243 matches
-
profesor ne spunea încă la primul volum, doar o mărturisire „despre timpuri care au fost, și care generațiile de astăzi și cele viitoare e bine să nu le mai accepte;” și, în special, ce ascunde de fapt, atât de înverșunata declamație:„de ajuns, suferința noastră, devenirea lor nu trebuie să aibă nevoie de mai multă.” Abia atunci, cu privirile încâlcite printre literele cuvântului „Sfârșit”, mi-am dat seama că de-a lungul drumului făcut împreună cu studentul Grig în cei patru ani
CĂMINUL RACOVIȚĂ, VOLUMUL III, AUTOR, GRIG GOCIU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365930_a_367259]
-
unchiului său, Iorgu Caragiale care era actor și șef de trupă, fixată la București sau ambulantă. În 1868 a obținut de la tatăl său autorizația de a frecventa Conservatorul de Artă Dramatică, în care fratele acestuia,Costache, preda la clasa de declamație și mimică. În 1870 a fost nevoit să abandoneze proiectul actoriei și s-a mutat cu familia la București, luându-și cu seriozitate în primire obligațiile unui bun șef de familie. Tot în anul 1870, a fost numit copist la
NONE de ION C. HIRU în ediţia nr. 411 din 15 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346561_a_347890]
-
modelează, etalează romanțele iubirii la vedere. Am ales pentru dumneavoastră, posibilii lui cititori, câteva catrene ce mi-au înflorit inima. Desigur ,în metrică clasică, în stil romantic: a năzuinței spre absolut, mai puțin- la Andrei Gheorghe Neagu - supusă expresionismului, ci declamației baudleriene, intonației versului popular, cum îi stă bine unui vrâncean iubitor de mioritic. Sentimentele poetului sunt ancestrale ca și arhetipurile. Simbolistica Ascensiunii, Căderii, a Centrului și a Luminii, a Iubirii, se conjugă, clar și totodată maestuos., într-o sintaxă a
DOUĂ CĂRŢI, UN POET – ANDREI GHEORGHE NEAGU de IOAN TODERIŢĂ în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346606_a_347935]
-
pentru limba literară curată, limpede și precisă. După ce a sfârșit gimnaziu- sau poate chiar și o clasă de liceu- Caragiale s-a gândit, desigur, la profesia tradițională a familiei: teatrul. Vreme de doi ani a urmat la București clasa de declamație și mimică pe care o preda unchiul său, Costache Caragiale.Din documentele vremii reiese că scriitorul a fost câteva luni copist la tribunalul Prahova. În 1879 moare tatăl său, fapt ce-l face să se gândească a-și întreține familia-
ION LUCA CARAGIALE, SAU FORŢA REALISTĂ A ACTUALITĂŢII OPEREI LUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351076_a_352405]
-
arunc în gol!(Ah,copilărie!). Dan Dobre este un poet blajin,însă versurile sale străfulgeră lumină ideatică,ca o scăpărare a unei lame de cuțit în razele nostalgice ale lunii:cu genele cern lumina,/privirea,/ochilor mei le rămâi/ivirea.( ***).Declamația este sclipitoare,percutantă pe o miză etică și religioasă:eu nu te-ntreb dacă e bine sau rău/nici dacă Dumnezeu există,(Ecce Homo).Vibrația poemelor constă în clic/clacul ideii trasmise,încadrându-se în noul curent proglobmodern. Al.Florin
DAN DOBRE-ULTRAJ ÎMPOTRIVA PROASTELOR MORAVURI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 361 din 27 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351135_a_352464]
-
pentru limba literară curată, limpede și precisă. După ce a sfârșit gimnaziu- sau poate chiar și o clasă de liceu- Caragiale s-a gândit, desigur, la profesia tradițională a familiei: teatrul. Vreme de doi ani a urmat la București clasa de declamație și mimică pe care o preda unchiul său, Costache Caragiale.Din documentele vremii reiese că scriitorul a fost câteva luni copist la tribunalul Prahova. În 1879 moare tatăl său, fapt ce-l face să se gândească a-și întreține familia-
ION LUCA CARAGIALE, SAU FORŢA REALISTĂ A ACTUALITĂŢII OPEREI LUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359617_a_360946]
-
sa telurică, îndepărtându-l de teama lumească a sfârșitului pentru că are dorința: „La horn să ascult vijelia”, acel joc al tenebrelor, al semnului că oricând se poate „Potop e-napoi și-nainte”, iar el dorește să i se citească. În declamație cuvintele prind o viață cu totul alta față de cea gândită. Se exprimă, se rânduiesc în tonalități, se îndepărtează și se lipesc de sufletul elevat. Cuvintele rostite au o onomatopee tainică, fasciculul de lumină le întețește în universul mitic al pronunției
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
scena operei, sub bagheta maestrului Corneliu Calistru. Spectacolul a pus în lumină o artistă totală, cu un larg evantai de mijloace actoricești și vocale care a reușit să susțină dramaturgia spectacolului printr-o oră de recitativ acompaniat (?!). O oră de declamație cântată, în maniera clasicizată a modernismului francez, precum în Pelléas et Mélisande de Claude Debussy. Peste ani, în teza sa de doctorat, publicată sub titlul Concepte interpretative în muzica vocală a secolului XX (Editura Junimea, 2007) descoperim resorturile filosofice și
UNEORI ÎNGERII IAU CHIP DE OM DE PROF. UNIV. ASOC. POMPILIU COMSA de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343091_a_344420]
-
cum altfel să-i fi zis?! Nu venea el primul? Nu pleca el ultimul? Cine-i pregătea partitura, după cum Seniorul metaforiza numele scriptului jucat? Cine, dacă nu el, îl îmbrățișa pe Senior cu tăcerea evlavioasă, impusă după orele petrecute în declamații pe scenă - de unul și în cabina sufleurului - de celălalt? Nu pleca Sufleurul, alunecând ușurel pe lângă pereții cabinei, înlesnind Seniorului analiza interpretării de după ovațiile primite, de după rechemările la rampă pentru băile de apreciere?! Plecările astea precipitate - considerate unica hibă - îi
CAP.8 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377379_a_378708]
-
arte includ fiicele teatrului, muzica, dansul, pictura, tragedia, comedia, poezia...toate artele sunt din și în teatru. Manifestarea scenică a omului, rolurile asumate, spectacolul, au fost, încă de la primitivi, manifestări ale ființei inteligent- artistice, omul. Ce altceva pot fi ritualurile, declamațiile, dansurile în jurul focului, decât primele jocuri artistice în era primitivă. Teatrul s-a născut odată cu saltul la inteligență, ca efect al acestul salt. De la organizarea tribală până la organizarea sofisticată a statelor de azi, comunitatea umană a mers în tandem cu
TEATRUL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373770_a_375099]
-
cu cultura sa, manifestată artistic, iar teatrul a fost însuși efectul acestei evoluții, istoria teatrului reprezentând, azi, istoria culturală a omenirii. Florin Faifer susține, în Incursiuni-în-Istoria-Teatrului-Universal că sunt atestări din anii 3000 î.e.n. privind aceste ceremonialuri transformate cu ușurință în declamații viersuite. De altfel, mai târziu, grecii au lăsat dovezi palpabile cu privire la arta dramatică iar Aristotel în Poetica sa susținea că ”tragedia își trage originea de la autorii de ditirambi, comedia de la autorii de cântece falice”. Teatrul a anticipat poezia. Oralitatea a
TEATRUL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373770_a_375099]
-
ei amorez. Era îmbrăcată într-o rochie albă, transparentă, ca balerinele de la Teatrul Mic, formele marmoreene ale corpului i se ghiceau printre fâlfâirile rochiei... Îngenunchiase între coriști și-și striga bărbatul cu disperare. Ce voce, ce grație, ce talent de declamație pe fondul unei muzici de Chopin! Poetul a întins mâinile spre ea, strigând înnebunit: „Eu sunt, domniță. Domnul Walter, eu sunt, crede-mă!” În timp ce el striga așa în vis, mam’zel Gretta, disperată de-a binelea de indolența domnului student
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
noastre și peste noi. Departe de orice visuri aventuroase și gândind numai la păstrarea celora {EminescuOpXI 220} ce ne-au putut lăsa niște strămoși cari aveau multă minte și puțină învățătură, multă tărie de inimă dar foarte puțin talent de declamație patriotico-liberală, noi ne-am mărginit aproape escluziv la un singur sfat, dat părintește, fără ură contra cuiva, fără înclinare pentru altcineva. Acest sfat era: de a nu accentua simpatii fățișe pentru vro una din puterile mari, căci numai noi vom
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
e natural ca și sferele învățătorești să fie uimite de-o așa reformă, propusă ca din senin prin două articole ale unui ziar politic, fără ca cestiunea să fi fost dezbătută de cătră oameni speciali. [ 10 august 1880] ["CE AJUTĂ TOATE DECLAMAȚIILE... Ce ajută toate declamațiile când realitatea le izbește cu cifre bugetare în față, de rămân ca o spumă a minților patriotice? Paralel cu libertatea, egalitatea și fraternitatea de pe hârtie, paralel cu suveranitatea lui badea Toader și moș Dumitru exercitată de
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
sferele învățătorești să fie uimite de-o așa reformă, propusă ca din senin prin două articole ale unui ziar politic, fără ca cestiunea să fi fost dezbătută de cătră oameni speciali. [ 10 august 1880] ["CE AJUTĂ TOATE DECLAMAȚIILE... Ce ajută toate declamațiile când realitatea le izbește cu cifre bugetare în față, de rămân ca o spumă a minților patriotice? Paralel cu libertatea, egalitatea și fraternitatea de pe hârtie, paralel cu suveranitatea lui badea Toader și moș Dumitru exercitată de ilustrul Fundescu, înfrunzește codrul
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
mare și pustiu, le-am fi venit în ajutorul acelor astronomi dacă, în lungul lui, am fi scris cu litere mari de câte o milă patrată o scrisoare de notificare pentru șefii statelor din ceilalți planeți. Nu simte "Presa" că declamațiile acestea sânt ridicole în mijlocul unui popor ca al nostru? Trebuie oare anume s-o spunem că e destul ca ministeriul să aibă niște bani de aruncat pe fereastră pentru plimbările, în orice caz plăcute, cu cari au fost însărcinați diferiții
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
și vor părăsi pedantismul lor ca să se apuce serios de muncă și să răspundă la așteptarea patriei! "Presa" ar pierde prinsoarea, pentru că scriitorul revistei din "Timpul" nici e avocat, nici a dorit vreodată să fie. Dar ce ridicole devin toate declamațiile acestea ale "Presei" față cu declararea limpede ce facem că autorul articolilor din "Timpul" nici e ardelean, nici neam de neamul lui n-a fost ardelean! Ce gratuite sânt toate gingășiile adresate Maioreștilor și Laurianilor, precum și bietului liceu din Blaj
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
protestând împotriva criticilor cărora le lipsea caracterul wagnerian al multor pasaje din operele sale, precum acel Trio din Ernani sau scenă somnambulismului din Macbeth. Un element fundamental este auzit în Falstaff încă dela primele măsuri: manieră intonației vocale, dozarea între declamație și cânt, scriitura orchestrala, toate sunt modelate ca să corespundă dezvoltării acțiunii. Și, plecând de la toate ideile comice din text, Verdi compune într-o astfel de manieră încât adesea face că însăși orchestră să pară ca râde. De exemplu, discursul lui
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Ce norocos eram! Urmează impactul cu realitatea de la 15 septembrie (data Începerii anului școlar În vremea comunistă - acum este variabilă). Nu o ciocnire, ci un contact. Aceasta deoarece am fost pregătit Încă din timpul facultății În legătură cu ceea ce ne așteaptă. Contrar declamațiilor regimului, profesorii erau o tagmă profesională desconsiderată moral și material. Nu ni s-a inoculat o imagine trandafirie despre realitatea școlii. Ni s-a spus de nenumărate ori că școala este altceva decât ceea ce ni se spunea despre ea pe
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Revista literară” (recunoscută pentru afilierea la „Literatorul”) și „Adevărul ilustrat”. Din lirica sfârșitului de veac, poetul împrumută șabloane și convenții: minore lamentații și arpegii triste, tângă erotizantă ori, „sub clare nopți de Pampelună”, mirajul unor „țări cu cerul violet”, emfază, declamații teatrale în notă epicureană, expansivă, contrariate de frisonul morții, „poze” nostalgice sau, la rigoare, bagatelizând idila, cu un vioi accent, făcând mai tot discursul suspectabil. Sonorități exotice, livrești, afirmă pe alocuri relația cu o retorică impusă odată cu pleiada următoare, simbolistă
DIMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
dă titlul plachetei Spre Cetatea zorilor reia motivul infinitei aspirații, în timp ce altele (Trandafirii galbeni, Buchetul, Garoafa roză) relevă tehnica și substanța „romanțelor” minulesciene. Un efort de individualizare se constată în Poemul oglinzilor, în care însă alunecarea spre expozitiv parnasian și declamație erodează efectul. Aceeași propensiune e vizibilă și în ciclurile „vitrinelor”, din Altare nouă, și al „străzilor”, din Fericirea celorlalți, în care mai apar motivul orașului provincial, câteodată în note bacoviene, și accente de satiră socială. Prezent și în aceste cicluri
CRUCEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286537_a_287866]
-
la gimnaziul ploieștean „Sfinții Petru și Pavel”. Ar fi făcut și clasa a cincea de liceu, la București. Cum teatrul începe acum a-l ispiti, C. se înscrie, în 1868, la Conservator, ucenicind până în 1870 la clasa de mimică și declamație a lui Costache Caragiali. În iunie 1870, se angajează, pentru câteva luni, copist la Tribunalul din Prahova. În august, ia și el parte la mișcarea „revoluționară” ploieșteană inițiată de Al. Candiano-Popescu, mișcare pe care o va ironiza în scrisul său
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
susținând în 1900 licența, cu teza Puterea părintească în dreptul roman și român, tipărită în același an. Paralel cu studiile juridice audiază cursuri de filosofie și de filologie română, și între anii 1897 și 1899 frecventează, ca elev în clasa de declamație condusă de Mihail Galino, Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din Iași. În 1900 urmează un curs de specializare în arta dramatică la Paris, cu actorul Sylvain, societar al Comediei Franceze. Vizionarea unui spectacol cu Cyrano de Bergerac de Edmond
CODREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
împroșcările de sarcasm. În anii puterii populare, semețul coboară de pe baricade, ancorând țanțoș într-un festivism înstrăinat de poezie. Cântând, în ton cu atâția alții, „partidul-părinte”, privind dezmierdător la colectiviștii și pionierii „patriei socialiste”, răzvrătitul de odinioară își trăiește, în declamații sterpe, „ora extazului”. A scris și teatru (Pământ blagoslovit, 1938, Muzica stelelor, 1947, Făclierii, piesă apărută în ziarul „Înainte”, 1972), însă de o totală insignifianță. În publicistică, incisivitatea lui C. are răbufniri de pamflet. Compasiunea față de dezmoșteniții soartei se întovărășește
CONSTANT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
bacalaureat la Liceul „Gh. Lazăr” și se înscrie la Conservatorul de Artă Dramatică, audiind și cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București. Distribuit, încă de pe băncile Conservatorului, în diferite roluri, B. va absolvi, în 1901, clasa de declamație condusă de C. I. Nottara. Împreună cu o mică trupă de diletanți, începe, din primăvara anului 1903, o serie lungă de turnee teatrale în principalele orașe ale Transilvaniei. Inițiativa trezește un interes deosebit în epocă. Societatea pentru fond de teatru român
BARSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]