486 matches
-
mi-am sărbătorit, cu adevărat ziua de naștere, după o săptămână! Acasă la verișorul meu, specializat în petreceri, am trăit cele mai minunate și așteptate clipe. Eram toți: verișori, prieteni foarte apropiați. Meniul ... de vis! Poveștile ... demne de un nou “Decameron”! M-am reîntors acasă, hotărâtă să fiu mult mai atentă la veniturile mele. Dacă nu din alte motive, uite de-asta...că m-au privat, chiar de ziua mea, de șansa de-a mă sărbători cu toți cei dragi. Norocul
IUBIREA NECONDIŢIONATĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354050_a_355379]
-
Viforul” după B.St.Delavrancea Licheaua - “Amadeus” de Alexandru Vasilache Gregorio, Spițerul - “Romeo și Julieta” de W.Shakespeare Bufonul - “A douăsprezecea noapte” de W.Shakespeare Manilov - “Suflete moarte” după N.V.Gogol Gulita - “Cucoana Chiriță” după V.Alecsandri Bufalmacio, Vecinul, Guvernatorul - “Decameronul” după G. Boccacio La un moment dat, a simțit că vrea mai mult, că poate mai mult și chiar că merită mai mult. Astfel, în anul 2011, a decis să își dea demisia și să meargă la București. De aici
VENTRILOCUL EDUARD SANDU SAU VOCEA DIN SPATELE UNEI PAPUSI CU SUFLET de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360370_a_361699]
-
Negruzzi, continuând cu întâmplări hazlii cu domnițe și cavaleri din nenumărate romane care au apărut de-a lungul secolelor, îndeosebi în minunatul veac al XII-lea, de aur și de artă, atât de straniu în plină existență medievală, culminând cu Decameronul lui Giovanni Boccaccio, cu Gargantua și Pantagruel al lui Francois Rablais și încheind prima parte a eseului cu un roman serios din secolele XVIII-XIX, faimosul Bâlci al deșertăciunilor de William MakerpeaceThackeray, vrând parcă să ne spună că râdem noi râdem
FEMEIA ARHICUNOSCUTĂ ȘI ARHIENIGMATICĂ de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373882_a_375211]
-
Tzvetan. 1966. Les Catégories du récit littéraire. "Communications" 8:125-51. [Todorov. 1972. Categoriile narațiunii literare. Trad. Virgil Tănase. In Mihail Nasta, Sorin Alexandrescu, coord. Poetică și stilistică, pp. 370-400. București: 1969. Grammaire du Décaméron. The Hague: Mouton. [Todorov. 1972. Gramatica Decameronului. Trad. Paul Miclău. București: Univers.] . 1978. The Poetics of Prose. Trad. Richard Howard. Ithaca: Cornell University Press. [Todorov. 1980. Povestirea primitivă. Trad. Adriana Babeți, Delia Șepețean-Vasiliu. Pentru o teorie a textului, pp. 318-330. București: Univers.] . 1981. Introduction to Poetics. Trad
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
care sunt evidențiate valoarea și unicitatea scrierii în contextul literar interbelic. O antologie de texte din literatura română, de la C. Negruzzi la Marin Preda, având ca dominantă erotismul, este volumul Au mai pățit-o și alții (2001), conceput ca un „decameron românesc”. Preocupările de cercetător ale lui A. sunt evidențiate și de editarea, în colaborare, a lucrării Basme române (1996) de G. Dem. Teodorescu, într-o lecțiune nouă a manuscrisului, însoțită de un glosar și o amănunțită notă filologică. SCRIERI: „Istoria
ANGHEL-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285369_a_286698]
-
et interaction affective, Pierre Mardaga, Sprimont, 2003. ROHOU, Jean, Leș études littéraires, Nathan, Paris, 1993. DE SAUSSURE, Ferdinand, Cours de linguistique générale, Payot, Paris, 1995. SUHAMY, Henry, Leș figures de style, PUF, " Que sais-je? ", Paris, 1981. TODOROV, Tzvetan, Poetica. Gramatică Decameronului, Editura Univers, București, 1975. VALÉRY Paul, Œuvres complètes, tome 1, Bibliothèque de la Pléiade, Gallimard, Paris, 1957. VALÉRY, Paul, Țel Quel, Gallimard, Paris, 1996. 2. 5. Autres ouvrages de Blaga 2. 5. 1. Ouvrages de Blaga en langue originale BLAGA, Lucian
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
pénétration systématique dans leș domaines de la connaissance leș plus variés. Leș exploitations littéraires du modèle sémiotique deviennent une véritable mode et obligation du moment. " 1101 V. André Martinet, Elemente de lingvistică generală, Editura Științifică, București, 1970 ; Tzvetan Todorov, Poetica. Gramatică Decameronului, Editura Univers, București, 1975. 1102 V. Paul Miclău, Signes poétiques, Editura Didactica și Pedagogica, București, 1983. Selon Marină Mureșanu Ionescu, cet ouvrage était déjà annoncé par son activité de linguiste, pédagogue et traducteur de poésie : " Par ailleurs, le livre est
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de mitizatul progres) poate să fie, de fapt, un declin. În fața ororii și a imensității înfrângerii, Pasolini purcede la o nouă fază a operei sale. Cât privește cinematografia, își anunță „abjura” la așa-numita „Trilogie a vieții” (compusă din filmele Decameron, Povestirile din Canterbury, 1001 de nopți, care îi conferiseră succesul internațional) ca să înceapă o fază nouă și dură din care Salò sau cele 120 de zile ale Sodomei avea să fie primul (și, de altfel, ultimul) capitol. Un film dus
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
1938) și Critica italiană de la Vico la Croce (1941). Operei de traducător a italienistului i se datorează și apariția (uneori pentru întâia oară) în versiune românească a unor scrieri reprezentative pentru spiritul italian, începând cu Divina Comedie de Dante și Decameronul de Boccaccio, continuând cu opere dramatice ale lui Machiavelli, Goldoni și Vittorio Alfieri, până la Viața lui Iisus și Un om sfârșit de Giovanni Papini. Contribuția cea mai însemnată la cunoașterea culturii și istoriei sociale a Italiei o aduce suita de
MARCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288007_a_289336]
-
alese, București, [1926], Henric IV, București, [1926], Răposatul Matei Pascal, București, 1934, Astă seară se joacă fără piesă, București, 1941; Ernesto Bounaiuti, Sfântul Augustin. Profil, București, [1928]; Giovanni Papini, Viața lui Isus, București, 1928, Un om sfârșit, București, 1943; Boccaccio, Decameronul, I-III, București, 1932-1935; Dante, Infernul, cu ilustrații de Mac Constantinescu, Craiova, 1932, Purgatoriul, cu ilustrații de Mac Constantinescu, Craiova, 1933, Paradisul, cu ilustrații de Mac Constantinescu, Craiova, 1934; Poezia italiană contemporană, pref. trad., București, 1938; Critica italiană de la Vico
MARCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288007_a_289336]
-
erotismului, a vieții de familie și chestiunilor de morală din sfera cotidianului. Ilustrative pentru această manieră sunt romanul Cu ce se șlefuiesc diamantele (1966), de fapt o narațiune „cu sertare” alcătuită dintr-o serie de povestiri distincte grupate după tehnica Decameronului, și volumul de nuvele Nume (1972). Romanul Drum de soartă și de răzbunare (1970), subintitulat „o baladă din Ardeal”, evocă figura haiducului ardelean Văleanu, iar Astă-seară îl arestăm pe asasin (1967) ilustrează genul romanului polițist. SCRIERI: Într-o gară, București
LUCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287861_a_289190]
-
recurgând la strategii și trucuri anume, și totul dobândește un aer ceremonios, de ritual. G. are și gustul anecdotei (Cânele călcat pe coadă, Dac-a vrea Dumnezeu), al snoavei (Jalbă la Dumnezeu) de sorginte folclorică (Două nebunii - adevărată scenă de Decameron autohton). Sub aspectul oralității, apar unele potriviri cu Ion Creangă. Cu o memorie vie a întâmplărilor de altcândva, naratorul revine, din când în când, în acel spațiu al candorii: Cânele Bălan, nuvelă de analiză psihologică, în care se insistă asupra
GANE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
Racines écloses, Constanța, 2002. Traduceri: Lucian Blaga, Poemele luminii - Les Poèmes de la lumière, ed. bilingvă, pref. trad., București, 1971; Gheorghe Zamfir, Dincolo de sunet - Au delà du son, ed. bilingvă, București, 1971 (în colaborare cu Andreea Dobrescu-Warodin); Tzvetan Todorov, Poetica. Gramatica Decameronului, București, 1975; V. Voiculescu, Poezii - Poésies, ed. bilingvă, pref. trad., București, 1981; Ion Barbu, Nadir latent - Nadir latent, ed. bilingvă, pref. trad., București, 1985; Mihai Eminescu, Poésies, pref. trad., București, 1985, Poezii - Poésies, ed. bilingvă, pref. trad., București, 1999; Jeunes
MICLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288101_a_289430]
-
în Țara Uriașilor, București, 1909; Jules Verne, Ocolul pământului în 80 de zile, București, [1911]; Corneille, Horațiu, București, 1912; Molière, Tartuffe, București, 1913; Balzac, Moș Goriot, București, 1914; Alphonse Daudet, Jack, București, 1914; Diderot, Călugărița, București, 1926; Boccaccio, Povești din Decameron, București, 1926; Hector Malot, Singur pe lume, București, [1931]; Edward George Bullwer-Lytton, Ultimele zile ale Pompeiului, București, f.a. Repere bibliografice: Victor Anestin, Haralamb Lecca, autor dramatic, București, 1902; Chendi, Schițe, 178-181; Chendi, Impresii, 189-193; Petre V. Haneș, Istoria literaturii românești
LECCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287764_a_289093]
-
arhitecturale, scriitorul optează, totuși, pentru povestire: Povești moldovenești (1920) și Alte povești moldovenești (1921) sunt inspirate din amintiri de familie ori de vreo întâmplare mai deosebită abia schițată într-o cronică. Eliberate de necesitatea invenției epice, textele din Povești moldovenești, „decameron moldav”, cum li s-a spus, renunță și la spectaculos, adăugând în prim-plan pitorescul și melodramaticul, adesea povestea cu aer anecdotic. Interesul se deplasează spre farmecul stilistic, marcând trecerea spre alt registru literar, acela al memorialisticii din Amintiri, volumul
ROSETTI-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289377_a_290706]
-
în „Tribuna” primele versuri originale. Va mai fi prezentă, sporadic, în „Steaua”, „Viața românească”, „România literară”, „Secolul 20”, „Vatra”, „Familia”, „Orizont”, cu traduceri în versuri și proză și cu studii despre operele lui Dante Alighieri. Debutează în volum cu traducerea Decameronului lui Boccaccio (1957), urmată de o serie întreagă de excepționale traduceri din marii scriitori clasici ai literaturii italiene, în care competența de ordin filologic se îmbină cu un rar instinct artistic și cu farmecul unei limbi literare cultivate și expresive
BOERIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285782_a_287111]
-
Risipă de iubire, București, 1976; Miere de întuneric, Cluj-Napoca, 1980; La capătul meu de înserare, îngr. I. N. Boeriu, pref. Ștefan Aug. Doinaș, Cluj-Napoca, 1985; Din pragul frigului statornic, îngr. I. N. Boeriu, pref. Gh. Grigurcu, București, 1999. Traduceri: Boccaccio, Decameronul, I-II, pref. Al. Balaci, București, 1957; Cesare Pavese, Tovarășul, pref. E. Schileru, București, 1960; Giovanni Verga, Mastro don Gesualdo, pref. Nina Façon, București, 1964; Alberto Moravia, Indiferenții, pref. Georgeta Horodincă, București, 1965; Dante, Divina Comedie, București, 1965; ed., I-
BOERIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285782_a_287111]
-
atunci când privește anume domnii, capătă o aură mitică, devine illo tempore. La Hanu Ancuței, pe vreme de pace, printre necurmatele lupte care pustiesc Țara Moldovei, oamenii zăbovesc împrejurul focului, golesc ulcele cu vin vechi și spun „povești”. Cartea e un Decameron românesc, cuprinzând istorisiri cumplite (Județ al sărmanilor), miraculoase (Balaurul) sau glumețe (Iapa lui Vodă), fiecare fiind o piesă antologică de artă narativă. Într-o istorie zbuciumată, plină de seisme, Hanu Ancuței devine un punct geografic privilegiat, un popas simbolic îngăduit
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
adesea în interacțiune și în alte spații culturale (francez, american), precum și unor aspecte ale receptării acestei literaturi. Monografia Boccaccio, proiectată ca o biografie intelectuală clasică, pune accent îndeosebi pe perspectiva etică și estetică a marelui povestitor, pe schema compozițională a Decameronului, relevând situațiile specifice din această capodoperă narativă și diversitatea fără precedent a personajelor, filiația motivelor și a temelor, depășirea erudiției surselor prin integrarea lor într-un discurs umanist dominat de armonie și frumos, de noblețe spirituală, ilustrând varietatea infinită a
SCHIOPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289557_a_290886]
-
mondenitatea vieții duse de locatarii ei. T. își propune deliberat un roman antiliric, fără a izbuti până la capăt. Dorind în egală măsură și o emancipare de sub tutela esteticii tradiționale, el apelează la tehnica narațiunilor paralele, subsumate unei idei, prototipul fiind Decameronul lui Boccaccio. În proza de observație, de investigare a realității sociale imediate se înscriu romanele Fata din Zlataust (I-II, 1931), Fundacul Varlaamului (1938), Tudor Ceaur Alcaz (I-IV, 1940-1943) și La porțile nopții (1946). T. caută să strunească poematicul
TEODOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
și literare, introd. edit., pref. Ștefan Pascu, Timișoara, 1976; Nicolae Oțelea, Alese fabule, pref. edit., Cluj-Napoca, 1985; Emil Isac, Teatru. Proză, pref. edit., București, 1986; Victor Papilian, Lacrima. Amintiri din teatru, pref. edit., București, 1988 (în colaborare cu Cornelia Papilian), Decameronul românesc, pref. edit., Timișoara, 1996; Grigore Cugler, Apunake și alte fenomene, pref. edit., Oradea, 1996, Alb și negru, pref. edit., București, 2003; Ion Agârbiceanu, Cartea legendelor, pref. edit., Cluj-Napoca, 1996; Corneliu Coposu, Semnele timpului, pref. edit., Timișoara, 1997; Miron Pompiliu
POPA-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288912_a_290241]
-
fost publicate Amintiri din teatru (1968), povestirile din Ceartă oltenească (1973), o trilogie romanescă inspirată din viața universitară - Chinuiții nemuririi (1976-1986), alt volum de Teatru (1975), romanul istoric Bogdan infidelul (1982), ca și cel consacrat periferiei citadine - Coana Truda (1988), Decameronul româneasc (1996) ș.a., cărți ce vin să completeze imaginea unui creator cu preocupări multiple. Interesat de problematica spirituală, investigată prin acțiuni și personaje din mediul rural sau intelectual, ca și de experiența căutării adevărului, prezentă în romane uneori schematice și
PAPILIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288678_a_290007]
-
1982; Coana Truda, Nuvele bărbierești, îngr. Cornelia Papilian și Constantin Cubleșan, pref. Constantin Cubleșan, Cluj-Napoca, 1988; Lacrima, Amintiri din teatru, îngr. Cornelia Papilian și Mircea Popa, pref. Mircea Popa, București, 1988; Povestiri fantastice, îngr. și pref. Constantin Cubleșan, Cluj-Napoca, 1994; Decameronul românesc, îngr. și pref. Mircea Popa, Timișoara, 1996. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, III, 227-230; Chinezu, Pagini, 110-116; Munteano, Panorama, 237-241; Călinescu, Ist. lit. (1941), 842-843, Ist. lit. (1982), 927-928; Papadima, Creatorii, 225-246; Sperantia, Figuri, 80-86; Zaciu, Masca, 365-372; Crohmălniceanu, Literatura
PAPILIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288678_a_290007]
-
protocol și turism preferențial (invitând mai ales cetățenii străini), în timp ce viața de studiu și rugăciune se diluează cu repeziciune. S-au înmulțit asemenea ciupercilor mănăstirile și seminariile teologice în care Boccaccio ar fi găsit nenumărate teme de caracterizare pentru un Decameron „ortodox”. Poate nu degeaba un arhimandrit de la Athos remarca, vizitându-ne țara, că avem mulți monahi, dar nu și un monahism... Ce va fi zicând oare patronul pustnicilor, cel îmbrăcat în mantie de călugăr ca Botezător al Domnului? Când oare
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Vitner, p. 30). Deci o notație realistă, un fel de a vedea realist a existat de la Începutul literaturii și constituie baza noastră de valorificare estetică. Sunt nerealiste opera lui Cervantes, reconstituirea sufletului omenesc la Shakespeare, tablourile maeștrilor Renașterii, poveștile din Decameron? Definirea conceptului unitar despre realism Îl oferă Lenin În teoria oglindirii: (Ă) «Ceea ce merită Însă o atenție deosebită este discutarea Închegării acestei viziuni artistice, Într-un curent literar, precizat istoricește, cauza pentru care el se manifestă cu preferință În roman
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]