1,200 matches
-
în piața publică, literatura acestei țări nu se va imbeciliza". Nici cenaclul "Sburătorul" nu mai era ceea ce fusese în anii douăzeci, ca participare a unor personalități și, în consecință, prin lecturi celebre. În 29 octombrie 1933 aflăm această amară constatare: "decadență și probabila desființare a ședințelor". Iată o însemnare din 11 martie 1934 privind participanții la obișnuitele după-amieze duminicale de cenaclu: "Costin Georgescu, Ghibaldan, Mia Frollo, Bebs Delavrancea, gen. Văitoianu, N. Crevedia, Werner, d-na și dl Mircea Damian, d-na
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
Nu am statistici la îndemînă, dar din ceasurile petrecute în librării și biblioteci, chiar din simpla lectură a presei, constat un tot mai mare interes pentru cărțile de bucate. E un semn bun, la urma urmelor, de prosperitate și ușoară decadență, dar și de pragmatism: trăim vremuri de răsfăț al simțurilor și de entuziasm al lui "pot face orice". În fiecare cititor de asemenea volume stă, pe cale de a fi descoperit, un gurmand rafinat și un bucătar pe măsură. La jumătatea
Istorii culinare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16305_a_17630]
-
epoci, și anume: epoca I-a până la anul 325; epoca a II-a de aur până la 461, și epoca a III-a până la Isidor de Sevilla și Sfântul Ioan Damaschinul, precizând că denumirea aceasta ca epocă de declin, sau de decadență, cum o numesc apusenii, nu este întru totul justificată, pentru că au fost în vremea aceea atâția Părinți bisericești, care au ținut aprinsă flacăra credinței și au compus scrieri cu răsunet puternic până târziu de tot21. Părintele Profesor Ioan G. Coman
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
a a începuturilor până la 313; epoca a II-a a înfloririi, ca Epocă de aur, sau clasică, până la 451 sau 461, și în fine epoca a III-a, până la Isidor de Sevilla și Sfântul Ioan Damaschinul, numită pe nedrept a decadenței, fiind de fapt bogată în oameni și opere mari, cu răsunet și consecințe decisive în literatura și gândirea creștină; ea este mai degrabă o epocă de sistematizare a problemelor și ideilor literaturii perioadelor anterioare. Mai recomandă apoi și o epocă
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
Neamului" ar consta în acest spor de spiritualitate ortodoxă, în această revoluție spirituală capabilă să pună capăt primatului materialist al politicii și decăderii morale a intelectualității care a pariat pe "progres", pe occidentalizare, pe o Europă - Franța, Anglia, - "intrată în decadență", în loc să se întoarcă la propriile izvoare sufletești, etice și religioase. Nu se putea, din nefericire, ca revoluția cu pricina să nu conțină un fond oarecare rasist. Apărîndu-l pe Eliade de învinuirea de antisemitism, dl Handoca nu bagă de seamă cîteva
Paradoxul românesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16585_a_17910]
-
Alexandra Olivotto A existat o vreme în care jazz-ul era un fel de manea, asociată însă nu cu mahalaua, ci cu burghezia. Nu reprezenta "farmecul ei discret", ci trambulina către decadență. Cel puțin aceasta era perspectiva eroului lui Hesse din Lupul de stepă. Multe lucruri s-au schimbat de atunci, jazz-ul achiziționând un prestigiu cultural substanțial. Acest fapt s-a reflectat și pe marile ecrane. Nu mă refer doar la
Muzici și filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11985_a_13310]
-
substanț e intense, plină de amănunte materiale. Tristețea emfatică de la 1910 a căpătat, în 1923, accente aluzive, discrete, expuse în simboluri ușor descifrabile. Din faza maturității datează și volumul Satul meu, complement mai degrabă amar și grav al atmosferei de decadență aulică din Pe Argeș în sus; de data asta, un sat moldovenesc sărac, Miorcani, oferea o cu totul altă imagine a lumii țărănești, foarte departe de bucolica balcanică. Tot prozodia are și aici ultimul cuvînt; Pillat creează iar o formă
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
alte prezențe fantomatice, dl Moustafa (F. Murray Abraham), îi relatează povestea vieții sale, poveste care o intersectează dramatic și hilar pe aceea a hotelului, o capodoperă belle époque, rămasă în urma timpului său într-o atmosferă de stază crepusculară și somptuoasă decadență. În această istorie, viitorul magnat ruinat și nostalgic, actualul patron de hotel, îndeplinește rolul de lobby boy, cu numele de Zero (Tony Revolori), un imigrant pe care valul unei istorii sângeroase l-a împins către o Europă doar aparent calmă
Marele hotel de marțipan al istoriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2697_a_4022]
-
un plan superior. Din acest motiv, prologul piesei poate lipsi, la fel cum corul antic, ca asistență neutră a întîmplărilor, își pierde rostul, monologurile prelungindu-se uneori pînă la sațietate, din pofta subiecților de a-și zgîndări narcisic slăbiciunile. Astăzi decadența teatrului nu stă în lipsă de talente, ci în îngustarea viziunii. Nu poți face artă scenică acolo unde fundalul spiritului a fost eradicat. E de prisos să ne întrebăm dacă, în lipsa temelor antice, Alexandra Ciocârlie ar fi dedicat atîta timp
Decadența Teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2713_a_4038]
-
Opinii Alcoolul ucide, țigara ucide, orașul ucide. Vise? “Viața în oraș te deprimă, te face obez, infertil și te poate îmbolnăvi de multe”, glăsuia zilele trecute o știre care făcea analiza decadenței urbanului prin prisma agresiunilor de tot felul, a poluării, a sedentarismului, a vitezei aparente de trai, a sentimentului de singurătate în mijlocul lumii. E clar, orașul ucide. Cred că unele o fac mai repede decât altele și ajung să-și piardă
Oraşul care ucide vise [Corola-blog/BlogPost/99791_a_101083]
-
țări. Apoi, vorbirea stradală nu poate fi aceeași cu cea scrisă și nici cu cea folosită în adunări. O cenzură proprie ne este necesară, din respect pentru semeni sau pentru cei superiori. Ierarhia trebuie și ea respectată, pentru a evita decadența morală și spirituală. Există relații în care suntem implicați de-a lungul vieții și în care avem întotdeauna nevoie de respect. Avem libertatea de a gândi și simți în conformitate cu propria noastră construcție și funcționalitate interioară, avem libertatea de opinie, putem
ABJECȚIE ȘI MAHALAGISM de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380097_a_381426]
-
modernă, a fost orientată spre Apusul Europei. Același fenomen se întâmplă și în momentul de față, adică în contemporaneitate. Dar, din păcate, cultura occidentală, în esența ei, iar acest fapt este un fapt dramatic, a intrat într-o perioadă de decadență greu de explicat la prima vedere. Să privim, în acest sens, istoria ultimului veac cu puțină atenție. Această istorie poate fi lesne înțeleasă dacă o privim secvențial, și anume : 1). Lovitura de stat bolșevică din 1917 în Rusia 2). Mai
Stupiditatea în artă, mondializată by Alexandru Trifu () [Corola-journal/Journalistic/8221_a_9546]
-
cu puterea, și-mi repeta un îndemn-rugăciune: Pune, Doamne, strajă gurii mele!" Generația Șaizeci (și nu numai ea) a trăit, până prin 1965/1966, sub semnul unui alexandrinism impus. În poezia helenă alexandrină, subtilitatea și strălucirea nu pot ascunde involuția și decadența; viața nu se dăruia textelor ce reluau modele grecești, viguroase cu un secol-două mai devreme. Ceva asemănător - nu spun același lucru - se întâmplă și după confiscarea comunistă a artelor românești. Multă măiestrie, bunăoară, găsim în chinuitul poem al lui Ion
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
clasică încă nu a ajuns" (Otilia Rădulescu-Ipek); "Din ce în ce mai mult, regizorii vor să șocheze cu actul regizoral și se implică mai puțin în încercarea de a respecta textul și muzica" (Leontina Văduva); " Unele regii sunt șocante, umilitoare pentru creații. Este o decadență la care nu concepeam să se ajungă" (Lili Dușescu); "Publicul de muzică clasică este un public în formare" (Sergiu Năstase). Și tot traseul marcat de Sebastian Crăciun ne transportă printre criterii și mentalități: "Selecția muzicală a fost întotdeauna exclusivistă și
Undele diasporei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8501_a_9826]
-
toți pictorii noștri - anecdotă cu turci, cu case turcești, cu corăbioare și "atmosferă orientală", " a monopolizat în mod ciudat tot picturalalul, anecdotizând, cu subiectul și linia și culoarea." O cercetare atentă a picturii inspirate de Balcic, dincolo de inevitabilul moment al decadenței, te obligă însă, și acesta e sensul interesului actual pentru artiștii Balcicului, să traversezi mai toate dilemele și aspirațiile artei românesti dintr-un interval de timp cuprins între 1910 si 1940. Pentru că, așa cum a spus-o tot Busuioceanu, Balcicul "se
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
troznet, un pârâit de flăcări... Super-morbidețea lui NIETZSCHE. Tragedii nu va produce decât pesimismul ultra,... decât,... paradoxal,... marea înflorire și exuberanță, vitalitatea, grecii din antichitate, Shakespeare, secolul elisabetan, ca al lui Pericle. Epocile de împăcare socratică sunt un semn al decadenței, inteligenței decadente, - iar Epicur, cu a lui serenitate morală, nu sunt prielnice tragediei. Numai dionisiacul o face posibilă. Dacă morala cade, lumea nu mai poate fi justificată decât estetic. Morala ar fi, așadar, o voință de negare a vieții, un
Lecturi de altădată by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8656_a_9981]
-
găsit-o, s-a dovedit cam capricioasă, pentru că romanul nu a fost între cele mai citite. E o istorie simptomatică pentru evoluția burgheziei franceze într-o breaslă care a cunoscut și zile mai bune. Subtitlul rezumă intriga - Istoria grandorii și decadenței lui César Birotteau, vânzător de parfumuri, ajutor de primar în arondismentul II al Parisului, Cavaler al Legiunii de onoare, etc. și, în rest, autorul face ce știe el mai bine: portrete și descrieri. Povestea de dragoste dintre Césarine și Anselme
Dintre sute de parfumuri? by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/7772_a_9097]
-
--- Rowan Pelling, împreună cu colaboratorii, Amelia Hodsdon și James Doyle, au avut ideea năstrușnică de a alcătui o antologie tematică pornind de la noțiunea de decadență. Manualul decadentului pentru libertinul modern este conceput ca un dicționar de teme, termeni și noțiuni - ilustrate cu texte din clasici - seducătorii antieroi ai secolului al XIX-lea (Wilde, Mirbeau și Huysmans)-, și completate de contribuțiile unor "spirite libere" ale epocii
O antologie a decadenței () [Corola-journal/Journalistic/7771_a_9096]
-
de Jour). Toți oferă "sfaturi desfrânate și depravate" din domeniile "bucătăriei extreme, darului beției, filmelor porcoase", pe scurt un ghid complet în materie de stil pentru cei care au ceva de reproșat epocii lor. Cartea este împărțită pe capitole: Teoria decadenței - Introducere academică în temă, Lifestyle decadent, Beția decadentă, Cultura decadentă și chiar Moartea decadentă și, ca orice tratat care se respectă, e prevăzută cu anexe cuprinzând momente din istoria decadentă și o bibliografie decadentă suplimentară. Manualul decadentului pentru libertinul modern
O antologie a decadenței () [Corola-journal/Journalistic/7771_a_9096]
-
înfuleci în stația de metrou, ci este el însuși o destinație. Într-o societate care înțelege mersul pe jos doar ca pe un mod de a ne grăbi la lucru, însăși ideea de a lua micul-dejun este un act de decadență - și, cu cât ne agățăm mai mult de această masă din ce în ce mai puțin la modă, cu atât ne apropiem mai mult de o stare de opulență pură și subversivă. Inspirația contemporană poate fi găsită la restaurantul Norma al Hotelului Le Parker
O antologie a decadenței () [Corola-journal/Journalistic/7771_a_9096]
-
popular, în defavoarea argumentelor de ordin literar. Împachetarea unor conținuturi valoroase din punct de vedere literar și uman a fost minimalizată. În receptarea romanului Before and after Edith (Înainte și după Edith) stau mai multe piedici. Trebuie înțeles bine conceptul de decadență europeană a sfârșitului de secolul al XIX-lea din Europa Centrală pentru a analiza acest roman de un erotism macabru. Deși avem romane erotice excelente în literatura română, romanul lui Petru Popescu este important ca gen (erotic fiction). În fond
Petru Popescu – istoria unei receptări by Dinu Bălan () [Corola-journal/Journalistic/7044_a_8369]
-
a ajuns la o plinătate și dogoare într’adevăr înălțătoare, în ultimul timp. Fiindcă amintește de Gottfried Benn, despre care știu că se face mare vâlvă în ultimul timp, să spun și eu vreo două cuvinte. Nu-mi pot explica decadența spirituală (après-guerre?) din Germania care a creiat faima acestui escroc poetic, acestui jongleur exaltat care parcă scrie numai în stadii de narcotizare cu patetismul îngerului căzut, înfundat în toate mlaștinile și sbierând după puritate. E tipicul poet al nervilor epuizate
I. Negoițescu și Wolf Aichelburg în arhivele Securității by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2857_a_4182]
-
și ca derutare a adversarilor; trăim în lumea cea mai materialistă și cea mai cinică cu putință, - o lume a intereselor stricte. Omul nu mai este, cum se spune, un animal gratuit, - ci robul cel mai teluric, înlănțuitul intereselor, nevoilor. Decadența lui spirituală este marcată de această sub-umană lipsă de libertate. Omul de azi este un sclav umil, sau un sclav furios, sau un sclav agitat, sau inconștient sau chiar un sclav euforic. Fie că este "naționalist", sau "anti-naționalist", - naționalismul lui
Altă scrisoare de Eugen Ionescu, pierdută și regăsită by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/9167_a_10492]
-
s-a confirmat - și nu de azi, de ieri. Ar trebui totuși evocată și perioada din secolul trecut când Parisul devenise, între alții cu el însuși, patria artiștilor și scriitorilor străini. Se întreabă dacă Franța va fi la înălțime în decadența ei. „Un asfințit ce nu se înțelege își pierde poezia în ridicol.” E tocmai ce se întâmplă, pare-se. Sunt zeci de ani de când Franța n-a dat nimic notabil la nivelul pomenit, dar n-o văd îngrijorată. S-a
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4233_a_5558]
-
o văd îngrijorată. S-a agitat puțin când un american i-a spus-o în față și a reintrat îndată în ruminația ei satisfăcută. Pare să creadă că marea ei cultură este un dat. Se mai întreabă dacă Franța, în decadența ei, va fi în stare de „superbe negații”. Sensul ascuns, poate subliminar, al eseului este o educație. Vindecat de exaltări, Cioran deprinde decadența și se pregătește, bogat în primitivitate („De la stână la salon”), de mult inexistentă în Franța, să devină
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4233_a_5558]