-i dospi destinul. Episodul e simptomatic, căci tînărul cu siluetă de pilastru surpîndu- se
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]
-
aici desantiștii, dar și, parțial, pseudoproze precum cele din excelentele jurnale cu fleacuri ale lui Livius Ciocârlie. Ficționarii lui Radu Cosașu țin și ei aproape. Deceptivii se situează demolator în fața unei lumi care nu-i ascultă. Discursul lor e rupt, deșirat, fracturat și crizic (proza bacoviană, de pildă, ca gen proxim). Ei sunt și, în doze personalizate, contraceptivi - modul lor de a face e desfacerea. Însă una cu sens. Pentru o scurtă perioadă, cea a exploziei contestatare, toate avangardele sunt deceptivcontraceptive
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
și solidar al comunismului originar. Găsește, în schimb, trădări, cinism, corupție, beții, destrăbălări și crime oribile. Sbirii lui Stalin urmăreau să-și regleze conturile cu troțkiștii și ceilalți „disidenți”, nicidecum să împiedice ascensiunea la putere a fascismului într-o Spanie deșirată și înșelată. Nici astăzi, s-ar spune, opinia publică nu pare pregătită să accepte realitatea. Un comentator francez e de părere că Stein „exagerează” când afirmă că scopul lui Stalin nu era să-l combată pe Franco, deși istoricii au
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4536_a_5861]
-
pumn, privire blajină, plângăreață, bărbița de peri roși de molii, frunte de un deget, tivită de un breton roman, sub care tremurau niște ochelari scoși și puși în fiecare clipă; sperietoare de paseri înfășurată în haine largi, curgând pe trupul deșirat; adus din spate, îl mai trăgea spre pământ și o servietă plină de manuscrise, de broșuri, de petiții, de ziare vechi. Neînfricat poet patriotic și publicist cultural, la orice revistă sau în orice așezământ subvenționat... Izbutise la început numai prin
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
cu puiet flămânzind. În cazul în speță Avocații de pace nu mai au flerul scontat, Rugăciunile nu au nume luate din cer Așa cum nici pruncul Nu mai are viitorul promis de statistici. Lacrima de glicerina preagrasă Spală scutecul din bumbac deșirat... Credeam că am văzut tot angrenajul Mașinii care mi se pregătește Cu emailuri strălucitoare Trase sistematic peste pielea reptilei bolnave. Altă capcană pentru lupii cei tineri Stă prinsă-n pioneze Pe sub ciorchini reclame . Aerul sfârâie în călimara golita Și jurnalul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
a drumului. E, de fapt, ultimul nivel la care drumul, ca noțiune, se exprimă. Tot romanul, al cărui subiect o să-l aproximez doar, fiindcă povestit de-a fir a păr crește-n volum și pierde-n eleganță, ca o dantelărie deșirată, e despre căi. Știute și neștiute. Foarte sumar, cîteva școli clujene își trimit elevii, copiii civilizației extreme, cu diriginții lor, într-o tabără la mare. Savuros balamucul de pe peron, părinți, bagaje, griji și batiste, aproape inedit în proza noastră, care
Train grande vitesse by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11001_a_12326]
-
minut și hârâia cu zgomot. începusem să intru în panică. - Vous ętes Maýa de Romanía? (ce frumos sună!) tună un glas din adâncuri. Faites attention! (continui pe românește în traducere liberă) vedeți să nu picați în nas. Un tânăr blond, deșirat, descheiat la haina sport, cu brațele ridicate, gata să mă prindă. Coborâți! - Pe naiba, nu pot, zbier și eu. Se repezi pe scări, culese două din cele trei valize și coborî în goană, dispărând prin mulțime. Am reușit să cobor
Fata de la Triest by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10623_a_11948]
-
răsadul de usturoi în desime dublă și-l plivești de mai multe ori, scoți o recoltă îndoită cu condiția ca pe locul acela să fi fost înainte morcovi. La paisprezece ani asistă impasibil la ivirea semnelor bărbătești pe trupul său deșirat, știind prea bine că nu cu ele va răzbi în viață. Și pe când primele fire de păr îi apărură gâdilându-i buza de sus, traduse într-o moldovenească molcomă primul cânt din Iliada. La șaptesprezece ani, tatăl său, bătrânul acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
grav decît delictul de lipsă de caracter. Și tu știi foarte bine că te-ai culcat În așternuturile atîtor cărți pînă le-ai murdărit, le-ai subțiat, le-ai destrămat - și ce se mai poate păstra din resturile unor urzeli deșirate? Poate doar mirosul lor și o vagă senzație de anotimp comun care intră numai În clasificarea ta cea mai intimă. De unde să știe cei cîțiva poeți cu care ai discutat ieri seară literatură de mecanismul tău personal prin care Rilke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cenușie și sărăcăcioasă, de felul celor pe care un război lung le produce, dar pe care nu le poate îndepărta prea repede. Se pleacă la drum în Pădurea vieneză. Cu căciuli de lână, împletite din lucruri vechi, de pe vremea războilui, deșirate și refolosite, pantaloni de schi, pantofi grosolani și tot ce poate fi mai rău: afurisita de gustare la pachet. Care miroase a brânză și‑ți face sete. Nu se poposește nicăieri, fiindcă asta costă bani; un copil poate să bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
loc care zugrăvea în umbre viața unei ființe. Tăcerea acestei rămășițe era din când în când întreruptă de un șuierat abia perceptibil. Venea parcă de nicăieri, dar era acolo între acele ziduri. Silueta abia perceptibilă a unui bărbat înalt, aproape deșirat, zăcea nemișcată exact în mijlocul încăperii. Mâinile cu degete lungi, aproape scheletice, îi atârnau inerte de o parte și de alta a corpului. Ochii deschiși priveau înainte și pretutindeni . Chipul slabit de alte vremuri care îl precedaseră chinuitor se scurgea parcă
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
o căldură plăcută. Mi-am îndreptat privirile într-acolo și-am rămas încremenit. Îmi așezase un fel de plasture albicios, extrem de fin, ce avea imprimat secera și ciocanul. - Secera ca secera, dar ciocanul!, zise cu subînțeles un ochelarist înalt și deșirat, clătinându-se. - Uite cine vorbește?, s-a auzit iar glasul Ursulei, ivită pe neașteptate în pragul ușii. Ceilalți nu o luară în seamă. Așteptau, holbându-se la mâinile piticului ce se mișcau cu o dexteritate extraordinară. Aranja pe măsuță instrumente
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
chipuri drăgălașe de copii care semănau leit cu Mihăiță al ei. Afară se lăsase seara deja. Nu mai ningea! Cioban începu să schelălăie prelung, încercând să se smulgă din lanțul care îl ținea legat. Poarta se deschise iar un vlăjgan deșirat se strecură ca o umbră, liniștind câinele cu voce domoală. Bătu în ușă și începu să cânte tare, cât îl țineau plămânii, singura colindă pe care o știa „Am plecat să colindăm”. - Ești acasă, bunico? - Boierii nu-s acasă, îi
AJUNUL CRĂCIUNULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363279_a_364608]
-
în două camere decomandate scena a treia pe un platou tocit de conținut se întâlnesc regizorul femeia și bărbatul paznicul cuvintelor să demonteze toamna copacii ciorile ploaia poeziile și sexul patefonului iar cortina cu patru clase primare își dezvelește piciorul deșirat precum o morală Referință Bibliografică: teatru-n piață de trei / Vasile Pin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1107, Anul IV, 11 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Vasile Pin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
TEATRU-N PIAŢĂ DE TREI de VASILE PIN în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361009_a_362338]
-
Ce știți voi ce gust are pâinea, când în lacrimi te înneci; când nu îți ajunge lumea, o sărbătoare să petreci? Nimic nu știți din toate astea, și nici nu veți ști vreodată, flamurați drapelul cu năpasta în viața voastră deșirată, iar noi ne târâm urmele de daci, povara pe a noastră spată. (Paris, 23 iulie 2009) Referință Bibliografică: Neliniști te cuprind / Maria Cozma : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 241, Anul I, 29 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
NELINIŞTI TE CUPRIND de MARIA COZMA în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361220_a_362549]
-
Mătură poduri, drumuri vrea să sape Lăsând găuri în pământul nămolit. Prada înoată, un timp, rotitoare Pune la-ncercare duhul pământesc Gravă tânguire prin clipele-amare Pe aripi de umbră-i destinul lumesc. Arde stihia!.. Afară-i potopul, De jur-împrejur ape deșirate ... Văzduhu-i bolnav..,apa-nghite totul?! Abia poți gândi la cele-ntâmplate ... Referință Bibliografică: STIHIE / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1311, Anul IV, 03 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lia Ruse : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
STIHIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367827_a_369156]
-
nu există ... De la înălțimea de zece mii de metri se disting spinările domoale sau colțuroase dar ninse ale culmilor Munților Sierra Nevada - în timp ce la poalele lor și pe Central Valey totul pare încă văratic, văile, puținele lacuri care par o salbă deșirată și a cărei pânză de apă este ca o năframă strălucind cu intermitențe în soarele după amiezii, aruncată pentru a nu ne urmări vijelia și scamele norilor de sub noi, vântul aprig care aducea sub aripile aeronavei vifornițe arctice, vântoase adulmecând
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367019_a_368348]
-
apăsătoare și-i dădea senzația lipsei de aer. A simțit o-nțepătură ca o arsură usturătoare trecându-i prin ceafă, urmată de-o o transpirație rece. Imediat și-a pus mâna în dreptul inimii care bătea mai să-i spargă coastele deșirate, agățate de stern ca niște nuele de răchită din gardul grădinii. Dacă n-ar fi fost prinse de stern și de șira spinării, te puteai aștepta să le vezi cum se desfac din moment în moment ca doagele unei bote
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
concentrând încrederea în sine. Pe linii drepte, curbe ori frânte inspir aerul rece în piept picioarele cu pași siguri se contemplă unul pe celălalt. Urc deasupra de mine însumi cu ochii țintă, atenți și clari văd cum cresc în ei deșirat și gânditor, pietrificat. Referință Bibliografică: Urc / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1471, Anul V, 10 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
URC de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350119_a_351448]