353 matches
-
au urmat generase și continuă să genereze deopotrivă critici și epigonism, arătând că versurile acestui scriitor aveau datele necesare pentru a dialogă cu orientările literare noi din peninsulă italica și nu puține au fost cele din perioadele amintite, de la simbolism, decadentism și crepuscularism, la futurism și la noile modulații ale poeziei ermetice. Fiecare a proiectat asupra versurilor romantice o lumină diferită, modificând și interpretând rimele antemergătorului conform exigentelor propriei sensibilități. La trecerea dintre veacuri, după admirația iubitorilor de patrie și a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Le morte stagioni: Intertextuality în Quasimodo's Lirici Greci", Forum Italicum, 1, 1995, pp. 26-43, p. 32. 15 La purezza della poesia, di cui s'è parlato tanto în questi anni, non é stată da me înțesa come eredità del decadentismo, mă în funzione del suo linguaggio diretto e concreto. È qui appunto îl segreto dei classici, dai poeți epici ai lirici: dai greci ai noștri grandi poeți fino a Leopardi în Salvatore Quasimodo, 1971, op. cît., p. 278. 16 Pensiamo
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
parolă, mă în quello della sua concretezza, della rappresentazione visiva (e non per allusione) dell'oggetto richiamato. Perché la purezza della poesia di cui s'è parlato tanto în questi anni non è stată da me înțesa come eredità del decadentismo mă în funzione del suo linguaggio diretto e concreto. E qui è appunto îl segreto dei classici, dai poeți epici ai lirici: dai greci ai noștri grandi poeți fino a Leopardi, Salvatore Quasimodo, 1971, op. cît., p. 278. 464 Cercai
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
adus în discuție și ulterior): "Poezia (...) noastră a tuturora, celor care descindem din Albatros și care formăm o unitate, poezia acesta și-a făcut datoria. Aceea de a face imposibil, ridicol, inadmisibil, lirismul legionar și gândirist, ecourile sămănătoriste și simboliste, decadentismul și sentimentalismul, aceea de a rezista cu versul abil, insinuant, disimulant, pe baricada - dacă voiți mai puțin incomodă decât lagărul și pușcăria - a paginii revoluționare, a luptei și boicotului împotriva dictaturii și a fascismului". Tocmai ideile exprimate aici și poate
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
1914 și 1916, P. încearcă să susțină dreptul la existență și chiar la preeminență literară cuvenit simbolismului în spațiul românesc. El reia, la distanță de decenii, eforturile lui Jean Moréas și ale altora de a salva simbolismul de acuzația de decadentism. Informația este bogată, criticul se mișcă printre sursele franceze cu ușurință și le citează abundent. Argumentele nu pot fi, totuși, altele decât ale simboliștilor combatanți din jurul lui 1886. Autorul devine inventiv doar când trebuie să afirme caracterul național și înnoitor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288635_a_289964]
-
de istorie și sociologie”. Pe aceeași linie, L. Algazi va pleda în Profeții pentru „militantismul cultural”, împotriva diletantismului și a artei pentru artă. H. Sanielevici susține teoretic această orientare prin studiile Despre stil și Literatura viitorului, afirmând că simbolismul și decadentismul sunt expresia unei „bolnăvicioase hipertrofii a senzației”, iar naturalismul, ca falsificator al adevărului, e „mărginit, vulgar ori nevropat”. Const. Graur dă câteva articole cu tentă sociologică, precum Bacșișul presei și Învățământul rural. În numărul 2 Gala Galaction îl omagiază, la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289828_a_291157]
-
franceză, devenise în 1918 (Versul decadent) adeptul retoricii clasice. Delimitându-se de valul imitațiilor decadente, el identifică versul alb cu nonpoezia și se proclamă precursor al versului simfonic. Prototip, pentru contemporani, al poetului decadent, M. a fost un inamic al decadentismului, al imitației și formelor goale (Decadentismul, 1902), dar nu a ezitat să aducă în discuție noi criterii de apreciere pentru frumosul literar, pregătind înțelegerea modernă a poeziei. Proza lui M. este prin excelență lirică, autobiografică: el se caută pe sine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
volumelor Caragiale după Caragiale. Arcanele intepretării: exagerări, deformări, excese (2014); Cultura faliei și modernitatea românească. O introducere și câteva lecturi (2013); Filmele care ne-au schimbat viața (2013); Umbrele paradisului. Scriitori români și francezi în Uniunea Sovietică (2011); Simbolism și decadentism în Arta 1900 (2011), Decadență și decadentism în contextul modernității românești și europene (2011). Coautor a numeroase volume printre care Teodoreanu reloaded, (2011) și a trilogiei Explorări în comunismul românesc (2004, 2005, 2008) Antonio PATRAȘ este profesor la Facultatea de
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
deformări, excese (2014); Cultura faliei și modernitatea românească. O introducere și câteva lecturi (2013); Filmele care ne-au schimbat viața (2013); Umbrele paradisului. Scriitori români și francezi în Uniunea Sovietică (2011); Simbolism și decadentism în Arta 1900 (2011), Decadență și decadentism în contextul modernității românești și europene (2011). Coautor a numeroase volume printre care Teodoreanu reloaded, (2011) și a trilogiei Explorări în comunismul românesc (2004, 2005, 2008) Antonio PATRAȘ este profesor la Facultatea de Litere, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iași. Volume
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
scriitorului-luptător social. Câteva capitole prezintă campaniile care au jalonat în această perioadă drumul literaturii spre condiția de instrument al propagandei: promovarea „culturii de masă”, stigmatizarea „turnului de fildeș”, adoptarea modelului literar sovietic, discreditarea modernismului, „lichidarea rămășițelor dușmănoase”, contestarea „crizismului”, abolirea „decadentismului” și cosmopolitismului - etape în acțiunea de „arestare a cărților și ideilor”, de „revizuire a patrimoniului”. Combatanți în această ofensivă maculată de „umbre, pete și noroi” sunt, lângă un Oscar Lemnaru sau Ion Călugăru, și nume sonore, de la Miron Radu Paraschivescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289609_a_290938]
-
e per questo, e per certo suo abito di professore, pareva cinto di grosso usbergo contro le lusinghe della Circe di modă. Sicché, quando îl fatto accadde e comparve quel nuovo irrazionalismo, un mișto di vecchia speculazione teologica e di decadentismo, tra lo stil dei moderni e îl sermon prisco, sotto îl nome di "idealismo attuale", egli ne provò non piccolo stupore, mă pure non mise tempo în mezzo a censurarlo nel suo principio e nelle sue conseguenze e ad ammonire
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
sens e și definiția pe care el o dă poeziei - „emoție intelectualizată”, cu singurul rost de a fi frumoasă. Intrat în arenă după ce luptele dintre grupările literare atinseseră punctul culminant, tânărul poet exprimă o viziune personală. Combătând etichetarea simbolismului drept decadentism, el aplică această noțiune oricărui epigonism. Esențială e considerată ecuația „artă = libertate = originalitate”, dar, în practică, atitudinea sa e moderată, căci recuză excesele futurismului. Idealul l-ar reprezenta mai degrabă clasicismul, prin care înțelege însă „consacrarea prin timp a deosebitelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
dascălilor, pe când ai noștri fumau țigări peste țigări În cance larie, discutând politica zilei și văitându-se de insuficiențele elevilor. și să ne mai mirăm că generațiile ce urmară s au aruncat și ele, dezgustate de școală și speriate de decadentismul nostru, În brațele Gazetei Sporturilor, unde Învățară pe de-a rostul compunerea și valoarea echipelor de football de pe Întreaga suprafață a globului pământesc? O Întrebare pusă de mine, prin 1940, elevilor mei din clasa a VIII-a a liceului „Aurel
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Pe de altă parte, Autobiografia e învăluită, nu de puține ori, într-o tentă crepusculară, grotesc thomasmanniană, cu o semnificație axiologică implicită, sugerând cât de rapid s-a maturizat literatura transilvană după apariția lui Blaga, intrând chiar în consonanță cu decadentismul european: „...eu mă integram într-o civilizație ce o trăiam ca pe un mândru declin (poezia lui Blaga nu-mi părea străină acestui sentiment al declinului...).“ Dar, peste toate acestea, Straja dragonilor rămâne cea mai directă, mai șocantă și mai
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și de sărac în manifestări erotice mă arătam lor. Amiciție mai durabilă am legat cu Nena Boilă, blondă și urâțică, fiica ziaristului național țărănist Zaharia Boilă, nepotul lui Iuliu Maniu. Nu cred ca viitoarea lingvistă să fi înțeles ceva din „decadentismul“ meu literar, dar mă asculta cu plăcere și interes (poate fiindcă eram frumos, cu figura bântuită de melancolii cerebrale, însă mie chipul meu nu mi-a spus niciodată nimic și nu am mizat niciodată pe aspectul meu fizic, ba pot
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
încălzindu-mă lăuntric. L-am rugat să mi publice versurile în Gândirea, revista cu aspect admirabil, îmbietor, al cărei colaborator era: încercările lui de a-mi satisface dorința, de vor fi fost, n-au izbutit; de altfel, ce să caute decadentismul meu cosmopolit acolo, mai ales că făceam eu însumi parte dintre colaboratorii revistei Țară nouă, cu orientarea atât de la stânga față de cea a lui Nichifor Crainic? Probabil că nu sesizam incompatibilitățile. Grigore Popa era de dreapta, politic înclinat spre Goga
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Europa și presiunilor dreptei românești), și desigur le urmărisem în presă și la radio -, totuși, împlinirea mea spirituală, la care asistam eu însumi cu conștiința predestinării, menajând-o și promovând-o cu obsesie, succesele mele care o confirmau copleșindu-mă, decadentismul meu optimist mă ținuseră cumva la o sensibilă distanță, în egoist sublim, de orice altceva: politica nu putea să-mi spună în fond nimic, oricât aș fi venit în atingere cu ea. În biblioteca tatălui meu, se adunaseră noi cărți
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Ion Oana (nici unul dintre cei trei nu era legionar, ba dimpotrivă). Amalgamul celor publicate de mine acolo este dintre cele mai curioase și mă înfățișează exact cum eram în acel moment: pe de o parte, versuri și proză de un „decadentism“ marcat (din zestrea adusă de mine de la Cluj), iar pe de altă parte, un text politic cu generalități în cel mai pur stil legionaro misticoid, în care slăveam „conducătorii“, pe Hitler, Mussolini, Codreanu, Antonescu - poate și pe Franco și Salazar
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
furtunoasă „6 d-a-ndoaselea” devine nouă, confuzie care îl poate costa scump pe amorezul ghinionist. Să nu uităm că în 1884, cu romanul său De‑a‑ndoaselea (Á rebours), tradus și În răspăr, Joris-Karl Huysmans stabilea principiul de defor- mare al decadentismului, inversiunea, pe care Gilbert Durand îl recupera printre cele șase miteme constitutive. Cei care doresc să afle cum Caragiale devine „contempo- ranul nostru”, apelând la metafora oglinzii, trebuie să țină cont de acest prim efect specular pe care oglinda operei
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
el un produs de laborator, cel al teoriilor degeneraționiste care sesizează o dublă posibilitate în ceea ce privește cultura și civilizația occidentală. Progresul este însoțit și de regres, excesul de cultură și civlizație are drept contrapondere barbaria întruchipată în economia simbo- lică a decadentismului fie de proletariat, fie de rase „infe- rioare”, dar vitale. Din perspectiva psihanalitică, în accepția lui Freud, prețul plătit pentru construcția laborioasă a culturii și civilizației apusene prin cenzurarea pulsiunilor sexuale o reprezintă întoarcerea refulatului pentru care nevroza este cel
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
profil statuar, contem- plativ micului funcționar care realizează deodată tabloul vast al timpului său. Avem, desigur, o expresie caricată a acestei sublimități, prin același efect de dezechilibrare a raporturilor constitutive. Această viziune a unui dezastru delectabil care a făcut obiectul decadentismului nu repre- zintă decât derivarea nevrotică sau exacerbarea unui fapt anecdotic, al unui fapt divers, pierderea celor două bilete de loterie câștigătoare, tradus ulterior prin partea crudă a anecdotei : viceversa. Ce urmează după acest moment apogetic ? Ceea ce lipsește imprecației magistrale
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
exterioare: „Și frunzele foșniră spulberate.../ Foșniră cum foșnește amintirea”. Pe scurt, livrescul continuă să fie preeminent. Modelele se lasă ușor identificate. Satan trimite la Baudelaire și la Macedonski, prin unele detalii și la prerafaeliți, nu și la Rollinat, al cărui decadentism extrem nu putea conveni unui temperament echilibrat. În Grădina între ziduri mai pot fi identificați Maeterlinck, Henri de Régnier, Francis Jammes, Albert Samain mai ales, aduși însă cu multă decizie la o cheie proprie. Poezia străbate, încet dar sigur, un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
oferindu-le”, aceste sinteze sau încercări de viziune, „diletanților”, „provincialilor” -, toate acestea, după umila mea părere, nu fac decât să acrediteze strigătul de alarmă pe care-l lansa în singurătatea sa de vultur ideatic un Nietzsche când anunța decadența și decadentismul lumii europene. Ne aflăm, iată, în euforică, sceptică, „amabilă” și sclipitoare decadență și una dintre formele ei nu cele mai „nevinovate” este reducerea Omului la stricta sa ambiență, ca un produs perpetuu și fatal al condițiilor socio-istorice. Capitolul II Aceștia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dintre 1946 și 1957 dar și după aceea pe care am descris-o pe larg în vol.1 și 2 al "Memoriei că zestre". Cenzura opera asupra tematicii, a vocabularului dar, mai grav, asupra bunelor intenții, bănuindu-ne de formalism, decadentism, demascându-ne în ședințe publice, desfigurându-l. Da, credeam în comunism ca într-o posibilă armonizare a lumii (criza mea mistică!), în dispariția războaielor, a banului, a statului, a antagonismelor sângeroase dintre rase, popoare, națiuni etc. Atrăgătoare utopie! Care n-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
1959, precum și din partea criticii sociologist-vulgare. Pentru unele basme versificate (Șoltuzul Graur, Cerbul de aur), pentru mai multe intervenții din revista „Nistru” și mai ales pentru volumul de eseuri Iarba fiarelor (1959) M. a fost acuzat de „naționalism”, „apolitism”, „estetism”, „formalism”, „decadentism”, „simbolism” și de „teoretizări greșite”, „greșeli metodologice”. Până și numele său de botez nu plăcea regimului, căci suna „românește”. Atmosfera întreținută în jurul lui l-a marcat, împiedicându-l mai mulți ani să scrie o poezie conformă orientării estetice de până la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288089_a_289418]