1,473 matches
-
vede în prezent concurată de către o descendentă cu ifose ce ar vrea să uite de trunchiul de care aparține. este una "cu ștaif", căutând să confere obscenităților programatic introduse în text o dimensiune de adâncime; sau, dacă nu, o atmosferă decadentă, un climat artificial, o notă de sofisticată intelectualitate. Se poartă homoerotismul, fetișismul, incestul, coprofagia: de la cele mai aburoase reprezentări la cele mai concrete, duhnind în pagina trendy, autorii și autoarele acestui tip de literatură speculează la maximum o tematică altădată
Noua pornografie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10596_a_11921]
-
sub învelișul studiului științific se ascunde apologia unei arte poetice - poate adevăratul sîmbure al acestei cărți a cărei substanță refuză să se organizeze după așteptările cititorului dornic de aprig scalpel critic: "Orizontală spațiului (...) și verticală reveriei istorice. Geometrizarea acestor situări decadente poate fi închipuita alegoric printr-o rază de soare filtrată de canaturi și draperii, oprită prin jocul fericit al întîmplării pe vreuna din pietrele prețioase ale oricărui scrin de prin oricare interioare ale acelor fanarioți (...) artă aceasta nu se oglindește
Critica si condeiul autorului de fictiune by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17678_a_19003]
-
un cîștig pozitiv. Să întrebuințez vocabula răsuflata de ădecadentă? Glorificarea artei copiilor, a bolnavilor mintali, feminismul normativ, interesul mult exagerat pentru artă primitivilor, de la Picasso încoace, pentru tot felul de expresii artistice pe o treaptă de evoluție evident primitivă, șunt decadenta, nimic altceva. Șunt optimist, dar socotesc cu jumătăți de secole!". Justiția și condamnarea generalilor Sentința Curții Supreme de Justiție prin care generalii Chitac și Stănculescu au fost condamnați la cîte 15 ani de închisoare pentru rolul lor la represiunea de la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17755_a_19080]
-
timp să disparem pe cale naturală sau se va produce un cataclism (dar de ce s-ar mai produce?), vor vedea cei ce vin după. Nici pentru noi nu cred că ar fi profitabil dacă am supraviețui la infinit, fie într-o decadenta din ce in ce mai accentuată, deci morbida, fie într-o încremenire de muzeu. Oare cum ar arăta acum atlanții? Fără îndoială, desueți și prăfuiți că orice utopie. Ar mai fi, măcar în teorie - tertium datur - minimum o cale. Mulți o pun în practică
Lumi pe sfîrsite by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17772_a_19097]
-
minor" cu aceeași accepție că la Nemoianu, dar cu aproape patru decenii mai devreme: "E aici (adică în ciclul "intimist" - poeziile Floare-albastră, Făt-Frumos din tei sau Față în grădina de aur, - n.m., D.C.) dovada unei familiarizări nu cu poezia clasică decadenta a secolului XVIII francez, ci cu aceea minor romantică, de proveniență germană (Geibel, Gessner, Tieck), cu mult sentiment al naturii, sau, cum zice mai sugestiv G. Călinescu, poezie în care ăvocatia naturii e însoțită pe dedesubt de sentimentul mândriei de
Printre clasici by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17915_a_19240]
-
limbă și pînă la urmă n-a făcut decît să se curețe de ce fusese neromânesc - nietzschean - sau prost românesc (extremist) în el. A regăsit România în sentimentul inutilității. A ajuns la ideea că ceea ce în Occident este produs istoric de decadenta - toleranță, fatalismul - e natural la noi și de aceea nouă ne revine să-l exprimăm. Nouă, prin el, pentru că s-a desprins. Pentru că a schimbat instrumentul: în locul unuia liric și dezmățat, unul precis, subtil și ironic. L-a pus să
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
rimei, pietrei, omului, moșiei - forță lui s-a lovit necheltuită și multă, ca o muscă, de zidul lumei... Rodion a sucombat. Era matur. Poate că maturitatea lui ar fi putut continua durată. El știa însă că de aci încolo începe decadenta. Insomnia și scrisul îl supărau, cu imaginea lor de perpetuitate. A vrut să rămîie matur. E frumos să rupi viață și să spargi pîntecul cu fecundație și crierul să-l arunci cu moarte. Cînd l-am înmormîntat, era toamnă..." Cu
Iudaismul în eseistica lui Fundoianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17448_a_18773]
-
fi național (poetului abia i se decernase Premiul Național) un poet care scrie că "viața e o mare porcărie". Ulterior, în articolul lui Sorin Toma, tocmai astfel de expresii sau imagini "negative" vor fi colecționate în vederea condamnării operei întregi că decadenta, burgheza și nociva ideologic. O jumatate de secol mai tîrziu, iată, texte din Cioran sau din optzeciști care au intrat în manualele școlare alternative, sînt incriminate pentru "vulgaritate" ori pentru că ar face apologia beției. O referință absolut întîmplătoare la revista
Falsa pudoare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17493_a_18818]
-
denunță" Lucian Blaga an numele modernismului căutător al esențialului an zariștea metafizica, fugeau deopotrivă de realitate an "ideea platonica" (Zări și etape).Modernismul a fost și el la rându-i denunțat (la propriu și cu consecințe punitive imediate) că "evazionist", "decadent" și "burghez" de dogmaticii deceniului șase, gardieni ai ănchisorilor ideologiei comuniste. O jumatate de secol poezia românească s-a scris pe zidurile ănchisorilor. an loc de ferestre. O poezie de sorginte concentraționara, deci a negarii realului, a evadării din timp
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
mării poezii românești. O bătălie cu multe meandre se dă adesea an surdina, rareori și fățiș, cu ideologii oficiali, care-i ănvinuiesc public pe tinerii poeți că vor, nici mai mult, nici mai putin, să readucă an circuitul literar temele "decadente", "evazioniste" ale lui Blaga, Barbu, Bacovia. Este o acuzație onoranta și generația să vă face din această, ăn bună măsură, emblemă ănsăsi a aventurii ei lirice. Anul 1965 este unul crucial an destinul lui Nichita Stănescu. Cu Dreptul la timp
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
seama că mișcarea culturală începută în Europa o dată cu romantismul, accentuată o dată cu ăarta pentru artă și cu proclamarea autonomiei esteticului, reprezenta principalul adversar teoretic. Autonomizarea expresiei artistice înseamnă cantonarea deciziilor estetice în lumea unei elite; de aici virulenta atacurilor contra artei decadente sau ărupte de poporă. Și aceasta nu din cauza că masele populare ar fi fost astfel lipsite de binefacerile artei (în viziunea lui Stalin, poporului îi este suficientă propagandă), ci din cauza ca un eșalon semnificativ al intelectualității a artiștii și amatorii de
Un antiideolog (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17568_a_18893]
-
oferă generos darurile vânătorilor de bani și de carieră. În ambele tipuri de romane, dispozițiile sufletești ale personajelor se constituie exclusiv ca reacție la o realitate dată: fie ea în tiparele sociologice ale lui Călinescu sau Rebreanu, fie în coloratura decadent exotică a Crailor. Se înscrie oare și în schemele realismului? Nu se poate spune că geograficul, istoricul, socialul și chiar politicul lipsesc din romanele lui. Harta orașului este dotată cu repere exacte: cupola Circului de stat sau silueta magazinului Victoria
Bucureștiul lui Cărtărescu by Andreia Roman () [Corola-journal/Journalistic/16667_a_17992]
-
din SUA, Austria și Canada, publicat în Gazeta de Transilvania din 15 martie 2000, în care este reclamată "o campanie de denigrare a valorilor culturii naționale, de distorsionare a adevărului istoric și a tradițiilor strămoșești, promovând contracultura și creațiile obscene, decadente" și se cer măsuri contra vinovaților. în apel se specifică faptul că "această campanie este propagată în România îndeosebi de Grupul pentru Dialog Social (Generația 80) și în SUA prin intermediul Centrului Cultural din New York al Consulatului Român (ex. Festivalul dadaist
Poezia și codul penal by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16796_a_18121]
-
ascunde taina curioasei transformări. Atunci, pe lîngă predispoziția spre nevroză și tristețe în felul său de a fi, s-a inculcat multă sugestie și autosugestie. Și asta, crede biograful, pentru că tînărul Bacovia devine de timpuriu, prizonierul unui model mental: poetul decadent, de care nu s-a mai eliberat toată viața. A devenit, altfel zicînd, un personaj bacovian, opera, cum s-a spus, distrugînd omul. Drama lui Bacovia, ca om și ca poet, provine din identificarea totală cu modelul ales, neîngăduindu-i
Viața lui Bacovia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16913_a_18238]
-
așa mă pot ruga." (p.5) Ceea ce are specific Ioan Es. Pop este preocuparea pentru marginal. Întregul volum de versuri valorifică bestiarul ființelor "livide" și "colaterale". Oamenii stenici, infectați de morbul succesului nu-l interesează pe autor, în schimb, exemplarele decadente, cu fața schimonosită și chinuite îl fascinează. (Tocmai de aceea portretele șarjate ale unor ființe mult mai luminoase nu-i reușesc poetului, de exemplu gioni.) Aceste figuri îi inspiră, în același timp, înclinația de a creiona un peisaj urban gri
Pantelimon Ioan Es. Pop by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17089_a_18414]
-
un securist-gigolo, Bob Orlando, un altul, oarecum mai rafinat, Valdi Munteanu și un cîrd de femei fatale, cărora nu le diferă decît culoarea părului, sînt puși să joace o horă sinistră, pe teritoriu, bineînțeles sudic și într-un timp, bineînțeles decadent, în preajma lui decembrie 1989. Nu lipsește, cum altfel, o prințesă valahă, Mazuca Vlădoianu și vărul ei, ajuns membru FSN, Victorien Potecuță, mama Augustei, Die Goia, care vorbește țigănește, Augusta însăși, cea "cu carne dulce", "cu părul castaniu legat în coadă
Apogeul creatiei lui Fănus Neagu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15900_a_17225]
-
armonizare a subiectului și obiectului, o reificare a spiritului în produsele sale pe care le poate contempla (simboliști, fenomenologi, futuriști, constructiviști, ficționaliști, wittgensteinieni, analiști, existențialiști, pozitiviști); 2) subiectivitatea confiscată de propria viziune, obținută din experiența senzorială cu caracter de unicitate (decadenți, romancieri ai fluxului conștiinței, suprarealiști, expresioniști, "trăiriști", unanimiști); 3) o intersubiectivitate, o postură a eului înscris în ordinea simbolică a unei culturi (Lacan), a identității narative (Paul Ricoeur), a subiectivității "trupești", trupul însuși posedînd formule interpretative pentru organizarea materialului procurat
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
face între acel tip de jurnalism capricios practicat de poet și tabletele de prozator ale lui Constantin Țoiu. Același joc cu personalități scindate e de găsit și în ultimul grupaj de articole, Cu Omicron mai departe. Omicron e un înger decadent în toate sensurile cuvîntului. Căzut pe pămînt și obligat să fie martorul unor întîmplări mici și dizgrațioase, dar și un adevărat dandy, un prețios care își curăță cu infinită grijă aripile albe pînă cînd acestea "arătau nou-nouțe, ca scoase din
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
sau Vivaldi etc. Demnă de semnalat însă la final este o afirmație temerară făcută de către Daniel Constantinescu, student de la Universitatea de Arte din București - pe care îmi permit să o retranscriu din cauza unor neglijențe de redactare: "Computerul a devenit cam decadent fiindcă nebuniile fără limite pe care ți le permite te fac să-ți pierzi abilitatea de a-ți folosi mîinile"! Prin extensie - aș adăuga eu - creierul.
Restanța "CineMAiubit" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15613_a_16938]
-
raportul lui Blonton, să adaug că acesta informa și că de fapt, "cenzori comuniști zeloși controlează toate producțiile literare, fiecare spectacol de teatru, sală de concert ori cinema, pentru a descoperi tendințele care ar putea să aibă legătură cu Occidentul "decadent și reacționar". Chiar și Academia Română a fost naționalizată după modelul sovietic." Conchizîndu-se că revoluția din România este practic desăvîrșită, "o mare parte a programului comunist mai urmează să fie implementată, mai ales în zonele rurale, care reprezintă majoritatea zdrobitoare a
Un raport american despre România din 1949 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15694_a_17019]
-
Lisle și condiția lor de "genii neînțelese". În mod cert, "olimpianismul" posturii macedonskiene în raport cu contemporaneitatea filistină e tangent la "impasibilitatea" și "seninătatea majestuoasă" a poeților Parnasului. O prelungire a demoniei romantice are loc la Macedonski sub influența lui Baudelaire, "capul decadenților", și sub cea a unui discipol baudelairian, Maurice Rollinat, care l-a impresionat și pe Bacovia: "Împrejurarea se poate explica prin voga de care se bucură autorul Nevrozelor în perioada cînd literatura română își îndreptase toată atenția spre orientările literare
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
a surprins resuscitarea unui anumit tip de dialog libertin (tradițional; un reper ar fi Crébillon fils) într-un context a cărui dominantă este libertinajul. Așa coexistă dialogul cristalin, unde fiecare întrebare, oricît de vagă, își are răspunsul, cu o viziune decadentă asupra comportamentului erotic. Este o modalitate extrem de originală de a exprima prin intermediul structurilor textului contradicția fundamentală a Don Juan-ului: trece de la o iubită la alta visînd, de fapt, la o singură femeie (femeia ideală etc.). Gille, obișnuit cu saloanele rafinate
Forma edulcorată a confesiunii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16520_a_17845]
-
premonitoriu: a murit exact la fel ca alter ego-ul său din film, hiper-stresatul regizor dependent de țigări, alcool, pastile și de sex episodic Joe Gideon (Roy Scheider). Filmul e mai mult decât un "roman ŕ clef" despre realizator. Totul e decadent, glamour ieftin, și iluzia puterii pe care ți-o dă "showbizul" e sărutul morții pentru protagonistul acestui film semi-biografic. Fosse combină abilitățile sale regizorale și experiența lui din teatru pentru a deconstrui clișeele musical-ului Hollywoodian, pentru a dezvălui promiscuitatea
Muzici și filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11985_a_13310]
-
fructe, toalete, pictură ("totul se dizolvă într-o puritate greu de definit", p. 38) etc.... Totul se întrepătrunde ca într-un tărâm "la mijloc de rău și bun", într-o lume supraîncărcată cu de toate (lumea ca bazar), melancolică și decadentă, surprinsă însă cu multă eleganță și rafinament. Pe scena textului, lumea ni se înfățișează ca un veritabil spectacol și nu e de mirare că o dată teatrul demolat, personajele animate de pasiune până la dăruirea totală se despart, părăsesc târgul sau chiar
"Sexul din inima cuvântului" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16079_a_17404]
-
show), nemailăsând nici măcar un elementar răgaz, necesar sedimentării amintirilor. N-am de gând să-mi arog o postură de procuror moral. Dimpotrivă, mi se pare aproape amuzantă îngrijorarea din tonul celor care se iluzionează azi că trăim (în premieră) vremuri decadente, făcând abstracție de faptul că, iată, și cu un veac în urmă astfel de ieremiade își găseau temeiuri. Nu e cazul să detaliem, în termeni mentalitari, resorturile acestei atitudini. Destul să spunem că ea se naște, grosso modo, odată cu modernitatea
O altădată căptușită cu totdeaună by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2611_a_3936]