164 matches
-
aici decadenței occidentale și, implicit, homoerotismului prelaților papistași. Nota bene, scena de mai sus va fi reluată și amplu dezvoltată într-un alt roman, Principele, unde tot un secretar, venit din Occident, messerul Otaviano, ultrarafinat cultural, va conduce dezmățul beizadelelor deșucheate de la Hanul Cailor. Acolo, însă, nu va mai fi nevoie de niciun Cicerone, de niciun magister ludi și de niciun privitor inocent pentru spectacolul lipsit de eufemisme al orgiei. Pe un alt etaj al decadenței acestei societăți pe care lumea
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
reporteri ce-l zădărau cu întrebări privind motivele continuării războiului în Vietnam, n-a mai găsit alt argument decât descheierea prohabului și arătarea penisului gest însoțit de exclamația "uite, de-asta!" Cartea ziaristului de la "Vogue" n-are nimic comun cu deșucheatul val de producții porno, ilicit asociat (la noi) cu "modernitatea expresiei literare dezinhibate". E-o cercetare serioasă, documentată chiar în exces, scrisă amuzant, pe un ton ștrengăresc-complice. O ia de la plebicist, adică de la antica Eladă ("orice grec își vedea penisul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
id="(85, p. 87 ; 238, p. 386 ; 239, p. 49)"/>. Pe la 1440, de exemplu, un inchizitor din dioceza Lausanne introducea Într-un lung poem pretinse declarații smulse ereticilor În timpul proceselor inchizitoriale : la sabat, vrăjitoarele „ Pe băț călare pleacă/ Spre Sinagoga deșucheată”, unde, „În chip de mâță sau de țap,/ Chiar Dracul e de față” <endnote id="(239, p. 51)"/>. Evident, Inchiziția nu a fost străină de acest fenomen de manipulare a imaginarului colectiv. Evreul a fost demonizat prin folosirea unor termeni
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
maîtres, Paris, 1980; Ștefan Bănulescu, Tempête de neige en plein été, Paris, 1983; Vasile Voiculescu, L’Ermite, Paris, 1983; Matei Vișniec, Du pain plein leș poches, Lyon, 1995; D. R. Popescu, La Mer rouge, Paris, 1983; Honoré de Balzac, Povestiri deșucheate, București, 1997. Repere biblografice: „The Tănase Problem”, „Index of Censorship”, 1976, 2; Gheorghe Stanomir, Greva lui Tănase, „Curentul”, 1980, 5 938; Ioan Petru Culianu, „L´Apocalypse d´un adolescent de bonne famille”, „Limite”, 1981, 32-33; Virgil Tănase, „Curentul”, 1982, 5
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290052_a_291381]
-
presupună că i-ar fi "lecturat" producția, cum se spune în româneza cărturarilor, apoi la "Cahiers roumains d'études littéraires", revistă creată pentru exportul aparenței libertății de gândire din "epoca de aur". Orizonturile erau diferite: dacă viitorul analist de teme deșucheate ale epocii scria aplicat despre Limita extremă a genului epidictic (convocând autori ca Joseph de Maistre, Salvador Dali și făcând o ocheadă la E. M. Cioran), defragmen(ta)torul nostru glosa consecvent pe teme structuraliste, folosind referințe la logică și istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
pur și simplu de o acuarelă în cuvinte simple (pentru că tot ne plimbă deasupra apelor) în tușe lexicale, portretul discret al unei studente la Agronomie ajunsă la Iași din spațiul natal, sub care impenitentul utilizator de cuvinte îngroșate, de povestiri deșucheate, așează un poem stângaci: Eh bien, oui, les amis J'ai croisé la pureté Dans ma mûre jeunesse Elle était tristounette, sinon codréenne112 Et je n'allais pas l'oublier de sitôt. Metatextul (în sensul strict că se află după
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
nostru este supus unei probe a selecției naturale: cine reușește să scape, bravo lui, cine nu, îl privește! Și în tot acest timp, se urlă prin unde și se revarsă prin ziare torente de adjective și metafore, dintre cele mai deșucheate cu privire la bunăstarea poporului, marea dragoste și atașamentul lui Ceaușescu la cauza poporului din care s-a născut. O mai mare umilință nici nu poate exista: să-i faci pe cei de care îți bați joc cu bună știință să-ți
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
același titlu al lui Stroheim, care și azi mi se pare cea mai Îndrăzneață interpretare a lumii decadente, dezorientate a acestei operete, În care naționalismul artificial și retoric ascunde o lăcomie aproape animalică pentru tot ce e material. Imagini destul de deșucheate din film apăreau adaptate și În versiunea mea scenică. Nu țin să le descriu, pentru a nu-i șoca inutil pe iubitorii de operetă, obișnuiți poate, asemenea englezilor, cu tradiția vodevilului ușor, plăcut și vesel, ca și protagonista titlului cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ca soldat anonim, fără glorie, îngropat sub „cartușele lumii“: „și eu dorm, mereu, îmbrăcat, cu ranița-n spate, / dorm pe mine, dedesubtul meu îngropat, / și lampa n-o mai sting, n-o mai aprind, / și dorm cântând în neștire, pierdut, deșucheat: / O, draaaga mea, iubiiita mea, / o, viiisuriiile meeelee...“ Prototipul este Ieremia, un simbol moral, stângaciul și greoiul Iere mia, cel cu oiștea și gardul din proverb, eșuând în tot ce încearcă, împotriva evidențelor, a bunului simț, a rânduielilor înțelepte, eșuând
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de peste drum, de la Terasă, jude când mai ales după cuprinsul acestui manuscris cu poeme În proză de o manieră particulară, căutată pe ici, pe colo, amintind pe Aloysius Bertrand din Gaspard de la nuit, ticluite parcă pe măsura gustului, reputat cam deșucheat, al secretarului de redacție și semnate cu un nume părând pe acea vreme inventat: Adrian Maniu. Ca să-mi dovedească că autorul poemelor nu este fictiv și că exista În carne și oase, mi l-a și adus după câteva zile
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dată, aflându mă cu el în ștrandul orașului, pretextând (așa mi-am zis eu) că dăduse în closetul de acolo de un băiat „luându-și-o la labă“ (singura dată, de asemeni, când l-am auzit pronunțând o vorbă mai deșucheată), m-a făcut atent asupra pericolelor legate de onanie și m-a sfătuit - ceea ce mi-a apărut chiar atunci grotesc - să mă păstrez cast până la căsătorie. Mult, mult mai târziu, când trecuse de vârsta de șaptezeci de ani, mi s-
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Ioan Casian și de patristică în genere, reușește să scoată la lumină încrengături imprevizibile: afli că înclinația spre cabotinaj și bufonerie e legată, indirect, de păcatul desfrânării: dorința de a seduce, penajul arborat ca o nadă, gluma groasă și vorba deșucheată pregătesc terenul echivoc al concupiscenței. Îndărătul naturilor veșnic bombănitoare, atinse de insom nia spiritului critic, stă orgoliul, buna impresie despre sine. Meschinăria sufletească (pusilanimi tatea) e un aspect secundar al tristeții, al proastei dispoziții. Incapabil să se deschidă generos spre
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
spre libertate, dar face, mai întâi, ca experiența libertății să fie dezamăgitoare. Vrea instalarea democrației, dar reușește, adesea, să arunce asupra democrației o penumbră de suspiciune. Cu alte cuvinte, în perioadele de tranziție, bună starea capătă ceva obscen, libertatea - ceva deșucheat, iar democrația - ceva confuz. Scopuri onorabile în sine se schimonosesc pe drum, devin arbitrare și impure. De aceea, tranziția e mediul privilegiat al nostalgicilor (care optează, prin comparație, pentru un „ieri“ mai geometric) și al pescuitorilor în ape tulburi (care
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
o turistă, studentă în filosofie. Ei se iubesc, vorba lui Adrian Păunescu, pe tunuri, dar la propriu. De unde și titlul Tunul filozoafei! Mereu pervers, Pirgu, craiul căzut, încearcă senzații inedite cu o gravidă în luna a noua și dă indicații deșucheate pentru cazul că o femeie „dă coada deoparte”. La Mircea Eliade, cadrul indian justifică senzualitatea excesivă a tinerei Maitreyi și a surorii sale mai mici care, geloasă, trădează iubirea acesteia cu europeanul. Ca maestru al fantasticului, Eliade imaginează și iubirea
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
și zvârcolitor, direct spre gâtul ofilit al Nălbicăi. Și pe urmă a început s-o chinuiască. Se scula cu noaptea-n cap și alerga până la pădure. Râdea singură în mijlocul curții pline de argați ori cânta de răsuna casa cine știe ce romanță deșucheată. Așa că i s-a dus repede numele de nebună. De aceea nimeni nu s-a mirat când Nălbica a hotărât să se întoarcă la mănăstire, renunțând la toată averea. A dat pământurile locuitorilor din Coteni, să le stăpânească în comun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Ea avea ochii albaștri și părul de un blond poate accentuat prin vopsire, pentru că, În față, avea o șuviță roșcată. La prima vedere, semăna cu o femeie cumsecade, care probabil că Își primea clienții cu o dispoziție exuberantă, chiar puțin deșucheată. Nu Încerca să pară distinsă și parcă Îi făcea chiar plăcere să-și exagereze vulgaritatea. După nici o jumătate de oră de cînd văzuse cadavrul surorii sale la morgă, răspundea aproape veselă la Întrebările lui Lecoeur, pe care părea că voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
și bonomia lui era rodul minții sale treze. Plecând de departe, de foarte departe, evangheliza fără să creeze discordii. Secretul lui consta în a considera arianismul o primă treaptă a scării care duce spre adevăr, chiar dacă nesigur pe picioare și deșucheat, și cu toate astea totuși un semn de dragoste pentru Hristos. În același fel nepereche a intrat și în viața mea. - Dacă ai vedea un țăran că împrăștie sămânță de grâu în nisip nerodnic sau pe un plai de piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
strigătul victimelor căzute pe lângă ziduri, cu mistria sau cu dalta de cioplit piatra, lucrători fără nume, petrecându-și cea mai mare parte din viață sus pe schelă, uneori și prânzul urca pe frânghii deodată cu mortarul, uneori râsete la vorbe deșucheate, apoi glume pe seama vreunui ucenic cu rău de înălțime și piatra dură lucrată cu trudă după planurile tainice ale Maestrului, se spune că nu doarme de teamă ca nu cumva, printr-o vrajă dibace, cineva să-i fure faimoasele desene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în virtutea căruia vocabulele prea demonetizate, clișeele rudimentare pătrund în texte mai rar decât la numeroși alți producători de versuri din epocă. Adesea, poetul se dedă la mici ghidușii, la ștrengării grațioase, fără nici o finalitate. Nu e vorba doar de rimele „deșucheate”, sunt și alte jocuri în versurile sale, fie ele lexicale, gramaticale sau stilistice: adjectivări amuzante („turnuri babiloane”, „dealuri împuhoiete”, „frumuseți vlahuțe”), vocative și alte forme morfologice insolite, unele suav arhaizante („gânde”, „pământe”, „liliece”, „petrecum”), vocabule inventate („tuleiște”, „oblime”, „împuhoiete”), regionalisme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
într-un spațiu public) poate constitui o încălcare a "dreptului la imagine" și "trivializarea unei teme importante pentru societatea românească" (las deoparte ambiguitatea... comică a exprimării!) Aș zice, dimpotrivă, că într-o astfel de meserie "mediatizarea" e totul! La felul deșucheat cum merg lucrurile în România, nu m-ar mira ca prostituatele să-i dea în judecată pe avocații neîntrebați pentru că nu le-au diminuat șansele de mediatizare la care poate visează! Dacă mergem pe logică formală, orice individ filmat la
Site-uri pe centură by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11830_a_13155]
-
la, la Lenin, bla, bla, bla Stalin, trecuse veacul de chin, lin te-nveșmânta uitarea. În societatea fără clase/ dansai pe uliți, făceai pase,/ și nas în nas cu Ipu ori cu Tase, beai bere lungă pe terase). În fine, deșucheatul mic-burghez se putea trage de șiret cu intelectualul de tip nou, bate pe burtă cu țăranul colectivist, ciupi de gușă cu muncitorul progresist. Printr-un miracol, eram acum și eu un strănepot vrednic al lui Burebista, al lui Mircea cel
A fi chinez, lapon, hindus... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13704_a_15029]
-
disperare că nu mă voi sătura niciodată, în timp ce, în pustiul în care m-a lăsat Dumnezeu, trei îngeri, Adela și copiii, mă veghează cu lumina lor blândă. Îmi este rușine că în această lumină mă sfâșie o foame atât de deșucheată și, acum, tristețea că voi muri înfometat" (p. 248-249). Toată tragedia unui ,artist al foamei" e rezumată aici. Radu Petrescu își trăiește și în anii 1964-1970 drama marginalizării. Avea gata romanul Matei Iliescu, dar se simte pierdut într-un anonimat
Pariu cu posteritatea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12540_a_13865]
-
la poalele Feleacului i se datorează în mare măsură. Când a simțit că e de scos un avantaj serios speculând naționalist nemulțumirea față de catastrofala administrație "algoritmică" a făcut-o cu brio. Marea majoritate a acțiunilor sale se bazează pe valorizarea deșucheată a unor simboluri. S-a ajuns, astfel, la incredibila situație încât multă lume îi contestă sănătatea mintală, dar nimeni patriotismul! În ce mă privește, nu cred nici pe departe că Funar e nebun. Asta e partea plină a paharului. Partea
Fecioara Nuți și păsăroiul Cristi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16367_a_17692]
-
însă aerul gratuit, nobil de sportivitate, asemeni unei colonii, cei de acolo își execută dansul bolnăvicios, cu o fervoare maniacala. O legatura pasagera se înfiripa între cîțiva și tînărul care stă și privește, aventură continuă în pragul nopții, fără nimic deșucheat. O plimbare cu marfarul, fugă după tren, săritură din mers, lecția de echilibristica, apariția unui paznic care neinspirat vrea să-i dea jos, o lovitură de apărare din partea lui Alex, și bărbatul căzut între linii este secționat de o garnitură
Cu elefantul în parcul paranoic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8295_a_9620]
-
atenția, cu o privire dezamăgită, că sticla ostrăvită era intactă pe bufet. Asta a fost vineri, iar sticla rămăsese neatinsă tot acel sfârșit de săptămână. În noaptea de marți însă, doamna Forbes bău jumătate, pe când se uita la niște filme deșucheate la televizor. Cu toate acestea, miercuri coborî la gustarea de dimineață la fel de punctuală ca oricând. Avea obișnuita față trasă după o noapte de nesomn, iar ochii îi erau neliniștiți ca totdeauna în spatele lentilelor masive, și deveniră și mai neliniștiți când
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]