554,241 matches
-
că pentru transportul persoanelor săniile nu erau bune de nimic. Trotuarele erau pline de troiene, iar pe drumurile principale trecea destul de des un camion din care un tip, Dorel, arunca nisip cu lopata. Cătălin a ajuns la vilă mai obosit decât în prima zi. Așa încât din a treia zi mi-am reluat calitatea de conducător auto. Burțile n-au scăzut nici un pic. În schimb timp de o săptămână am folosit săniile la fiecare derdeluș întâlnit în cale, până am dat de
ŞAIA PIPENU de DAN NOREA în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 by http://confluente.ro/Dan_norea_1406189490.html [Corola-blog/BlogPost/349485_a_350814]
-
bătăi cu bulgări, o căsuță săpată de Cătălin într-un troian imens. Într-o seară am făcut câteva partide de biliard. Pe toată perioada concediului am comparat fluidele fierbinți din Predeal. Vinul fiert cu scorțișoară de la telescaun e mai bun decât vinul fiert cu mere de la Fulg de Nea. Dar cea mai bună este “țuica casei” fiartă cu piper. În weekend au venit pentru două zile din București a doua fată cu soțul ei. Singurii care n-au putut veni au
ŞAIA PIPENU de DAN NOREA în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 by http://confluente.ro/Dan_norea_1406189490.html [Corola-blog/BlogPost/349485_a_350814]
-
Acasa > Orizont > Ganduri > VASILICA TĂTARU. CÂNTECELE, O SĂRUTARE PE GÂND Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 2042 din 03 august 2016 Toate Articolele Autorului Pe nimic nu e mai puțin stăpân omul decât pe propria frumusețe corporală. De aceea, trimiterea la meritul personal atunci când este vorba despre aspectul fizic nu este un argument, pe când frumosul lăuntric nu se conduce după alte forme, culori și străluciri decât ale spiritului. Dar, natura umană se glorifică
VASILICA TĂTARU. CÂNTECELE, O SĂRUTARE PE GÂND de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1470221130.html [Corola-blog/BlogPost/370616_a_371945]
-
nimic nu e mai puțin stăpân omul decât pe propria frumusețe corporală. De aceea, trimiterea la meritul personal atunci când este vorba despre aspectul fizic nu este un argument, pe când frumosul lăuntric nu se conduce după alte forme, culori și străluciri decât ale spiritului. Dar, natura umană se glorifică pe sine atunci când lucrează cu înaltă măreție a generozității, dăruind unora ambele frumuseți. Rară, inconsecventă binevoire așezată la îndemâna ziditorului universal e aceasta! Dar, cine poate ști cum ar arăta lumea dacă n-ar
VASILICA TĂTARU. CÂNTECELE, O SĂRUTARE PE GÂND de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1470221130.html [Corola-blog/BlogPost/370616_a_371945]
-
ar arăta lumea dacă n-ar fi în firea umană încrederea celor mai norocoși că sunt deținătorii unui avantaj infailibil?! Omenia, generozitatea, bunul simț îi înnobilează pe oameni întocmai necățărându-i în vârful aroganței, cățăratul nefiind cu nimic mai presus decât târâșul. Există uneori atât de aproape, chiar sub ochii noștri astfel de oameni, dar, adesea ne derutează viziuni nevăzute, ne domină o rațiune ce se dușmănește cu sensibilitatea sufletului, iar aceasta nu-i decât un crunt rău ce ne-ndepărtează
VASILICA TĂTARU. CÂNTECELE, O SĂRUTARE PE GÂND de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1470221130.html [Corola-blog/BlogPost/370616_a_371945]
-
cățăratul nefiind cu nimic mai presus decât târâșul. Există uneori atât de aproape, chiar sub ochii noștri astfel de oameni, dar, adesea ne derutează viziuni nevăzute, ne domină o rațiune ce se dușmănește cu sensibilitatea sufletului, iar aceasta nu-i decât un crunt rău ce ne-ndepărtează de ei și pe noi de noi! Neamul românesc are lângă trupul și sufletul său un suflet și un trup ca grâul și aurul lui: muzica populară și interpretul - știm, cei mai pretențioși în
VASILICA TĂTARU. CÂNTECELE, O SĂRUTARE PE GÂND de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1470221130.html [Corola-blog/BlogPost/370616_a_371945]
-
aceea, o parte din impozite către gura căscată a gropii în care neliniștea, neajunsul, supărarea înghit zi cu zi lumea sărmană. Glasul ei, chipul ei s-au expus frumos, vrăjitor și au înduplecat viața să facă bacăuanilor ziua mai frumoasă decât cele dinainte și mai îmbunătățită cu speranțe, pentru ce urmează să vină! O hrană a sufletului, o mână mângâietoare, de mătase, o sărutare pe gând au fost cântecele Vasilicăi Tătaru, căci așa sunt aceste cântece, dintotdeauna, hrană și sărut, și
VASILICA TĂTARU. CÂNTECELE, O SĂRUTARE PE GÂND de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1470221130.html [Corola-blog/BlogPost/370616_a_371945]
-
cântecele Vasilicăi Tătaru, căci așa sunt aceste cântece, dintotdeauna, hrană și sărut, și așa vor continua să fie! Artista, glăsuindu-le pentru neamul românesc, împarte măcar câte un dumicat fiecăruia, dăruindu-și frageda mângâiere și sărutarea ce trăiesc mai mult decât viața! Nimeni în lume nu are parte de toate bucuriile vieții, dar un recital cu Vasilica Tătaru împlinește voia lacomă a iubitorului de melos popular prin a primi cântec în locul a tot ce nu poate primi! (foto: Vasilica Tătaru și
VASILICA TĂTARU. CÂNTECELE, O SĂRUTARE PE GÂND de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1470221130.html [Corola-blog/BlogPost/370616_a_371945]
-
nu moară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3,16). Să facă Dumnezeu un asemenea gest total, de neimaginat, pentru mine, pentru noi? Chiar dacă știm că noi suntem prietenii lui (Ioan 15, 14) și că ”nu există dragoste mai mare decât ca cineva să-și dea viața pentru prietenii săi” (Ioan 15, 13), totuși, în mintea noastră stăruie întrebarea psalmistului în cel mai adânc sens al acesteia: Ce este omul că-Ți amintești de el, sau fiul omului că-l cercetezi
ÎNVIEREA DOMNULUI ŞI APARTENENŢA NOASTRĂ de THEODOR DAMIAN în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 by http://confluente.ro/theodor_damian_1462284384.html [Corola-blog/BlogPost/379294_a_380623]
-
că-Ți amintești de el, sau fiul omului că-l cercetezi?” (Psalm 8, 4), în timp ce conștientizăm distanța dintre Creator și creatură, în principiu, iar în fapt distanța dintre cine este Dumnezeu și cine sunt eu, muritorul, nevrednicul, păcătosul. Nu poți decât să stai mut în fața faptelor împlinite, moartea și Învierea Domnului, orice explicație fiind insuficientă pentru a ne scoate din starea de copleșire; vorba unei expresii din cântările liturgice: „a pricepe mintea nu poate”. Și totuși! Învierea ne este dată în
ÎNVIEREA DOMNULUI ŞI APARTENENŢA NOASTRĂ de THEODOR DAMIAN în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 by http://confluente.ro/theodor_damian_1462284384.html [Corola-blog/BlogPost/379294_a_380623]
-
fost trimis primului ministru, guvernatorului Băncii Elene și liderilor de partid și care arată că în ultimii 5 ani, populația săracă din Grecia s-a dublat, transmite publicația elenă To Vima. Potrivit studiului, populația săracă din Grecia este mai mult decât dublă, în ultimii ani, ajungând la 4 din 10 locuitori ai țării care au un venit sub pragul de sărăciei corespunzător anului 2009. Rata sărăciei absolute a angajatilor cu contract full-time în 2009 se ridica la 7,6%, în timp ce în
În ultimii 5 ani, populația săracă din Grecia s-a dublat by http://uzp.org.ro/in-ultimii-5-ani-populatia-saraca-din-grecia-s-a-dublat/ [Corola-blog/BlogPost/92533_a_93825]
-
la Podul Vulturului, ci și în toate bătăliile purtate de el, care i-au adus biruință. Acest lucru îl afirmă Sfântul Grigorie de Nazianz (329-390): Crucea s-a dovedit purtătoare de biruință a lui Dumnezeu împotriva necredincioșilor și mai înaltă decât toate semnele. (Grigorie Teologul, în P.G. 35, 4). Istoricii Rufin, Sozomen, Socrate, Optațian, Lactanțiu, Porfirie, adeveresc mărturia lui Eusebiu despre monogramul (steagul) lui Hristos, care a fost pictat cu vopsea pe scuturile oștenilor lui Constantin. (Rufin, Istoria bisericească, cartea a
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1400682464.html [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
travestit în pseudobucurie a adus hegemonia erosului sub diferitele închipuiri false, ca expresie doar a dorinței senzuale, înăsprind și mai mult durerea, iar Stoicismul sub masca sa preferată, cinismul în aceeași luptă cu suferința a căzut în propria înșelare, nerăușind decât o sfidare, cum spunea marele nostru filosof creștin Nae Ionescu: „o încercare mai mult retorică, fără adâncime sufletească; o atitudine care își găsește răsplata mai adesea în admirația superficială și neînțelegătoare a mulțimii decât în adevărata liniște sufletească a înțeleptului
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1400682464.html [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
a căzut în propria înșelare, nerăușind decât o sfidare, cum spunea marele nostru filosof creștin Nae Ionescu: „o încercare mai mult retorică, fără adâncime sufletească; o atitudine care își găsește răsplata mai adesea în admirația superficială și neînțelegătoare a mulțimii decât în adevărata liniște sufletească a înțeleptului, care înainte de orice este echilibru. Cinicul este un orgolios și de aceea un singularizat între semenii lui. Punctul lui de reazem e în afară; dar nu într-un absolut transcendent, ci în respectul temător
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1400682464.html [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
reazem e în afară; dar nu într-un absolut transcendent, ci în respectul temător al celorlalți. Formula lui de viață nu are valoare circulatorie; nu trebuie să aibă, pentru că satisfacția lui stă tocmai în prestigiu, și nu poate da prestigiu decât tocmai ceea ce nu se poate realiza de toți oamenii. Este prea puțin ca cucerire pozitivă în problematica bucuriei, nu? Prea puțin și prea... epidermic. (Îndreptar Ortodox. Ed. Artemis, București, p. 54). Suma durerilor, plăcerilor, amăgirilor, superstițiilor, neputințelor, închipuirilor zeești și
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1400682464.html [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
credincios curat, pe atât de intense ajungeau să fie și încercările noastre de a dovedi că împăratul Constantin a fost indiferent față de aceste probleme și că a fost un sceptic, pe care în realitate nu l-a interesat nicio religie, decât aceea care l-a favorizat mai mult.(L. G. Boissier, La fin du paganisme, Paris, 1914) Conducătorul, monarhul, suveranul creștin în conștiința ortodoxă își exercită /trebuie să-și exercite misiunea-responsabilitate de stăpân politic, doar cu o înaltă demnitate, și împlinire
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1400682464.html [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
hol imens, decorat ca-n basme. - Băi, tată, să vezi că mă rătăcii, dreacu’ pă-n hardughie își zise Verdunel fără să se îngrijoreze. Avea cu el și interfonul dar și telefonul mobil. Când în încercă pe primul nu reuși decât să audă un fâsâit și nici un răspuns. Culmea, nici telefonul mobil, deși funcționa, nu avea semnal... - Bă, asta e, conchise el filosofic! Că doar nu m-or lăsa ei, oltenii, p-acilea, la cât îs dă ofticoși... Se așeză pe
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
prin semne să intre primul. Intră buimac într-o încăpere aurită în mijlocul căreia se afla un fel de roabă înconjurată de oameni îmbrăcați așa cum văzuse el numai la teatru, împodobiți cu pietre prețioase și coliere, vopsiți pe față mai ceva decât păpușile rusești și care fluturau elegant niște batiste uriașe, evident, parfumate și se scărpinau cu voluptate folosind un fel de mânuțe aflate în vârful unui mâner lung, din aur. Un grup mai mic de indivizi îmbrăcați în negru din cap
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
oltean nu se pierde cu firea atunci când vine vorba să se dea mare. Prin urmare, Verdunel făcu o față de a toate cunoscător, gândi simplu, futu-vă, muma-n cur dă hahalere, și își scoase telefonul inteligent, acela mult mai inteligent decât însăși inventatorii lui, o sculă care, precum bine știm, poate să te salveze la o adică din orice nevoie atunci când te afli în pană de inspirație. Lumina ecranului și sunetele melodioase emise de aparat provocară o derută completă în rândul
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
Verdunel era însă cam pilit dar și foarte convins că protecția Palatinei cu care trebuia să se întâlnească la noapte îi dădeau dreptul de a fi ferm în aprecierile sale: - Băi, băieți, dacă voi vreți să-l omorâți, n-aveți decât, da’ eu unul nu pun botu’ la mișcare că nu prea mă interesează. Unul dintre strigoi i se strecură pe la spate și îi puse o funie în jurul gâtului. Șeful băgă iute mâna într-unul din buzunarele surtucului și luă telefonul
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
nu avea nici o importanță. Ce-i drept nici regele nu a urmat tratamentele propuse de Verdunel și a rămas tot restul vieții infectat cu paraziți intestinali, cu dureri groaznice de la gută, cu dificultăți de a înghiți și puțind mai ceva decât groapa cu lături a palatului, ceea ce nu l-a împiedicat s-o facă mereu pe Regele Soare. *** Verdunel se trezi într-o sală mare trântit în fața unui șemineu în care ai fi putut intra călare. Privea total descumpănit în jurul său
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
și să-i pupe spre nedumerirea acestora. Ei credeau că proful se pierduse intenționat de grup ca să șparlească ceva de prin camerele castelului care le luase mințile cu bogățiile lui. Acum, mai ales că-l vedeau îmbrăcat cu alte țoale decât cele pe care le știau, erau convinși că profului îi reușise schema și îl priveau muți de admirație. Însă cum olteni muți nu prea găsești nici măcar în parcările de la Versailles începură întrebările întrerupând ferm momentele de efuziune neconvingătoare ale profului
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
ce șparlise. Ori așa ceva nu se poate! Interveni însă directorul care, cu o figură aspră, îi urcă urgent în autocar pe toți iar pe Verdunel îl invită lângă el pe scaunul din față, ceea ce era o cinste mult mai mare decât darurile regale pe care le purta cu mândrie. - Băi, frate, Verdunele, știi că școala noastră trece prin clipe grele din punct de vedere financiar iar excursia asta m-a costat de nici nu mai spun. Da’ am dat, că na
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
că a ajuns în țară cu toate hainele la el, inclusiv pălăria cu pene, însă asta nu l-a ajutat prea mult în toamnă când catedra de istorie a fost desființată iar el, profesorul în jurul căruia circulau legendele mai ceva decât aventurile muschetarilor, a fost pus pe liber. Ceea ce, tot din disperare, i-a fost de folos. În criză de idei și mai ales de locuri de muncă și-a spus că poate, cel mai bine ar fi să devină medic
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
reușea să măture orașul ca-ntr-o farmacie și să rostogolească o hârtie de staniol pe care m-am grăbit s-o ridic și s-o depun în primul coș de gunoi - ca nu cumva niște priviri să creadă altceva decât văzuse, orașul își târa liniștea către o amiază care se anunța fierbinte, încercam să găsesc asemănări cu vreun oraș de-al nostru de provincie în ce privește linia arhitecturii rezidențiale, de la margini și ceva mai târziu din centru și nu-mi venea
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (5) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Nunta_sambetista_in_california_5_.html [Corola-blog/BlogPost/357302_a_358631]